StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management general
Trimite articolul prin email Mediul inconjurator al organizatiei turistice : Management general Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Mediul inconjurator al organizatiei turistice



Mediul inconjurator al organizatiei turistice


Pozitia initiala a organizatiei este definita prin configuratia unui ansamblu de factori organizationali delimitati conceptual in doua catagorii: factori externi si factori interni. Acesti factori explica o anumita rezultanta economica.




Acestia definesc o separare teoretica a mediului organizatiei: mediul intern si mediul extern. Abordarea organizatiei ca sistem cibernetic deschis impune analizarea sa sub influenta simultana a celor doua categorii de factori. Factorii sunt caracterizati si clasificati pornind de la aceasta prima 'mare diviziune'.

Prin mediul inconjurator (extern) al unei organizatii se intelege totalitatea elementelor, factorilor sau variabilelor din afara organizatiei care o afecteaza intr-un fel sau altul.

Analiza mediului inconjurator se va axa pe doua directii principale:

analiza mediului inconjurator general

analiza mediului competitional


Analiza mediului inconjurator general


Mediul inconjurator general cuprinde acele tendinte si conditionari externe cu influenta indirecta asupra organizatiei si cu actiune asupra tuturor organizatiilor.

Acesti factori constituie medii specifice:

factori politico-legali - mediu politico-legal

factori economici - mediu economic

factori socio-culturali - mediu socio-cultural

factori tehnologici - mediu tehnologic,

iar analiza acestor factori este denumita analiza PEST dupa initialele factorilor.

Pentru organizatia turistica s-ar putea afirma ca mediul natural – pozitie geografica, ansamblul elementelor de clima, etc. , constituie un element determninat al succesului. Totusi aceasta componenta trebuie perceputa intr-un context obiectiv dat de dezvoltarea unui sistem de valori al ansamblului uman la care se face raportarea. Altfel spus aprecierea unui context natural va depinde de formarea unei anumt tip de perceptie al individului de referinta.

Factorii pot fi considerati a avea efecte internationale, nationale si locale, dupa cum se fixeaza aria de interes ce trebuie analizata pentru a anumita organizatie.

Suprapunerea categoriilor factori-efecte creaza o matrice de forma urmatoare:



Factori politico-legali

Factori economici

Factori

socio-culturali

Factori tehnologici

Efecte

locale





Efecte

nationale





Efecte

internationale






Mediul politico-legal este constituit din cadrul legal si politic in care opereaza o organizatie

Cadrul legal este format din totalitatea legilor si reglementarilor, ca si din elementele sistemului de generare si aplicare a acestora. Componenta politica este, in esenta, reflectarea relatiei intre puterea politica, personalizata, in special, de guvern si lumea afacerilor.

Pe plan intern puterea politica poate sa incurajeze lumea afacerilor prin crearea unui climat de stabilitate generat de corecta si uniforma aplicare a unor reguli valabile pentru toti agentii economici si prin cultivarea in interiorul aparatului administrativ, ca si in randurile opiniei publice, a unui comportament adaptat orientarii spre atragerea turistilor. Tarile cu regimuri politice instabile, dictatoriale sau xenofobe sunt ocolite de turisti, cu implicatii clare oglindite in veniturile din turism. Piata turistica este extrem de sensibila la semnalele politice, “credibilitatea” turistica a unui stat construindu-se intr-un timp indelungat, dar putand fi naruita rapid.

Pe de alta parte o politica guvernamentala bine articulata pentru promovarea turismului poate sa aiba efecte pozitive evidente intr-o perioada scurta de timp si sa duca la aparitia unei noi tari de destinatie turistica (a se vedea cazul Turciei).

Cu influenta semnificativa in turism sunt factorii urmatori:

Factori politico-legali

Legislatia comerciala

Regimul taxelor si impozitelor

Legislatia privind protectia mediului

Reglementarile si dereglementarile guvernamentale

Reglementarile de import-export

Legislatia muncii

Legislatia antimonopolista

Politica monetara si valutara

Politica bugetara

Influenta relatiilor intre marile puteri economice si/sau politice

Influenta alegerilor locale si/sau generale

Conditiile politice din tarile vecine


Mediul economic este generat de sistemul economic in care opereaza organizatia. Determinarea corecta a etapei din ciclul economic, in care se afla la un moment dat economia nationala, va face posibila predictia tendintei pietii turistice si ajustarea corespunzatoare a activitatiilor domeniului. Semnele unei recesiuni generale apar cu mare claritate in turism, deci adaptarea unei organizatii poate fi gestionata mai usor.

Se retin factorii urmatori ca fiind mai imporatnti in turism:

Factori economici

Rata dobanzii

Rata inflatiei

Cursurile de schimb valutar

Deficitul (balanta) bugetar

Disponibilitatea creditului

Produsul national brut si alti indicatori macroeconomici

Modelele de consum ale populatiei

Rata somajului

Tendinte bursiere

Tendinte economice ale marilor puteri economice

Politica fiscala

Politica economica a organismelor intenationale de interes

Fluctuatia preturilor

Venitul disponibil al familiei


Mediul socio-cultural este constituit din modelele de comportament individual si de grup ce reflecta atitudini, valori, obiceiuri. Acest mediu cuprinde inclusive factori demografici, etnici, naturali, etc. cu raportare directa sau indirecta la valorile culturale ale unei natiuni.

Sistemul de valori al societatii, ca si comportamentul ce motiveaza acest sistem, vor constitui elemente decisive in dezvoltarea turismului.

Pe langa acest tip de influenta, relativ focalizata, exista si alte tipuri in care legatura cauza-efect este dificil de urmarit sau exista situatii in care efectele sunt greu de urmarit si evaluat. Spre exemplu atitudinea oamenilor fata de conservarea mediului natural sau pastrarea propriei sanatati se pot constitui in factori majori de influenta in turismul unei zone.

Cativa factorii de influenta, dintr-o lista impresionanta cu referire la domeniul turismului, ar fi:


Factori socio-culturali



Atitudinea poulatiei fata de turism

Atitudinea fata de straini

Numar de familii si tendinta acestuia

Speranta de viata

Stilul de viata

Atitudinea fata de investitorii straini

Nivel educational

Timpul disponibil afectat distractiei

Atitudinea fata de calitatea produselor

Controlul poluarii si atitudinea populatiei

Problemele sociale

Atitudinea fata de religie

Atitudinea fata de minoritati,  rase, nationalitati si altele

Atitudinea fata de conservarea naturii


Mediul tehnologic este constituit din totalitate elementelor ce definesc tehnologia momentului actual. Saltul revolutionar in calitatea proceselor din turism este legat de descoperiri si inovatii de ultima ora cum ar fi: fibra optica, microprocesorul, materialele composite, etc. Dar tehnologia actuala inseamna si imbunatatirea continua a materialelor de constructii, a transporturilor, a comunicatiilor sau a sistemelor de gestiune si control.

Modificarile tehnologice au un impact notabil asupra conceptiilor privitoare la piata. Noile tehnologii si inovatii ajung atat de rapid in productie, incat genereaza noi produse pentru care cercetarile de marketing nu au sesizat o posibila piata. Se creaza simultan cu produsul si nevoia pentru consumul sau, producand la nivelul organizatiei o inversare in ordinea de abordare logica a relatiei marketing-productie din ultimele decenii. In turism “crearea” de noi produse urmeaza preponderent aceasta logica inversata.

Pe de alta parte, datorita naturii internationale a clientelei, uniformizarea in turism la scara planetara a unor noi tehnologii obliga la eforturi continue de adaptare, miza fiind ramanerea in circuitul de interes al domeniului. Descoperirea si exploatarea oportunitatilor tehnologice preocupa astazi managementul superior al organizatiei, nu numai pe “tehnicienii” acesteia. Multe noi produse turistice sunt consecinta directa a noilor tehnologii.

Cativa din cei mai importanti factori tehnologici sunt:


Factori tehnologici

Cheltuieli guvernamentale pentru cercetare in turism

Ritmul de aparitie a inventiilor cu impact in turism

Viteza de transfer a tehnologiilor

Rata de innoire a produselor

Rata de inlocuire a echipamentelor

Rata de inlocuire a capacitatatilor de productie

Calitatea infrastructurii

Calitatea sistemului de telecomunicatii

Dotarea tehnica a productiei

Dotarea cu echipamente de calcul

Incadrarea cu personal tehnic


Trasaturile principale ale mediului inconjurator general:

Diversitatea mediului este data de multimea combinatiilor de factori ce pot apare la un moment dat.

Interconectarea factorilor genereaza rezultate cu efecte dificil de sesizat si, in special, dificil de atribuit unui anumit factor.

Cantitatea de informatie ce se cere procesata este in continua crestere.

Dinamicitatea factorilor face ca adevarata problema a managerilor sa fie, nu determinarea situatiei mediului la momentul prezent, ci la un moment viitor.

Analiza mediului inconjurator competitional

Mediul inconjurator competitional defineste vecinatatea imediata a organizatiei, fiind constituit din acele elemente - indivizi, grupuri sau alte organizatii ce o influenteaza direct. Vecinatatea imediata presupune faptul ca influenta este reciproca.

In sens larg, competitorul sau concurentul poate fi definit ca fiind acea organizatie care lupta pentru acelasi tip de resurse ca si organizatia data.

Cea mai generala resursa pentru care se lupta organizatiile este reprezentata de banii clientilor.

Competitia se desfasoara in interiorul unei industrii, definita ca fiind un grup de firme ce realizeaza produse similare ce se pot substitui reciproc. Definirea industriei devine mai clara daca se marcheaza 'granitele' industriei, se identifica regulilele , , jocului'' si se identifica ceilalti , , jucatori'' ce-i sunt caracteristici.

A marca 'granitele' unei industrii inseamna a identifica un lant de activitati ce genereaza un produs potrivit asteptarilor pietei. Acest lant este denumit cel mai des 'sistemul afacerii' (engl. 'business system'), dupa termenul utilizat in anii '70 de catre firma de consultanta McKinsey. El cuprinde o serie larga de activitati ce confera valoare produsului final.

”Jocul” este crearea unui dezechilibru intre pretul acceptat de consumator si valoarea perceputa ca fiind incorporata in produs, valoare ce implica un lant de costuri corespunzatoare activitatilor din sistemul afacerii. O rupere a echilibrului intre pret si valoarea produsului va duce la eliminarea produsului de pe piata. Scaderea pretului va necesita corelarea corespunzatoare a costurilor din sistem. Cunoasterea regulilor jocului va permite generarea unui produs cu o anumita valoare dorita a fi perceputa de consumator.

Ceilalti , , jucatori'' sunt concurentii firmei si participantii la sistemul afacerii. Acestia asigura activitati esentiale pentru realizarea produsului. Identificarea lor corecta, ca si a modului in care acestia isi impart castigul, va permite unui participant, ce constituie o veriga a lantului la un anumit moment, sa-si optimizeze presiunile asupra celorlalte verigi pentru a-si imbunatati performantele economice, in special indicatorii profitului. In plus, in cazul unei competitii globale se poate interveni cu eficienta asupra verigii care ar putea oferi cele mai bune perspective de imbunatatire a performantelor intregului sistem al afacerii. Aceasta imbunatatire se va traduce printr-o oferta mai atractiva, ca pret si/sau calitate, pentru consumator.

Problema delimitarii terenului competitional a aparut in practica manageriala a marilor firme in anii '60, unul dintre pionierii interesanti ai domeniului fiind firma americana General Electric. Marile firme au constituit entitati organizationale, numite ulterior 'unitati strategice de afaceri', concepute pentru a realiza o strategie coerenta proprie care sa raspunda necesitatilor reale ale competitiei. Acest fapt a implicat identificarea ca adversari directi doar a unei parti a firmelor dintr-o industrie, perceputa in termenii statisticii oficiale a momentului. In acest mod a aparut conceptul de 'segmentare strategica' care a desemnat un mod de compartimentare a firmei, iar ulterior, generalizant, o impartire a unei industrii in domenii cu caracteristici diferentiate semnificativ. Un grup de firme asociat unui astfel de domeniu se numeste 'grup strategic'.

S-au propus urmatoarele criterii ale segmentarii strategice:

Consumatorii. Criteriul, imprumutat din marketing, consta in diferentierea consumatorilor dupa varsta, sex, venituri, categorie socio-profesionala. etc. .

Nevoia de satisfacut si criteriile de cumparare. Diferentierea se face dupa functia produsului ce satisface o anumita nevoie si dupa ceea ce se urmareste la cumparare (pret, valoare, etc. ).

Circuitul de distributie. Modul in care se distribuie un produs este un criteriu de diferentiere asociat unui anumit tip de bariere de intrare.



Concurenti. Confruntarea are loc cu concurenti care au aceleasi strategii, asociate unei relative asemanari a celorlalte caracteristice.

Tehnologia. Realizarea aceluiasi tip de produs cu tehnologii diferite implica aparitia unei diferentieri.

Structura costurilor. Diferentiera are la baza ponderea diferitelor categorii de costuri.

Zona geografica. Diferentierea pietei se face esential prin definirea ariei geografice de interes- pozitie, intindere, etc.

Know-how. Diferentierea de acest tip se bazeaza pe modul in care se realizeaza proiectarea sau comercializarea produselor, modul in care este condusa firma, in general pe modul in care se face “ceva”, acel “savoir-faire” francez sau mai folositul “know-how” englez.

In practica segmentarea strategica creaza numeroase probleme. O segmentare prea fina poate sa conduca la disparitia consumatorilor, in timp ce o tendinta opusa poate conduce la irosirea resurselor fara a multumi nici o categorie de consumatori. O inclinare preponderenta spre cerere duce la o segmentare de tip marketing, in timp ce cazul contrar ar ingusta piata prin focalizare asupra tehnologiei in detrimentul grijei pentru consumator.

In turism segmentarea strategica duce la aparitia unor “zone concurentiale” cu diferentiere bazata pe mai multe criterii, fapt ce impune o analiza minutioasa a pozitionarii intr-o anumita zona. O concluzie eronata atrage focalizarea defectoasa a eforturilor intr-o falsa competitie.

Daca se sesizeaza tarziu aparitia unei segmentari strategice atunci pot apare bariere de intrare in 'zona' astfel creata sau concurentii inregistreaza un avans decisiv in dobandirea unor competente.

Aparitia unor segmente strategice noi nu respecta nici un fel de reguli ce ar putea fi deduse din cazurile precedente. Ele sunt totusi create de firmele inovatoare, de cele ce isi asuma riscuri, pe baza intuitiei unor manageri sau ca rod al hazardului.


Intensitatea competitiei difera de la industrie la industrie, sau in cazul turismului de la un segment strategic la altul, fiind determinata de un numar de factori ce au fost grupati in cinci , , forte”:

a) amenintarea noilor intrati

b) amenintarea produselor de substitutie

c) puterea de negociere a furnizorilor

d) puterea de negociere a consumatorilor

e) nivelul rivalitatii

Rezultanta acestor forte va determina performantele potentiale pe un segment strategic dat (intr-o industrie), masurate in indicatori ai profitabilitatii.


a) Amenintarea noilor intrati. Noii intrati reprezinta firme care pot sa intre in competitie sau care incep sa concureze firmele existente deja intr-o industrie.

In fata lor se ridica insa o serie de asa-zise bariere de intrare. Intre acestea cele mai importante sunt:

Economia de scara (de talie). Prin economie de scara sau de talie se intelege fenomenul de scadere a costurilor medii pe termen lung datorat cresterii volumului productiei. Spre exemplu, costurile de operare unitare ale unui hotel cu multe camere sunt mai mici decat in cazul unuia similar, dar cu mai putine camere. Trebuie specificat faptul ca acest fenomen nu se intalneste in toate segmentele sau industriile specifice turismului.

Economia de scara dispare dupa un anumit prag volumic al productiei, datorita limitelor fizice asociate procesului, problemelor manegeriale si problemelor de motivatie ale lucratorilor, ca si cresterii distantelor fata de consumatori si/sau furnizori.

Diferentierea produselor Nevoia de a conferi unui produs (sau unei firme) un nume, care sa-l faca identificabil de catre consumator, forteaza noii intrati la cheltuieli pe care nu si le pot permite. Loialitatea consumatorilor necesita o reclama asidua, ca si o promovare adecvata.

Capitalul necesar Numeroase domenii necesita investitii initiale insemnate pentru crearea infrastructurii sau constructiilor esentiale, cum ar fi cazul hotelurilor, reclama, retea de distributie sau pentru asigurarea capitalului circulant. In plus riscurile legate de recuperarea investitiilor, uneori 10-15 ani, anumite domenii, descurajeaza chiar si firmele ce ar poseda capitalul de intrare necesar.

Costurile dezavantajoase independente de marimea productiei Firmele care opereaza deja intr-o industrie beneficiaza de avantaje care s-ar traduce in cheltuieli importante pentru cei ce vor sa intre. In cazul turismului aceste avantaje sunt legate de o pozitionare geografica mai buna, 'vadul comercial' aparand ca determinant in realizarea unui avantaj competitional.



Politicile guvernamentale Guvernul poate limita sau interzice intrarea pe o piata prin acordarea de licente sau impunerea de standarde de calitate. In tara noastra, spre exemplu, acordarea de licente in turism apare ca un sistem de selectare asociat unui standard de calitate.

La aceste bariere se adauga miscarile defensive pe care le pot face cei amenintati - reduceri de preturi, utilizarea unor resurse suplimentare sau capacitatea de absorbtie redusa a pietii.

b) Amenintarea produselor de substitutie. Produsele de substitutie sunt acele bunuri sau servicii ce pot fi utilizate in locul unui anumit produs.

In cazul turismului problema substituibilitatii imbraca forme specifice. Se poate inlocui o zona de destinatie turistica cu alta, un tip de transport cu altul, s. a. m. d.

c) Puterea de negociere a furnizorilor. Puterea depinde de o serie de caracteristici ale pietii, ca si de importanta relativa a beneficiarului in sistemul afacerii.


 

Bariere intrare:

- identitate marca

- economie de scara

- costuri switch

- capital necesar

- acces la distributie

- avantaje absolute de cost

efectele curbei de cost

acces la resurse

costul redus al proiectarii produsului original

- politica guvernamentala

- represaliile celorlalti producatori



Determinanti ai rivalitatii:

- cresterea industriei

- costuri fixe/valoare adaugata

- intermitenta supracapacitatii

- identitate de marca

- diferentierea produsului

- costuri switch

- concentrare

- complexitate informationala

- diversitatea competitorilor

- bariere de iesire

 





Determinanti ai puterii furnizorilor:

- diferentierea intrarilor

- costuri switch de furnizor

- prezenta intrarilor de substituaie

- concentrarea furnizorilor

- importanta volumului

- costul relativ al furniturii in industrie

- impactul intrarilor asupra costului sau diferentierii

- amenintarea cu integrarea in aval fata de amenintarea in amonte

- cadrul industriei


Determinari ai amenintarii cu produse de substitutie:

- costuri switch

- inclinatia consumatorilor spre produse de substitutie

- relatia pret-performanta


Determinanti ai puterii consumatorilor:

- concentrarea consumatorilor fata de concentrarea firmelor

- volumul cumparat

- costuri switch raportate la costurile switch ale firmelor

- informarea consumatorilor

- integrarea in amonte

- produse de substitutie

- diferentierea produselor

- identitate de marca

- profitul consumatorilor

- recompense pentru decidenti

(Sursa: Porter, M. , ”Competitive Strategy: Techniques for Analyzing Industries and Competitors”, Free Press, 1980)


d) Puterea de negociere a consumatorilor. In mod similar cu furnizorii, cumparatorii (beneficiarii) pot exercita presiuni asupra firmei ce le furnizeaza produse, chiar daca este vorba de grupuri de cumparatori, nu numai beneficiari industriali sau comerciali (angrosisti sau detailisti).

Puterea creste daca resursa este importanta pentru firma beneficiara, daca numarul de furnizori este redus dintr-un motiv sau altul (monopol, profituri scazute, etc. ), daca schimbarea furnizorului antreneaza costuri de transfer importante sau daca exista pericolul ca furnizorul sa achizitioneze afacerea beneficiarului sau.


e)Nivelul rivalitatii. Nivelul rivalitatii reprezinta intensitatea concurentei intr-o anumita industrie. Forma de manifestare este lupta pentru pozitia pe piata folosind diferite tactici.

Rivalitatea este importanta cand competitorii sunt numerosi si de marimi apropiate, produsele sunt nediferentiate sau cand cresterea pietii industriei respective este lenta si exista perioade caracterizate prin existenta unor supracapacitati de productie. Dupa atentatul de la 11 septembrie 2001 in turism au aparut capacitati excedentare, practice in toate segmentele strategice. Consecinta a accentuare a rivalitatii si o reconfigurare competitiei prin fuziuni, aliante sau redimensionari de capacitate.

La aceste elemente se adauga existenta unor bariere la iesirea din industrie, bariere ce obliga la ramanerea in competitie a firmei respective, sau existenta unor rivali ce modifica regulile competitiei sau fac presiuni in aceasta directie. Daca intre rivali apar forme de cooperare nivelul de rivalitate scade.

Posibilitatea modificarii fortelor in directia dorita va implica aparitia unei actiuni cu aceasta finalitate. Actiunile tipice de influentare sunt listate in tabelul urmator:

Forte

Metoda de influenta

Nivel rivalitate

Putere furnizori

Putere cumparatori

Amenintare substituenti

Amenintare noi intrati

Achizitie concurent

Achizitie furnizor sau afaceri comune

Achizitie cumparatori sau afaceri comune

Reclama

Brevete si cultivarea loialitatii clientilor


Analiza mediului inconjurator competitional nu se reduce doar la abordarea prin prisma modelului Porter. Avand la baza studiul mediului inconjurator general se pot detecta o serie de factori esentiali in pozitionarea competitionala a unei organizatii. Analiza acestor factori se poate face utilizand diferite instrumente analitice cum ar fi:


analiza competitorilor (concurentilor)

analiza grupurilor strategice

analiza segmentarii pietei

analiza contextului de dezvoltare a strategiei








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact