StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » piata actiunilor » Crahul
Trimite articolul prin email Piata actiunilor sub presiune : Crahul Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Piata actiunilor sub presiune



Luni 19 octombrie 1987, in jurul orei 7 dimineata, la obisnuita sedinta de strategie de la Merrill Lynch Pierce Fenner & Smith, au participat William A. Schreyer, presedintele adunarii si Daniel P. Tully, presedintele companiei. Prezenta lor a fost neobisnuita, determinata de atmosfera pesimista de pe piata actiunilor din ultima saptamana. Robert J. Farrell, analistul sef al pietei actiunilor de la Merrill a avertizat ca piata ar putea sa scada cu pana la 200 puncte. Scene ca aceasta au avut loc in majoritatea firmelor, daca nu in aceeasi dimineata, atunci in decursul ultimei saptamani. Majoritatea analistilor si traderilor stiau ca trebuia sa surna o „corectie a pietei". Wall Street Journal din 15 octombrie, intr-un articol intitulat „Actiunile ar putea suferi mai mult decat o corectare", afirma: „Declinurile recente ale preturilor actiunilor, considerate in mare masura doar o corectie pe o piata in crestere, ar putea sa nu-si inverseze trendul atat de repede".
Din diferite motive, se parea ca toata lumea intelegea ca piata crescuse prea mult timp ca sa nu apara o scadere s



emnificativa. Multe emisiuni fusesera supraevaluate datorita avantului pietei intr-o crestere prelungita. Exista o oarecare confuzie in legatura cu inflatia si ratele dobanzii. Investitorii erau ingrijorati de deficitul comercial al SUA si de scaderea valorii dolarului.
Preluarile nu mai prezentau aceesi atractie ca inainte de Legea Reformei Fiscale din 1986 care a eliminat multe din avantajele fiscale ale imprumutului acordat pentru preluari. De fapt, Cari C. Icahn, renumitul speculator in preluari, afirma: „Acesta a fost chibritul care a aprins dinamita". Piata trebuia sa se inverseze cat de curand.
Sesiunea de tranzactionare din dimineata zilei de 19 octombrie parea sa demonstreze ca toate asteptarile erau corecte. Chiar inainte de clopotelul de deschidere, ordinele de vanzare au inundat sistemul de directionare a ordinelor de la Bursa de Valori din New York. in jurul orei 9,45 dimineata, Dow coborase cu 13 puncte si continua sa scada. Oferta domina piata.
La putin timp dupa ora 10 dimineata, John J. Phelan Jr., presedintele NYSE, vorbise cu Dad S. Ruder, presedintele SEC si tinea o sedinta cu reprezentantii principalelor firme de brokeraj. Decizia a fost ca bursa sa ramana deschisa. Un raport Reuters asupra acestei decizii a avut un efect opus: traderii au presupus ca exista posibilitatea ca bursa sa se inchida. Zvonurile despre oprirea tranzactiilor au fost ca un dus rece pentru slaba revenire declansata de ordinele de cumparare din programele de tranzactionare. Piata si-a reluat scaderea.
Cam in acel timp, actiunile companiilor-tinta pentru preluare scadeau rapid in valoare. Arbitrajorii, care cautau sa profite de pe urma cresterilor de pret ale unor astfel de actiuni, nu au putut ramane pe piata. Ei au iesit din tranzactii si, odata cu ei, peste 10 miliarde dolari capital operational din care, cel putin o parte, ar fi putut fi folosit pentru cumpararea de actiuni.In jurul pranzului piata scazuse cu 200 puncte, dar si-a revenit cu peste 70 puncte. Tranzactiile diminetii au fost haotice si pe volume foarte mari. Toata lumea de pe piata era socata. Un trader, a carui firma opera in mod normal 150.000 actiuni pe zi, tranzac-tionase pana la amiaza jumatate de milion de actiuni. „Totul a iesit de sub control", a afirmat el, „functionarii si operatorii vor fi aici pana la ora 7".
Dar, raul inca nu venise. in jurul orei 12,30 Dow a scazut din nou, cu 165 puncte. Din acel moment, a pierdut constant intre 25 si 50 puncte la fiecare jumatate de ora. Stirile de la ora 14,00 despre corporatiile care isi rascumparau actiunile - in frunte cu National Distillers - nu au avut nici un efect zibil asupra scaderii. Volumul inregistrase peste 400 milioane actiuni chiar inainte ca piata sa intre intr-o cadere libera, incontrolabila. in jurul orei 15,00 ela electronica era cu aproape doua ore in urma si nimeni nu stia ce se intampla pe piata. in jurul orei 15,30, Dow coborase cu inca 104 puncte. La inchidere, o jumatate de ora mai tarziu, scazuse cu inca 108 puncte.
Cand sunetele clopotelului de inchidere s-au stins, nimeni nu stia cat de rau stateau lucrurile. Traderii stateau tacuti, uitandu-se unii la altii. in scadere drastica, piata devenise dominata aproape exclusiv de oferta. Doar specialistii si formatorii de piata au rezistat cu greu de partea cumpararii. in timpul acelei dupa-amieze fara precedent, nimic nu era normal. in birourile de preluare a ordinelor, telefoanele erau permanent ocupate, iar clientii nu put


eau lua legatura cu responsabilii lor de cont. Sistemele de preluare a ordinelor ale marilor firme de brokeraj erau blocate cu ordine de vanzare neexecutate care se tot ingramadeau. in ringul bursei, chiar si ordinele care ajunsesera la posturile de tranzactionare erau executate doar cu dificultate. Traderii de ring priveau neajutorati elele electronice si monitoarele de cotatie. Unitatile de specialisti isi epuizasera banii. Pe piata OTC telefoanele sunau la birourile de tranzactionare fara a primi un raspuns. Erau, pur si simplu, prea multe ordine de executat.
La sfarsitul acelei sesiuni fatale, un trader de ring remarca: „Am crezut ca se va produce doar o corectie a pietei. Insa, a fost ceva socant. Peste tot este isterie si teama. Este spaima absoluta."
Altul spunea: „Am pierdut o suma mare de bani, iar altii au inregistrat pierderi care i-au lasat fara grai. Acesta este cel mai cutremurator lucru din cate am vazut vreodata".
Altii au at sesiunea de dupa amiaza cu o cadere libera intr-un lift sau cu un drum la vale intr-o masina tara frane.
La un birou de tranzactionare era un indicator: „Catre barcile de salvare!"
Pana la sfarsitul sesiunii de tranzactionare, Dow scazuse cu 508,32 puncte - 22,6% din intreaga piata - la un volum record de peste 600 milioane actiuni. intr-o singura zi, numai piata actiunilor din ringul NYSE a pierdut aproximativ 750 milioane dolari (ea pierduse un trilion de dolari in luna precedenta zilei de 19 octombrie). Preturile scazusera asa de mult, incat Peter Eliades, de vreo 18 ani analist tehnic, a trebuit sa puna cap la cap cinci coli de hartie grafica pentru a putea urmari intreaga zi. in mod obisnuit, el reprezinta pe o singura coala valoarea actitatii pe 6 luni.In acea seara brokerii, traderii, analistii si multi altii au plecat acasa nu ca sa doarma, ci sa se intrebe ce va aduce ziua de marti, in back office-uri, luminile au ramas aprinse pana tarziu in noapte.In dimineata urmatoare, ziarele au titrat, fiecare in felul lui, unul dintre cele mai de seama evenimente ale secolului


„CRAH"! {New York Post)
„PANICA!" {New York Daily News)
„ACTIUNILE SE PRABUSESC CU 508,32 PUNCTE DATORITA VANZARILOR IN PANICA" {Wall Street Journal)
De atunci, ziua de 19 octombrie 1987 a devenit Lunea Neagra, Lunea Monstru, Lunea Fierbinte.
Probabil, intrebarea cheie a fost pusa intr-un titlu secundar in New York Times: „1987 egaleaza 1929?" Raspunsul la aceasta intrebare ramane de vazut. Opinia predominanta totusi pare sa fie aceea ca, desi crahul a infranat ce1! actitatea economica si a titlurilor de valoare, existau prea multe mecanisme de reglementare pentru ca el sa fi determinat acelasi tip de „depresiune" ca in anii '30. Lunea Neagra a sert totusi catorva scopuri valoroase. in primul rand, a fost un creuzet in care structurile pietei si echipamentele tehnice fost supuse unei probe de foc. in general, ele au trecut testul. in al doilea rand, evenimentele zilei au demonstrat interdependenta pietelor de actiuni, atat pe national cat si global. in al treilea rand, a supus unui test sever multe din ipotezele pe care este intemeiat programul de tranzactionare. in sfarsit, a ridicat o intrebare semnificativa cu prire la masura in care piata actiunilor este un indicator economic.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact