StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Experienta este BAZA INOVATIEI
MARKETING

Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde".

StiuCum Home » MARKETING » marketing general
Trimite articolul prin email Politica de promovare – comunicare : Marketing general Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Politica de promovare – comunicare



POLITICA DE PROMOVARE – COMUNICARE








Obiectivele capitolului:


Examinarea procesului de comunicare


Intelegerea rolului promovarii in mixul de marketing


Evidentierea limitelor conceptelor de reclama, publicitate, promovarea vanzarilor, relatii cu publicul


Evaluarea formelor de promovare si a mijloacelor folosite


Identificare avantajelor si riscurilor metodelor de promovare





Conceptul de promovare in comunicarea de marketing


Psihologia si sociologia ne arata ca obiectivul principal in contactul uman este intelegerea celuilalt. Punctul de plecare pentru dezvoltarea oricarui tip de relatie este comunicarea. Era inevitabil ca si in marketing stiinta compozitiei si a transmiterii de mesaje sa capete un rol esential. Realitatea ne-a confirmat ca lucrurile au ajuns foarte departe, cercetarea demonstrand ca un numar insemnat al oamenilor asociaza marketingul in primul rand cu reclama si publicitatea.

Intr-o economie actuala un produs sau un serviciu bun cu un canal de distributie adecvat, cu un pret corespunzator nu se impune intotdeauna de la sine fiind nevoie si de o alta forta care sa sensibilizeze clientii potentiali, sa le influenteze comportamentul de cumparare si de consum. Aceasta forta este promovarea. Indiferent de natura produsului sau serviciului oferit promovarii ii revine rolul de „functie linie” ce concura la bunastarea firmei, la atingerea obiectivelor propuse.

Notiunea de promovare provine de la latinescul „promovare” adica a pune, a scoate in fata, a comunica. Encicloperia Larousse o defineste ca o tehnica speciala, avand drept scop obtinerea unui volum mai mare de vanzari de catre o intreprindere prin diverse actiuni caracteristice retelei de vanzare(de fapt promovarea vanzarilor).

Alti specialisti apreciaza ca promovarea reprezinta cercetarea, studierea, punerea la punct si aplicarea tuturor ideilor si initiativelor care concura la coordonarea, ameliorarea si dezvoltarea vanzarilor.

Din diferitele definitii, si altele decat cele amintite, rezulta cateva caracteristici:

promovarea cuprinde actiuni cu orizonturi de timp diferite – se refera atat la obiective curente de vanzari, 353g66d dar si la orientari pe termene mai lungi;

cuprinde actiuni bine determinate in spatiu, adica se refera la un segment sau la numar redus de segmente;

promovarea urmareste materializarea in efecte masurabile.

In sens larg insa si din ce in ce mai acceptat promovarea este o activitate de marketing care nu urmareste exclusiv sporirea volumului vanzarilor, ci si cercetarea, cautarea unei bune satisfaceri a cerintelor consumatorului cu realizari economice cat mai bune pentru intreprindere. Altfel spus, transmiterea permanenta pe diverse cai a unor mesaje destinate informarii clientilor potentiali asupra produselor, sprijinirea si influentarea procesului de vanzare, cu intentia de a dezvolta o atitudine pozitiva fata de produs si firma, de a provoca modificari favorabile in mentalitatea si obiceiurile de cumparare si consum a acestora.

Promovarea vizeaza in acelasi timp mesaje emise si transmise pe diverse cai agentilor vizati de unde reiese si legatura dintre promovare si sistemul de comunicare a firmei – sistem ce presupune politici si instrumente ca publicitate, reclama, promovarea vanzarilor, vanzarile personale, relatii cu publicul etc.

Politica promotionala a unei intreprinderi nu se reduce numai la promovarea vanzarilor si reclama, ea cuprinzand si alte activitati diferite prin continut si forme de realizare cum sunt in primul rand publicitatea si relatiile cu publicul. Intre aceste componente exista deosebiri sesizabile, datorate in primul rand sursei lingvistice: zona anglo-saxona a Europeri si SUA prefera advertisind, definit ca activitate prin care se actioneaza asupra consumatorului direct, stimuland actul cumpararii, activitate ce presupune mijloace platite de transmitere a mesajului; in timp ce latinii folosesc cu predilectie publicitate (termen larg raspandit si in Romania). Polemicile continua, dar putem concluziona ca ambele abordari sunt acceptate, cu precizarea ca publicitatea, completata si de relatiile cu publicul actioneaza indirect asupra consumatorilor – prima prin imaginea produsului pe care o creaza si o transmite publicului, iar a doua prin informarea consumatorilor.

Intre componentele politicii promotionale exista insa o stransa legatura: fiecare are partea sa de finalizare a ciclului promotional actionand atat asupra atitudinii, cat si asupra comportamentului in luarea deciziei de cumparare si in actul cumpararii propriu-zise. Ele se completeaza una pe cealalta formand un tandem in care publicitatea si relatiile cu publicul constituie partea calitativa, de natura psihologica, cu actiune pe termen lung, in timp ce reclama si promovarea vanzarilor este o preponderent cantitativa, cu obiective pe termen scurt.


Intreprinderea este permanent o sursa de mesaje prin care vrea sa-si intareasca prestigiul si imaginea, dar in acelasi timp este si o receptoare de mesaje. Informatiile ce le prezinta publicului trebuie permanent armonizate si selectate pentru a nu produce reactii de adversitate, de confuzie cu alte informatii ale altor firme.

Paralel, fiecare sursa de comunicatie trebuie sa fie suficient de puternica, de atragatoare pentru a fi identificata din alte surse, credibila – adica sa corespunda sistemului de valori ale destinatarului.

Informatiile ce le receptioneaza firma trebuiesc tratate cu atentie mai ales cand se inregistreaza o diminuare a prestigiului, o retinere in cumparare – elemente ce folosesc la revizuirea politicii de piata si a politicii de produs. Este deci vorba de un sistem de comunicare in sens dublu prin care se recepteaza si cum au fost intelese mesajele de catre destinatari.


Elementele unui proces de comunicare sunt:


Sursa      Codificarea Mesajul Media Decodificarea


Raspuns


Audienta


Sursa sau emitatorul, care poate fi: un lider de opinie, insasi firma, care cauta sa transmita un mesaj unei audiente si care pot fi personalitati celebre, actori, consumatori reprezentativi;

Codificarea: este transmiterea ideii sub forma de simboluri- gesturi, cuvinte, fie imagini – pentru a face compatibila ideea cu mijlocul ei de trasmitere (radio – cuvinte, TV – cuvinte + imagini, ziar – cuvinte + desene);

Mesajul: este o combinatie de cuvinte si simboluri transmise audientei, continutul lui fiind in functie de obiectivul urmarit, adica informare, convingere sau reamintire;

Media: constituita din „vehicolul”, suportul care transporta mesajul: radio, TV, ziar, ambalaj, panouri, carti postale, etc.

Decodificarea: este faza in care mesajul este interpretat de audienta si care poate atrage elemente de ordin subiectiv sau obiectiv, pozitiv sau negativ. Sunt foarte importante calitatea transmiterii, lipsa unor perturbari, claritatea imaginii, a dictiei, a caracterelor literelor etc.;

Audienta: formata din piata tintita, din persoane, din grupuri carora le este destinat mesajul si care il recepteaza;

Raspunsul (circuitul feed-back): este practic reactia audientei la forma si continutul mesajului, reactie care se poate sa se materializeze in modificarea atitudinii, in cumparare sau necumparare, in enervare, ignorare sau respingere.



Rolul promovarii


Plecand de la caracterul complex al componentelor politicii de promovare si de la obiectivele de marketing urmarite, aceasta activitate trebuie sa raspunda unor cerinte.



Furnizarea de informatii catre cumparator despre produsele noi, utilitatea lor iar catre re-vanzatori pentru a-si putea si ei informa clientii potentiali despre oferta lor.

Stimularea cererii prin accelerarea constientizarii unor nevoi, cultivarii unor dornte si aspiratii.

Diferentierea produsului. Cu cat o marca este mai individualizata fata de altele din aceeasi categorie cu atat ofertantul poate conta pe un succes mai mare, in realitate cumparatorul lege diferente, avantaje si beneficii. Diferentele dintre marci nu ies singure in evidenta, uneori sunt greu de receptat si de aceea tocmai promovarea ofera informatii despre diferentele veritabile dintre diversele marci.

Aducerea aminte. Chiar si clientii actuali si relativi fideli trebuiesc atentionati periodic asupra avantajelor produselor pentru a nu isi schimba preferintele, mai ales in conditii de concurenta prin noutate.

Combaterea informatiilor nefavorabile, raspandite mai ales prin zvonuri si care pot dauna imaginii firmei si produsului.

Atenuarea fluctuatiilor cererii, situatie inregistrata mai ales in extrasezon pentru anumite produse.

Influentarea unor lideri de opinie, persoane cu functii de raspundere, cu putere de decizie chiar la nivel guvernamental.

Influentarea atitudinii publice, mai ales prin campanii de interes general, impotriva unor obiceiuri ca alcoolismul, fumatul, comportamentul pe drumurile publice etc.


Din enumerarea facuta privind sarcinile promovarii rezulta tocmai necesitatea elaborarii unui mix promotional care necesita la randul sau un sir intreg de instrumente si activitati de promovare.






Continutul si managementul mix-ului promotional


Datorita diversitatii obiectivelor urmarite de o firma prin promovare se folosesc 4 componente, fie independent, dar mai ales in combinatii: publicitatea, reclama, promovarea vanzarilor, vanzarea personala.


Publicitatea

Termenul este de origine latina „publico-publicare” – a te adresa publicului, a aduce la cunostinta publicului.

Publicitatea este o variabila calitativa, cu o mare incarcaturi psihologica, cu actiune pe termen lung, greu masurabila in privinta efectelor economice pe care le genereaza. Specialistii o considera totusi nervul politicii de comunicatie a intreprinderii. Ea cuprinde toate actiunile care au drept scop prezentarea indirecta, nepersonala – orala, scrisa sau vizuala a unui mesaj in legatura cu un produs, serviciu, marca sau cu o firma fara costuri directe asociate pentru remunerarea mediul de transmitere.

Ea vizeaza pe termen lung modificari in comportamentul diferitelor categorii de consumatori, mentinerea fidelitatii acestora fata de oferta intreprinderii. Judicios organizata si dirijata publicitatea poate duce la stimularea cererii de marfuri, poate determina transformarea cererii latente de consum in comportament de cumparare.

Fiind un mijloc de comunicatie de masa formele de materializare sunt extrem de numeroase si urmareste un sir de obiective ca:

sustinerea procesului de vanzare prin crearea unei imagini favorabile fata de firma si fata de produse;

facilitarea patrunderii pe o piata noua;

atragerea de noi segmente de consumatori;

lansarea pe piata a noului produs;

introducerea unui pret nou (mai mare, mai mic);

sporirea vanzarii produsului prin prelungirea sezonului de consum a acestuia;

modalitati de utilizare, de functionare a produsului etc.


Formele publicitatii sunt in functie de un sir de factori si se diversifica paralel cu intensificarea concurentei dintre agentii economici.

a.            Publicitatea de produs care in esenta urmareste stimularea cererii de consum, procedandu-se astfel:

publicitate de informare asupra aparitiei si prezentei pe piata a unui produs nou;

publicitate de conditionare cand se pune accentul pe conditiile de prezentare, conditii ce pot facilita identificarea produselor in masa generala a ofertei cu care firma este in concurenta;

publicitate comparativa la care uneori se recurge subtil prin prezentarea in comparatie a unor produse aflate in concurenta – practica de regula repudiata si interzisa;

publicitate de reanimare, cand se doreste intarirea efectului unor actiuni de publicitate anterioare;

b.            Publicitate de marca (brand publicity), accentul punandu-se pe evidentierea imaginii marcii sub care este oferit produsul.

c.            Publicitate institutionala, care isi propune ca scop instaurarea unei atitudini favorabile, chiar a unui atasament fata de firma sau de intreprindere

Dupa tipul mesajului difuzat publicitatea mai poate fi factuala, cand accentul este pus pe caracteristicile clare si evidente ale produsului si emotionala, cand se vizeaza explotarea unor resorturi emotionale ale indivizilor.

Se impun cateva precizari ce rezulta din cele spuse pana acum.

mesajele publicitatii se adreseaza marelui public sau cel putin unui segment de piata si de aceea raporturile intreprinderii – ca emitator al mesajului si publicul destinatar al publicitatii – nu sunt raporturi directe, ci stabilite prin intermediul mijloacelor de comunicatia in masa;

publicitatea vizeaza apoi modificari pe termen lung in atitudinea cumparatorului, vizeaza formarea de convingeri si mentinerea fidelitatii clientilor fata de firma si fata de produs;

ea nu are drept scop, deci, declansarea imediata a deciziei de cumparare care in fond este un scop pur comercial, ci vizeaza un scop de perspectiva larga, formarea de lunga durata a unei atitudini favorabile fata de oferta.

Pentru influentarea unei cumparari imediate si a utilizarii cat mai rapide a unui produs este folosita:


Reclama

Termenul este de origine latina si el are sensul de clamare – chemare, indemn la cumparare.



Marketerii consacrati considera ca mesajul reclamei isi indeplineste functiile daca respecta principiul A.I.D.A. Adica:

A = atragerea atentiei

I = incitarea interesului pentru produs

D = provocarea dorintei

A = sa determine achizitionarea produsului.


Si reclama are la randul ei un sir de obiective care in multe cazuri se intretaie cu cele ale publicitatii, ambele urmarind eficientizarea activitatii firmei.

Informarea, consta in constientizarea pietei tinta despre noul produs; cunoasterea noului orar a magazinului; sugerarea unor utilitati ale produsului si explicarea modalitatilor de functionare; descrierea serviciilor disponibile; corectarea falselor impresii si reducerea eventualelor indoieli ale clientilor.

Convingerea, accentuarea avantajelor si beneficiilor la cumparator, adica clientii sa prefere marca, produsul respectiv, cresterea traficului in magazinul propriu, convingerea sa cumpere pe moment, etc.

Amintirea – intarirea memoriei prin retinerea caracteristicilor produsului si care se refera la stabilizarea vanzarilor, loialitatea fata de marca, recunoasterea in orice imprejurare a marcii, a imaginii ei, reamintirea ca produsul este absolut necesar intr-un viitor apropiat, reamintirea locului de cumparare.

Din enumerarea succinta a obiectivelor rezulta ca reclama este o derivata a conceptului general de publicitate, in unele obiective intretaindu-se cu aceasta. Are un sir de avantaje mai ales atunci cand e promovata la media centrale cand produsul poate fi cunoscut pe plan national. Costurile insa sunt foarte mari si foarte greu de personalizat.


Tehnici si mijloace publicitare

Prezinta o gama foarte variata tinand cont de progresele inregistrate in sociologie, psihologie si mai ales in mass-media, pe buna dreptate numita industrie. Mediile majore cele mai utilizate ca suport de transmitere al mesajului sunt:

Presa scrisa

Este mijlocul principal de transmitere a mesajelor publicitare cu un sir de avantaje care pleaca de la un randament bun, pana la difuzare teritoriala, momentul aparitiei, accesul la diferite categorii socio-profesionale de cititori, tiraje, pret de vanzare a spatiului, calitatea imprimarii etc. De regula sunt folosite anunturi publicitare sub forma indemnurilor, a simplelor afirmatii, dar cu efectul repetitiei asupra cititorului. Anuntul foloseste text, ilustratie, slogan.

Succesul unui anunt publicitar depinde de tipul de presa, de marimea spatiului, de amplasarea in pagina, de frecventa aparitiei.

presa cotidiana permite atat rapiditatea cat si posibilitatea modificarii mesajului pe parcurs in functie de reactia cumparatorilor;

presa periodica (revistele), avand o tematica specializata (stiinta, literatura, cultura, economie, tehnica) se adreseaza unor segmente bine delimitate de consumatori, lucru ce presupune ca mesajul publicitar sa fie extrem de selectiv. Aici reproducerea textelor este calitativ superioara, colorata, determinand sporirea interesului cumparatorilor.

Indiferent insa de forma folosita, textul trebuie sa fie clar, cu termeni precisi, locul in pagina are un rol foarte important constatandu-se eficienta informatiei pusa in paginile fara sot (1, 3, 5 etc), in functie de modul cum cade privirea cititorului. La fel, locul in pagina se refera si la partea superioara a acesteia recentele cercetari aratand ca peste 30% dintre cititori citesc cu predilectie anunturile din sfertul de pagina din dreapta sus si numai 16% pe cele din stanga jos. In privinta marimii anuntului acesta sa nu fie prea mare.

Radioul

Este mijlocul care acopera rapid o mare parte a publicului. Are un sir de avantaje printre care selectivitate pe categorii de activitate, in functie de ora transmiterii, costuri moderate, mesaj direct, dar prezinta si unele dezavantaje in special ca imaginea despre produs si-o face ascultatorul, atentia poate sa fie scazuta.

Televiziunea

Are cea mai mare si mai rapida expansiune combinand imaginea sunetul, cu miscarea, fiind atractiva, stimuland simturile. In schimb costurile sunt foarte ridicate, expunerea este foarte scurta si selectivitatea este foarte slaba.

Panotajul sau afisajul exterior (outdoor)

Foloseste panouri, diferite semne luminoase plasate in locuri bine alese avand ca avantaje optiuni creative, jocul culorilor, dimensiuni mari, frecventa si mai ales permanenta.

Tipariturile promotionale

formate din cataloage, pliante, prospecte, brosuri, agende calendare, cu un anumit impact asupra cumparatorilor.

Vom prezenta in continuare o situatie comparativa a principalelor medii de promovare:

Mediu

Avantaje

Dezavantaje

Acoperire

Utilitate



Ziar

Timp scurt de publicare

Piata concentrata

Flexibila

Acoperire larga

Credibilitate

Durata scurta

Calitate

Reproducere slaba

Audienta generala

Competitie ridicata

Creativitate limitata


Zona, oras, judet, locala



Detailisti


Revista

Reproducere buna

Audienta adecvata

Permanenta mesaj

Flexibilitate

Timp mai mare pana la publicare

Frecventa slaba

Audienta dispersata geografic


Nationala sau locala

Producatori nationali, detailisti de servicii locali





Radio

Cost redus pe ascultator

Utilizare de masa

Piata selectiva

Mesaj direct

Nu are impact vizual

Atentie scazuta

Structura nestandardizata

Expunere slaba


Nationala sau regionala


Detailisti locali sau regionali



TV

Combina imaginea, sunetul si miscarea atragatoare simturilor

Atingere larga


Cost absolut ridicat

Expunere scurta

Selectivitate slaba


Nationala sau regionala


Detailisti locali sau regionali



Afisaj

Marime mare

Optiuni creative, culori

Frecventa

Permanenta

Restrictii legale

Distragerea clientului

Audienta generala

Inflexibilitate

Continut limitat


Oras sau o anumita zona

Produse de marca.

Detailisti din apropiere

Promovarea vanzarilor

Asa cum am amintit prin promovarea vanzarilor se intelege folosirea mijloacelor si tehnicilor de stimulare, impulsionare si crestere a vanzarilor de bunuri si servicii ce formeaza oferta intreprinderii la un moment dat.

Cele mai uzitate scheme promotionale se dovedesc:

reducerea preturilor cu efect promotional incontestabil si se foloseste in situatii diferite cum ar fi: eliminarea unor retineri la cumparare, pentru unii consumatori pentru care pretul este considerat prea ridicat; scaderea stocurilor de produse lent sau greu vandabile; mentinerea vanzarilor la un nivel de eficienta mai ales in perioade de reflux de cerere; lichidarea stocurilor la produse ce vor fi inlocuite; contracararea actiunilor concurentei si folosirea oportunitatilor oferite de anumite situatii conjuncturale de piata;

Decizia de reducere a pretului are un efect psihologic pozitiv atunci cand este considerata ca un act de bunavointa a ofertantului ca o dovada de soliditate a pozitiei firmei sau produsului in cadrul pietei si de aceea politica de pret trebuieste bine gandita si din timp anuntata cumparatorilor.

vanzarile grupate – metoda care reprezinta un ansamblu de tehnici promotionale ce vizeaza vanzarea simultana sau succesiva a doua sau mai multe produse la un pret global, inferior celui rezultat prin insumarea preturilor individuale ale produselor componente;

concursurile/tombolele – constituie o modalitate ofensiva de popularizare a unor oferte de regula noi carora li se adauga si publicitatea la locul vanzarii, in unitati comerciale;

folosirea cadourilor promotionale, a unor mostre gratuite, tichete pentru oferte ulterioare etc.;

merchandisingul – reprezinta un complex de tehnici de prezentare directa a produselor, amplasarea optima a acestora pe rafturi, tonete, in general amenajarea magazinelor cu un aspect cat mai atractiv si performant.

Un caz special, determinat de locul de desfasurare, il reprezinta participarea la evenimente expozitionale: targuri si expozitii generale sau specializate. In acest caz efortul de marketing este deosebit, reunind elemente promotionale complexe, obiectivele tinand in primul rand de extinderea pietei.

Participarea la astfel de manifestari presupune elaborarea unei adevarate tactici de actiune prin care sa se urmareasca:

stabilirea de contracte cu diferiti agenti;

obtinerea de noi sectoare si zone geografice in care firma, produsul, inca nu sunt reprezentate (noi segmente de piata);

prezenta alaturi de firmele concurente si posibilitatea obtinerii de informatii despre produsele lor;

crearea unui portofoliu de contracte, comenzi;



Relatiile cu publicul (Public Relations)

S-a constituit recent ca o activitate distincta si implica cultivarea unor contacte directe consecvente si sistematice cu diferite categorii de public, cu persoane influente, cu mass-media, cu reprezentanti ai puterii publice si cu lideri de opinie, putand fi asimilate actiunilor de lobby.

Scopul acestor intalniri este obtinerea sprijinului in efortul de pastrare si dezvoltare a intereselor firmei. Simpla participare a unor astfel de personalitati ridica gradul de credibilitate a firmei, determina instaurarea unui climat de incredere in cifra de afaceri, in prestigiul firmei sau al produsului. Sunt folosite mijloace variate cum ar fi tehnicile de prezentare in cadrul unor congrese, conferinte, seminarii, colocvii si simpozioane, toate acestea fiind si prilejuri pentru schimburi de informatie. Se pot evoca unele evenimente speciale care au rolul de a promova contacte umane, cum sunt aniversarile, inaugurarile unor obiective, semnarea publica a unor acorduri de cooperare, in prezenta mass-media.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact