StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Experienta este BAZA INOVATIEI
MARKETING

Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde".

StiuCum Home » marketing » marketing modern » Mediul ambiant al firmei
Trimite articolul prin email Relatiile firmei cu mediul extern : Mediul ambiant al firmei Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Relatiile firmei cu mediul extern



In calitatea sa de componenta a mediului, firma intra intr-un ansamblu de relatii prin intermediul carora isi orienteaza si finalizeaza activitatea economica. Cu unii agenti ai mediului, firma se afla in relatii de piata, in vreme ce cu altii se afla in relatii de concurenta.


Relatiile de piata ale firmei
Principala componenta in care o firma apare atat in calitate de producator (ofertant), cat si de consumator (cumparator) este piata. Piata mijloceste legaturile multiple ale firmei cu mediul sau; ea este un sistem de coordonare, care are la baza schimbul si contractul economic.
Din analiza relatiilor complexe statornicite intre firma si piata se pot delimita mai multe aspecte, dintre care mai importante sunt:
a) piata, respectiv studiul pietei, constituie punctul de plecare in activitatea oricarei firme;
b) in fluxul aprovizionare - productie - desfacere, primul stadiu (aprovizionarea) si ultimul (desfacerea) reflect



a relatiile, legaturile firmei cu piata. Ele pot fi relatii generate de:
- vanzarea - cumpararea de marfuri si servicii, cand firma apare in dubla ipostaza de cumparator (achizitor) si de vanzator;
- imprumutul de capital, cand firma apare in calitate de solicitant;
- angajarea de forta de munca, firma aparand, si de aceasta data, in calitate de solicitant;
c) succesiunea logica, in fundamentarea activitatii firmei, trebuie sa fie desfacere -aprovizionare - productie - desfacere. inseamna ca, mai intai, firma trebuie sa identifice dimensiunile cererii in raport cu care sa se fundamenteze ul de desfacere, trecandu-se, apoi, la elaborarea ului de aprovizionare si, in cele din urma, la realizarea programelor corespunzatoare de productie, care r permite realizarea programelor de desfacere.
Aceste obiective definesc scopul si insasi ratiunea existentei firmelor, iar realizarea lor este in functie de :
» sporirea supletei, adapilitatii si flexibilitatii firmelor in raport cu mediul;
» capacitatea de promovare a unui management anticipativ ;
» prevederea si cunoasterea permanenta a modificarilor (in perspectiva) pietei;
» depistarea strategiilor optime de actiune.
O firma bine condusa trebuie sa fie puternic si statornic orientata catre obiective care sa contribuie la cresterea solvabilitatii, a cifrei de afaceri, a profitului, la mentinerea si cucerirea de noi piete.
Factorii care determina dimensiunea si fizionomia relatiilor de piata ale firmei sunt numerosi si eterogeni:


- factori generali si specifici;
- factori obiectivi si subiectivi;


- factori endogeni si exogeni intreprinderii (firmei).
Din multitudinea factorilor ce influenteaza permanent relatiile de piata ale intreprinderii se detaseaza:
a) cadrul economico-social general; este rba aici despre conditiile de ansamblu in care elueaza relatiile de piata ale intreprinderii si care pot stimula sau frana activitatea acesteia, pot crea o consectiuneatie farabila sau nefarabila;
b) caracteristicile pietei, in cadrul careia firma isi desfasoara activitatea si in functie de care se silesc tipul si formele instrumentelor utilizate in relatiile cu ceilalti agenti ai mediului;
c) caracteristicile firmei (profilul, dimensiunea, amplasamentul s.a. se reflecta in numarul si trasaturile agentilor de piata, cu care intreprinderea intri ia contact, in distributia in timp a actelor de piata.
Relatiile de piata ale firmei prezinta o structura complexa. intelegerea complexitatii si diversitatii relatiilor firmei cu piata reclama structurarea acesteia dupa mai multe criterii. Dintre acestea, mai importante sunt:
a) obiectul relatiilor, in raport cu care delimitam: ar relatiile de vanzare-cumparare, respectiv :
- relatiile precontractuale, care au ca principale instrumente : negocierea, comanda, cererea de oferta si oferta ferma;


- relatiile contractuale (contractul economic);
- relatiile postcontractuale (reclamatiile si arbitrajul);
a2. relatiile de transmitere sau receptie de mesaje si informatii, avand ca principal scop crearea unei atitudini farabile firmei si produselor sale n cadrul pietei;
b) profilul agentilor economici, in functie de care deosebim:


- relatiile cu furnizorii si prestatorii de servicii;
- relatiile cu beneficiarii;


- relatiile cu institutii si organisme de stat;
c) dupa frecventa lor, relatiile de piata ale firmei pot fi: permanente, periodice, ocazionale.
Relatiile concurentiale ale firmeiIn conditiile actuale, sub raportul obiectivelor, firma nu se reduce doar la un organism simplu, avand ca unic argument maximizarea profitului. Profitul nu mai poat'e fi considerat decat doar una din motivatiile firmei in functionarea mecanismului economiei de piata.
Firma este un organism complex, ce-si desfasoara activitatea intr-un mediu cOncu-. rential, confruntandu-se cu obiective contradictorii ce tin de tactica si strategia dezltarii si de satisfacerea intereselor proprietarilor si ale managerilor, interese care, de multe ori, sunt divergente.
Activitatea de piata a firmei este marcata deci de prezenta firmelor concurente, care isi disputa oportunitatile oferite de aceleasi piete.In dubla lor ipostaza de cumparator si vanzator, firmele isi plaseaza competitia dintre ele in doua uri: pe de o parte, ele isi disputa furnizorii, prestatorii de servicii, disponibilitatile de forta de munca etc, iar, pe de alta parte, isi disputa clientii, urmarindu-se obtinerea celor mai avantajoase conditii in asigurarea resurselor si in plasarea produselor proprii pe piata.
Ansamblul raporturilor de interactiune in care intra agentii economici in lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietelor de desfacere formeaza sistemul relatiilor, de concurenta. Concurent


a consta deci dintr-o multitudine de forme de comportament, ce se manifesta in cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cat mai numeroase.
Pentru intelegerea acestor forme trebuie avute in vedere mai multe elemente, intre care mai importante sunt:
a) interesele si aspiratiile unei clientele eterogene, alcatuita din consumatori productivi si neproductivi, cu niveluri diferite de disponibilitati financiare si care definesc segmente de piata diferentiate ;
b) libertatea de actiune, interesele si aspiratiile producatorilor in calitate de ofertanti ce deruleaza in baza unor scenarii strategice, menite sa permita cuplarea intereselor curente (de asigurare a veniturilor) cu cele viitoare (de dezltare si consolidare a pozitiei lor de pe piata), apeland, in acest scop, la un set diversificat de cai si metode;
c) existenta unui mediu economic cu numeroase (si nu intotdeauna riguroase) reglementari juridice, a unor reguli cutumiare si a unor stari psihosociale, care impun sau farizeaza un anumit comportament din partea agentilor economici.
Concurenta propriu-zisa se desfasoara intre firme, in calitatea lor de ofertanti, gradul de intensitate fiind dat de raportul cerere-oferta, de masura echilibrarii acestuia, pe de o parte, si de raportul de forte in care se plaseaza pe piata agentii economici, pe de alta parte.
Gama mijloacelor si instrumentelor utilizate in relatiile de concurenta este deosebit de larga: de la mijloace mai mult sau mai putin pasnice, pana la cele ce depasesc chiar cadrul legal.


Obiectul concurentei dintre firme il poate reprezenta:
- solutia generica de satisfacere a unei nei; in acest caz, este rba de o concurenta generica; \ - produsul ales (concurenta intre produse);


- marca pentru care se opteaza (concurenta intre marci).
ura de mai jos surprinde aceste alternative concurentiale in cazul intentiei de a achizitiona (spre exemplu) un autoturism.In cadrul luptei de concurenta, firmele pot viza aceleasi nei sau nei diferite, adresandu-le produse identice sau diferite. Pentru o firma este destul de dificil sa-si identifice concurentii, acestia apartinand, de regula, uneia dintre urmatoarele categorii prezentate.


Concurenta directa priveste:
- concurenta dintre firme ce apar pe piata cu bunuri identice sau foarte putin diferite si vizeaza satisfacerea acelorasi nei. in acest caz, diferentierea dintre concurenti se realizeaza cu ajutorul imaginii de marca, pe care fiecare concurent incearca s-o imprime propriului produs;
- concurenta dintre firme ce apar pe piata cu bunuri similare, dar satisfac in masura diferita aceeasi neie. in acest caz, diferentierea dintre concurenti se realizeaza prin calitate.
Concurenta indirecta se manifesta ori de cate ori firmele se adreseaza acelorasi nei sau unor nei diferite, prin oferirea unei game variate de bunuri, diferentiate prin nivelul costurilor, calitate si serviciile oferite in sprijinul desfacerii produselor aceleasi produse, dar diferite ca forma (de exemplu, daca un consumator doreste sa-si decoreze un apartament, un fabricant de psele se afla in competitie cu un fabricant de tapet; cele doua produse, de aceasta data, apartin unor industrii diferite) sau nou-venitii. Exista doua tipuri de potentiali nou-veniti pe o piata :
- firmele care deja vand unui anume grup de consumatori se decid sa-si extinda gama de produse pe care le ofera;
- firmele din amontele" si avalul" unei industrii, care incearca sa-si asigure fie o sursa de furnizare, fie o retea de distributie ( cazul fabricantilor de hartie, care au achizitionat companii de distributie, astfel incat sa influenteze consumatorul final).
Probabilitatea aparitiei unui nou-venit pe o piata este legata de capacitatea firmelor existente de a impune bariera la intrare". Specialistii in marketing au posibilitatea de a pune doua bariere la intrare, una prin diferentierea produsului si alta prin loialitatea clientilor.In primul caz. realizarea unui produs care satisface o varietate de nei ale consumatorului face foarte dificila gasirea unei portite de intrare pentru un nou-venit. in al doilea caz, cu cat un consumator este mai satisfacut de serviciile prestate, cu atat mai putin este dispus sa le schimbe, chiar in conditiile aparitiei unei noi oferte.In sfarsit, pentru specialistii in marketing, relevant este si numarul concurentilor:
- in cazul monopolului, potentialii clienti care au neie de produsul firmei nu-l pot cumpara decat de la firma care detine monopolul (nu au unde sa caute preturi mai mici, calitate mai buna);
- in cazul oligopolului, marketingul cere ca fiecare firma sa fie foarte atenta la concurenta, mai ales la cea directa.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact