StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
finante FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » sisteme fiscale » Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare

Sistemul fiscal al italiei



Italia, a patra tara semnatara a Tratatului de la Roma, se remarca printr-o istorie zbuciumata a fiscalitatii, cu numeroase progrese, dar si regrese considerabile care au afectat puternic sistemul fiscal italian. Evaziunea fiscala italiana se evidentiaza prin faptul ca este mai mare decat in orice alta tara dezvoltata. in plus, scutirile fiscale sunt extrem de numeroase. La acestea se adauga un nil ridicat de ineficienta si de coruptie al administratiei fiscale. Masuri ineficiente de majorare a incasarilor fiscale pentru a acoperi cheltuielile publice au caracterizat perioade mari de timp. Spre sfarsitul anilor '90 au inceput sa actioneze reformele pe termen lung initiate de doi ministri de finante: Mr. Visco si Mr. Tremonti.
Structura sistemului italian este asemanatoare celorlalte stat


e europene. Structura sistemul fiscal italian este apropiat de media europeana (in anul 2005, conform graficului nr. 34, reprezentarea principalelor categorii de impozite in totalul resurselor fiscale italiene a fost urmatoarea: impozite indirecte: 36,0%, impozite directe: 32,6% si contributii sociale: 31,4%). in descrierea sistemului italian de impozitare, autorul Luigi Bemardi315 sublinia : Sistemul italian prezinta o indepartare de la cele mai consolidate modele (nordice, Rhin, anglo-saxon si mediteranean), fiind de fapt un amestec al modelelor Rhin si mediteranean, in plus fiind caracterizat de multe semnale ale prezentei difuze a unor impozite cu baze restrictionate si cu rate mari".
Impozitele principale ale Italiei prezinta in linii mari aceleasi trasaturi ca si a celerlalte tari europene. Sistemul fiscal italian se caracterizeaza printr-o presiune fiscala ridicata asupra muncii. Baza de impozitare a impozitului pe nit este mai mult restrictionata in ceea ce priste nitul din munca, iar progresivitatea formala este mare. Sarcina fiscala asupra consumului este mai scazuta in Italia decat media europeana, taxa pe valoarea adaugata are o productivitate mai mica, inregistrand doar 5,5-6,6 procente din PIB in intervalul 1995-2005 (media multianuala de 6,3% una din cele mai reduse valori din Uniunea Europeana, sub media Comunitatii) (elul nr. 3), iar accizele asupra produselor energetice sunt foarte ridicate. in privinta impozitelor suportate de societatile comerciale italiene, se observa o evolutie lenta a acestui impozit direct, in incercarea de a copia progresul international in ceea ce priste reducerea sau conrgenta cotelor de impunere.
Reformele anilor '90 din Italia au determinat o crestere a cotelor statutare de impunere asupra societatilor, insa au fost usurate de o evaziune fiscala extrem de raspandita si de numeroase si generoase degrevari fiscale (asadar presiunea fiscala ridicata asupra societatilor italiene a fost imbunatatita" sau subtiata" de frauda fiscala generalizata pe teritoriul statului italian si de evaziunea fiscala legala). Sistemul fiscal al Italiei se mai evidentiaza si prin absenta impozitelor pentru protectia mediului inconjurator, iar in ceea ce priste impozitele locale, acestea din urma au fost introduse in anii '90 ca parte a procesului de descentralizare, si sunt in principal doua: impozitele asupra afacerilor si impozitele pe proprietate din municipalitati.
Primul impozit asupra caruia ne oprim in cadrul analizei noastre este impozitul pe nitul personal. Baza legala se regaseste in numeroase acte normati (aspect care apreciez ca ingreuneaza cunoasterea trasaturilor tehnice ale acestui impozit), din care amintim:
» Decretul Presedintelui Republicii (DPR) nr. 597/29.09.1973;
» DPR nr. 917/22.12.1986;


» Decretul Lege (DL) nr. 241 /9.07.1997;
» DL nr. 314/2.09.1997;


» DL nr. 358/8.I0.1997;
» DL nr. 446/14.12.1997;


» DL nr. 360/28.09.1998.
» Legea din 26 martie 2003.
Beneficiarul acestui impozit este statul italian, insa unele cote suplimentare sunt impuse in favoarea regiunilor (0,9-l,4%) si de catre municipalitati (pana la 0,5 procente).
Impozitul italian pe nitul personal este progresiv, conform transelor inegale de nit silite de legislatia in vigoare.In Italia, tehnica de calcul o obligatiei fiscale are ia baza procedeul impunerii separate. Potrivit acestui procedeu, statul italian recunoaste pentru fiecare persoana statutul autonom de contribuabil fiscal. Aceasta inseamna ca se asigura tratament fiscal egal intre persoanele casatorite si cele singure (celibatari, divortati, persoane separate fizic, persoane in curs de divort, persoane cu copii care traiesc in concubinaj). Baza de calcul o reprezinta nitul net total.
Din prezentarea actelor legislati, care reprezinta baza legala pentru silirea acestui tip de impozit, se poate observa ca introducerea impozitului pe nitul personal s-a realizat din anul 1974, iniocuindu-se practic un mare numar de impozite anterioare asupra nitului, in general al celui real, ata! la nil national, cat si la nil local. Si in cazul niturilor fiscale procurate din acest impozit, evaziunea fiscala mare si gradul ridicat de scutiri reduce in mod masiv acoperirea impozitelor, respectiv procurarea resurselor fiscale.In descrierea unor prederi legale ale acestui impozit mentionez cateva mai semnificati in privinta scutirilor: Nilul de scutire conform indemnizatiilor contribuabililor persoane fizice este de circa 6.000 a,, pentru un muncitor singur si de 3.000 a, pentru intreprinzatorul particular. in cazul unei intretineri cu un sot casnic si doi copii, nilul de scutire este de circa 9.000 a,. Trebuie precizat ca in Italia, limita de saracie este trasata la 6.000 a, pentru o persoana singura si dublu pentru o intretinere cu patru componente. Contributiile sociale sunt deductibile din baza, in timp ce cheltuielile fiscale pot fi deduse direct din impozitul brut, cu un procentaj apropiat de valoarea primei rate. Elementele principale sunt cheltuielile pentru sanatate, contributiile pentru asigurarile de viata si de accidente, contributiile cariile si dobanzile pentru imprumuturile acordate pe baza ipotecarii imobilelor.In prezent exista 6 (sase) cote de impunere care se aplica progresiv pe 6 transe de nit anual impozabil. Cota de impunere minima este de 0% pentru niturile mai mici de 7500 euro, iar cota maxima atinge 45% pentru niturile ce depasesc plafonul de 70.000 euro.
Un alt impozit important al sistemului fiscal italian este impozitul suportat de societati. A fost introdus de reforma din anii '70, baza legala fiind reprezentata de numeroase acte legislati:


» DPR nr. 598/29 septembrie 1973:
» DPR nr. 917/22 decembrie 1986;


» DL nr. 460/4 decembrie 1997:
» DL nr. 466/18 decembrie 1997;


» DL nr. 467/18 decembrie 1997.
» Legea din 26 martie 2003.
Beneficiarul resurselor fiscale procurate din acest impozit direct este statul italian. Impozitul se aplica asupra societatilor italiene, dar si asupra organismelor necomerciale, iar raza lui de acoperire in Italia este mai mica decat in alte tari, datorita partii dominante a firmelor mici (in acest caz se aplica regimul transparentei fiscale, respectiv impozitarea niturilor realizate de societate se face la nilul asociatilor). Ca mod de determinare si calcul, impozitul asupra societatilor nu difera prea mult de impozitul corporational standard adoptat de alte tari dezvoltate, baza fiind data de profiturile nete, calculate ca diferenta intre niturile si cheltuielile realizate de societati. Spre exemplificare, prezentam niturile care stau la baza calculului impozitului pe societate: este vorba de toate niturile procurate din vanzarea de bunuri, servicii, actiuni corporationale, obligatiuni, castigurile de capital (la realizarea acestora), dividende si dobanzi percepute, actiuni (evaluate conform metodei LIFO), iar cheltuielile care se scad din niturile societatilor sunt: costurile cu angajarea personalului, costul bunurilor vandute, costul prestarii serviciilor, pierderile de capital, cheltuielile cu dobanzile platite; de asemenea se scad pierderile curente (de pana la cinci ani).
Ca in cazul tuturor impozitelor italiene, evaziunea fiscala reduce puternic insumarea resurselor fiscale din acest impozit, ea fiind estimata la circa 25%. La evaziunea fiscala ridicata se adauga numeroase scutiri si reduceri. Amintim doar una dintre acestea, pe care o consider semnificativa: un credit fiscal puternic a fost adoptat pentru firmele care vor face institii in perioada 2001-2006 in sudul Italiei sau in alte zone considerate defavorizate. Din motile enuntate anterior, niturile pronite din impozitul pe societati inregistreaza, ca pondere in PIB-ul italian, procente scazute, cuprinse intre 2,2 si 3,8 (pentru perioada 1995-2005, elul nr. 9). Media italiana a acestui impozit pentru anii 1995-20053 este de doar 3,0%.
Cota de impunere a fost de 37%, pentru anul 2003 fiind de 34%, iar din 1 ianuarie 2004 a denit 33% din profitul impozabil, la acesta adaugandu-se impozitul regional pe afaceri (un procent de 4,25%).
Din categoria impozitelor indirecte, importanta este, desigur, taxa pe valoarea adaugata, care a fost introdusa la fel ca majoritatea impozitelor din Italia, in cadrul reformei din perioada anilor '70 si urmeaza standardele Uniunii Europene. Baza legala se regaseste in Decretul Presedintelului nr. 633 din 26 octombrie 1972, Decretul Lege nr. 313 din 2 septembrie 1997 si Decretul Lege nr. 460 din 4 decembrie 1997 si alte modificari ulterioare. Beneficiarul acestui impozit este statul italian, dar in prezent 38,5% sunt transmise regiunilor, spre completarea niturilor acestora. in Italia se aplica o cota de impunere standard de 20%, o cota de impunere redusa - de 10% (pentru alimente, apa, energie, sport si spectacole), dar si o cota superredusa de 4% (pentru alimentele de baza, necesitati, alimente, carti si ziare).
Ca si in Uniunea Europeana, baza este reprezentata de consumul final, adica de taxa pe valoarea adaugata totala a afacerilor, minus cheltuielile de institii. Numeroase exceptii si excluderi caracterizeaza TVA-ul italian. Astfel, nu se calculeaza taxa pe valoarea adaugata pentru tranzactiile financiare, transportul public, serviciile postale, sanatate, educatie, asistenta sociala. Apreciez insa fireasca excluderea exporturilor si a livrarilor intracomunitare din baza de calcul a taxei pe valoarea adaugate, in conformitate cu prederile comunitare in vigoare, la care se supune si legislatia italiana.
TVA-ul italian are o productivitate scazuta, fiind afectat de bine-cunoscuta evaziune fiscala din acesta tara, dar si de numeroasele scutiri. in perioada 1995-2003, niturile pronite din TVA, ca pondere in PIB, reprezentau procente cuprinse intre 5,5 (minim inregistrat in 1996) si 6,6 procente (in anul 2000). Media intervalului 1995-2005- elul nr.3 - claseaza aceasta tara pe locul trei in randul tarilor UE cu cea mai scazuta presiune fiscala a TVA, fiind de doar circa 6(sase) procente, in timp ce media EU25 este de 7,4%.


Din categoria accizelor italiene mentionez:
» impozitul asupra energiei electrice - una dintre cele mai importante accize din Italia, care determina nituri fiscale ridicate (ca procent in PIB) de circa trei procente din produsul national brut (este vorba de anul 2000 cand ativ cu Uniunea Europeana Italia prezinta cea mai ridicata valoare). Acesti impozit a fost introdus pentru prima oara in Italia prin Legea din 8 iulie 1924, modificat prin Decretul Lege nr. 504 din 26 noimebrie 1995 (Legea accizelor consolidate). Decretul Lege nr. 669/ 29 decembrie 1996 si Legea nr. 30 din 28 decembrie 1997.
» impozitul pentru uleiurile minerale - in special petrolul si motorina -reglementat prin Legea accizelor, respectiv: Decretul Lege nr. 504 din 26 octombrie 1995;
» impozitul pentru gazele petroliere lichefiate - care cunoaste o baza legala estrem de complexa: Decretul Lege nr. 1071/24.10.1954, Legea nr. 1067/10.12.1954, Decretul Lege nr. 331/30.08.19A3, Legea nr. 427/29.10.1993 si Decretul Lege nr. 504/26.10.1995.
Deoarece la toate aceste impozite indirecte se adauga taxa pe valoarea adaugata, preturile catre consumatori devin extrem de mari. Toate incasarile din accize sunt surse de alimentare a bugetului statului italian.
O alta categorie de impozite indirecte specifice este compusa, mai intai din impozitele pentru inceperea unei afaceri, pecum si o taxa foarte mare asupra inregistrarii unor documente leg


ale (0,6 % procente din produsul intern brut). Alte impozite sunt impuse asupra asigurarilor, ipotecilor, timbrelor si hiculelor cu motor, in schimb, in Italia impozitul pe succesiune si pe cadouri a fost complet abolit in anul 2001, motivul fiind evaziunea fiscala din acest domeniu, fiindca oricum era evitat prin toate mijloacele posibile. Un procent important de resurse fiscale ca pondere in PIB (0,8 procente) se obtine pe baza pasiunilor locuitorilor din aceasta tara: italienilor le place sa joace, astfel incat impozitele statului pe orice tip de jocuri, carti, loterie, distractii de orice fel sunt semnificati.
Contributiile sociale ale Italiei au fost intotdeauna apropiate de media europeana, dar ele apartin intr-o mai mare masura angajatorilor. Locul 21 in clasamentul tarilor Comunitatii ordonate crescator dupa valoarea contributiilor lor sociale raportate la PIB pentru anii 1995-2005 arata apasatoarea povara creata de aceste prelevari fiscale in Italia (14,7%), din care circa 9 procente (9,0%) sunt destinate anagajatorilor.
Sistemul de pensii ridica nilul contributiilor, fiind aproape in intregime de natura publica, avand rate de substituire mari si raporturi de dependenta (datorate varstei medii mici la care muncitorii se pensioneaza). De precizat, ca din 1998, contributiile nu mai includ si platile pentru asistenta medicala, desi in Italia Serviciul National de Sanatate furnizeaza o parte insemnata a tratamentelor medicale. Serviciul este in principal finantat dintr-un impozit regional asupra activitatilor de afaceri si din impartirea regionala a niturilor din TVA.
Impozitarea niturilor din capital este o alta componenta a sistemului fiscal italian, caracterizata prin modificari importante de-a lungul vremii in dorinta de a raspunde obiectilor de eficienta si echitate. Astfel in anii '70 au fost incluse doar dividendele ca baza de impozitare pentru nitul personal. Dobanzile incasate de o persoana fizica au fost impozitate cu cote moderate. Castigurile de capital au fost scutite (dobanzile si castigurile de capital au fost in schimb incluse in bazele de impozitare ale impozitului pe societati). in ultimii ani, reforma fiscala din Italia a vizat doua categorii de acti financiare: niturilor de capital (dividendele, dobanzi, etc.) si alte nituri, respectiv: castiguri de capital din vanzarea de actiuni, obligatiuni, valuta, metale pretioase). Numarul ratelor a fost redus doar la doua: 12,5% pentru niturile din capital, niturile din obligatiunile publice, obligatiuni particulare pe termen lung, dividende fara credite fiscale si unei cote de 27% pentru depozitele bancare si postale, obligatiuni bancare si private pe termen scurt, obligatiuni derivate si atipice. Atat niturile din capital, cat si celelalte nituri sunt supuse acestor rate intr-un maniera coordonata.In derea asigurarii cresterii autonomiei fiscale a autoritatilor locale si regionale s-a avut in dere realizarea de importante resursele fiscale locale prin doua metode: prin repartizarea unor nituri de la bugetul statului catre bugetele locale (ca procent din incasarile din impozitul pe nitul personal, TVA, impozitul pe petrol, etc), cat mai ales prin procurarea de resurse in mod individual, pe baza impozitelor locale. Dintre acestea doua impozite locale se evidentiaza ca relevanta: taxa regionala pe afaceri si impozitul municipalitatilor asupra proprietatilor imobiliare.In 1998 a fost introdus un nou impozit regional - impozitul regional pe activitatea productiva. De remarcat ca acest impozit asigura aproximativ 50% din resursele de finantare ale regiunilor. Acest impozit se aplica asupra tuturor celor angajati in afaceri comerciale (societati, servicii private, producatori agricoli) si asupra administratiilor publice, fiind impusa o cota de 4,25% asupra valorii nete adaugate din afacerea desfasurata in regiune.
Cel de-al doilea impozit local este impozitul asupra proprietatilor imobiliare si a fost introdus in anul 1993 in favoarea municipalitatilor. incasarile din acest impozit sunt mai reduse, de doar un procent din PIB, existand suspiciunea evaziunii fiscale care erodeaza puternic resursele fiscale de acest fel. Impozitul este adresat proprietarilor de imobile care suporta o cota de impunere fixata de municipalitati cuprinsa intre 4 si 7 la mie.In final, la nil local si regional, se aplica o multime de impozite mai mici, de exemplu asupra autorizatiei pentru afaceri sau pentru ocuparea de locuri publice, pentru utilizarea apei publice si pentru anihilarea deseurilor solide.
Reforma fiscala italiana a cunoscut unele etape importante. Masurile de reforma fiscala din jurul anilor '70 au determinat crearea unui sistem centralizat de nituri, fiind extrem de criticate in jurul anilor '80. in prezent, autoritatile locale si regionale se bucura de o oarecare autonomie, insa nu intr-o masura multumitoare. in continuare, o buna parte a resurselor comunitatilor locale se asigura din repartizarea de la bugetul statului a unor procente din incasarile pronite din marile impozite nationale.
Doua reforme de date mai recente din Italia necesita mentionarea lor in cadrul analizei sistemului fiscal din aceasta tara:
l. Reforma din anul 1997 este cunoscuta sub denumirea de reforma Visco" dupa numele initiatorului ei si se caracterizeaza prin urmatoarele masuri:
» reducerea ratelor statutare generale ale societatiilor cu mai mult de 10% (cu toate acestea ele se mentin mai mari decat media europeana);
» introducerea impozitului regional cu baza largita asupra afacerilor a inlocuit impozitele anterioare mai restricti, asigurand o neutralitate crescuta;
» presiunea asupra capitalului a fost scazuta, dar a ramas puternica presiunea fiscala asupra muncii;
» reducerea progresiva a ratei medii efecti a impozitului pe nitul persoanelor fizice a fost realizata prin asigurarea unei indemnizatii pentru nitul obisnuit" din surse interne;
» modificari au fost inregistrate in legislatia impozitarii capitalului, prin introducerea impozitarii capitalului din diferite surse, care au fost bine definite si unificate intr-o impunere cu doar doua cote silite.
Obiectile urmarite de reforma Visco au fost realizarea unui sistem fiscal mai simplu si mai neutru, asigurarea unei autonomii mai mari autoritatilor locale, scaderea presiunii fiscale, fara insa a periclita realizarea cheltuielilor pentru bunastarea sociala, limitarea scutirilor si a evaziunii fiscale.
Aceasta reforma s-a bazat pe modelul nordic al sistemului fiscal dual pe nit.
2. Reforma Tremonti apartine unui alt ministru de finante al Italiei si a debutat in primavara anuiui 2001 printr-un proiect de reforma care a trecut de Parlament doar in luna aprilie 2003. O parte din schimbarile introduse de reforma Visco au fost abolite sau semnificativ modificate. Mentionez cateva din noile masurile de reforma:
» modificarea structurala a impozitului pe nitul persoanelor fizice, prin diferentierea avantajelor acordate categoriilor de nit: mici, medii si mari (in impozitarea niturilor persoanelor fizice raman doar doua transe de impozitare: prima pentru niturile de pana la 100.000 euro, iar cea de a doua pentru niturile de peste 100.000 euro; cotele de impunere sunt de 23% si respectiv 33%; creditele fiscale anterioare sunt transformate in deduceri fiscale, impozitele asupra niturilor mici si mijlocii sunt mai scazute; se acorda reduceri fiscale pentru persoanele cu nituri mari si foarte mari);
» simplificarea impozitarii niturilor din capital si, cu unele exceptii, realizata printr-o retinere finala la sursa cu o rata mica de 12,5%, sunt unite toate niturile de capital intr-o singura clasa (obiectivul urmarit in impozitarea capitalului este ca acest proces sa devina neutru, just si simplu);
» impozitarea societatilor a fost de asemenea modificata in numeroase aspecte; rate statutare generale cunosc diminuari semnificati - de la 36% la 33%;
» impozitele regionale pe afaceri se doresc a fi progresiv abrogate, la fel si impozitarea preferentiala a niturilor obtinute din finantari interne;
» creditele fiscale asupra dividendelor se inlocuiesc printr-o scutire de 95%; eliminarea sistemului de imputatii a dividendelor si scutirea de la taxa de participartie, urmand modelul de reforma german.
Din cele prezentate, se pot deduce si obiectile majore ale reformei Tremonti: simplificare, neutralitate, standardizare internationala, competitivitate. Unele obiecti (precum primul-simplificarea) pot fi usor percepute ca fiind de natura politico-ideologica, determinate de deziderate precum realizarea justitiei sociale, prin asigurarea unei fiscalitati juste. Scaderea presiunii fiscale reiese din cel de al doilea obiectiv enuntat, in timp ce al treilea si ultimul obiectiv urmaresc sa raspunda cerintelor actualei integrari comunitare si a obligatiilor ce decurg din aceasta. Un alt obiectiv important al reformei Tremonti se gaseste in realizarea unui cod fiscal unic si coerent, care sa raspunda unei mari provocari: filtrarea legislatiei italiene extrem de dispersate si contradictorii actuale.
Se observa ca reforma Tremonti prezinta unele puncte slabe: reduceri fiscale acordate bogatilor (un subiect controrsat desigur), nesolutionarea problemei determinate de presiunea fiscala ridicata asupra muncii, un nil redus al impozitarii niturilor din capital, reducerea autonomiei autoritatii locale prin abrogarea unei surse principale de nituri a acestora (de circa jumatate din totalul resurselor) si reintoarcerea la dependenta acestora feta de autoritatile publice centrale si de redistribuirea niturilor din impozitele nationale.
Este de remarcat ca ambele reforme: Visco si Tremonti au aceeasi mare deficienta: nu asigura in nici un fel scaderea presiunii considerabil de mari a impozitarii muncii din Italia si nu sileste modalitati exacte de asigurare a mentinerii echilibrului bugetar - in conditiile in care ambele urmaresc reducerea presiunii fiscale, fara insa a preciza in mod clar, posibilitatile de acoperire a entualelor scaderi a niturilor din impozite: fie prin scaderea concomitenta a cheltuielilor publice, fie prin stoparea considerabila a evaziunii fiscale si extinderii astfel a bazei de impozitare (deci o colectare mai eficienta a impozitelor). Fara indoiala, stoparea fenomenului de frauda fiscala, extrem de generalizat pe teritoriul italian, este un proces dificil de realizat. Dorim sa subliniez cifric cateva aspecte privind sarcina fiscala ridicata asupra muncii din italia. La nilul anului 2005, ponderea in PIB a impozitelor din munca inregistra 20,2%, ceea ce insemna ca 48,5% din resursele fiscale totale din aceasta tara proneau din acest tip de impozit. Un procent de 18.2% din PIB este repartizat pe umerii angajatorilor din aceasta tara, adica 43,6% din niturile totale. Cota implicita de impozitare italieneasca asupra muncii era de 41,1%, in timp ce media EU 15 atingea doar 36,3%.
Fara indoiala ca si Italia este o tara cu un nil de dezvoltare economica ridicat. Locul 13 in randul tarilor Uniunii Europene in anul 2003 pentru indicatorul de PNB/iocuitor (de 21.560 USD), este insotit de locul 6 pentru acelasi an in clasamentul tarilor cu presiuni fiscale ridicate (41,5%). Asadar Italia este o tara cu un nil ridicat de trai, dar si cu o presiune fiscala ridicata. Presiunea fiscala a anului 2005 inregistreaza valoarea de 41,0% fiind deci in continuare una relativ ridicata (elul nr.l). Putem remarca ca aceasta situatie: nituri ridicate, presiunea fiscala mare este o caracteristica a primelor 10 tari din Uniunea Europeana.



Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare

Arbitrajul pret - valoare si eficienta pietei financiare
Analiza echilibrului financiar
Gestiunea ciclului de exploatare. gestiunea stocurilor
Sistemul fiscal - concepte, interdependente, teorii
Obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar
Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana
Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare
Comparatii intre sistemele fiscale ale statelor membre din uniunea europeana(studiu de caz)
Elemente de armonizare ale sistemului fiscal romanesc
Implementarea aquis-ului comunitar in domeniul fiscalitatii indirecte in romania
Cresterea eficientei aparatului fiscal romanesc
Armonizarea impozitelor directe din romania la directivele comunitatii europene
Implementarea aquis-ului comunitar privind evaziunea fiscala in romania
Evolutia sistemului fiscal romanesc
Prioritati ale reformelor viitoare ale sistemului fiscal al uniunii europene
Modelarea cresterii economice sub impactul fiscalitatii
Armonizarea sistemelor fiscale in comunitatea europeana
Concluzii generale si recomandari de politica fiscala














lupa cautareCAUTA IN SITE