Conditiile actului juridic civil

Conditiile actului juridic civil

Notiune, enumerare, terminologie, clasificare (art. 948 C. civ.)

Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:

- capacitatea de a contracta;

- consimtamantul valabil al partii ce se obliga;

- un obiect determinat;

- o cauza licita.

Conditiile enumerate sunt necesare si valabile pentru orice act juridic.

Desi art. 948 C. civ. nu prevede printre conditiile esentiale "forma exterioara" a actelor, totusi la actele formale sau solemne (donatie, ipoteca, instrainare de imobile etc.) lipsa formei cerute de lege duce la nulitatea actului juridic.

Ca terminologie, notiunea "conditie" mai este intalnita in dreptul civil ca modalitate a actului juridic ("obligatia este conditionala cand perfectarea ei depinde de un eveniment viitor si necert" - art. 1004 C. civ.) sau cu intelesul de clauza contractuala.

Conditiile actului juridic civil pot fi:

de fond, care privesc continutul actului (capacitatea, consimta­mantul, cauza, obiectul);

de forma, care privesc forma juridica in care se exprima vointa (forma solemna ceruta de lege -ad validitatem sau ad solemnitatem, forma ad probationem, forma pentru opozabilitate fata de terti );

generale, care privesc toate actele juridice (conditiile de fond);

speciale, care au in vedere numai anumite categorii de acte (acte solemne, acte sub conditie etc.);

esentiale, a caror prezenta este obligatorie pentru validitatea actului;

neesentiale, formulate si stabilite prin vointa partilor, a caror lipsa nu afecteaza validitatea actului juridic.

Capacitatea de a incheia actul juridic (art. 949 C. civ.)

Orice persoana detine capacitatea de a incheia acte juridice civile, cu exceptia acelora declarate incapabile de catre lege.

Incapacitatea de a incheia acte juridice trebuie sa fie expres prevazuta de lege, textele respective fiind de stricta interpretare.

Capacitatea ca stare de drept nu trebuie confundata cu discernamantul, ca stare de fapt.

Consimtamantul valabil exprimat (art. 953 si 969 C. civ.)

a)      Rolul vointei in formarea consimtamantului.

Vointa, in realitatea ei psihologica, reprezinta un fenomen complex cuprinzand: stari intelective (senzatii, perceptii, gandire, memorie); stari afective (emotii si sentimente) si stari volitive (reglarea conduitei, propunerea de scopuri, deliberari, luare de decizie).

Sub influenta trebuintelor materiale se formeaza motivele actiunii omului. Motivele il determina pe om sa‑si propuna si sa obtina anumite scopuri dinainte prevazute, ca rezultat al actiunii sale.

Sub aspect juridic intereseaza motivul determinat (scopul concret - cauza) si hotararea de a incheia actul juridic.

b)      Principiile care guverneaza vointa juridica.

.principiul libertatii incheierii actului juridic, (principiul libertatii contractuale) -  consta in posibilitatea recunoscuta prin lege oricarei persoane de a incheia orice act numit sau nenumit de a modifica ori de a desface de comun acord actul incheiat fara a incalca dispozitiile imperative, ordinea publica si bunele moravuri.

principiul vointei interne (reale) - daca vointa declarata nu corespunde cu vointa interna va avea prioritate vointa interna. Astfel, valabilitatea actului depinde de vointa reala a partilor.

c)       Notiunea si conditiile consimtamantului.

Consimtamantul inseamna hotararea de a te obliga juridiceste si manifestarea in exterior a acestei hotarari. Vointa interna, neexteriorizata, nu produce efecte juridice, nefiind cunoscuta.

Consimtamantul mai are si sensul de "acord al partilor".

Conditii:

sa emane de la o persoana avand discer­namant;

sa fie facut cu intentia de a produce efecte juridice, angajare juridica, adica sa fie serios si nu in gluma (jocandi causa), sau cu rezerva mintala (reservatio mentalis) cunoscuta de cealalta parte, ori sub conditie potestativa pura;

sa fie manifestat in exterior prin inscris, prin gesturi, prin orice fapt concludent, prin simbol.Tacerea nu constituie consimtamant cu exceptia urmatoarelor situatii:

cand legea prevede expres (art. 1437 C. civ.);

in materie de succesiune (art. 700 C. civ.);

cand partile stabilesc expres acest lucru

cand potrivit obiceiului, tacerea valoreaza consimtamantul.

sa nu fie alterat de viciile de consimtamant. "Consimta­mantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol" (art. 953 C. civ.).

Viciile de consimtamant

a)     EROAREA (art. 954 C. civ.) Notiune; clasificare;stuctura;efecte

Eroarea in general este o falsa imagine, o falsa cunoastere si reprezentare a realitatii concrete pe care si‑o face partea (partile) cu privire la incheierea unui act juridic.

In raport de consecintele pe care le produc, erorile sunt:

- eroare‑obstacol, care impiedica formarea acordului de vointa, falsa reprezentare cazand, fie asupra naturii juridice a actului (error in negotio), fie asupra identitatii obiectului (error in corpore);

eroarea‑viciu de consimtamant, falsa reprezentare care altereaza consimtamantul, cand cade, fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului (error in substantiam), fie asupra identitatiii ori calitatilor esentiale ale persoanei contractantului (error in personam), eroare ce opereaza numai in contractele "intuitu personae".

eroare indiferenta, se poara asupra unor elemente mai putin importante.

In functie de natura realitatilor falsificate, eroarea este:

eroare de fapt (cele mai sus dezvoltate)

eroare de drept, o reprezentare gresita despre existenta ori continutul unui act normativ. In dreptul nostru se admite ca nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii (nemo censetur ignorare legem), deci nimeni nu poate invoca eroarea asupra dispozitiilor legii.

Eroarea are in stuctura sa un element psihologic, respectiv falsa reprezentare a realitatii.

Se sanctioneaza cu nulitatea absoluta (eroare‑obstacol), cu nulitatea relativa (eroarea‑viciu de consimtamant), cu diminuarea contraprestatiei (eroare indiferenta).

b)     DOLUL - VICLENIA Notiune; clasificare; structura; efecte.

Prin dol se intelege acel viciu de consimtamant ce consta in inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene, pentru a o determina sa incheie un act juridic. Vointa este viciata printr‑o eroare provocata.

Potrivit art.960 C. civ. "Dolul este cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel incat este evident ca, fara aceste masinatiuni, cealalta parte n‑ar fi contractat. Dolul nu se presupune".

In raport cu consecintele asupra actului juridic, dolul este:

principal (dolul malus), cand cade asupra elementelor importante ale incheierii actului juridic si atrage anularea actului

incident (dolus incidens) ori secundar cand inselaciunea cade asupra unor elemente nedeterminante pentru incheierea actului juridic si nu atrage nulitatea actului dar da dreptul la o actiune in despagubire.

Dolul este compus din doua elemente: un element subiectiv, intentional, care consta in inducerea in eroare a unei persoane pentru a incheia un act juridic, si un element obiectiv, material, care consta in folosirea de mijloace viclene, respectiv diferite masinatiuni, siretenii ori diverse manopere viclene facute cu scopul inducerii in eroare a persoanei.

Este sanctionat cu anularea actului, in cazul dolului principal si da dreptul la o actiune in despagubire, in cazul dolului incident.

c)     VIOLENTA Notiune; clasificare; stuctura; efecte.

Violenta este acel viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu un rau de asemenea gravitate, incat aceasta amenintare sa ii insufle o temere care sa o determine sa incheie un act juridic pe care in lipsa acestei temeri nu l‑ar fi incheiat.

Potrivit art. 956 C. civ. "Este violenta totdeauna cand, spre a face o persoana a contracta, i s‑a insuflat temerea, rationala dupa dansa, ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent. Se tine cont in aceasta materie de etate, de sex si de conditia persoanelor". "Violenta este cauza de nulitate a conventiei si cand s‑a exercitat asupra sotului sau sotiei, asupra descendentilor si ascendentilor" (art.957 C.civ.). "Violenta in contra celui care s‑a obligat este cauza de nulitate, chiar cand este exercitata de alta persoana decat aceea in folosul careia s‑a facut conventia" (art. 955 C.civ.)

In functie de natura raului, violenta este:

violenta fizica

violenta morala

Dupa caracterul amenintarii,se distinge:

amenintare legitima

amenintare nligitima

Violenta sa analizeaza sub doua elemente:un element subiectiv (stare psihologica) constand in insuflarea temerii de natura a constrange victima la incheierea actului si un element obiectiv, exterior, constand in constrangerea persoanei care poate fi de natura fizica (amenintare cu torturi, mutilare), de natura patrimoniala (distrugerea bunurilor) sau de natura morala (onoare, cinste etc.).

Este sanctionata cu anularea actului, si da dreptul la o actiune in despagubire.

d)     LEZIUNEA Notiune; conditii; efecte.

Prin leziune intelegem o paguba ce rezulta din disproportia existenta intre prestatiile reciproce ale partilor.

Leziunea are o aplicatie restransa, atat in privinta persoanelor, cat si a actelor juridice (minorii intre 14 si 18 ani si numai la actele de administrare incheiate de acestia fara incuviintarea ocrotitorului legal). Majorul nu poate, pentru leziune, sa exercite actiunea in resciziune (in anulare). Prin exceptie, in cazul in care dupa acceptarea expresa ori tacita a succesiunii, succesiunea ar fi absorbita sau micsorata prin descoperirea unui testament, necunoscut in momentul acceptarii (art. 694, final C. civ.) sau in cazul unei conventii de asistenta ori salvare maritima, majorul poate invoca leziunea ori cere, in ultima ipoteza majorarea contraprestatiei (Legea 42/1997)

Efectul leziunii este "o disproportie a echivalentei prestatiilor" ca urmare a interventiei unui viciu de consimtamant grefat pe capacitatea restransa a minorilor, care nu poate fi sanctionat decat cu nulitatea relativa. Cel ce invoca leziunea trebuie sa faca dovada disproportiei de valoare intre cele doua prestatii - contraprestatii.

Precizari

q           Capacitatea de a incheia acte juridice civile este o stare de drept - de iure, reglementata ca atare de lege, iar discernamantul este o stare de fapt - de facto, care se apreciaza in concret de la persoana la persoana. Cele doua stari, desi distincte si autonome, se interconditioneaza astfel incat reglementarea capacitatii de a incheia acte juridice civile are ca temei considerarea existentei ori inexistentei discernamantului.

Minorul sub 14 ani si cel pus sub interdictie judecatoreasca sunt prezumati a nu avea discernamint, fie datorita varstei fragede, fie starii de sanatate mintala.

Minorul intre 14 - 18 ani are discernamantul in curs de formare.

Persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu e prezumata ca are discernamantul necesar pentru a incheia acte juridice civile.

In afara de incapacitatile legale (cazuri in care legea prezuma persoana ca lipsita de discernamant) exista si cazuri de incapacitati naturale, situatii in care o persoana desi capabila, in fapt este lipsita temporar de discernamant (cazurile de betie, hipnoza, somnambulism).

In practica, daca se dovedeste ca in momentul incheierii contractului o parte, desi capabila, era lipsita de discernamant, instanta are indatorirea de a anula actul juridic.

q           Ce se intampla cu actul juridic incheiat de alineatul sau debilul mintal, care nefiind pus sub interdictie, are deplina capacitate de exercitiu, discernamantul fiind prezumat?        

Daca actul a fost incheiat in momente de luciditate, el va fi valabil; in caz contrar, va trebui sa se faca dovada lipsei de discernamant in momentul perfectarii actului. Daca persoana pusa sub interdictie este prezumata absolut ca incapabila, alineatul si debilul mintal neinterzis, este prezumat pana la proba contrarie, pe deplin capabil.

q           Error in personam constituie viciu de consimtamant numai in actele juridice intuitu-personae, acte in care identitatea si calitatile persoanei sunt cauza determinanta a actului.

Dimpotriva, error in personam nu constituie viciu de consimtamant in actele care n-au in vedere identitatea persoanei si in care calitatile acesteia sunt indiferente. Astfel un comerciant care vinde produse oricui se prezinta cu bani, persoana cumparatorului ii este indiferenta. Faptul ca vinde un obiect lui X, pe care-l confunda cu Y, nu constituie o eroare care sa pericliteze validitatea vanzarii.

q           Violenta nu altereaza vointa de a contracta, pentru a putea atrage nulitatea actului, decat daca are o anumita gravitate. Art. 955 C. civ. precizeaza ca este un viciu cand insufla o temere rationala dupa persoana victima. Prin temere rationala intelegem temerea pe care o are o persoana inzestrata cu o ratiune normala (se tine seama de varsta, sexul, conditia sociala a persoanei, gradul de cultura, etc).

q           Art. 958 C. civ. precizeaza ca simpla temere reverentioasa, fara violenta, nu poate anula conventia. Temerea reverentioasa este temerea inspirata de respectul si afectiunea pentru o persoana.

Prin urmare, simpla teama de a nu jigni o persoana caruia autorul ii poarta respect si afectiune, nu constituie prin ea insasi violenta morala.

q           Cand falsa reprezentare a realitatii cade asupra valorii economice a contraprestatiei este vorba despre o eroare lezionara, supusa regulilor de la leziune - viciu de consimtamant, si nu celor de la error in personam (Dec. nr. 1985 /1975 a Sectiei civile a fostului Tribunal Suprem).

q           Simpla tacere nu constituie, prin ea insasi, un dol prin reticenta. Dolul exista numai atunci cand reticenta priveste o serie de elemente asupra carora partea, avand o anumita pregatire tehnica si profesionala, trebuia sa informeze pe cocontractant. Spre exemplu, antreprenorul care determina o persoana sa achizitioneze un teren pentru a construi o locuinta, fara a-i comunica ca acesta este impropriu utilizarii in acest scop, comite un dol prin inactiune.

Alteori, insasi natura contractului obliga partile la anumite informari. Astfel, in contractul de asigurare, reticenta constituie dol, daca partea asigurata nu comunica societatii de asigurari o imprejurare pe care o cunoaste si care este susceptibila sa mareasca riscul.

6.4. Prezentare comparativa

	EROAREA	DOLUL	VIOLENTA	LEZIUNEA
Notiune	falsa reprezentare a realitatii cu privire la incheierea unui act	inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace dolosive (viclenie)	amenintarea unei persoane cu un rau de natura a-i provoca o temere	paguba ce rezulta din disproportia dintre contraprestatii
S.M.	articol 954 C. civ.	Articol  960 C. civ.	Articol 955- 959 C. civ.	C. civ./D. 31 /1954
Clasificare	eroare obstacol eroare viciu de consimtamant eroare indiferenta eroare de fapt eroare de drept	Dolul principal Dolul secundar	violenta fizica (vis) violenta morala (metus) amenintare legitima amenintare nelegitima
Structura	element psihologic falsa reprezentare a realitatii	1. element obiectiv - folosirea unor mijloace viclene 2. element subiectiv - intentia de a induce in eroare	1. element obiectiv - amenintarea cu un rau 2. element subiectiv - temerea insuflata persoanei amenintate	1. element obiectiv - disproportia de valoare 2. element subiectiv - profitarea unei parti de starea de nevoie a celeilalte
Conditii	1. elementul asupra caruia cade  sa fie determinant pentru incheierea actului 2. cealalta parte sa fi stiut ca elementul asupra caruia cade eroarea este determinant	1. dolul sa fie determinant pentru incheierea actului 2. sa provina de la cealalta parte sau de la un tert cu stiinta cocontractantului (complicitate la dol)	1. temerea sa fie determinanta 2. amenintarea sa fie nelegitima	1. minor 14-18 ani 2. actul juridic sa fie incheiat fara incuvintare 3. act juridic de administrare 4. act cu titlu oneros, comutativ 5. actul sa fie lezionar
Efecte	- nulitatea absoluta - nulitatea relativa - diminuarea contraprestatiei	- nulitatea relativa - actiunea in despagubire	- nulitatea relativa - actiunea in despagubire	- nulitatea relativa ceruta prin actiunea in resciziune
Proba	fiind alcatuita dintr-un element psihologic este foarte greu de probat	fiind un fapt juridic, poate fi probat prin orice mijloc legal de proba	fiind un fapt juridic, poate fi probat prin orice mijloc legal de proba	ceea ce se probeaza este vadita disproportie dintre contraprestatii

Vocabular

acord de vointa - exteriorizare a vointei juridice (a consimtamantului) a doua ori mai multe persoane cu privire la intocmirea unui act juridic.

actiune in resciziune -actiunea prin care minorul intre 14-18 ani cere instantei judecatoresti anularea unui act juridic pentru leziune; se poate cere numai pentru actele incheiate singur, fara incuviintarea partilor sau tutorelui si pentru a caror validitate nu se cere incuviintarea prealabila a autoritatilor tutelare.

discernamant - calitatea unei persoane de a fi constienta, adica de a avea reprezentarea  consecintelor juridice ale actelor si faptelor sale.

dolus bonus - expresie latina insemnand intrebuintarea unor mijloace viclene admise, de regula, in practica contractuala si lipsite de gravitatea care le-ar considera vicii de consimtamant (reclama exagerata, ascunderea unor defecte ce pot fi sesizate foarte usor, etc.)

mijloace legale de proba (de dovada) - denumire generala folosita pentru a desemna ansamblul probelor admise de legislatia in vigoare (inscrisuri, declaratii de martori, marturisirea, expertiza, cercetarea la fata locului, probele materiale).

nemo censetur ignorare legem - expresie latina folosita pentru a exprima regula potrivit careia oricine este prezumat a cunoaste legea si nimeni nu se poate apara invocand necunoasterea ei.

principiul libertatii incheierii actului juridic, (principiul libertatii contractuale) - element al capacitatii civile a persoanelor ce consta in posibilitatea recunoscuta prin lege oricarei persoane de a incheia orice act numit sau nenumit, de a modifica ori de a desface de comun acord actul incheiat fara a incalca dispozitiile imperative, ordinea publica si bunele moravuri.

qui tacet consentire videtur - expresie latina insemnand "cine tace pare sa consimta".

Intrebari, exercitii, aplicatii

Care este diferenta intre capacitate si discernamant?

Ce intelegeti prin sintagma "consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant"?

Care este valoarea juridica a "tacerii" in raporturile contractuale civile?

Simpla prezenta a unui taxi in statia de taximetre reprezinta o manifestare exterioara a consimtamantului? Argumentati.

Care sunt limitele libertatii contractuale?

Daca o persoana intentioneaza sa vanda un lucru dar se exprima in sensul perfectarii unui contract de inchiriere, ce act juridic se va considera ca a incheiat? Vezi raportul dintre vointa reala si vointa declarata.

Expunerea marfii in vitrina magazinului, fara indicarea pretului, poate fi calificata drept o exteriorizare a consimtamantului de a vinde?

Realizati o comparatie intre dol si eroare ca vicii de consimtamant.

Realizati o comparatie intre dol si violenta ca vicii de consimtamant.

Cine trebuie sa faca dovada vicleniei si prin ce mijloace de proba?

Ce este leziunea si cine o poate invoca? Majorul poate exercita actiunea in resciziune?

Enumerati efectele viciilor de consimtamant.

Spete

1. Intre X si Y s-a incheiat un contract de vanzare - cumparare a unei constructii, vanzatorul declarand ca intregul imobil este din beton, aratandu-i lui Y in acest sens o portiune dintr-un perete construit din placi de beton.

Ulterior, Y a constatat, in mod accidental, ca un perete ce facea parte din structura de rezistenta a cladirii era din caramida, ceea ce l-a determinat sa solicite opinia unui expert. In urma expertizei s-a constatat ca in proportie de 3/4 casa era din caramida si restul din placi de beton, motiv pentru care Y l-a actionat in justitie pe X, solicitand instantei desfiintarea contractului de vanzare.

Cerinte :

a)      Ce conditie de valabilitate a consimtamantului lipseste in speta?

b)      Care este viciul de consimtamant invocat de reclamant?

c)      Identificati sanctiunea de drept civil aplicabila la speta.

d)      Ce hotaraste instanta?

2. Un proprietar al unei mori de faina dorind ca faina pe care o fabrica sa para a fi de calitate superioara aceleia pe care o are in realitate, i-a adaugat unele substante chimice continand saruri care mareau volumul painii facandu-i un aspect mai frumos.

Morarul nu stia ca legile in vigoare nu permiteau acest procedeu, pe care il considerau daunator sanatatii.

El a fost actionat in judecata de catre organele administrative pentru ca a fabricat faina incalcand legile in vigoare.

Cerinte :

a)      Ce viciu de consimtamant este aplicabil in speta?

b)      Ce va decide instanta?

3. X, societate comerciala avand ca obiect de activitate operatiuni de import-export, a cumparat in scop de vanzare de la o societate de transport din Germania un autobuz fabricat in anul 1976. Ulterior, l-a oferit spre vanzare lui Y (persoana fizica) mentionand in factura pe care a intocmit-o si in avizul de insotire ca data de fabricatie anul 1985.

Dat fiind faptul ca dupa 1990 autovehiculele de import nu puteau fi inmatriculate in vederea circularii pe drumurile publice decat daca aveau o anumita vechime a datei de fabricatie, X a folosit aceste mijloace in scopul de a-l induce in eroare pe Y, determinandu-l sa incheie contractul de vanzare cumparare.

Cerinte :

a)      Ce viciu de consimtamant este incident in speta?

b)      Care este elementul esential al conventiei in lipsa caruia Y nu ar fi incheiat contractul de vanzare cumparare?

c)      Care este sanctiunea aplicabila contractului?

d)      Care ar fi fost sanctiunea daca inducerea in eroare privea materialele din care erau confectionate husele pentru scaune?

Rezolvati urmatoarele teste grila:

Reprezinta o conditie de fond pentru incheierea valabila a actului juridic :

a)      forma ad validitatem;

b)      capacitatea;

c)      termenul.

In dreptul civil roman, tacerea:

a)      nu constituie consimtamant;

b)      valoreaza consimtamant;

c)      nu constituie consimtamant, in afara de unele exceptii.

Capacitatea de a incheia acte juridice :

a)      este o stare de fapt;

b)      coincide cu discernamantul;

c)      este o stare de drept.

Constituie eroare obstacol :

a)      eroarea asupra naturii juridice a actului;

b)      eroarea asupra calitatii esentiale ale persoanei;

c)      eroare asupra calitatilor substantiale ale obiectului.

Atunci cand falsa reprezentare priveste identitatea obiectului este vorba de :

a)      error in negotio;

b)      error in corpore;

c)      error in personam.

Constituie o inducere in eroare a unei persoane prin mijloace dolosive :

a)      eroarea;

b)      violenta;

c)      dolul.

Constituie violenta - viciu de consimtamant :

a)      amenintarea nelegitima;

b)      temerea reverentioasa;

c)      amenintarea legitima.

Disproportia vadita intre contraprestatii constituie :

a)      violenta;

b)      leziune;

c)      dol.

Violenta, ca viciu de consimtamant, constituie:

a)      o amenintare legitima;

b)      o inducere in eroare prin mijloace dolosive;

c)      o amenintare cu un rau de natura sa provoace o temere.

Bibliografie

Ø      I. R. Urs                - op. cit., p. 205-232;

Ø      I. R.Urs - op.cit., p. 122-133;

S. Angheni

Ø      Gh. Beleiu - op. cit., p. 136-152;

Ø      G. Boroi         - op. cit., p. 154-177;

Ø      V.D. Zlatescu       - op. cit., p. 89-111;

Ø      I. Dogaru        - op. cit., p. 201-227

Ø      Speta nr. 2 a fost preluata din Recueil Periodique Sirey, in R.T. Popescu - op. cit. p. 276