StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
finante FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » sisteme fiscale » Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare

Sistemul fiscal al germaniei



Reprezentantii Germaniei de Vest sunt unii dintre importantii semnatari ai Tratatului de la Roma in martie 1957, tratat prin care prin care partile contractante (Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda) au creat intre ele o comunitate economica europeana. Tratatul semnat in 1957 esle un document voluminos care cuprinde 248 de articole si 160 de ini de anexe, protocoale si conntii, in care in cadrul primelor patru articole sunt definite obiectile Comunitatii Economice Europene si principalele institutii care trebuiau create pentru a se asigura atingerea lor.
Pentru inceput este de aratat ca Germania este o tara cheie in Uniunea Europeana, care in anul 2000 a generat cel mai mare nil pentru produsul intern brut, care a atins valoare de 2.040 bilioane euro. imparta


sesc ideea312 conform careia Germania reprezinta un model pentru multe alte state comunitare si nu numai. De altfel, proiectul de reforma fiscala care se dezbate in prezent in Italia este in unele elemente, inspirat de noul sistem fiscal german.
Continuand analiza se realizeaza gruparea impozitelor germane care prezinta trasaturile specifice celor trei niluri caracteristice statelor de tip federal. in Germania, trasatura dominanta a repartitiei prelevarilor fiscale o constituie impartirea principalelor impozite intre urmatoarele nile de administrare313:


» nilul central;
» nilul regional, care este format din 3 regiuni si 8 regiuni care cuprind 28 de departamente sau districte regionale;
» nilul local, format din districte regionale care cuprind 91 de orase importante si 237 de cantoane, ultimele cuprinzand 8.410 de comune mici.
Scopul repartitiei incasarilor fiscale pe trei niluri in Germania este reprezentat de obiectivul echilibrarii niturilor fiscale si asigurarea unui nil de trai armonios pe intregul teritoriu german. Sistemul fiscal german cuprinde un numar important de impozite si taxe care contribuie in proportii diferite la finantarea diferitelor bugete: al federatiei, al landurilor si al comunelor. Aceste impozite sunt silite la nil central de Parlament si Consiliul General, dar cotele de impunere sunt lasate la dispozitia autoritatilor regionale si locale, in anumite limite.
Se poate realiza o grupare a impozitelor germane in trei mari categorii, in functie de administratia care colecteaza aceste impozite, astfel:
» impozite federale - sunt 12 la numar si cuprind: taxele vamale, impozite pe tutun, cafea, ceai, sare, zahar, vin spumos, uleiuri minerale, rafinarea alcoolului, impozitul pe caile rutiere, impozite pe capital;
» impozitele landurilor - cuprind 6 impozite, respectiv: impozit pe bere, impozit pe are, impozitul pe succesiuni si donatii, impozitul pe autohicule, impotitul asupra proprietatilor funciare transmise, impozitul pe jocurile sporti;
» impozite comunale - sunt urmatoarele: impozite ale micilor meseriasi, impozitul pe dobandirea terenurilor, impozitul pe teren (platit de intreprinderile agricole si forestiere), impozitul pe teren (platit de celelalte intreprinderi), taxe pe caini, taxa pe vanatoare.
Mai trebuie mentionat si un numar de impozite comune, incasate de administratia federala sau de landere, dar care sunt administrate de mai multe niluri. Este cazul impozitului pe nitul persoanelor fizice (repartizat 42,5% la nil central, 42,5% la nilul landerelor si 14% la nil local), impozitul pe societati (50% la nil central si 50% la landere), taxa pe valoarea adaugata (65% la nil central si 35% la landere), taxa locala pe cifra de afaceri (7,2% la nil central, 7,2% la landere si 85,6% la nil local), impozitul pe nitul capitalurilor mobiliare (la stat si landere) si taxele pe curse si loterii (landere si local).
Privit ativ cu media europeana, indicatorul german al presiunii fiscale se situeaza in jurul celui al Uniunii Europene (media germana a anilor 1995-2005 este de circa 40,0%, iar media EU25 este de 40,6% (conform elului nr. 1). Diferente mai pronuntate intre valorile germane si cele comunitare s-au inregistrat mai ales anterior anului 1995, dupa care aceasta diferenta s-a redus treptat. In anul 1990, media europeana era mai mare cu circa 4 procente decat cea caracteristica statului german, iar in anul 1995 este sub un procent, pentru ca in anul 2003, 2004 si 2005 valorile sa fie aproape identice: de exemplu in anul 2003: cel german 41,7%, iar cel comunitar 41,5%. Anul 2005 plaseaza Germania, ativ cu valoarea acestui indicator in Uniunea Europeana pe locul nr. 5 cu o valoare de 39,7%.
Instigarea principalelor impozite si taxe ale statului german este urmatorul obiectiv silit in cadrul analizei sistemului fiscal al Germaniei. Este vorba de studiul structurii actuale a fiscalitatii germane.
Produsul fiscal prin care se realizeaza impunerea nitului realizat de persoanele fizice este numit si in Germania impozit pe nit. Baza legala a acestui impozit este reprezentata de Legea impozitului pe nit promulgata in 16 aprilie 1997, modificata mai tarziu prin articolul 1 din Legea relaxarii fiscale din 24 martie 1999 si de Ordinul de implementare a impozitului pe nit din 18 iunie 1997, la randul sau modificat de articolul 2 al Legii din 24 martie 1999. Beneficiarii acestui impozit sunt: gurnul federal, gurnele landurilor si municipalitatile. incepand cu anul 1998, procentele de repartizare a incasarilor din acest tip de impozit au fost silite la 42,5% pentru gurnul federal si gurnele landurilor, iar diferenta de 14% catre municipalitati. Platitorii acestui impozit sunt persoanele fizice cu domiciliul pe statul german, dar si rezidentii din Germania, care sunt supusi impozitarii nitului lor total, format din circa sapte categorii de nituri:


» nitul din agricultura si forestier;
» nitul din comert sau afaceri;
» nituri din servicii personale (niturile autoangajatilor);
» niturile salariale ale angajatilor


» niturile din pensii;
» niturile din chirii si redente, nituri din institii de capital (dividende si dobanzi);
» alte surse specificate in cadrul paragrafului 22 al Legii impozitului pe nit, in practica germana, calculul impozitului pe nit se sileste diferit in functie deIncadrarea intr-o categorie de nit, astfel:
» pentru niturile pronite din agricultura sau din domeniul forestier, precum si cele din afaceri sau din comert se utilizeaza metoda arii valorii nete. O precizare insa este necesara: metoda nitului net nu se foloseste daca niturile nete nu depasesc 24.542 euro si daca cifra de afaceri nu este superioare valorii de 255.650 euro. Aceasta metoda determina baza impozabila, precum si cheltuielile cel mai putin legate de nitul brut conform cu incasarile relizate si cu metoda platilor). Cheltuielile legate de procesul de realizare a niturilor sunt in general deductibile, doar ca se aplica unele restrictii pentru cheltuielile personale (cadouri, case de oaspeti, etc).
» in cazul nitului din serviciile personale se foloseste metoda nitului net, doar daca platitorul de impozit nu alege sa foloseasca metoda arii nete. Acesta se retine de la angajator, considerat a fi autoangajat (seif employment);
» nitul din salariile personalului angajat - in sistemul german se utilizeaza o metoda speciala de colectare a acestui impozit - este vorba de asa-numitul impozit pe plati"; care prezinta aceleasi caracteristici ca si impozitul pe nit retinut de la angajator si are la baza cardul de impozit pe salariu, precum si ele de impozite pe salarii pentru platile zilnice de salarii, saptamanale sau lunare. Veniturile salariale se refera la toate sumele incasate de un angajat. Cheltuielile salariale sunt deductibile intr-o anumita limita. Daca aceste cheltuieli nu ajung la 1.002 euro, platitorii de impozite beneficiaza de o deducere globala de 1.002 euro. Mai amintim si alte cheltuieli deductibile acordate de statul german: contributiile pentru asociatiile profesionale si comerciale; cheltuieli necesare aparute din gestiunea a doua intretineri (limitata la o perioada de 2 ani daca locul fizic de munca nu se schimba) ; cheltuieli pentru sculele de lucru, pentru echipamentul de lucru si pentru deprecierea actilor producatoare de nit, cheltuielile legate de nitul scutit de impozite nu sunt deductibile. Beneficiile similare primite sau utilizate de o angajare suplimentara locului de munca de baza sunt incadrate drept nit salarial.
» nitul din pensii derivat din schema statutara de pensii este considerat drept alt nit. Trebuie subliniat ca pentru alte tipuri de nituri din pensii (in Germania existand diferite scheme de pensii, in plus fata de schema statutara bazate pe un contract intre angajat si angajator). Acestea pot fi platite sub forma unei sume globale sau sub forma unei anuitati care sunt impozitate sub forma de nit de tip salarial. O alocatie scutita de impozite de 40 procente este asigurata pentru un maximum anual de 3.067 euro. Veniturile din pensiile derivate din schema statutara de pensii sunt impozabile. Baza de impozitare este calculata excedentar din fiecare plata peste o parte proportionala din capitalul instit, conform estimarii pe viata a primitorului. Excedentul este silit ca procente din plati, in functie de varsta primitorului la care a primit prima data plati pentru pensii. Acelasi tratament este aplicat si pentru platile de pensii derivate dintr-o asigurare directa si din fonduri de pensii. Platile efectuate de angajator pentru asigurari sau pentru fondul de pensii sunt privite drept nit al angajatului din salarii si sunt impozitate ca atare.
» niturile din institiile de capital (dividende si dobanzi) si nituri din chirii si redente: in mod normal, cheltuielile sustinute pentru a produce unul dintre niturile din aceste doua categorii sunt deductibile. Pentru prima categorie, este asigurata o alocatie de pana la 1.533,9 euro pe an (sau de 3.067 pentru bunurile comune ale celor casatoriti). Initial s-a folosit metoda imputatiei, iar dupa noua reforma fiscala, metoda imputatiei a fost eliminata si a fost introdusa noua metoda a jumatatii de nit. Detinatorul de actiuni este impozitat numai pentru 50 procente din valoarea totala a dividendelor sau din distributia profitului castigat. Consecutiv, doar jumatate din cheltuielile corelate producerii de nit sunt deductibile.
» alte nituri (castiguri din tranzactii particulare, pensii alimentare, anuitati, etc.) Castigurile de capital obtinute in cursul unei afaceri sunt tratate drept nit obisnuit din afaceri. Castigurile pronite din vanzarea de acti retrase dintr-o afacere sunt impozabile conform regulilor referitoare la tranzactiile private.
Castigurile de capital derivate din tranzactiile private sunt in general scutite de impozit. Totusi, sunt impozabile in cazul in care totalizeaza mai mult de 410,3 euro si provin din vanzarea oricarei proprietati imobiliare in cursul a zece ani de la data de achizitie si, in final, din vanzarea de instrumente derivati. Castigurile de capital sunt adaugate atunci la nitul impozabil al unui individ. Reguli speciale se aplica in cazul impozitarii castigurilor de capital din vanzarea unui procent semnificativ dintr-o societate comerciala, si anume peste 10 procente din capitalul social al societatii (din 1 ianuarie 2002, limita a fost scazuta la un procent pentru societatile rezidente). in cazul societatilor nerezidente, noua regula s-a aplicat din data de 1 ianuarie 2001. Nu sunt considerate ca derivate dintr-o tranzactie privata, dar intra in componenta nitului din afaceri. Acest lucru semnifica ca sunt indreptatite sa primeasca beneficii pentru pierderile din compensari si din inntarele reportate din anul precedent. Disciplina descrisa nu se aplica din i ianuarie 2002. De fapt noua metoda a jumatatii de nit este utilizata astfel: numai 50 procente din castigurile de capital sunt supuse impozitarii, (aceasta disciplina nu face discriminari intre dividende si castigurile de capital).
Cateva precizari privind deducerile personale acordate de statul german: Dirse cheltuieli sunt deductibile in sistemul fiscal german. Aceste pot fi impartite in cheltuieli speciale si cheltuieli extraordinare. Primul grup include contributiile pentru asigurarile sociale si primele de asigurari (deductibile pana la o limita totala de 1.334 euro pentru un singur platitor de impozite si pana la 2.668 euro pentru cuplurile cu are comuna). Dobanzile pentru ipoteci sunt deductibile numai in relatie cu nitul din proprietate. Taxele consultantilor fiscali si taxa pentru biserica sunt deductibile 100%. Contributiile pentru actele de caritate germane si pentru unele internationale sunt deductibile pana la 5 procente din nitul brut actualizat. Pentru contributiile in scopuri stiintifice procentajul este marit pana la 10 procente.
Donatiile pentru partidele politice sunt deductibile pana la 1.533 euro (3.067 euro pentru platitorii de impozite casatoriti.) Din 2000 exista unele deduceri aditionale valabile pentru donatiile pentru fundatiile de drept public si pentru unele fundatii nonprofit de drept privat. Cheltuielile extraordinare (acestea includ cheltuielile pentru cursurile de pregatire ocupationala a copiilor si cheltuielile pentru ajutoare domestice acordate persoanelor in varsta si bolnavilor) pot fi deduse daca sunt realizate in mod obligatoriu de catre platitori de impozit abili cu nituri abile. O alocatie de baza de 7.205 euro (alocatia este aplicabila incepand cu data de 1 ianuarie 2001 si este in valoare de 14.412 euro pentru cuplurile de casatoriti cu are comuna este deductibila din baza impozabila. Alocatii speciale pentru copii sunt asigurate in cazurile in care beneficiul lunar pentru copii nu este suficient pentru a acoperi minima subzistenta a copiilor. (Beneficiul pentru copii este o plata lunara de 138 euro pentru primul si al doilea copil, 143 euro pentru al treilea si de 179 euro pentru al patrulea si orice copil urmator). Alocatia insumeaza 147 euro pe luna pentru fiecare copil sub 18 ani care este intretinut de platitorul de impozit. incepand cu 1 ianuarie 2000 o noua alocatie aditionala pentru ingrijirea copilului in valoare de 773 euro pe an a fost instituita pentru copin sub 16 ani si pentru cei handicapati.In cadrul sistemului fiscal german urmatoarele tipuri de nit sunt scutite: platile pentru asigurarile de sanatate, de acidente, de incapacitate sau pentru batranete; unele distributii sociale; platile globale din schema statutara de pensii; scolarizarea pentru activitati stiintifice, educatia stiintifica sau artistica sau cursurile de pregatire; 50 procente din dividendele directorilor si din castigurile de capital la transferarea dreptului de proprietate asupra actiunilor.
Gurnul german (la fel ca al altor tari europene, precum Franta, Marea Britanie) a ales impunerea progresiva a niturilor persoanelor fizice, atat in scopul corectarii inegalitatilor sociale, cat si a promovarii unei politici de incurajare a familiei (dupa cum s-a prezentat in paragrafele anterioare: acordarea de facilitati in functie de numarul copiilor si a persoanelor aflate in intretinere). in elaborarea tehnicii de impunere a nitului persoanelor fizice s-a urmarit introducerea unor elemente tehnice dirse prin care sa se asigure atat obtinerea unor scopuri sociale, cat si de natura economica, dar fara a afecta finalitatea financiara a fluxului fiscal.
Asadar, impozitul german pe nit este aplicat cu rate marginaie progresi si se calculeaza cu ajutorul unor ele complexe. O suprataxa de solidaritate este impusa dupa silirea impozitului pe baza calculelor din aceste ele.
Impozitul suportat de societatile comerciale germane - este a doua categorie importanta de nit fiscal german de care dorim sa ne ocupam. Baza legala a acestui impozit este data de Legea impozitelor pe societati, promulgata in 22 februarie 1996, dar modificata de articolul 5 al Legii de relaxare fiscala din 24 martie 1999. Beneficiarii incasarilor din acest impozit sunt, in proportii egale (50% fiecare): gurnul federal si gurnele landurilor. Baza de calculare a impozitului pe societati este reprezentata de totalitatea niturilor realizate de o societate in decursul unui an fiscal. in Germania se utilizeaza criteriul rezidentei, iar societatile platitoare al acestui impozit sunt definite larg: astfel, toate societatile si persoanele juridice de drept privat care au sediul sau realizeaza nituri pe teritoriul statului german, inclusiv asociatiile sau fundatiile (exclusiv cele cu caracter confesional, de binefacere si utilitate publica) care realizeaza beneficii sunt supuse impozitarii.
Sistemul impozitarii societatilor comerciale germane a fost reformat in doua etape majore.
Pentru anii financiari anteriori anului 2001. Germania a aplicat un sistem complet de imputatii. Acest lucru inseamna ca profitul societatii comerciale este integral creditat in ceea ce priste sarcina fiscala asupra nitului unui detinator de actiuni rezident. Daca creditul de imputatii depaseste sarcina fiscala a detinatorului de actiuni, excedentul este rambursat, pentru ultima data cu urmatoarele rate: 30 procente (profituri distribuite) si 40 procente (profituri nedistribuite).
Acesta este un sistem de rate divizate, care poate rezulta dintr-o reducere a impozitului pe profitul societatii daca, castigurile retinute care au fost supuse cotei de impunere totale pentru nitul societatii sau distribuite. Pe de alta parte, distributiile pot conduce la o crestere a impozitului pe profitul societatii pana la rata de distributie daca profitul care a fost supus ratelor reduse sau un profit scutit de impozit este distribuit. Acest lucru garanteaza ca toate niturile sunt impozate in mod uniform cu aceeasi rata dupa distributie.
Dupa abolirea sistemului de imputatii, impozitul pe profitul societatii nu mai este inclus in baza de impozitare a detinatorului de actiuni si nu mai exista nici o imputatie a impozitului pe profitul societatii fata de impozitul pe nit platibil de catre detinatorul de actiuni. Dubla impozitare rezultata este relaxata atat de reducerea cotelor de impunere pentru societati de pana la 25 procente nefacand nici o distinctie intre profiturile retinute si cele distribuite, cat si de introducerea sistemului jumatatii de nit. Acest lucru inseamna ca doar jumatate din dividende sunt impozabile.
Cele mai multe cheltuieli ale societatii corelate cu nitul impozabil sunt deductibile. Remunerarile (de exemplu salarii, beneficii de acelasi fel si contributii sociale) pentru angajatii societatii sunt deductibile integral. Situatia este similara si pentru taxele platite unui membru din consiliul de conducere. Dobanzile pe imprumuturi si alte debite sunt in mod obisnuit deductibile. Unele limite sunt silite in ceea ce priste deducerea dobanzilor. Limitarea dobanzilor platite afiliatilor este reprezentata in principal de raportul debit/fond de capital de 3 :1 (9 :1 pentru companii le-mama germane) pentru imprumuturile cu dobanzi fixe si de 1:2 asupra finantarii asigurate pentru o consideratie bazata pe profituri sau criterii similare. Urmatoarele impozite sunt deductibile: impozitul pe afaceri si impozitul pe proprietatea imobiliara. Impozitul pe profit, impozitul pe transferul proprietatii imobiliare si taxa pe valoarea adaugata aplicata elementelor nedeductibile nu sunt deductibile.In ceea ce priste institiile in mijloace fixe si regimul de amortizare al acestora, metodele aplicabile sunt: metoda constantei liniare, metoda echilibrului in declin si metoda de productie. intre proprietatile imobiliare, terenurile nu se depreciaza, dar spre deosebire de acestea, cladirile sunt supuse deprecierilor, dar silite in rate diferite. Ultima afirmatie depinde de data de constructie a cladirii si de modul in care este folosita aceasta. Pentru iabrici, utilaje si echipamente, metodele constantei liniare si cea a echilibrului in declin se aplica numai daca fabrica nu reprezinta o proprietate i


mobiliara. Rata metodei echilibrului in declin este limitata ia de trei ori rata constantei liniare admisibila, cu un maxim de 30 de procente. (Noile rate, dupa reforma fiscala au denit efecti din 1 ianuarie 2001 si variaza intre 6 si 10 procente pentru masini, 12,5 procente pentru echipamente de birou, de la 8 pana la 10 procente pentru mobila de birou, 33.3 procente pentru computere si de la 10 pana la 16 procente pentru masini, camioane, etc). Actile fixe necorporale pot fi amortizate folosind metoda constantei liniare. Fondul comercial poate fi capitalizat numai daca se solicita acest lucru.
Castigurile de capital realizate de o societate germana sunt impozabile sub forma de nit obisnuit. Dupa I ianuarie 2002, urmatoarele castiguri de capital sunt scutite: castigurile de capital realizate de societati prin vanzarea unei insitii manageriale intr-o societate straina si castigurile de capital realizate din vanzarea actiunilor detinute in societatile locale si cele straine.
Referitor la pierderi, la optiunea platitorului de impozite, pierderile obisnuite pot fi amanate si compensate pana la suma de 105.500 euro din profitul impozabil din anul precedent. Pierderile ramase pot fi amanate fara limita de timp. Sunt considerate drept pierderi comune pierderile de capital.
Dintre impozitele indirecte germane analizam taxa pe valoarea adaugata si accizele. TVA-ul german este apreciat a fi taxa pe valoarea adaugata europeana standard"314. Baza legala se regaseste in Legea taxei pe valoarea adaugata din 25 august 1992, promulgata in 27 aprilie 1993, modificata de Legea relaxarii fiscale din 25 martie 1999 - articolul 7 si in Ordinul de Implementare a TVA din 27 aprilie 1993, modificat prin articolul 8 al Legii din 25 martie 1999. Beneficiarii acestui impozit sunt, dupa cum urmeaza:
» gurnul federal - 52,2%:


» gurnele landurilor - 45,7%;
» municipalitatile - 2,1 %.
Cotele germane de TVA sunt urmatoarele: 16% pentru fiecare furnizare impozabila de bunuri si servicii care nu au fost supuse cotelor reduse sau ratelor zero; 7% pentru furnizarea de bunuri si servicii, cum ar fi mancarea si bautura, farmaceutice, ziare, carti, serviciile teatrale, muzee si sali de concerte ; 0% pentru exporturi si pentru furnizarile intracomunitare. Platitorul de impozite este in general indreptatit sa compenseze cu taxa pe valoarea adaugata platibila cantitatea unor astfel de impozite suportate de furnizori sau platite la import.
Accizele germane cuprind mai multe categorii de impozite:
» accizele asupra uleiurilor minerale - sunt reglementate prin Legea uleiurilor minerale din 21 decembrie 1992, modificata prin articolul 7 al Primei Legi de implementare a Programului de Economisire, Consolidare si Dezvoltare din 21 decembrie 1993. Beneficiarul colectarii acestui impozit este gurnul federal.Inca de la 1 aprilie 1999, gurnarea federala a introdus o reforma fiscala ecologica, al carei obiectiv a fost cresterea treptata a preturilor energiei, precum si folosirea incasarilor aditionale din impozitele pe energie pentru a reduce contributiile la asigurarea pentru pensii.
Acciza asupra uleiurilor minerale este exigibila pentru anumite bunuri, clasificate si descrise intr-un mod uniform pentru Comunitate, asigurandu-se ca sunt utilizate drept combustibil pentru motoare si pentru incalzire. Ratele depind de tipul bunurilor si de utilizarea acestora.
» acciza pe tutun - este reglementata prin Legea accizarii produselor din tutun, din 21 decembrie 1992, modificata prin Legea accizelor pe tutun din 2 iunie 1998 si Ordinul de implementare a Legii accizarii tutunului din 14 octombrie 1993, amendat de Ordinul din 20 octombrie 1998. Beneficiarul acestui impozit este gurnul federal.
Acciza pe tutun este exigibila pentru tigarete, tigari, trabucuri si pentru tutunul de pipa. Cotele de impunere depind de tipul bunului supus accizarii.
» accizele pe alcool - isi regaseste baza legala in Legea monopolului asupra alcoolului din 8 aprilie 1992, modificata de Legea din 26 mai 1998 si in Ordinul accizarii alcoolului din 21 ianuarie 1994, modificat prin Ordinului din 20 octombrie 1998.
Acciza pe alcool se plateste pentru lichidele care au o concentratie de alcool la volum, care depaseste 22 procente si asupra produselor spirtoase. Alte accize sunt acciza pe vinuri spumante, produse intermediare, bere, cafea si bauturi.
Alte impozite si taxe germane care retin atentia in studiul sistemului fiscal sunt:
» Impozitul de afaceri asupra nitului - reglementat prin Legea impozitului pe afaceri din 21 martie 1991, modificata prin Legea din 24 martie 1999, prin articolul 9. Impozitul pe afaceri este un impozit local datorat de orice afacere efectuata in Germania, fie de rezidenti sau de nerezidenti. Cotele de impunere pe nitul din afaceri depind de municipalitatea in care afacerea este localizata. Beneficiarii acestui impozit sunt municipalitatea - 80 %, gurnele landurilor - 14% si gurnul federal - 5%. Impozitul pe afaceri este deductibil din propria sa baza si pentru moti fiscale legate de profitul societatilor. Tinad cont de deductibilitate, cotele de impozitare variaza intre 10% si 14%. Impozitul pe afaceri preia baza impozabila calculata pentru impozitul pe profitul societatilor germane si o modifica prin unele retrageri si prin deduceri.
» Contributiile pentru asigurarile sociale - sunt calculate pe baza salariului brut si pana la anumite limite. in mod normal, angajatorul contribuie cu o suma egala si retine din salariu partea corespunzatoare angajatului care va fi transferata institutiilor de asigurari de sanatate, care vor distribui apoi sume importante altor institutii de securitate sociala-Contributiile pentru asigurarile sociale si primele de asigurari sunt deductibile din nitul brut actualizat pana la anumite limite precizate.
» Impozitele pe succesiuni si pe cadouri - este aplicat pentru mosteniri sau cadouri, pentru donatiile facute in scop particular si o data la 30 de ani pe proprietatea fundatiei unei familii. Fiecare mostenitor sau beneficiar al unei donatii este impozitat separat in functie de partea detinuta din mostenire sau cadou. Pentru Impozitarea cadourilor, donatorul si beneficiarul sunt responsabili in comun. Baza de impozitare o reprezinta valoarea corecta de piata. Ratele depind atat de categoria mostenitorului cat si de cea a beneficiarului, precum si de marimea bazei de impozitare. Acestea variaza de la 7% la 50%. Primii 255.650 euro sunt scutiti in cazul unei proprietati de afaceri localizata in Germania, obtinuta prin mostenire sau donatie si doar 60% din orice excedent este impozabil. Aceeasi situatie se aplica si in cazul actiunilor unei societati rezidente daca decedatul/donatorul a detinut direct un pachet de cel putin 25%. Unele alocatii sunt asigurante pentru mosteniri sau cadouri, variind in functie de categoria mostenitorilor sau a beneficiarilor. Cele mai mici rate se aplica pana la 51.130 euro in timp ce rate mai mari sunt impuse achizitiilor mai mari de 25,6 milioane euro.
» Suprataxa de solidaritate - al carei beneficiar este gurnul federal, fiind reglementata prin Legea suprataxarii de solidaritate din 23 iunie 1993, sileste ca platitori ai acestui impozit toate societatile rezidente si nerezidente, persoanele cu responsabilitate fiscala nelimitata si cu extindere limitata, asociatiile si fondurile Suprataxa de solidaritate se calculeaza printr-o cota de 5.5% care se aplica la o baza de calcul consituita de impozitul pe nit, impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe capitalul rezultat, platile in avans pentru impozitele pe nit sau ale societatilor.
» Taxa pentru biserica - Membrii bisericii sunt oblicati sa plateasca un impozit pentru biserica de 8 sau 9 % din impozitul lor pe nitul exigibil, in functie de landul in care platitorul de impozite este rezident.
» Impozitul pe proprietatea imobiliara a inlocuit impozitul pe nitul net de are, care a fost abolit efectiv din 1 ianuarie l997. Indivizii sunt supusi in prezent impozitarii proprietatii imobiliare. Pentru persoanele fizice, impozitul pe proprietatea imobiliara este deductibil numai din moti legate de impozitarea nitului daca proprietatea este folosita in cursul unei tranzactii sau afaceri sau daca reprezinta o sursa de nit, de exemplu in cazul nitului din chirii.
Se impun unele precizari privind reformele fiscale de date recente din Germania: in anul 2001, in Germania s-a intreprins o reforma fiscala al carei principal oDiectiv a fost incurajarea afacerilor desfasurate pe teritoriul german, alaturi de imbunatatirea climatului economic in general, persoanele fizice suferind in aceea perioada de o grea povara fiscala. Transformarea sistemului fiscal german a fost implementata intr-o caracterizata de un mediu economic si politic extrem de complex. Deosebit de interesanta a fost in acest context reactia economica: in anul 2001, cadru! economic si politic german se putea caracteriza pe scurt astfel:
» presiunea fiscala era ridicata si apasa puternic asupra societatilor germane si persoanelor fizice;
» un numar mare de banci si institutii financiare germane detineau actiuni la societatile nationale, explicatia fiind ca vanzarea acestor actiuni ar fi costisitoare;
» sistemul de imputatii s-a considerat a nu fi aliniat la legea fiscala europeana;
» reducerea considerabila a niturilor fiscale ale statului german;
» statul german detinea datorii ridicate in Uniunea Europeana (la inceputul anului 2001 se situa pe primul loc ca raport de datorii din Comunitatea Europeana, datoria germana atingea 60% din P1B);
» deficitul gurnamental general a ajuns in anul 2001 la 2,7% din produsul intern brut;


» constrangeri bugetare stricte.
O prima masura a fost relaxarea fiscala ce a tintit impozitul pe profiturile societatilor. Un prim efect al acestei masuri a fost privarea landurilor de resurse fiscale. Practic, legea de reducere a cotelor de impunere si de reforma a impozitarii societatilor comerciale a fost aprobata de Parlamentul german inca din 14 iulie 2000, dar prederile acestei legi au fost ificate sa intre in vigoare doar din data de 1 ianuarie 2001. Gurnarea germana a apreciat aceasta reforma fiscala ca fiind un program de relaxare fiscala greu de indeplinit si de aceea a prezentat un proiect suplimentar de reducere a unui alt impozit direct, a impozitului pe nitul persoanelor fizice, precum si facilitati complementare acordate afacerilor medii pe piata.
Obiectivul principal al reformei fiscale din anul 2001 a fost asadar acela al relaxarii fiscale pentru societatile germane, prin urmare dorindu-se stimularea afacerilor germane si a climatului economic in general. Cota de impunere a profiturilor societare a scazut de la 25,9 procente in anul 1998, pana la 19,9% in anul 2001. in ceea ce priste impozitarea niturilor persoanelor fizice, cota maxima de impunere a fost treptat redusa de la 53% in anul 1998, pana la 48,5% in anul 2001. reducerile de impozite au diminuat sarcina fiscala a tuturor platitorilor de impozite, dar au avut o importanta mai mare asupra societatilor germane mici si mijlocii si asupra angajatilor si familiilor cu nituri medii si mici. Afacerilor societatilor comerciale germane au beneficat de reduceri considerabile ale cotelor de impunere pe profitul realizat. Societatile comerciale al caror profit provine din comert sau afaceri care sunt supuse impozitului local pe afaceri primesc o reducere aditionala, deoarece impozitul pe afaceri este creditat in contul responsabilitatii lor fiscale, in ceea ce priste nitul intr-o forma standardizata.
Noul sistem fiscal al profiturilor societatilor germane este in conformitate cu legislatia Uniunii Europene, deoarece este asigurat un statut fiscal egal dividendelor si castigurilor atat la vanzarea actiunilor locale, cat si a celor straine. De asemenea, un sistem de imputatii este compatibil cu legislatia comunitara, atunci cand creditul de impozit pe societate este extins si asupra dividendelor straine. Un sistem total de imputatii prezinta avantajul de a fi mai apropiat de neutralitatea exportului de capital atunci cand exista diferente internationale pentru cotele de impozitare a societatilor.
In ceea ce priste impozitarea dividendelor, sistemul total de imputatii este inlocuit de asa-zisul sistem al nitului pe jumatate pentru a face mai atracti institiile peste granita in Europa. Sub acest sistem, doar jumatate din sumele distribuite de o societate sunt incluse in baza de impozitare a nitului personal ai detinatorului de actiuni. in schimb, nu mai este necesara creditarea impozitului pe societate fata de impozitul pe nit al detinatorului de actiuni.
Este nevoie de o discutie suplimentara in acest punct: sistemul de imputatii german nu era conabil pentru Comunitatea Europeana, avand o aplicare complicata si generatoare de abuzurs, in privinta impozitarii dividendelor. Abolirea sistemului de imputatii a determinat inlocuirea acestuia cu sistemul jumatatii de nit. Este totusi sub semnul intrebarii daca implementarea noului sistem a rezolvat toate problemele. Astfel, in absenta dreptului german de a impozita, platitorul de impozite nerezident nu beneficiaza de sistemul jumatatii de nit; in mod contrar, platitorul de impozite rezident trebuie sa includa doar jumatate din dividende in baza sa de impozitare, chiar si in cazul dividendelor straine. Privind in urma, s-ar parea ca nu se face nici o diferenta intre dividendele pronite dintr-o sursa locala sau una straina. Acest tratament inegal aplicat platitorilor de impozite rezidenti si nerezidenti rezulta in discriminarea celui din urma, ceea ce este discuil referitor la legislatia UE. Totusi, impozitarea locala reprezinta responsabilitatea legislatorului national respectiv.In Documentul de relaxare fiscala pentru perioada anilor 1999-2002, modificat partial de programul fiscal al gurnarii germane la sfarsitul anului 2002, s-a urmarit redresare deficitului bugetar. in conformitate cu primul program, castigurile de capital rezultate din vanzarea pachetului de actiuni intre societati au fost in general scutite de impozite. in scopul prenirii abuzurilor, au fost totusi impuse unele restrictii. in plus % anumite conditii, prederea nu se aplica pentru institutiile de credit si serviciile financiare. "Noile reguli au intrat in vigoare incepand cu anul fiscal 2002.
Detinatorii de actiuni particulari au putut sa-si vanda procentele din corporatii, dupa o perioada minima de detinere de un an fara a plati impozite ca inainte, decat daca au o dobanda substantiala. Totusi pragul de la care o dobanda este substantiala s-a redus de la 10 procente la 1 procent din 2002. Daca vanzarea a fost supusa impozitarii, adica atunci cand actiunile au fost vandute in perioada de detinere de 1 an sau prezinta o dobanda substantiala, se aplica metoda jumatatii de nit. Programul fiscal pe termen mediu reintroduce un impozit pe castigurile de capital al indivizilor, incepand cu anul 2003.
Reducerea fiscalitatii inseamna desigur si deprecierea resurselor bugetare. Echilibrarea bugetara s-a realizat prin aranjamente restricti de depreciere fiscala. Astfel, echilibrul in declin a ratei de depreciere fiscale pentru capitalul imobiliar este redus de la 30 procente la 20. Rata de depreciere a cladirilor companiei scade de la 4 la 3 procente. Din 2001, elele oficiale ale ratelor de depreciere se bazeaza pe perioadele mai realiste, respectiv perioadele de viata utila.Intrucat beneficiarii principali ai reformei fiscale sunt familiile, salariatii cu nituri mici, societatile de dimensiuni mici si mijlocii, gurnarea germana a apreciat ca, acordand facilitari fiscale anuale prognozate la circa 56 bilioane euro pe an, va fi stimulat consumul privat, se vor inregistra cresteri de institii noi. Acestea au fost apreciate ca fiind doua cerinte de baza pentru promovarea cresterii economice si ocuparea fortei de munca, asigurandu-se o dezvoltare durabila. Reforma fiscala germana a fost insotita desigur si de alte masuri de politica generala: Proiectul de Beneficii Familiale, Legea reformei pensiilor, alte masuri de reforma, care in anul 2000 au insemnat o degrevare fiscala de 32 bilioane de euro.
Cresterea institiilor pe teritoriul Germaniei, un obiectiv vizat de gurnul german prin masurile de reforma fiscala, ramane sub semnul incertitudinii insa, deoarece presiunea fiscala suportata de societati ramane in continuare ridicata, ceea ce nu transforma Germania intr-o locatie preferata pentru institii. Totusi, ratele mai mici ale impozitelor pe profiturile societatilor si pe nit, precum si extinderea scutirii nitului din dividende de la impozitarea castigurilor de capital la vanzarea atat a institiilor locale, cat si a celor straine sunt factori care ar putea determina corporatiile straine sa-si revizuiasca structurile si sa aduca macar o parte din subsidiile lor germane sau straine sub acoperisul unei companii-mama germane.Incepand din anul 2002, alte masuri de reforma fiscala se pot identifica pe teritoriul german. Astfel, pe langa introducerea impozitarii castigurilor de capital pentru indivizi, programul fiscal pe termen mediu aprobat spre sfarsitul lui 2002 a inclus si alte propuneri. Importanta ramane restrictia aplicata societatilor germane data de introducerea de noi limite in ceea ce priste abilitatea acestora de a consolida pierderile impotriva profiturilor. Daca pana acum, nu existau limite in ceea ce priste incadrarea intr-un timp in care societatile puteau sa-si amane pierderile din trecut, incepand cu anul 2003, pierderile din trecut pot fi folosite pentru a compensa profiturile numai pentru 50 % din profituri din orice an, dar pentru o perioada de timp limitata la 7 ani. O alta propunere se adreseaza grupurilor de societati carora nu li se va permite compensarea pierderilor suferite de o companie cu profiturile obtinute de o alta prin impozitul pe nit comercial. in plus, gurnarea a ificat reguli restrictionare asupra preturilor de transfer si asupra transferurilor de profit retroactiv. in continuare, restrictionarea altor reduceri fiscale este in desfasurare (cum ar fi scutirea de la impozitarea energiei pentru industria germana si scutirile de la TVA pentru unele produse agricole).
La nilul anului 2003, Germania inregistra un nil de PNB/capita de 25.250 USD, ceea ce claseaza aceasta tara randul tarilor dezvoltate din Comunitatea Europeana, pe un connabil loc 9. Presiunea fiscala germana din acelasi an (41,7%) pozitioneaza statul german foarte aproape de mediana comunitara (41,5%), pe un apreciabil loc 17. Apreciez asadar ca Germania este o tara cu un nii inalt de dezvoltare economica in conditiile unei pori fiscale med//. Urmatorii ani inregistreaza insa chiar scaderi ale indicatorului presiunii fiscale plasandu-se constant relativ aproape de media EU25 ( a se dea elul nr. i si graficul nr. 1,2 si 3).



Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare

Arbitrajul pret - valoare si eficienta pietei financiare
Analiza echilibrului financiar
Gestiunea ciclului de exploatare. gestiunea stocurilor
Sistemul fiscal - concepte, interdependente, teorii
Obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar
Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana
Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare
Comparatii intre sistemele fiscale ale statelor membre din uniunea europeana(studiu de caz)
Elemente de armonizare ale sistemului fiscal romanesc
Implementarea aquis-ului comunitar in domeniul fiscalitatii indirecte in romania
Cresterea eficientei aparatului fiscal romanesc
Armonizarea impozitelor directe din romania la directivele comunitatii europene
Implementarea aquis-ului comunitar privind evaziunea fiscala in romania
Evolutia sistemului fiscal romanesc
Prioritati ale reformelor viitoare ale sistemului fiscal al uniunii europene
Modelarea cresterii economice sub impactul fiscalitatii
Armonizarea sistemelor fiscale in comunitatea europeana
Concluzii generale si recomandari de politica fiscala














lupa cautareCAUTA IN SITE