StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Competenta instantelor de judecata



Competenta instantelor de judecata

Competenta materiala

            Primul articol al Codului de procedura civila consacra principiul plenitudinii de jurisdictie a judecatoriilor. Prin urmare, toate celelalte instante au o jurisdictie de exceptie, in sensul ca ele pot solutiona cauze civile in prima instanta numai in baza unor dispozitii normative care le atribuie in mod expres o atare competenta.

            Textul pe care-l comentam admite doua categorii de exceptii de la regula plenitudinii de jurisdictie mentionata mai sus. O prima exceptie se refera la cauzele „date prin lege in competenta altor instante”. In acest sens, insusi Codul de procedura civila atribuie o competenta de fond – exceptie – tribunalelor si curtilor de apel.



            A doua categorie de exceptii are ca obiect atributiile jurisdictionale conferite de lege „autoritatilor administratiei publice” sau altor „organe”. Categoria de exceptii la care ne referim nu este prevazuta in mod expres in partea finala a art. 1 pct. 1 C. proc. civila. Ea poate fi insa dedusa cu usurinta din prevederile art. 1 pct. 2 C. proc. civ., text care atribuie judecatoriilor competenta de a solutiona „plangerile impotriva hotararilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate []”. Aceasta inseamna ca organele mentionate au si o competenta de fond, care le este recunoscuta prin dispozitii legale exprese.

            Tribunalele au o competenta de fond, una de control judiciar – apel si recurs – si o competenta diversa.

            Competenta de fond sau in prima instanta a tribunalelor, privita prin prisma tuturor atributiilor lor, este o competenta de exceptie. Privita insa in concret, regula enuntata comporta insa si unele circumstantieri si precizari extrem de importante si aceasta mai cu seama dupa adoptarea O.U.G. nr. 138/2000. Astfel, daca avem in vedere anumite categorii de litigii, competenta tribunalelor este o competenta de drept comun. In primul rand, competent 454j97e a tribunalelor in materie comerciala este o competenta de drept comun.

            Competenta materiala sau de atributiune a curtilor de apel este stabilita in art. 3 C. proc. civ. Potrivit acestui text, curtile de apel au o competenta de fond, o competenta de control judiciar si o competenta diversa.

            In prima instanta, curtile de apel judeca procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde de lei, precum si procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale.

            In fine, curtile de apel isi extind competenta si asupra altor cauze expres date prin lege in competenta lor. Asa este, de pilda, cazul apelurilor indreptate impotriva hotararilor tribunalelor de acordare sau neacordare a personalitatii juridice a uniunilor de sindicate [art. 43 alin. (5) din Legea nr. 54/1991]; recursurile indreptate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul sindic in cazurile prevazute de art. 10 din Legea nr. 64/1995; recursurile indreptate impotriva hotararilor pronuntate in conditiile art. 3 din Legea nr. 83/1998; solutionarea cererilor privitoare la inregistrarea birourilor notariale din raza teritoriala a curtilor respective [art. 18 alin. (1) din Legea nr. 36/1995]; sesizarile indreptate impotriva deciziilor pronuntate de Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii in conditiile art. 14 si 16 din Legea nr. 187/1999.

            Competenta Curtii Supreme de Justitie este determinata de functiile speciale ale unei instante aflate in varful ierarhiei instantelor care alcatuiesc sistemul nostru judiciar. Or, asa cum este firesc, aceste functii trebuie sa fie concentrate asupra exercitarii unui control judiciar extraordinar si asupra indrumarii instantelor judecatoresti pentru aplicarea si interpretarea corecta a legii in opera de infaptuire a justitiei. Observam ca legea ii confera instantei supreme, in primul rand, o competenta de exceptie in materie de recurs. Din acest punct de vedere art. 4 pct. 1 C. proc. civ. se refera la doua situatii distincte care vizeaza: solutionarea recursurilor indreptate impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel si solutionarea recursurilor si „in alte cauze prevazute de lege”.

            Prevederile art. 4 C. proc civ. se completeaza in mod corespunzator cu dispozitiile cuprinse in art. 27 din Legea nr. 56/1993 – Legea Curtii Supreme de Justitie. Potrivit acestui din urma text: „la sectiile Curtii Supreme de Justitie, dupa competenta fiecareia, partile pot declara recurs si impotriva hotararilor nedefinitive sau actelor judecatoresti de orice natura care nu pot fi atacate pe nici o cale, iar cursul judecatii a fost intrerupt in fata curtilor de apel”. Prin urmare, art. 27 din Legea  nr. 56/1993 extinde competenta Curtii Supreme de Justitie si asupra recursurilor indreptate impotriva „actelor judecatoresti de orice natura”. Exercitarea recursului este conditionata in acest caz de: imposibilitatea atacarii pe orice cale a actelor judecatoresti respective si de intreruperea cursului judecatii in fata curtilor de apel.  Pe de alta parte, constatam ca art. 4 pct. 1 C. pr. civila se refera si la posibilitatea atacarii pe calea recursului a „altor hotarari, in cazurile prevazute de lege”. Este evident si dupa parerea noastra ca legea are in vedere de asemenea hotararilor pronuntate de alte organe cu activitatea jurisdictionala. In aceasta categorie se incadreaza si actele administrativ-jurisdictionale care pot fi atacate pe calea recursului, la Curtea Suprema de Justitie, in conditiile art. 4 din Legea nr. 29/1990.

Competenta teritoriala

Pentru a cunoaste instanta careia trebuie sa ne adresam pentru solutionarea unei cauze civile concrete nu este suficienta determinarea competentei de atributiune a instantelor judecatoresti. Este necesar sa stabilim si sub aspect teritorial care dintre instantele judecatoresti de acelasi grad are caderea de a solutiona o cauza civila.

In acest scop trebuie sa recurgem la normele de competenta teritoriala. Prin intermediul normelor de competenta teritoriala se realizeaza o delimitare de atributii pe linie orizontala intre diferitele instante judecatoresti de acelasi grad. Iar in raport de criteriile folosite distingem urmatoarele forme de competenta teritoriala: competenta teritoriala  generala, competenta teritoriala alternativa, competenta teritoriala exceptionala si competenta teritoriala conventionala.

Prin competenta teritoriala generala se desemneaza acea forma a competentei care instituie regula potrivit careia cererea de chemare in judecata se adreseaza instantei din circumscriptia teritoriala in care isi are domiciliul sau sediul paratul.

Texte legale.



Codul de procedura civila (extras)

Art. 1. Judecatoriile judeca:

1. in prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante;

2. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;

3.      in orice alte materii date prin lege in competenta lor.

Art. 2. Tribunalele judeca:

1. in prima instanta:

a) procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de pana la 10 miliarde lei inclusiv, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani;

b) procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 2 miliarde lei;

b¹) conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante;

c) procesele si cererile in materie de contencios administrativ, in afara de cele date in competenta curtilor de apel;

d) procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala;

e) procesele si cererile in materie de expropriere;

f) cererile pentru incuviintarea adoptiilor;

g) cererile privind punerea sub interdictie, declararea disparitiei si declararea mortii;

h) cererile privitoare la nulitatea casatoriei, nulitatea sau desfacerea adoptiei si cele privind decaderea din drepturile parintesti;

i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare  savarsite in procesele penale;

j) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor date in tari straine;

2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta;

3. ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

4. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.

Art. 3. Curtile de apel judeca:

1. in prima instanta, procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei, precum si procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale;

2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;

3. ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel sau impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum si in alte cauze prevazute de lege;

4.      in alte materii date prin lege in competenta lor.

Art. 4. Curtea Suprema de Justitie judeca:

1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si altor hotarari, in cazurile prevazute de lege;

1.      recursurile in interesul legii;

2.      recursurile in anulare;

3.      in orice alte materii date prin lege in competenta sa.




Art. 10 – In afara de instanta domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante:

1. in cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fir chiar in parte, a obligatiunii;

2. in cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui nemiscator, in actiunile in justificare sau in prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla nemiscatorul;

3. in cererile ce izvorasc dintr-o cambie, CEC sau bilet la ordin, instanta locului de plata;

4. in cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii;

5. in cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanta locului de plecare sau de sosire;

6. abrogat

7. in cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensie alimentara, instanta domiciliului reclamantului;

8. in cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanta in circumscriptia careia s-a savarsit acel fapt.

            Art. 11 – In materie de asigurare, cererea privitoare la despagubiri se va putea face si la instanta in circumscriptia careia se afla:

1.      domiciliul asiguratului;

2.      bunurile asigurate;

3.      locul unde s-a produs accidentul.

Alegerea competentei prin conventie este nula daca a fost facuta inainte de nasterea dreptului la despagubire.

            Dispozitiile de mai sus nu se aplica in materie de asigurari maritime si fluviale.

            Art. 12 – Reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente.

            Art. 13 – Cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla nemiscatoarele.

            Cand nemiscatorul este situat in circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanta domiciliului sau resedintei paratului, daca acestea se afla in vreuna din aceste circumscriptii, iar in caz contrar, la oricare din instantele in circumscriptiile carora se afla nemiscatorul.

            Art. 14 – In materie de mostenire, sunt de competenta instantei celui din urma domiciliu al mortului:

1.  cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare;

2.  cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia;

3. cererile legatarilor sau ale creditorilor mortului impotriva vreunuia din mostenitori sau impotriva executorului testamentar.

PRACTICA JUDICIARA

Speta I

Parata avea posibilitatea legala de a invoca exceptia necompetentei teritoriale la instanta de fond, pana la prima zi de infatisare.



Prin sent. civ. nr. 5931 din 27 iunie 1997, Judec, Sect. 6 Bucuresti a admis, in parte, actiunea formulata de reclamanta S.C. 'M.K.S.E.' S.R.L. dispunand obligarea paratei S.C. 'H.I.' S.R.L. la plata sumei de 2.433.600 lei, datorii contractuale, precum si la 248.360 lei, cheltuieli de judecata, fiind respins capatul de cerere privind despagubiri derivand din dobanzi bancare.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, s-a retinut ca paratei ii revine, in baza contractului de licenta nr. 1678 din 1 februarie 1994, obligatia achitarii casetelor video inchiriate, in temeiul art. 6-7 din Legea nr. 76/1992, precum si a cheltuielilor de judecata aferente. S-a concluzionat ca solicitarea privind plata dobanzii bancare de 125% anual este nefondata, in conventia partilor nefiind prevazuta decat clauza penala privind plata de penalitati de intarziere in situatia nerespectarii termenului de scadenta.

Impotriva sentintei a declarat apel parata, aratand ca hotararea pronuntata este netemeinica si nelegala, instanta de fond neavand competenþa teritoriala in solutionarea litigiului. S-a invederat, totodata, ca pretentiile deduse judecatii nu au fost dovedite in vreun mod.

Analizand actele cauzei, tribunalul retine ca exceptia necompetentei teritoriale este nefondata, parata apelanta avand posibilitatea legala de a invoca o atare exceptie la prima zi de infatisare, cand a fost solutionat litigiul pe fond, respectiv la data de 27 iunie 1997, data la care a fost legal citata.

Pe fondul litigiului, tribunalul reine ca actiunea dedusa judecatii, respectiv pretentiile banesti ce au format obiectul cererii de chemare in judecata, nu au fost dovedite in conditiile art. 46 C. com.

Pentru aceste considerente, in baza prevederilor art. 296 C. pr. civ., apelul va fi admis.

Trib. Bucuresti - sect. com., decizia nr. 280 din 2/6/98

Culeg. de practica judiciara - Comerciala - 1990-1998; Trib. Bucuresti nr.  din 1999, pag. 123-124

Speta II

Articolul 13 Cod procedura civila prevede ca cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla nemiscatorul.

In sensul acestui text prin 'cereri privitoare la bunuri nemiscatoare' se inteleg numai actiunile reale imobiliare, nu si cele personale, chiar daca ele se refera la bunuri imobile.

Pentru actiunile personale, referitor la competenþa teritoriala, sediul materiei se afla in articolele 5 si 10 aliniat 1 din Codul de procedura civila.

Articolul 10 aliniat 1 Cod procedura civila stabileste o competenta teritoriala alternativa, fara sa se faca vreo deosebire dupa cum cererea are ca obiect un bun mobil sau imobil. Textul se aplica insa numai in ipoteza unei conventii care cuprinde o clauza prin care s-a stipulat locul unde obligatia urmeaza sa fie executata.

In lipsa unei asemenea clauze, sunt aplicabile dispozitiile inscrise in articolul 5 Cod procedura civila.

Cererea care are ca obiect constatarea nulitatii actului de vanzare - cumparare referitor la un imobil, este o actiune personala care se solutioneaza in raport cu prevederile legale specifice acestor actiuni si nu cu cele privind actiunile reale.

Daca in contract nu s-a prevazut locul unde obligatia urmeaza sa fie executata, cum este cazul in speta, instanta competenta teritorial este, potrivit articolului 5 Cod procedura civila, acea in a carei raza isi au domiciliul paratii, iar daca actiunea s-a introdus la instanta domiciliului reclamantilor, exceptia relativa privind necompetenta teritoriala trebuie invocata pana la prima zi de infatisare.

Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 1243 din 11/3/98

Culegere de practica judiciara - Curtea de Apel Iasi 1998 nr.  din 1999, pag. 107-108

Speta III

Potrivit art. 607 C. pr. civ., cererea de despartenie se introduce la instanta in a carei raza teritoriala se afla cel din urma domiciliu al sotilor.

Aceeasi instanta este competenta potrivit art. 36 C. fam., sa dispuna impartirea bunurilor comune imobiliare chiar daca se afla in circumscriptia altei judecatorii, ratiunea acestei prevederi legale este aceea de a asigura unitatea de judecata sub cele doua aspecte.

In cazul in care cererea de impartire a bunurilor comune imobile a fost introdusa dupa desfacerea casatoriei, iar imobilul ce formeaza obiectul impartelii se afla in circumscriptia altei instante decat aceea in care partile au avut ultimul domiciliu comune, sunt aplicabile prevederile art. 13 C. pr. civ., care formeaza dreptul comun in materie si nu dispoziþiile art. 36 C. fam.

Din acest punct de vedere este gresita solutia instantelor, de a nu pune in discutia partilor competenta teritoriala, care in aceasta materie are prin exceptie, caracter absolut.

Curtea de Apel Craiova, decizia civila nr. 5224/1998

Revista juridica a Olteniei - C.A. Craiova nr. 3-4 din 1999, pag. 52







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre drept civil

Dreptul familiei
Codul civil








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics