StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » sisteme fiscale » Obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Evolutia impozitarii indirecte in uniunea europeana



In printa impozitelor indirecte, armonizarea a fost considerata intotdeauna in cadrul Comunitatii Europene ca fiind extrem de importanta. Tratatul CE prevedea necesitatea acestei armonizari (articolul 93IM), deoarece impozitele indirecte creeaza obstacole imediate in libera circulatie a bunurilor si in asigurarea serciilor in piata comuna a Europei. Aceste impozite determina in plus distorsiuni ale competitiei. De aceea, un numar mare de directive au fost aprobate in acest domeniu. in prezent, in studii intreprinse de Comisia Europeana165 se apreciaza ca strategia fiscala a Comunitatii, axata in principal pe taxa pe valoarea adaugata, accize si impozite pentru protectia mediului, este bine fundamentata. Consider ca fara indoiala actitatea Comisiei Europene i



n domeniul impozitari; indirecte (in special a taxei pe valoarea adaugata) a fost una indelungata si minutioasa.
Un impuls puternic pentru armonizarea impozitelor indirecte a fost dat de adoptarea in 1985 a unui termen concret pentru crearea pietei interne a Comunitatii Europene. in sectiunea Alba, elaborata de lordul Cockfield166 si prezentata in iunie 1985, s-a afirmat cu hotarare ca aceste impozite trebuie sa fie apropiate"167, daca se dorea eliminarea oricarui control la frontierele intercomunitare. Prin apropiere" se intelegea aducerea lor la niveluri aproximativ egale, incat sa nu fie posibila aparitia unor efecte negative semnificative asupra comertului. De asemenea, s-a oferit modelul SUA, unde marimea impozitului pe vanzari variaza de la un stat ia altul, insa diferentele sunt rareori atat de mari incat sa incurajeze comertul peste granite pentru a profita de un impozit mai scazut.In iulie 1987, Comisia Europeana si-a inaintat propunerile, despre care aprecia ca ar trebui implementate de statele membre cel mai tarziu pana la data de 31 decembrie 1992.
Una din primele masuri de armonizare introdusa la nivel comunitar se refera la impozitele indirecte pe cresterea capitalului (Directiva nr. 69/335, ultimul amendament al Directivei nr. 85/303). Scopul a fosi armonizarea impozitului indirect perceput de statele membre pe cresterea de capital a companiilor. Tranzactiile prevazute de legislatia comunitara includ formarea sau conversia capitalului societatilor, cresterea de capital, orice tranzactie ce duce la majorarea capitalului companiilor. Din 1986, statele membre au decis aplicarea unui impozit pe capital pentru tranzactiile silite de aceasta directiva. S-a decis o singura rata care nu trebuie sa depaseasca cota de 1% si trebuie sa fie aplicata asupra tuturor tranzactiilor. Unele tranzactii, precum fuziunea primara a companiilor si transferul de valori (bunuri), sunt automat excluse de la impozitul mentionat anterior. Toate celelalte impozite, cum ar fi de exemplu impozitul pentru inregistrarea companiilor, care nu sunt considerate ca fiind platitoare a unor sercii oferite, sunt interzise.
Urmarind introducerea primei masuri, eforturile de armonizare ale Comunitati i s-au concentrat asupra a doua impozite importante: TVA si accize.
Istoricul taxei pe valoarea adaugata in Uniunea Europeana
Evolutia taxei pe valoarea adaugate in Comunitatea Europeana a fost analizata de numerosi autori. Astfel, incercand sa ofere doar cateva puncte de reper si o definire generala a notiunii de armonizare a nivelului de TVA", Gilles Ferraol168 precizeaza: in contextul integrarii economice, valorile in procente ale TVA trebuie armonizate, asa cum, de altfel se subliniaza in articolul 99169 din Tratatul de la Roma din 25 martie 1957, idee reluata in numeroase alte directive, cum ar fi cele din 10 aprilie 1967 (nr.67/227 si 67/228) sau din 17 mai 1977. Aceasta armonizare este importanta pentru agentii independenti (persoanele particulare nu achita TVA catre administratiile financiare, ci direct furnizorului, in momentul cumpararii produsului) care isi pot procura bunuri identice din tari diferite, mai ales prin intermediul societatilor de vanzari prin corespondenta. Din cauza acestei disfunctionalitati, in cadrul marii piete unice se practica concurenta neloiala. in ciuda unor eforturi edente de apropiere a valorii procentuale a TVA, acestea difera inca foarte mult de la un stat la altul. Unii experti subliniaza ca situatia nu este chiar atat de grava, crearea BENELUX170 fiind considerata o reusita, in ciuda mentinerii unui nivel de impozitare diferit. Totusi, intr-o Uniunea de 15 tari (27 in prezent - n.a.) cu o dezvoltare inegala care se extinde in continuare, problema cea mai importanta o reprezinta etarea distorsiunilor dintre statele membre, armonizarea fiscala fiind necesara si in cadrul liberei circulatii a capitalurilor".Imbunatatirea normelor legislative prind acest impozit indirect este prezentata de asemenea in lucrarile Comisiei Europene, aratandu-se ca de-a lungul anilor, legislatia TVA in tarile UE a fost subiectul unor numeroase schimbari, in scopul armonizarii taxei cu prevederile directivelor din Uniunea Europeana"''1',
Sistemul comun de TVA introdus in 1970 avea ca obiective crearea conditiilor necesare pentru silirea unei piete interne caracterizate printr-o competitie sanatoasa, in care impozitarea importurilor si neimpozitarea exporturilor in cadrul comertului intracomunitar sa fie anulate. Acest angajament reprezinta obiectivul sistemului de TVA referitor la piata interna operationala in zona UE, similar cu cel pentru o singura tara si anume de a introduce un sistem fiscal in care bunurile si serciile ar fi impozitate in statul membru de origine. Totusi, in practica, o schimbare atat de radicala nu a primit suportul necesar din partea statelor membre.
Prin TVA s-a urmarit de asemenea inlocuirea impozitelor pe consum si productie care au fost utilizate pana in aceea data de catre statele membre. Efectul cumulativ al acestor impozite in cascada a fost de a crea o bariera pietei, in special importurilor si exporturilor intre statele membre, aceasta deoarece era dificil de calculat suma exacta de impozit incorporata in pretul produselor si a serciilor. Pe de alta parte, TVA are avantajul de a face zibil continutul impozitului si fiecare etapa de productie sau distributie in lant. Aceasta metoda de impozitare indirecta a fost aleasa deoarece eta efectul cumulativ al cascadelor de impozit si asigura atat neutralitatea fiscala nationala, cat si de piata intre statele membre si tarile necomunitare"172.
Utilizarea TVA pe consum, principiul destinatiei, metoda scaderii indirecte a constituit incepand cu 1 ianuarie 1970 o conditie pentru aderarea la piata unica europeana. Avantajele oferite de aceasta tehnica de impunere au fost urmatoarele173:
» corespunde acordurilor intracomunitare si dezvoltarii relatiilor internationale cu restul tarilor lumii conform principiului destinatiei care e in corelatie cu mecanismul compensarilor la frontiera aplicat in lume;
» permite exonerarea exporturilor internationale si vanzarilor intracomunitare;
» permite impozitarea importurilor internationale si cumpararilor intracomunitare;
» asigura abilitatea costurilor bunurilor si serciilor economice la nivelul intracomunitar si a acestora cu cele realizate pe piata internationala;
» stimuleaza exportul international al statelor membre, cu efecte pozitive asupra trezoreriei agentilor economici, balantei de plati a statelor si implicit asupra fenomenului inflationist;
» scumpeste importurile internationale influentand asupra reducerii balantei de plati externe a statelor; agentii economici sunt interesati sa cumpere de pe piata intracomunitara contribuind la activarea acesteia;
» schimburile economice dintre tarile care aplica aceasta tehnica de impunere pot fi eliberate de distorsiuni fiscale;
» permite unificarea cotelor, armonizarea operatiunilor exonerate si regimurilor specifice, pentru suprimarea diferentelor fiscale intracomunitare generatoare de distorsiuni;
» constituie o sursa de finantare a bugetului comunitar fiind utilizat pentru finantarea costurilor necesitate de armonizarea asezarii impozitului la nivel intracomunitar.
Acest ultim avantaj - de a aloca o parte din venitul TVA calculat pe o baza unificata pentru a finanta bugetul comunitar (asigurand o parte a resurselor proprii comunitare) a pavat practic armonizarea TVA. A sasea directiva a TVA (Directiva nr. 77/388) a asigurat ca impozitul sa fie aplicat asupra acelorasi tranzactii in toate statele membre, astfel incat ele au format o baza comuna pentru fondul comunitar si a introdus o baza comuna de evaluare. Cea de a Sasea directiva nu reprezinta doar un corp de legi care definesc cele mai importante concepte comunitare, ci paveaza drumul pentru masurile comunitare imediat urmatoare, respectiv abolirea taxelor vamale.
Cu acestea in fond, Comisia din 1987 a propus o mutare spre impozitarea bazata pe origine (impozitul este platit in tara unde se nde produsul). Apreciez ca principiul originii implica dezavantajul ca determina discriminarea bunurilor provenite din productia interna si a celor din importuri. Un alt dezavantaj ar fi dat de faptul ca ..induce schimbari semnificative in distributia veniturilor de TVA in tarile Uniunii Europene", deoarece tarile UE cu un surplus comercial vor colecta mai mult TVA, in timp ce tarile cu deficit vor trebui sa garanteze un credit de TVA pentru afacerile lor intracomunitare"1'"1. Pentru a se asigura faptul ca veniturile de TVA cresc in locurile unde consumul are loc, este necesar un mecanism de redistribuire a veniturilor din TVA in tarile UE. De aceea, Comisia a propus infiintarea unei case de curatare" care sa efectueze modificarile necesare bazate pe inregistrari detaliate ale tranzactiilor indiduale ceea ce ar necesita numeroase schimburi de informatii ale costurilor de tranzactii. Din acest motiv, Comisia a propus mai tarziu un mecanism care sa redistribuie TVA-ul perceput, folosind drept baza consumul total, pentru a se asigura ca veniturile de TVA cresc in tarile unde are loc consumul, astfel compensand tarile care platesc TVA pe bunurile exportate. Totusi, alegerea acestei metode si resursele statistice, pentru masurarea consumului total, se apreciaza175 ca ar deveni o problema delicata, in particular, pentru ca raportat ia dimensiunea economiei subterane fiecare tara prefera un consum impozabil estimativ, care ar minimiza contributia acesteia la redistributia venitului de TVA total. in plus, un astfel de sistem ar trebui sa asigure restituirea impozitelor colectate de o tara din venituri, astfel reducandu-se stimulentele acordate de autoritatile financiare nationale pentru imbunatatirea randamentului", impartasesc aceasta opinie, pe care o consider ca fiind precisa si realista in printa creionarii deficientelor de functionare a acestui mecanism fiscal.
Incapacitatea, pe de-o parte de a cadea de acord in ce priveste clarificarea acestui sistem, iar pe de alta parte, de a alinia cotele de impozit au dus la esuarea miscarii in aceasta directie. O solutie interimara a fost introdusa pentru combinarea impozitarii bazata pe origine si pe destinatie, facand posibila abolirea taxelor vamale. Libera circulatie a bunurilor in interiorul comunitatii a facut ca piata statelor membre sa nu mai poata fi tratata ca import-export Multumita regimului tranzitoriu, trecerea la frontiera nu mai este un eveniment impozabil.
Regimul tranzitoriu a fost hotarat prin Directiva Europeana nr. 91/680, completata cu Directiva Europeana din 31 decembrie 1992, pentru o perioada prevazuta a fi cuprinsa intre 1 ianuarie 1993 si 31 decembrie 1996, dar prelungit cu mult peste aceasta limita, scopul fiind acela de eliminare a frontierelor fiscale. Acest sistem de tranzitie a silit o serie de masuri cu prire la schimburile intracomunitare, obligatiile care ren agentilor economici si administratiilor fiscale in materie de TVA. Prin acest regim, notiunile de export si de import sunt rezervate doar tranzactiilor cu statele din afara Uniunii Europene; tranzactiile din interiorul Uniunii purtand numele de livrari intracomunitare'', pentru vanzari, si de achizitii intracomunitare" pentru cumparari. Principiul, in ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata, este ca livrarile intracomunitare sunt supuse cotei zero in tara de plecare si se supun cotei corespunzatoare in tara in care se afla cumparatorul care colecteaza si deduce simultan taxa .
Din 1993, persoanele fizice care circula dintr-un stat membru in altul au posibilitatea de a cumpara bunuri sau sercii pentru uzul personal si sa fie impozitate in acelasi fel ca si in tara de origine. Persoanele se pot intoarce acasa cu cumparaturile facute fara a trebui sa plateasca impozite din nou. Exista insa doua exceptii177:
» cumpararea unui automobil nou (mai putin de sase luni sau mai putin de 6.000 km pe ceas ia bord) in alt stat membru. Aceasta tranzactie este impozitata in tara membra de destinatie. Autovehiculul trebuie inregistrat si impozitat in tara in care cumparatorul traieste;
» ordine de vanzare expediate de o societate aflata in alt stat membru, cand vanzatorul isi asuma responsabilitatea pentru transportul de bunuri comandate, TVA va fi incasat la nivelul ratei aplicate in tara unde cumparatorul isi are resedinta, depinzand de nivelul volumului anual de vanzari al vanzatorului in tara de destinatie.In timp ce impozitarea bazata pe origine ramane un principiu de baz



a in sistemul comun de TVA pentru persoanele fizice, sistemul de tranzitie a mentinut numeroase variatii bazate pe tara de destinatie pentru societati, scopul fiind de a garanta ca TVA perceput in fiecare stat membru reflecta volumul de consum de acolo.
Problemele insa au aparut rapid si doua noi directive au fost adoptate in 1992 si 1995 pentru a mentine in curs sistemul si pentru a elimina distorsiunile. O simplificare radicala a fost imposibil de realizat dat fiind faptul ca s-a aplicat in continuare in paralel impozitul bazat pe tara de origine si pe tara de destinatie. Prin urmare, legislatia comunitara nu a fost aplicata uniform. Ca rezultat, existenta sistemului TVA este greoaie si impovaratoare pentru piete, iar piata unica este inca intr-o oarecare masura fragmentata.
Sub legea comunitatii exista doua scheme speciale, permanente: una pentru bunurile de mana a doua (second-hand), lucrari de arta, antichitati si bunuri de colectie, alta pentru a cumpara aur cu scop de investitie.
Ca urmare a adoptarii de catre Consiliul a sistemului de tranzitie a TVA, in iulie 1996, Comisia a propus un pachet de masuri care poate fi introdus pe etape, pentru rezolvarea la inceput a problemelor imediate, apoi a celorlalte pentru a se ajunge la un sistem comun de TVA.
Pentru imbunatatirea sistemului intermediar de TVA si pentru intampinarea nevoilor unei singure piete, noul sistem de TVA trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte178:


» sa fie simplu si modern;
» sa garanteze un tratament egal pentru toate tranzactiile din interiorul comunitatii;
» sa determine o incetare a segmentarii pietelor datorita sistemelor fiscale nationale;
» sa garanteze fiscalitatea efectiva si sa controleze mentinerea nivelului veniturilor obtinute prin TVA.
Programul se centreaza pe trei aspecte ale actitatii Comunitatii:
» aplicarea uniforma;


» modernizarea TVA;
» o schimbare a principiului tarii de origine.
Pentru a atinge acest scop, toate optiunile si exceptiile (de tranzitie si de definire) pe care statele membre au permisiunea sa le aplice vor trebui revazute. Taxa pe valoarea adaugata va trebui aplicata uniform si consistent, si perceputa si colectata mai eficient, printr-o mai stransa colaborare intre oficialitati.
Comisia a propus nu numar de imbunatatiri procedurale si simplificate urmarind un program numit SLIM (Legislatie Simplificata pentru Piata Interna)'79: » o mai mare cooperare in ce priveste colectarea TVA intre statele membre;
» inlocuirea actualei proceduri de plata printr-un mecanism, care permite operatorilor de pe piata sa plateasca TVA dedus oriunde in Comunitate;
» crearea de puncte de contact unice in liecare stat membru pentru a usura actitatea companiilor si introducerea unui nou impozit pentru facturarea electronica.
Nevoia de a aduce la zi legislatia TVA reflecta un numar de alte tendinte ce trebuie dezvoltate, ca de exemplu: privatizarea, imbunatatirea anumitor legi si noi informatii tehnologice.
Comisia Europeana ofera exemple a doua campuri care reflecta schimbarile ce au loc:


» telecomunicatiile;
Pentru a pune punct distorsiunilor competitiei in acest sector, Consiliul a adoptat in 1999 noi reguli180, facand astfel ca serciile de telecomunicatii oferite clientilor europeni sa fie supuse impozitului in Uniunea Europeana si de asemenea sa se renunte la impozitul pe sercii al cumparatorilor neapartinand UE.


» comertul electronic.
Planul este ca comertul electronic"" sa fie impozitat neutru in raport cu conventia pietei, iar TVA sa fie aplicat la locul de consum, supus la numeroase ajustari. Transmisiile electronice vor fi impozitate ca sercii. Autoritatile intentioneaza de asemenea sa creasca folosirea facturarii electronice.
Abordarea graduala propusa in 1996 s-a dovedit extrem de dificil de aplicat. Statele membre au aratat un entuziasm scazut fata de propuneri in intalnirile Consiliului si, asa cum a fost si cu sistemul de tranzitie, au fost refractari in a accepta o mai mare armonizare a ratelor TVA si structurii impozitului, ceea ce este o precerinta pentru un sistem definitiv.
Comisia insasi nu a elaborat im tel pe termen lung prind impozitul bazat pe aplicarea principiului tarii de origine, dar uieste insa sa urmeze o strategie bazata pe simplificare, modernizare si aplicare mai uniforma a actualului sistem TVA cuplat cu o mai buna cooperare administrativa intre oficialitati.
Asadar, incercarea de limitare a decalajelor intre diferite legislatii in materie de TVA se regaseste in numeroasele ajustari a sistemului TVA in Uniunea Europeana.
Sistemul de TVA al Uniunii Europene are la baza trei caracteristici primordiale: este nediscriminatoriu, se bazeaza pe definirea clara a conceptelor si urmareste silitate. Asigurarea libertatilor fundamentale ale Comunitatii Europene (libera circulatie a persoanelor, bunurilor, serciilor si capitalurilor) impun obligatitatea pentru statele membre ca propriile lor sisteme de TVA sa nu determine discriminari in ceea ce priveste originea bunurilor si a serciilor in cadrul pietei interne a Uniunii Europene.
Din cele prezentate, se observa ca in domeniul taxei pe valoarea adaugate, Comisia a depus o actitate sustinuta si pe o perioada de timp indelungata, incercand in permanenta sa realizeze o imbunatatire a sistemului de TVA. Edent ca problemele nu sunt finalizate in totalitate, dar in buna masura aspectele de fond in materie de TVA au fost clarificate, armonizarea itoare urmeaza sa zeze doar perfectionarea sistemului deja existent.
Trasaturi principale ale accizelor in comunitatea europeana
O alta categorie de impozite indirecte pe care statele membre au continuat sa o aplice sunt accizele la anumite produse, cum ar fi: bauturile alcoolice, tutunul prelucrat si combustibilul. Accizele se aplica asupra acestor categorii specifice cu scopul de a limita si controla consumul acestora, avand in vedere consecintele, atat sanitare, cat si ecologice, considerate negative pentru societate.In domeniul accizelor exista diferentieri semnificative la nivelul statelor membre, ceea ce determina obstacole serioase in practicarea comertului peste granite, afectand puternic buna functionare a pietei unice a Uniunii Europene. Armonizarea accizelor s-a confruntat insa de-a lungul timpului cu numeroase dificultati.
Conform conditiilor stipulate in articolul 99 al Tratatului de la Roma, modificat prin Tratatul de la Maastricht, Comisia, mandatata sa examineze caile de armonizare in materie de impozite si taxe, a transmis Consiliului, la 7 martie 1972, cinci propuneri ce zeaza alinierea impozitelor la o constanta medie comunitara. S-a observat insa ca aceasta armonizare se desfasoara foarte lent, deoarece legiuitorii sunt tentanti sa-si mareasca impozitele pentru a proteja anumite produse proprii (cazul Marii Britanii, care impoziteaza nul de cinci ori mai mult ca berea, sau cazul Frantei, pentru coniac).
Un sistem comun de accize a fost introdus la 1 ianuarie 1993 cand s-a infiintat piata unica. Statele membre pot sa continue sa perceapa nearmonizat alte impozite, precum: impozitele pentru protectia mediului, taxele pe drumuri, taxele de inmatriculare a mijloacelor de transport, etc, deoarece acestea, s-a apreciat de catre Comisie, ca nu constituie impozite returnabile sau o bariera pentru piata.
Accizele reprezinta impozite speciale, percepute pe un produs specific de consum (tutun, alcool, uleiuri minerale). in Comunitatea Europeana se foloseste notiunea de accize armonizate". O definitie simplista a acestei notiuni este urmatoarea: Accizele armonizate sunt taxele speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat, pentru unele produse provenite din productia interna sau import" 182
Cota de impozit este de obicei exprimata in suma fixa pe unitatea de produs, desi uneori un procent din valoare este folosit la silirea accizelor. Alegerea folosirii accizelor este in parte dictata de considerente de sanatatea publica, mediu si reducerea consumului energetic. Cota accizelor variaza de la un stat la altul si reprezinta o sursa importanta de venituri in UE.
Regulile comunitare acopera18"*:
» armonizarea structurilor fiscale (definirea produselor, unitatile de masura);
» cotele de impozitare. in anul 1992, Consiliul a adoptat cota minima pentru statele membre (cu un anumit numar de exceptii), acordandu-le un grad de discretie in a-si sili propriile cote de impozit si accize, luandu-le o taxa pentru mediul international;
» circulatia produselor cu accize intre statele membre.
Evenimentul impozabil este de obicei producerea sau importul de bunuri in Comunitate. Oricum, plata este in general suspendata pana cand bunurile sunt scoase pe piata (pentru consum), de obicei intr-un stadiu final al lantului. Aceasta regula garanteaza ca acciza este intotdeauna platita intr-unui din statele membre, acolo unde bunurile sunt consumate.
Cu alte cunte, acciza nu se plateste de obicei pentru bunurile fabricate oecat dupa inmagazinara sau in stadii mai avansate. Bunurile importate din afara Uniunii Europene pot circula in interiorul UE fara taxa pana cand sunt oficial eliberate pentru circulatie.
Procedurile armonizate bazate pe existenta regulilor nationale au rolul de a asigura ca stocul de produse pana a ajunge la consumator este impozitat. Toate acestea implica:
» un sistem coordonat de impozitare pentru produsele depozitate in antrepozit si transportate, asupra carora impozitul a fost suspendat;
» detinatori autorizati de antrepozite, care sunt responsabili cu plata impozitului si trebuie sa ofere o garantie financiara;
» inregistrarile depozitelor tinute de antrepozite;
» un document administrativ, alcatuit de expeditor care insotesc bunurile.
Reguli mai flexibile se aplica cumparatorilor ocazionali. Persoanele fizice care pleaca in alt stat membru pot cumpara un numar nelimitat de produse pentru propria folosinta, fara a plati accize. Daca cumpara produse in scopuri comerciale (sau prin plati prin posta), acciza trebuie platita in tara de destinatie.
Propunerile Comisiei au fost adeseori abandonate. in locul armonizarii totale propuse de lordul Cockfield, Consiliul de Ministri a silit in iunie 1991 ca problema aplicarii unor accize minime, in majoritatea cazurilor mult inferioare celor existente in acel moment in majoritatea statelor membre, trebuie analizata dupa 1 ianuarie 1993. S-a dovedit imposibila realizarea unui acord intre statele nordice, care aplicau accize mari la alcool si tutun si statele mediteraneene care fiind mari producatoare de n si tutun aplicau accize scazute.In ciuda a numeroase propuneri venite din partea Comisiei, singurele reglementari comunitare adoptate inainte de iulie 1999 zau structura accizelor la tigari. Comisia si-a silit ca obiectiv armonizarea totala a accizelor, argumentand ca, de vreme ce TVA era aplicata in completarea accizelor, s-ar largi si mai mult limitele efective ale intervalelor de TVA daca s-ar admite un grad similar de flexibilitate. Comisia a specificat din aceasta cauza o valoare exacta a accizelor pentru toate produsele avute in vedere.
Opinia autorului este ca masurile pentru armonizarea accizelor trebuie intensificate. Chiar daca tarile europene au fost reticente in a coopera in acest domeniu, deoarece acesta presupune reducerea si chiar eliminarea, in unele cazuri, a acestor impozite, ceea ce determina automat mari pierderi fiscale, trebuie cautate in continuare solutii pentru eliminarea barierelor fiscale create prin accize, iar, in paralel, cautarea de noi surse de venituri.
Taxele vamale in Uniunea Europeana
Obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene sunt in concordanta cu obiectivele fiecarui stat membru, concretizandu-se in elaborarea unor politici comerciale comune, zand apropierea progresiva a nivelelor dezvoltarii economice, intr-o Uniune in care principiile loialitatii si solidaritatii trebuie sa functioneze"184. Politicile comerciale comune sunt guvernate de patru libertati fundamentale asezate la baza pietei comune: libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a persoanelor, libera circulatie a capitalurilor si a platilor si libera circulatie a serciilor.

loading...





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar

Arbitrajul pret - valoare si eficienta pietei financiare
Analiza echilibrului financiar
Gestiunea ciclului de exploatare. gestiunea stocurilor
Sistemul fiscal - concepte, interdependente, teorii
Obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar
Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana
Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare
Comparatii intre sistemele fiscale ale statelor membre din uniunea europeana(studiu de caz)
Elemente de armonizare ale sistemului fiscal romanesc
Implementarea aquis-ului comunitar in domeniul fiscalitatii indirecte in romania
Cresterea eficientei aparatului fiscal romanesc
Armonizarea impozitelor directe din romania la directivele comunitatii europene
Implementarea aquis-ului comunitar privind evaziunea fiscala in romania
Evolutia sistemului fiscal romanesc
Prioritati ale reformelor viitoare ale sistemului fiscal al uniunii europene
Modelarea cresterii economice sub impactul fiscalitatii
Armonizarea sistemelor fiscale in comunitatea europeana
Concluzii generale si recomandari de politica fiscala








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare