StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Solutii reale pentru planuri de succes
marketing MARKETING

Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde".

StiuCum Home » marketing » marketing international » Conceptul de marketing international

Notiunea de politica fiscala



In Dictionarul limbii romane contemporane20, conceptul de politica prezinta urmatoarea conotatie: "1.activitate a claselor sociale, a partidelor, a grupurilor sociale, a grupurilor sociale in raport cu suitul, determinata de interesele si de scopurile lor; activitate a organelor puterii si a conducerii de stat care reflecta oranduirea sociala si structura economica a tarii.2. (.) dibacie, abilitate folosita in atingerea unui scop", iar adjectivul "fiscal" este considerat ca fiind "privitor la fisc, care apartine fiscului", in timp ce fiscului i se da urmatoarea explicatie: "denumire a sistemului organelor de stat care au sarcina silirii, incasarii si administrarii impozitelor si taxelor", iar prin fiscalitate se intelege un "sistem de norme privitoare la silirea si perceperea impozitelor si taxelor". Combinand cei doi termeni si acceptiunile prezentate anterior, putem intelege pr


in politica fiscala "activitatea organelor puterii care determina fiscalitatea unui stat" sau "abilitatea claselor politice aflate la conducerea unui stat care silesc ansamblul normelor privitoare la silirea si perceperea impozitelor si taxelor din acel stat".
Literatura anglo-saxona utilizeaza notiunea de politica fiscala in sensul de politica financiara care include atat obiectivele factorului decident al unui stat legate de procurarea de resurse bugetare prin intermediu] impozitelor si taxelor, cat si cele decurgand din activitatea de efectuare a cheltuielilor publice. in cadrul lucrarilor redactate in limbi de origine latina, politica fiscala este vazuta drept politica statului privitoare la impozite, apreciindu-se ca partea decurgand din cheltuirea resurselor publice este strict de competenta politicii bugetare. Acesta separare intre politica fiscala si politica bugetara este prezenta in lucrarea autorului Iulian Vacarel21 care precizeaza ca: "intrucat in totalul veniturilor publice ponderea covarsitoare o detin impozitele, taxele si contributiile, au intrat in uz, si nu fara temei, expresiile de "politica fiscala" si "reforma fiscala". in acelasi timp, efectuarea cheltuielilor publice prin intermediul sistemului bugetar a condus la incetatenirea expresiilor "politica bugetara" si "reforma bugetara". in continuare se arata ca termenul "fisc" provine din latinescul "fiscus", denumire folosita pentru cosul (panerul) in care se strangeau monedele incasate de la contribuabili cu titlul de impozite si taxe. Prin urmare, "limba romana fiind o limba de origine latina, are in cabularul sau de secole, expresii distincte pentru politica statului referitoare la impozite (politica fiscala) si cea privitoare la cheltuielile publice (politica financiara in materie de cheltuieli publice sau pur si simplu politica bugetara)".
Politica fiscala este t. componenta importanta a politicii financiare, dar in definirea sa se intalnesc puncte de vedere diferite. Foarte raspandita este abordarea problematicii politicii fiscale exclusiv prin prisma colectarii resurselor financiare publice sub forma impozitelor si taxelor. O prima definitie in aceasta directie ar fi cea a lui loan Condor care considera ca "politica fiscala cuprinde ansamblul reglementarilor privind silirea si perceperea impozitelor, taxelor si celorlalte venituri publice, care caracterizeaza optiunile statului in materie de impozite si taxe"2'. Gheorghe Manolescu sustine, de asemenea, ca "politica fiscala se constituie in cadrul activitatii autoritatii publice de percepere si utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public si furnizarii de servicii si bunuri publice. Prin politica fiscala se silesc lumul si provenienta resurselor de alimentare a ondurilor publice, metodele de prelevare care urmeaza a fi utilizate, obiectivele urmarite, precum si mijloacele de realizare a acestora"2'.In aceeasi directie se inscrie definirea politicii fiscale drept un "mecanism a! prelevarii unei parti din veniturile realizate de agentii economici, gospodarii si intreprinderi, pentru constituirea fondurilor necesare cheltuielilor publice"24,
Acest gen de definitii atrag insa numeroase critici din partea celor care impartasesc parerea intalnita in lucrarile de specialitate anglo-saxona, precum si in documentele unor organizatii internationale, redactate in limba engleza, cum este aprecierea facuta de Mihaela Onofrei25, care considera ca "principala carenta este aceea ca in continutul politicii fiscale nu se face nici o referire si la cheltuielile publice, iar a colecta un anumit lum de resurse financiare la dispozitia autoritatilor publice, tara determinarea necesarului de finantat sub forma cheltuielilor publice, reprezinta o optiune total nerealista si poate fi sortita esecului".
Legatura stransa intre impozite si cheltuieli bugetare este subliniata de asemenea de Paul A. Samuelson, care concepe politica fiscala ca "un proces constand in manipularea impozitelor si cheltuielilor publice", precizand ca "cheltuielile si impozitele guvernamentale au trei efecte majore. in primul rand, ele influenteaza distributia generala a produsului national intre consumul public si investitii. in al doilea rand, prin intermediul cheltuielilor directe, al stimulentelor indirecte si al imputernicirilor regulatorii, guvernul influenteaza productia si pretul produselor realizate in diferite domenii de activitate. in sfarsit, politica bugetara influenteaza activitatile macroeconomice - fluctuatia productiei agregate, a preturilor si a somajului"26.In aceeasi directie se inscrie si urmatoarea apreciere27: "Ca o componenta a politicii financiare, politica fiscala trebuie abordata intotdeauna in strinsa legatura cu politica bugetara (politica alocativa), ambele fiind - in fapt - elaborate concomitent de catre autoritatile publice competente; intr-adevar, constatandu-se cresterea de la un an la altul a nivelului (si, in acelasi timp, diversificarea structurii) cheltuielilor publice se cauta si se identifica noi resurse de alimentare a fondurilor publice. indeplinirea functiilor bugetare pretinde asadar adoptarea unei politici fiscal-bugetare unitare, care presupune abordarea de ansamblu a veniturilor si cheltuielilor bugetare".
Vorbind despre politica fiscala, Richard G. Lipsey28 considera ca trebuie urmarita "abilitatea guvernului de a folosi puterea sa de impozitare si de cheltuire pentru a influenta nivelul sau national". Prin urmare, "urile guvernamentale pentru impozite si cheltuieli definesc politica fiscala, cu importante efecte asupra nivelului venitului atat pe termen lung, cat si pe termen scurt." Aceeasi rationament intalnim la urmatoarea definitie:"politica fiscala este conceputa ca o parte integranta a politicii economice, fiind intr-o perpetua adaptare la conditiile dezltarii economice si sociale a tarii. Ea se refera la utilizarea impozitului ca si instrument de interventie al autoritatilor publice in economie si in viata sociala29.
Bazata pe acelasi rationament, al legaturii dintre veniturile fiscale si cheltuielile bugetare, este si definitia30: "Politica fiscala cuprinde mecanismul prelevarii unei parti din veniturile realizate de agentii economici, gospodarii si intreprinderi, pentru constituirea fondurilor necesare cheltuielilor bugetare. Reusita politicii fiscale este dependenta de raportul dintre cheltuielile si veniturile fiscale pe care le pot furniza agentii economici, fara a fi descurajati in activitatea lor."
Privind politica fiscala ca rezultai al intei politice a unei comunitati umane organizate, dispunand de o autonomie proprie. Dan Drosu Saguna31 o defineste ca fiind "ansamblu de instrumente de interventie a statului generate de procese specifice fmanciar-fiscaie: formarea prin impozite si taxe, a veniturilor bugetare, alocarea cheltuielilor bugetare, asigurarea echilibrelor bugetare".
Consider ca, fara indoiala, clarificarea dilemei privind continutul politicii fiscale este cea desprinsa din lucrarea autorului Iulian Vacarel32, in care se precizeaza ca: limba romana este de origine latina si prin urmare, in tara nostra


se foloseste notiunea de politica fiscala strict in legatura cu impozitele si taxele, nu si cu utilizarea resurselor procurate de acestea, impartasesc aceasta opinie, considerand ca este extrem de utila realizarea acestei distinctii clare intre politica fiscala si politica bugetara. De altfel, in aceasta lucrare se va pune accent pe partea de colectare a veniturilor statului in contextul politicii fiscale si nu pe politica de efectuare a cheltuielilor publice, realizata in cadrul politicii bugetare.
Bazata pe importanta rolului statului in elaborarea politicii sale generale este definitia urmatoare: "Politica fiscala a statului reprezinta o anumita conceptie a acestuia, precum si un ansamblu de masuri si actiuni privind locul impozitelor in sistemul veniturilor bugetare, categoriile de impozite si perceperea lor, modul de folosire a lor ca parghie de stimulare a cresterii economice, felul in care este gandita eficacitatea fiscala, in tara respectiva."33. Prin urmare, se considera ca procesul de concepere a politicii fiscale implica "un act de decizie de mare complexitate, care vizeaza nu numai chestiuni ale prezentului, cat si ale elutiei viitoare, fiind ghidata de criterii de eficacitate, cum sunt: reducerea, prin masurile si actiunile promovate, a fluctuatiilor, a insilitatii economice, protejarea veniturilor consumatorilor si stimularea dezltarii Cu alte cuvinte, nivelul veniturilor si cheltuielilor statului, impunerea fiscala etc. nu pot fi determinate fara legatura cu imperativele silizarii."34. Aceste doua definitii subliniaza asadar rolului statului, care prin optiunile sale de politica fiscala poate interveni asupra economiei, prin intermediul resurselor de natura fiscala - sursa principala a alocatiilor bugetare, atat in mod direct, respectiv prin investitii cu caracter economic, plata bunurilor si serviciilor cumparate, subventii, cat si in mod indirect, prin alocatiile sale totale. Afirmarea rolului economic al statului este inseparabila de politica sa fiscala.
Semnificatia deosebita a politicii fiscale in cadru! politicii economice este reluata si in alte abordari precum: "politica fiscala reprezinta coloana vertebrala a politicilor economice, care face legatura intre economia nominala si economia reala. Ea exprima structura economiei, resursele si redistribuirea acestora'"5.
O definitie completa a politicii fiscale este cea care reliefeaza rolul, locul si modul de actiune a politicii fiscale: "Politica fiscala reprezinta ansamblul deciziilor de natura fiscala luate de factorul decident public, in scopul asigurarii resurselor financiare, destinate finantarii neilor publice si a realizarii unor finalitati de natura economico-sociala, in conditiile in care asupra economiei actioneaza factori reali sau obiectivi, a caror tendinta nu este neaparat ciclica." si "politica fiscala cuprinde ansamblul deciziilor prin care se realizeaza modelarea structurala a sistemului fiscal si se asigura functionarea acestuia, in scopul obtinerii finalitatilor dorite de decidentul public in economie"36.
In Uniunea Europeana, prin notiunea de politica fiscala se subliniaza suveranitatea fiscala a fiecarui stat membru, considerandu-se ca reprezinta o "parte a politicii generale a statelor, care asigura cheltuirea si redistribuirea veniturilor publice".37. Privita ca o problema comuna pentru intreaga Europa, fiscalitatea trebuie privita prin raportare la unele acte internationale. Urmarind aceasta directie, oferim urmatoarea definitie: "Politica fiscala este opera puterii statale (politica fiscala nationala) ori suprastatale (politica fiscala regionala sau mondiala); ea reprezinta "arta" determinarii si implementarii caracteristicilor generale ale impozitului, caracteristici care - in functie de datele economice si psihologice oferite de societate -- trebuie sa fie in masura a conferi prelevarilor obligatorii vigoare si, in acelasi timp, supletea (elasticitatea) necesare asigurarii unei colectari corespunzatoare a veniturilor publice destinate acoperirii neilor generale si comune la nivel local sau pe o arie mai larga"'8.
Din analiza definitiilor bazate pe elemente diverse prezentate anterior, extrag o definitie care se axeaza pe rolul statului in conceperea politicii sale de colectare a resurselor fiscale: Prin politica fiscala se intelege conceptia unui stat in materie de impozite si taxe, in scopul procurarii de resurse financiare, necesare pentru indeplinirea obiectivelor sale, care influenteaza mediul economico-social al unei tari. Politica fiscala inseamna optiunea guvernului unei tari de a institui impozite si taxe, modul de prelevare si de administrare a impozitelor, dar in conditiile respectarii principiilor de baza ale impunerii: universalitatea, justitia, corectitudinea, randamentul si comoditatea prelevarilor fiscale. Deciziile de politica fiscala de care dispune puterea politica din fiecare stat subliniaza asadar suveranitatea fiscala a fiecarei tari, respectiv dreptul constitutional si juridic de a sili impozite.
O succesiune de trei definitii sunt intalnite in lucrarea "Fiscalitatea - efecte antrenante"39 a autorului - profesor universitar Horia Cristea. Prima dintre acestea subliniaza importanta politicii fiscale in indeplinirea obiectivelor sistemului fiscal: "Politica fiscala o putem accepta ca fiind ansamblul corelat de decizii capabile sa asigure functionarea normala a sistemului fiscal subordonat realizarii obiectivelor, respectiv finalitatilor dorite de autoritatea statala." Cea de-a doua definitie priveste politica fiscala din perspectiva compozitiei si incidentei fiscalitatii: "Politica fiscala asigura proportiile dintre diferitele tipuri de fiscalitate (directa, indirecta, aparenta, mascata) cat si locul impozitului asupra veniturilor si proprietatii si nivelul presiunii fiscale.". Studiata apoi din perspectiva corelatiei fiscalitatii cu celelalte componente ale politicii generale a unui stat, politica fiscala este vazuta drept "o componenta a politicii globale economice si ca orice politica cuprinde:


1. fixarea obiectivelor:
2. ierarhizarea obiectivelor;


3. analiza interdependentei dintre obiective;
4. alegerea mijloacelor pentru imbunatatirea situatiei in functie de finalitatile concretizate prin ierahizarea obiectivelor."
Apreciez ca politica fiscala, indiferent de abordare, trebuie sa aiba ca punct de plecare realitatea ca omenirea parcurge o schimbare de epoca, reflectata de fenomene precum: globalizarea, relutia informatica si tehnologica, reasezarea raportului de forte pe mondial, extinderea si consolidarea proceselor de integrare economica si de cooperare internationala. Traim asadar intr-o lume in continua schimbare. Strategia de politica fiscala trebuie sa fie in masura sa raspunda prin flexibilitate, realism si pragmatism, mutatiilor rapide si complexe determinate de intensificarea proceselor de mondializare, globalizare si integrare.



Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact