StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
management MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » managementul organizatiilor

Dinamica de grup



Dinamica de grup



Continutul capitolului:

Grupul de munca: definitie, cauzele formarii

Caracteristicile si clasificarea grupurilor

Etapele de dezvoltare a unui grup

Relatiile dintre individ si grup



Dinamica grupurilor; Factorii care influenteaza dinamica grupurilor

Managementul grupurilor informale


Obiective:

In urma studierii acestui capitol veti fi in masura sa:

definiti grupul de munca si principalele caracteristici ale acestuia; cauzele aparitiei grupurilor;

explicati comportamentul participantilor la un grup de munca;

enumerati factorii de influenta asupra constituirii si functionarii grupurilor;

descrieti etapele prin care trece formarea unui grup si caracteristicile fiecarei etape;

explicati relatiile existentei intre individ si grup.


Grupul de munca: definitie, cauzele formarii

Omul simte nevoia sa comunice cu cei asemanatori lui si sa realizeze satisfactie din aceasta comunicare. Cea mai mare parte dintre oameni doreste sa interactioneze cu altii. In mai multe cazuri contactele dintre oameni sunt de scurta durata si putin importante. Insa daca doi sau mai multi indivizi petrec mai mult timp impreuna, acestia incep treptat sa se constientizeze psihologic unul pe altul. Timpul necesar unei asemenea constientizari si nivelul constientizarii depinde, in mare masura, de situatie si de caracterul relatiilor dintre oameni. Insa rezultatul unei asemenea constientizari este intotdeauna unul singur. Constientizarea faptului ca se gandeste despre mine si ca se asteapta ceva de la ei ii obliga pe oameni sa-si schimbe comportamentul, confirmand prin asta existenta relatiilor sociale. Atunci cand are loc acest proces, adunarea intamplatoare a oamenilor devine grup.

Un grup este compus din mai multe persoane care comunica intre ele, adesea pe o perioada de timp determinata si al carui numar este suf 757g61h icient de restrans pentru ca fiecare participant sa poata comunica cu toti ceilalti direct, si nu prin persoane interpuse.

Cum apar grupurile, ce-i determina pe oameni sa formeze grupuri si sa intre in ele? Raspunsul la aceste intrebari au o importanta deosebita pentru intelegerea comportamentului individului in organizatie. Este evident ca grupurile apar in organizatii si functioneaza ca subdiviziuni structurale socializate legat de faptul ca drept urmare a diviziunii muncii se separa anumite functii specializate, care necesita pentru exercitarea lor un anumit ansamblu de oameni o anumita calificare, o anumita profesie si dispusi, ca in cadrul unei activitati comune sa se indeplineasca anumite sarcini, sa execute o anumita lucrare.

Aceasta este insa numai o lectura a procesului de formare, aparitie a grupurilor intr-o organizatie. De regula, aici este vorba de formarea grupurilor formale. O alta cauza importanta a formarii grupurilor este tendinta fireasca a individului de a se uni cu alti oameni, de a forma forme stabile de legaturi reciproce cu oameni. Grupul ii da individului senzatia de protectie, de aparare, el asteapta de la grup sprijin in rezolvarea sarcinilor sale si prevenire. In grup, omul obtine mai usor "recompense" sub forma recunoasterii, laudelor sau a stimulentelor materiale. In grup, omul invata, preluand experienta altora, constientizeaza mai bine potentialul, posibilitatile sale. Grupul ii da individului mai multa incredere in sine in actiunile sale, concura la dezvoltarea identitatii acestuia. In sfarsit, grupul ii ofera individului posibilitatea de a evita singuratatea si starea de ratacire, de inutilitate. Fiecare om tinde sa fie iubit de cineva, sa fie necesar cuiva, sa apartina cuiva iar grupul poate fi sursa rezolvarii acestor nevoi.

Trei sunt conditiile ce trebuie indeplinite cumulativ pentru ca un grup sa existe:

a)      toti participantii trebuie sa aiba posibilitatea de a-l vedea si de a-l auzi pe fiecare dintre ei;

b)      fiecare membru al grupului, trebuie sa se angajeze intr-o comunicare interpersonala cu fiecare din ceilalti membri;

c)      deosebirile ierarhice oficiale dintre membrii trebuie sa fie reduse la minimum.


Caracteristicile si clasificarea grupurilor

Aproape toate definitiile date grupului au cateva caracteristici comune, si anume:

membrii acestor grupuri actioneaza in comun pentru indeplinirea unor obiective, care motiveaza constituirea si functionarea grupului;

in cadrul acestor grupuri exista o anumita stare psihologica, un anumit moral specific;

grupul are o anumita structura in cadrul careia membrii grupului au anumite roluri potrivit cerintelor realizarii obiectivelor fixate;

grupului ii sunt specifice anumite norme de conduita, de comportament al membrilor sai, care sunt recunoscute si respectate de toti acesti membrii pe toata perioada de existenta a grupului.

Particularizand aceste caracteristici pentru grupurile de munca, se pot contura urmatoarele trasaturi de baza ale acestora:

existenta unor scopuri productive;

realizarea acestor scopuri cu ajutorul unor factori de productie (materii prime, materiale, utilaje etc.);

existenta diviziunii muncii si a cooperarii intre membrii grupului;

existenta unei organizari proprii grupului determinata de conditiile tehnologice in care actioneaza acesta.

Formarea grupurilor pe aceste baze prezinta o serie de avantaje, dar si dezavantaje.

Principalele avantaje sunt:

rolul stimulator al prezentei in grup a unei personalitati dinamice care intra in conflict cu unii membrii ai acestuia;

controlul reciproc al membrilor grupului, care conduce la imbunatatirea calitatii muncii;

intocmirea criteriilor subiective de apreciere si promovare a membrilor grupului cu criterii obiective.

Principalele dezavantaje sunt:

pericolul divizarii grupului de munca in subgrupuri animate de adversitati ireconciliabile;

riscul instaurarii unei atmosfere incordate, cu animozitati acute intre membrii grupului, cu efecte nefavorabile asupra calitatii activitatii sale:

O prima clasificare a grupurilor este cea care le imparte in grupuri formale si grupuri informale. Ambele tipuri au o importanta deosebita pentru organizatie si exercita o influenta mare asupra membrilor acesteia.

Grupurile formale, de regula, se formeaza ca subdiviziuni organizatorice structurale in cadrul organizatiei. Ele au conducatori formal numiti, o anumita formula a rolurilor, functiilor si pozitiilor in interiorul grupului, precum si responsabilitati si drepturi, imputerniciri stabilite formal. Grupurile formale pot fi formate pentru indeplinirea, exercitarea unei functii stabile, cum este de exemplu, contabilitatea sau in vederea rezolvarii unei anumite sarcini - obiectiv, de exemplu colectivul pentru elaborarea unui anumit proiect.

Grupul formal constituit din manager si subordonatii sai este un grup functional. In figura 1. se arata cum organizatia poate fi perceputa ca o retea de cuplare a grupurilor functionale.


Figura 1. Organizarea ca retea de cuplare a grupurilor formale


Grupurile informale se creeaza nu prin dispozitii ale conducerii si hotarari formale, ci de catre membrii organizatiei in concordanta cu simpatiile reciproce, interesele comune, pasiuni comune, obiceiuri comune etc. Aceste grupuri exista in toate organizatiile desi nu sunt reprezentate in structurile organizatorice, in organigrame. Grupurile informale au, de regula, propriile lor reguli si norme de comportament nescrise, oamenii stiu bine cine face parte din grupul lor si cine nu face parte. In grupurile informale are loc o anumita ordonare a rolurilor si pozitiilor. De obicei, aceste grupuri au lideri pe fata, alteori acestia nu sunt vizibil. In multe cazuri grupurile informale exercita asupra membrilor lor o influenta egala sau chiar mai mare decat grupurile formale.

In tabelul 1. se prezinta sintetic principalele caracteristici ale grupurilor formale si informale.






Tabelul 1. Principalele caracteristici ale grupurilor formale si informale.

Grupuri formale

Grupuri informale



Sunt create pe baza de dispozitii oficiale, normative sau interne ale organizatiei.

Au scop lucrativ.

Apartin structurii organizatorice.

Rolurile si statutele membrilor grupurilor, sunt oficiale, obligatorii, putand sa nu corespunda, in cazul unor membri, valori reale a acestora.

Contin relatii esentialmente sociale, oficiale.

Sunt usor modificabile cu ocazia restructurarilor organizatorice.

Sunt conduse de un sef ierarhic, investit oficial cu autoritate.

Se creeaza singure, spontan, pe baza relatiilor de simpatice dintre membrii grupului.

Au o diversitate de scopuri: lucrative, de promovare a unor idei, de afisare a unor atitudini comune etc.

Se afirma pe planul psihologic informal.

Apartin structurii informale a organizatiei.

Rolurile si statutele membrilor grupului sunt neoficiale, neobligatorii, corespund, de regula, valorii autentice a membrilor.

Contin relatii esentialmente subiective, psihologice, sunt putin sensibile la restructurarile organizatorice.

In numeroase cazuri membrii grupului recunosc un lider informal care are autoritate de competenta, se bucura de prestigiu etc.


Alte tipuri de grupuri frecvent intalnite sunt:

grupuri amicale si grupuri de munca;

Grupul amical are ca obiectiv sprijinirea membrilor sai in satisfacerea nevoilor personale ale acestora de securitate, consideratie, de aparteneta. Grupurile de munca urmaresc cu prioritate obiective stabilite de organizatie si se impart in:

grupuri de interactiune, grupuri de coactiune si grupuri de actiuni contradictorie;

Grupul de interactiune este prezent atunci cand acesta nu poate sa-si indeplineasca o sarcina intrucat toti membrii sai nu au terminat operatiile sau nu au indeplinit functiile care le-au fost stabilite.

Un grup de coactiune exista atunci cand membrii acestia isi indeplinesc functiile intr-un anumit fel independent, pe termen scurt.

Se numeste grup de actiune - contradictorie acel grup si carui mersuri interactioneaza pentru a rezolva anumite tipuri de conflicte, de regula, prin negociere si compromis. Grupul de negociere sindicat-patronat este grup de actiune contradictorie.

grupuri formale si grupuri informale.

Coalitia este un grup de persoane sau de organizatii care se unesc pentru a urmari un obiectiv anumit. O coalitie se caracterizeaza prin aceea ca:

este creata in mod deliberat de membrii sai;

actioneaza independent de structurile operationale formale;

este formata pentru realizarea unuia sau mai multor obiective;

presupune o unitate de actiune din partea membrilor coalitiei.

Acelasi grup poate avea atat o structura formala cat si una informala, grupurile informale creandu-se si dezvoltandu-se in structura organizatorica formala.

In organizatiile economice grupurile de munca formale se regasesc in structurile operationale (formatii de lucru, echipe, sectii, birouri etc.), sub forma diferitelor comisii cu caracter permanent, temporar, precum si a echipelor create temporar pentru rezolvarea anumitor probleme complexe.

Pentru a se asigura eficienta necesara a grupurilor formale mentionate se impune respectarea unor cerinte, si anume:

definirea exacta a obiectivelor activitatii grupului de munca constituit;

precizarea autoritatii sale;

stabilirea dimensiunii optime a grupului in functie de natura activitatii pe care o va desfasura, de volumul acesteia si de obiectivele ce i-au fost fixate;

stabilirea unui conducator al grupului;

difuzarea din timp a materialelor necesare si precizarea problemelor ce trebuie studiate;

stabilirea modului de consemnare tehnica a activitatii si lucrarilor grupului.

In descrierea si diagnosticarea grupurilor formale si informale se foloseste, pe scara larga, asa zisul modelul procesului de grup (figura 2).

Figura  Modelul procesului de grup


Acest model ajuta sa se explice cum actioneaza oamenii in interiorul grupului, ce fac acolo, ofera informatii privind modul de diagnosticare a proceselor de grup, identifica factorii - cheie situationali care se dezvolta sau se modifica in timp. Asa cum rezulta din figura acest model este format din doua parti legate intre ele: sistemul intern si sistemul extern.

Sistemul intern cuprinde activitatile (sarcinile, interactiunile, sentimentele, normele si structura sociala) pe care membrii grupului le dezvolta in timp. Aceste variabile sunt strans legate intre ele. O schimbare a unei din ele atrage dupa sine o schimbare a altora. Sistemul extern cuprinde conditiile si influentele exterioare care exista inainte si dupa ce grupul s-a format si se refera la cultura organizationala, tehnologica, compunerea grupului (varsta, rasa, gen), organigrama etc. Conditiile cuprinse in sistem adesea continua sa fie prezente chiar daca grupul isi inceteaza existenta. Schimbarile in sistemul extern al grupului pot sa provoace schimbari in sistemul intern al acestuia. Sistemul extern poate chiar sa impuna conditii din supravietuirea grupului. De exemplu, reducerea fortei de munca poate destabiliza grupurile formale sau informale prin redistribuirea unora din membrii acestor grupuri. Sistemul intern, la randul lui influenteaza direct calitatea, productivitatea, satisfactia din munca, absenteismul etc. Daca, de exemplu, salariatii cred ca reducerea fortei de munca nu a fost justificata, ei pot sa militeze pentru formarea unor grupuri informale cu sentimente anticonducere.


3. Etapele de dezvoltare a unui grup

Grupurile, de regula, traverseaza cinci etape in dezvoltarea lor:

Etapa formarii; in cazul acestei etape membrii isi consacra eforturile lor stabilirii de obiective si adoptarii procedeelor necesare indeplinirii sarcinilor lor.

Etapa turbulentei; in aceasta etapa apar conflicte care se refera la comportamentul personal al membrilor grupului in munca, ordinea obiectivelor prioritare, repartizarea responsabilitatilor, conducerea si obiectivele sefului grupului privind indeplinirea sarcinilor.

Etapa normalizarii; in aceasta etapa au loc acceptarea diferitelor opinii, eforturi pozitive pentru formularea unor solutii acceptabile de catre toti membrii grupului pentru a se ajunge la un compromis in ceea ce priveste obiectivele grupului. Se stabilesc relatii sociale intr-un spirit de comuniune, responsabilitate si expresia unor sentimente favorabile grupului este o preocupare dominanta.

Etapa indeplinirea sarcinilor; in aceasta etapa grupul arata ce este capabil sa faca in indeplinirea sarcinilor cu competenta si eficienta. Unele grupuri continua sa se perfectioneze si sa se dezvolte, altele nu au rezultatele necesare in munca ca urmare, fie a unor comportamente egoiste, cu aplicari unor norme care inhibeaza eficacitatea si competenta, fie mediocritatii sefului grupului etc.

Etapa disolutiei; implica sfarsitul comportamentelor profesionale si slabirea comportamentelor relationale. Unele grupuri au o existenta bine definita, altele se pot reuni la infinit. Disolutia in ultimul caz - consiliul de administratie al societatilor comerciale - are loc decat in momentul cand un membru sau chiar mai multi din cei mai importanti de exemplu presedintele consiliului, parasesc organizatia, noul presedinte putand sa modifice compunerea consiliului.

In figura 3 se prezinta aceste etape:

Inmaturitate (ineficienta, incompetenta)

 




Figura 3. Etapele dezvoltarii unui grup de munca.


4 Relatiile dintre individ si grup

Interactiunea individ - grup are intotdeauna un dublu caracter: omul prin munca sa, prin actiunile sale contribuie la rezolvarea sarcinilor de grup, iar grupul exercita o influenta mare asupra individului, ajutandu-l sa-si satisfaca nevoile sale de securitate, protectie, iubire, respect, autoexprimare, formare a personalitatii, eliminare a nelistei etc.. In grupurile in care exista relatii bune, cu o viata interna activa, oamenii au o mai buna stare de sanatate, un moral mai ridicat, sunt mai bine protejati de actiunile din afara, muncesc mai eficient decat oamenii care se afla intr-o situatie de izolare, afectati de conflicte nerezolvabile si de instabilitate. Grupul il protejeaza pe individ, la fel ca si normele si regulile de comportament in grup.

Grupul insa nu numai ca-l ajuta pe individ sa supravietuieasca si sa-si perfectioneze calitatile sale profesionale, ci ii si schimba comportamentul, il face partial esential deosebit de ceea ce a fost inainte, atunci cand se afla in afara grupului. Aceste influente ale grupului asupra individului au multe manifestari concrete.

In primul rand, sub influenta sociala are loc schimbarea unor caracteristici ale individului, precum perceptia, motivarea, sfera atentiei, sistemul de valori etc.

In al doilea rand, in grup individul obtine o anumita pondere greutate relativa. Grupul nu repartizeaza numai sarcinile si rolurile, dar determina si pozitia relativa a fiecarui membru. Membrii grupului pot sa exercite absolut aceeasi lucrare, dar pot aiba o "greutate" diferita in grup, si acest fapt constituie o noua caracteristica suplimentara a individului, pe care el nu o avea si nu putea sa o aiba, flandu-se in afara grupului. Pentru multi membrii ai grupului, aceasta caracteristica poate fi la fel de importanta ca si pozitia lor formala.

In al treilea rand, grupul il ajuta pe individ sa realizeze o noua viziune asupra propriului sau "Eu". Individul incepe sa se identifice cu grupul, ceea ce duce la schimbari esentiale.

In al patrulea rand, aflandu-se in grup, participand la discutii si la elaborarea deciziilor, individul poate sa ofere propuneri si idei pe care el niciodata nu le-ar fi oferit, daca ar fi constientizat problemele, daca n-ar fi facut parte din grup.

In al cincilea rand, in grup, individul este inclinat, in mare masura sa-si asume riscul comparativ cu situatiile cand actioneaza de unul singur.

Intrand intr-un grup, interactionand cu mediul de grup, individul nu numai ca se schimba el insusi, dar si exercita influenta asupra grupului, asupra celorlalti memebri ai grupului. Forma si nivelul de influentare a grupului de catre individ depinde substantial de caracteristicile lui personale, de posibilitatile lui de a exercita influenta, precum si de caracteristicile grupului.


5. Dinamica grupurilor; Factorii care influenteaza dinamica grupurilor

Grupurile de munca, odata formate si consolidate, sufera in procesul desfasurarii activitatii lor anumite modificari, cunosc diferite perioade de evolutie lenta sau accelerata, de calm sau tensiuni, de stabilitate a componentei si structurii sau de restructurari profunde. Ansamblul acestor modificari, si caror intensitate peste anumite limite poate pune sub semnul intrebarii viabilitatea grupurilor constituie obiectul de studiu al dinamicii de grup.

Aceasta orientare initiata de K. Lewin a contribuit la fundamentarea teoretica si programatica a sistemelor participative de conducere.

Definitia data de Lewin grupului clarifica si conceptia sa cu privire la dinamica grupurilor: "Esenta unui grup nu este similaritatea sau lipsa de asemanari a membrilor sai, ci interdependenta lor. Un grup poate fi considerat ca un intreg dinamic: aceasta inseamna ca o schimbare in starea unei subdiviziuni oarecare schimba starea altor subdiviziuni".

Pornind de la aceasta definitie, dinamica de grup este definita in sens larg ca "fiind, pe de o parte, ansamblul fenomenelor psihosociale care apar, se manifesta si evolueaza in cadrul grupurilor, iar pe de alta parte, ca ansamblul legilor care guverneaza si dirijeaza aceste fenomene", iar in sens restrans, ca "ansamblul metodelor si procedeelor care permit actiunea asupra personalitatii prin intermediul grupului sau a metodelor de actiune a acestor grupuri asupra altor grupuri mai vaste".

Dinamica grupurilor trateaza grupul ca o entitate actionala care se afla sub influenta unor factori interni si externi care ii imprima o anumita evolutie si ii determina dinamismul; se focalizeaza asupra modificarilor interne ale grupului; "relatiile de grup" se concentreaza asupra modului dinamic in care se stabilesc relatiile intre membrii grupului.

Experientele ulterioare au demonstrat ca este mai eficace incercarea de schimbare a indivizilor daca se actioneaza asupra lor in grup decat daca se actioneaza individual.

Cunoasterea procesului de schimbare a unui grup de munca, a continutului etapelor pe care acesta le comporta, precum si a factorilor interni si externi care ii conditioneaza dinamica este importanta pentru alegerea celor mai potrivite cai de interventie in vederea mentinerii si cresterii coeziunii grupului, aplanarii starilor de tensiune si modificarii grupului in sensul dorit.

Aceste fenomene se manifesta ca urmare a rolurilor efectiv jucate de membrii grupului, care se pot grupa in urmatoarele categorii de roluri:

de impulsionare a activitatii grupului in directia scopului final;

de mentinerea si intarire a coeziunii grupului;

de impiedicare a indeplinirii rolurilor corespunzatoare primelor doua categorii.

Detalierea factorilor de influenta si a modului lor de actiune asupra grupului permite intelegerea mecanismelor dinamicii grupurilor, a modului in care aceasta se manifesta si determina schimbari in cadrul grupului.

a)      Factorii externi de influenta sunt:

Factori naturali si tehnico -materiali: influenta lor asupra constituirii si functionarii grupurilor este relativ usor de pus in evidenta. Influenta mediului natural se concretizeaza in faptul ca locuitorii diferitelor regiuni geografice se diferentiaza intre ei pe multiple planuri (alimentatie, vestimentatie, mod de viata etc.), aceste elemente punandu-si amprenta asupra modului de integrare in grupuri si de actiune in cadrul acestora. Modul tehnic (tehnica de productie, de afaceri etc.), actioneaza nemijlocit asupra indivizilor;

Factori socioistorici si socioculturali: acesti factori tin de cadrul istoric in care actioneaza grupul, de sistemele politice, sociale, economice, culturale specifice societatii respective;

Factorii sociali propriu-zisi -in cadrul lor sunt cuprinse relatiile ce se stabilesc intre grupuri in cadrul organizatiei din care fac parte in aceasta categorie de factori si factorii economici si cei socioprofesionali;

Grupurile de referinta - membrii unui grup din cadrul organizatiei se raporteaza frecvent, nu numai la grupul respectiv, ci si la alte grupuri existente in mediul apropiat sau indepartat. Celelalte grupuri la care membrul unui grup se raporteaza in permanenta, reprezinta grupuri de referinta, existenta acestora influentand puternic dinamica exterioara a grupului de apartenenta, din care face parte membrul respectiv. Astfel, pentru un salariat al unei intreprinderi industriale, grupul sau de apartenenta este echipa de lucru din care face parte, iar grupul de referinta este familia;

Grupurile de presiune - sunt definite ca fiind "grupurile exterioare primare, care fac parte din acelasi cadru socioistoric si sociocultural sau social propriu-zis si care exercita presiuni asupra acestuia din urma, incercand sa-l subordoneze si sa il domine. Influenta acestor factori are de cele mai multe ori efectele negative care se resimt in dinamica grupurilor primare.

b)      Factorii interni de influenta:

Orice grup functioneaza pe doua planuri paralele - unul social, formal, oficial si unul psihologic, informal, spontan, neoficial - care corespund celor doua structuri existente in cadrul organizatiei: formala si informala.

Functionand pe cele doua planuri mentionate, grupul iti stabileste o serie de reguli de functionare care devin norme pentru membrii sai; aceste norme sunt respectate de unii membrii si contestate de altii. Apare astfel o serie de tensiuni intre membrii grupului, care vor influenta viata afectiva a acestuia, coeziunea sa. In cadrul grupului se produc trei perechi de fenomene psihosociale: conformism - noncomformism, cooperare - conflicte, coeziune - dezbinare.

Diferenta posibila de eficacitate dintre membrii grupului si grupul de ansamblu este un element de care trebuie sa se tina seama la formarea grupurilor create pentru rezolvarea anumitor probleme specifice ca, de exemplu, luarea unor decizii.


6. Managementul grupurilor informale

Managerii trebuie sa-si aminteasca permanent ca grupurile informale, organizarea informala interactioneaza dinamic cu cele formale. Potrivit modelului Hommans in procesul indeplinirii sarcinilor oamenii interactioneaza unii cu altii, interactiuni care contribuie la aparitia unor sentimente - emotii pozitive sau negative unii fata de altii si fata de manageri. Aceste emotii influenteaza asupra modului cum isi desfasoara activitatea oamenii si cum interactioneaza in viitor.

In afara de aceasta, acest model arata cum apar din procesul de management repartizarea sarcinilor care genereaza interactiuni, grupuri informale, organizarea informala, arata necesitatea managementului grupurilor informale. Intrucat emotiile de grup influenteaza atat sarcinile cat si interactiunile, ele pot, de asemenea, influenta si eficienta organizarii informale. Functie de caracterul emotiilor - favorabile sau nefavorabile - aceste pot duce fie la cresterea fie la reducerea eficientei, fluctuatii ale personalului, absente nemotivate, reclamatii, plangeri si alte fenomene care influenteaza evaluarea activitatii.

Iata de ce, desi organizarea informala se creeaza nu din dorinta managementului si nu se afla sub influenta acestuia, ea trebuie sa fie manageriata eficient pentru a putea sa-si realizeze obiectivele stabilite.

Managementul grupurilor informale se confrunta cu unele greutati dar are si anumite avantaje. Una din cele mai mari si mai raspandite greutati care impiedica un management eficient consta in aceea ca managerii nu au o parere buna despre aceasta forma de organizare. Multi dintre manageri, considera ca organizarea informala este rezultatul unui management defectuos, neeficient. Ori se stie ca aparitia si existenta grupurilor informale, a organizarii informale este un fenomen natural si destul de raspandit - ele exista in orice organizatie, indiferent daca managementul acestora este sau nu este eficient. Asemanator altor fenomene, factori care exista in domeniul managementului, acestea - grupurile informale - au momente atat pozitiv cat si negative.

Intr-adevar, unele grupuri informale se pot comporta neproductiv, ceea ce va impiedica realizarea obiectivelor formale. Prin canalele de comunicare informale se pot transmite zvonuri care genereaza o atitudine negativa fata de management. Normele adoptate de grupurile informale pot sa duca la o productivitate inferioara celei stabilita de management. Tendinta de a se opune oricaror schimbari si de mentinere a unor stereotipuri inradacinate pot impiedica, interzice modernizarea necesara a productiei. Insa un asemenea comportament contraproductiv este adesea o reactie la atitudinea managerilor fata de aceste grupuri. Este corect sau nu, membrii grupului informal considera ca atitudinea fata de ei este incorecta si raspund asa cum ar raspunde un individ la tot ce i se pare incorect, injust.

Asemenea cazuri de reactii negative uneori ii impiedica pe manageri sa vada avantajele multiple potentiale ale organizarii informale. Deoarece, pentru a fi membrul unui grup trebuie sa lucrezi in organizatia respectiva, fidelitatea fata de grup se poata transforma si in fidelitate fata de organizatie. Obiectivele grupurilor informale pot sa coincida cu obiectivele formale. Iar normele de eficienta ale organizarii informale pot depasi normele organizarii formale. Chiar canalele de comunicare informale pot uneori ajuta organizarea formala, concepand sistemul formal de comunicare. Managerii care nu gasesc mijloace de interactionare eficienta cu grupurile informale sau incearca sa le inabuse, scapa aceste avantaje, potentiale. In orice caz, indiferent de faptul daca organizarea informala este utila sau daunatoare, ea exista si managerii trebuie sa tina seama de ea, deoarece organizarea informala poate ajuta organizarea formala in realizarea obiectivelor acestora.



W. Scott si K. Davis fac urmatoarele recomandari in acest sens:

Sa se recunoasca existenta organizarii informale si sa se constientizeze faptul ca desfiintarea acesteia atrage dupa sine si lichidarea organizarii formale;

Sa se asculte parerile membrilor si liderilor grupurilor informale;

Inainte de a intreprindere o anumita actiune sa se evalueze posibila influenta negativa a acesteia asupra organizarii informale;

Pentru a slabi rezistenta la schimbari din partea organizarii informale trebuie sa se permita grupurilor informale sa participe la luarea deciziilor;

Sa se difuzeze rapid informatiile, impiedicandu-se in acest fel, imprastierea zvonurilor.

Cuvinte cheie:

Grup

grup de munca

grup amical

grup de actiune

grup de presiune

grup formal

grup informal

factor de influenta

dinamica de grup

managementul grupurilor informale


Intrebari:

Ce se intelege prin grup

Cum se clasifica grupurile intr-o organizatie

Prin ce se caracterizeaza grupurile formale Dar cele informale

Care sunt etapele evolutiei grupurilor

Care sunt factorii de influenta ai crearii si functionarii unui grup.

Care este continutul dinamicii de grup

In ce consta managementul grupurilor informale



Studiu de caz


Multi ani in industria siderurgica a S.U.A. lucrarile mergeau prost. Concurenta, capacitati de productie excedentare, tehnologii invechite ce au determinat multe companii sa caute cai de crestere a eficientei si de perfectionare a tehnologiilor. In plus, trebuie spus ca aceasta ramura industriala dobandi-se o proasta reputatie datorita contradictiilor, neintelegerilor dintre managerii si muncitori. Insa, in ultimii ani, companiile siderurgice au depus impreuna cu sindicatele de profil eforturi privind crearea in toate aceste companii grupuri de lucru care sa participe la management.

Aceste grupuri au avut ca obiectiv folosirea experientei de productie acumulata de muncitori, acestia cunoscand problemele mult mai bine decat altii si stiau cum sa creasca productivitatea, sa amelioreze calitatea, sa reduca costurile si sa imbunatateasca protectia muncii. Cu ajutorul "comitetelor consultative" constituite din manageri de nivel mediu, aceste grupuri au implementat acele schimbari pe care el le-au considerat necesare.

Desi, frecvent, propunerile de crestere a productivitatii muncii presupuneau mici schimbari, adeptii acestor grupuri considerau ca efectul total al perfectionarilor va ajuta industria siderurgica sa rezolve problemele cu care aceasta se confrunta.

Desi aceste grupuri aveau multi adepti, unii muncitori, membri ai sindicatelor nu agreau existenta lor si considerau ca ele sunt inventate de catre managementul companiilor care, potrivit lor, vizau sa intensifice munca lor si ca, deci, nu este in interesul lor implementarea schimbarilor care pot sa duca la cresterea somajului.

Insa Ministerul Muncii al S.U.A., a fost de alta parere. Unele companii siderurgice si confederatia sindicatelor de ramura au primit de la Ministerul Muncii o suma sub forma de subsidii pentru organizarea unui seminar de pregatire a functionarilor din compartimentele "resurse umane" in vederea insusirii metodelor de munca in asemenea grupuri. Proiectul pe termen scurt a avut un asemenea succes, incat companiile si sindicatele au format o comisie de planificare in continuare a acestor forme de instruire.


Sunteti rugati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:

  1. Ce caracter au grupurile de salariati care au participat la management: formal sau informal
  2. A impus situatia din industria siderurgica necesitatea folosirii comitetelor
  3. Demonstrati urmatoarea afirmatie: grupele care participa la management au fost create ca instrument de obtinere a unor avantaje din partea grupurilor in cadrul comitetelor constituite formal.




Bibliografie


  1. Burdus E., Caprarescu Gheorghita - "Fundamentele managementul organizatiei", Editura Economica, Bucuresti, 1998.
  2. Fratila C. - Comportament organizational", cap. VIII, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2004.
  3. Hellriegel, Slocum - Management , cap. 16, Seventh Edition, Sotuh-Western College Publishing, Cincinati, 1995.
  4. Hellriegel, Slocum, Woodman - Management des organisations De Boeck Université, Paris, 1997.
  5. Johns G. - "Comportament organizational Editura Economica, Bucuresti, 1998.
  6. Russu C. - Dinamica de grup - note de curs, Targoviste, 2000
  7. Schermerhorn J.R. Jr. - Management , cap. 17, Fifth Edition, John Wiley - Sons Inc., N-Y, 1996.
  8. Vagu P. - Management - note de curs





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact