StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept afacerilor
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Afacerile ca parte de comert. actele si faptele de comert



AFACERILE CAPARTE DE COMERT.ACTELE SI FAPTELEDE COMERT

A)   Faptele de comert obiective




†††††† Faptele de comert obiective sunt acele operatiuni (acte juridice) prevazute de legiuitor in art. 3 din Codul comercial, calificate astfel in functie de natura sau functia lor economica si, in unele cazuri, de forma lor.

In art. 3 C.com. sunt prevazute un numar de 20 de operatiuni (acte, fapte) pe care legiuitorul le califica 'de comert'. Enumerarea facuta de legiuitor este absolut limitativa si relativ demonstrativa.

Trasatura comuna a celor 20 de 'fapte de comert' 929j95j prevazute de art. 3 C.com. este intermedierea (interpunerea in schimb), la care se poate adauga caracterul speculativ.

Aceste precizari au fost necesare pentru a grupa cele 20 de fapte de comert prevazute in art. 3 C.com. in trei categorii:

a - operatiuni de intermediere in schimb asupra marfurilor si titlurilor de credit, care pot fi denumite fapte (acte) obiective constitutive de comert;

b - acte de intermediere in operatiunile de schimb purtand asupra muncii organizate (intreprinderile);

c - fapte de comert conexe (accesorii).

a) Operatiuni de intermediere in schimb†††††††

Din aceasta categorie fac parte:

        Cumpararea si vanzarea comerciala

Definitia vanzarii este prevazuta in art. 1294 C.civ, potrivit caruia, o parte numita vanzator, se obliga sa transmita celeilalte parti numita cumparator, proprietatea unui bun in schimbul unui pret.

Numai in masura in care cumpararea sau vanzarea apare ca ooperatiune de intermediere, ea dobandeste si calificare comerciala.

!Cumpararea este comerciala cand a fost facuta cu intentia de a revinde si vanzarea este comerciala atunci cand a fost precedata de o cumparare comerciala, adica facuta cu intentia de a revinde.

Cumpararea este comerciala chiar si atunci cand este facuta numai cu intentia de inchiriere.

        Operatiuni de punere in consignatie a marfurilor sau productelor in scop de vanzare

        Operatiunile pe termen asupra titlurilor de credit. Reportul. Operatiunile de bursa

        Operatiuni relative la subscrierea, cumpararea si vanzarea de parti sociale si actiuni ale societatilor comerciale

        Operatiunile de banca si schimb

        Cambiile si ordinele de producte sau marfuri

b) Acte de intermediere in operatiunile de schimb purtand asupra muncii organizate (intreprinderile)

In limbajul obisnuit, comun, intreprinderea are un dublu inteles: unul subiectiv, referindu-se la activitatea insasi a persoanei care si-a organizat o indeletnicire, altul obiectiv, in sens de organism economic care pune in valoare in mod sistematic factorii necesari pentru un produs destinat schimbului, pe riscul intreprinzatorului.

Elementele care, impreuna, concura la intelegerea notiunii de intreprindere sunt:

-         asocierea factorilor necesari productiei: capital, munca, natura;

-         riscul pe care intreprinzatorul si-l asuma;

-         organizatia, ca element de coordonare a muncii cu valorile patrimoniale.

†††††† Articolul 3 din Codulcomercial prevede diferite categorii (feluri) de intreprinderi:

        Intreprinderile de furnituri de lucruri, marfuri etc. (art.3 pct. 5).



        Intreprinderile de spectacole publice (art. 3 pct. 6)

        Intreprinderile de comision

        Intreprinderile de agentii si oficii de afaceri

        Intreprinderile de constructiuni (art. 3 pct. 8 C.com.)

        Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie (art. 3 pct. 9 C.com.)

        Intreprinderile de imprimerie, desfasoara activitate de multiplicare a operelor literare, stiintifice, artistice etc., folosind mijloace mecanice sau manuale

        Intreprinderile de editura, librarii si obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde (art. 3 pct. 10 C.com.)

        †††††††Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat (art. 3 pct. 13 C.com.)

        †††††††Intreprinderile de asigurare (art. 3 pct. 17 si 18 C.com.)

        ††††††Depozite in docuri si antrepozite (art. 3 pct. 20 C.com.)

c) Fapte de comert conexe (accesorii)

Faptele de comert conexe sau accesorii sunt acele fapte juridice care au un caracter civil, numai ca, datorita legaturii stranse cu un fapt calificat a fi de comert, dobandesc caracter comercial potrivit regulii 'accesorium sequitur principale'.

Din enumerarea facuta de legiuitor in art. 3 C.com., rezulta ca din cele 20 de fapte considerate 'de comert' au caracter accesoriu:

        Operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale (art. 3 pct. 12 C. com.)

        Expeditiunile maritime si toate contractele privitoare la comertul pe mare si la navigatiune (art. 3 pct. 15 si 16 C.com.)

        Depozitele pentru cauza de comert (art. 3 pct. 19 C.com.)

        Contul curent si cecul

Potrivit art. 6 alin. 2 C.com. 'Contul curent si cecul nu sunt considerate ca fapte de comert in ce priveste pe necomercianti afara daca ele n-au o cauza comerciala'.

De asemenea, pot fi considerate ca fiind comerciale, urmatoarele categorii de acte juridice unilaterale si bilaterale (contracte), cat si quasi-contractele, delictele si quasi-delictele, respectiv:

        acte juridice: promisiunea unilaterala de a cumpara un fond de comert, contractul de mandat comercial, contractul de ipoteca, de gaj si de fidejusiune;




        quasi-contracte: gestiunea de afaceri comerciale, plata nedatorata a unei datorii comerciale, imbogatirea fara just temei.

        delicte si quasi-delicte care constau, de exemplu, in: fapte de concurenta neloiala (deoarece, potrivit regulilor raspunderii civile delictuale, cel ce a cauzat altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, culpabila, este obligat sa-l repare).

B)   Faptele (actele) subiective de comert

†††††† Faptele (actele) subiective de comert reprezinta acea categorie de fapte juridice pe care legiuitorul le califica ' de comert' deoarece sunt facute de un comerciant. Deci, calitatea subiectului determina natura juridica a faptului (actului) savarsit (incheiat).

Faptele subiective de comert sunt prevazute in art.4 C.com., intr-o formulare generala. Astfel, legiuitorul dispune: 'Se socotesc, afara de acestea ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul'.

Nu sunt comerciale:

        actele esentiale civile, care apartin vietii civile precum casatoria, adoptia. Aceste acte raman civile chiar daca sunt facute de un comerciant;

        actele expres civile, adica acele acte in care se stipuleaza in mod expres cauza civila (de exemplu, se constituie o ipoteca pentru garantarea unui imprumut facut cu scopul de a se achizitiona o locuinta pentru uzul personal al familiei comerciantului).

Distinct de criteriul pozitiv de determinare a categoriilor de fapte juridice calificate de comert, legiuitorul foloseste si criteriul negativ, excluzand de la caracterul comercial faptele prevazute in art. 5 C.com. Astfel, nu sunt fapte de comert:

        acele acte juridice care aparent 'sunt de comert', atata vreme cat vizeaza satisfacerea unor interese (uzul sau consumatiunea) ale cumparatorului ori ale familiei sale;

        activitatile agricole, sub diferite forme; culturi, vanzarea produselor cultivate chiar de catre cultivator.

Aceste activitati sunt considerate fapte civile. Pentru a fi comerciala, trebuie ca activitatea sa constea intr-o interpunere, intermediere in schimb, ori acest lucru se poate realiza numai cand cultivatorul sau proprietarul terenului incredinteaza marfa (produsele) unui comerciant (intermediar) care urmeaza sa vanda produsele 'la piata'.

O situatie speciala o au societatile agricole care s-au constituit si se constituie potrivit Legii nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura si ale Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.

Legea nr. 36/1991 prevede posibilitatea constituirii unei societati comerciale care sa aiba ca obiect social activitati agricole, derogand astfel de la dispozitia prevazuta in art. 5 C.com. potrivit careia, activitatile agricole nu sunt fapte de comert. Desi sub aspect formal societatea este comerciala, constituindu-se intr-una din formele de societate prevazute de Legea nr. 31/1990, in continutul ei, societatea agricola are caracter civil.

C)   Faptele de comert unilaterale

†††††† Potrivit art. 56 C.com., 'daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, in ce priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiunile privitoare la persoana chiar a comerciantilor, si in cazurile in care legea nu dispune altfel'.

Potrivit art.898 C.com.: 'Chiar cand actul este comercial numai pentru una din parti, actiunile ce deriva dintr-insul sunt de competenta jurisdictiei comerciale'.La fel si in materie de prescriptie a dreptului material la actiune a ( art. 945 C.com.) se aplica dispozitiile legii comerciale, chiar daca ele vizeaza numai una din parti.

Din continutul art. 56 C. com., partea finala rezulta urmatoarele exceptii:

-††† nu se aplica legile comerciale referitoare la dobandirea calitatii de comerciant si necomerciantilor.

-†† nu se aplica legile (dispozitiile) comerciale atunci cand legiuitorul prevede in mod expres acest lucru (de exemplu, art. 42 C. com. stabileste prezumtia de solidaritate a debitorilor in obligatiile comerciale).







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2018 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre drept afacerilor









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics