StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » istoria dreptului
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Organizarea de stat si dreptul in tarile romane in epoca turco-fanariota si habsburgica



ORGANIZAREA DE STAT SI DREPTUL IN TARILE ROMANE IN EPOCA TURCO-FANARIOTA SI HABSBURGICA

1. Organizarea de stat a Tarii Romanesti si a Moldovei in epoca regimului turco-fanariot




       perioada regimului turco-fanariot poate fi divizata in doua etape:

                             -1711 - 1774, etapa in care dominatia otomana a   

                    adus stirbiri grave suveranitatii si independentei tarilor 

                           romane;

-1775 - 1821, etapa in care aceste state reusesc sa-si  redobandeasca treptat drepturile pierdute, prin promovarea unor relatii diplomatice echilibrate cu Turcia si Rusia; -Instalarea regimului turco-fanariot in Tara Romaneasca ca si in Moldova si a dominatiei habsburgice in principatul Transilvaniei, pe langa limitarea suveranitatii si independentei de stat, au reprezentat principalii factori externi care au franat dezvoltarea economico-sociala a poporului roman;

Organele centrale ale statului erau:

Domnia:

       sistemul electiv si al confirmarii domnilor a fost inlocuit cu cel al numirii lor de catre Poarta, practica stabilita prin abuz de turci si mereu criticata de boierii romani. Ea a fost modificata treptat:

- La 1802 turcii au admis sa numeasca domnitorul pe o perioada de sapte ani;

- La 1822, dupa revolutia lui Tudor Vladimirescu, turcii au acceptat numirea de domni pamanteni;

- Prin Regulamentele Organice au acceptat alegerea domnului si confirmarea lui de catre Poarta pe viata. Rangul domnului in ierarhia monarhilor sefi de stat (imparati, regi, principi) era, ca si in trecut cel de principe, titlu aflat   si-n apelativul 'Alteta Jerenisima', recunoscut de turci prin echivalentul 'bey';

       prerogativele sunt pe masura rangului de principe;

       puterea legislativa a domnilor se amplifica. Ei nu numai ca initiaza si aproba tacit legile ca in trecut, dar intaresc si expres, prin hrisov, actele normative pe care juristii le elaboreaza, la porunca sefului statului. Se accentueaza importanta dreptului de a controla obiceiurile pamantesti, care numai daca se dovedeau bune si folositoare tarii primeau aprobarea sa;

       Domnii au pastrat obiceiul discutarii legilor in Divanul tarii;

       puterea executiva avea ca obiectiv numirea dregatorilor, infiintarea de sate, targuri, balciuri si eliberarea de pasapoarte;

       dreptul de a judeca, criticat adesea de supusi, a suferit o lenta transformare. Domnul pastra functia de judecator suprem, dar practic el judeca numai dupa ce cauza era cercetata de marii boieri din departamente care intocmeau o anafora pe care o supuneau domnului spre intarire;

       atributiile militare au ramas pur nominale, cata vreme armata asigura numai paza domnului si politia tarii;

       relatiile externe, desi ingradite de puterea otomana, erau exercitate de domnii tarilor romane prin reprezentantii lor la Constantinopol si in principalele capitale europene si au marcat o intensa activitate diplomatica pentru recastigarea drepturilor politice;

Divanul domnesc:

       era format din dregatori cu functii inalte in stat, majoritatea din clientela politica a domnilor fanarioti;

       este un organ al puterii centrale de stat, convocat de domn pentru hotarari importante;

       domnul mai putea convoca si Sfatul de obste, format din marii boieri si reprezentantii clerului;

       divanul aproba actele domnului cu caracter legislativ iar in activitatea executiva ajuta pe domn in carmuirea si administrarea tarii, ca si in exercitarea atributiilor fiscale, judiciare si bisericesti;

       Toate acestea arata evolutia sistemului politic romanesc spre separarea puterilor in stat,  deziderat atins abia in Romania moderna;

Epitropia obstilor (vornicia obstilor):

       apare prima data in Tara Romaneasca, apoi in Moldova, ca organ al administratiei centrale de stat;

       era   investita   cu   atributii   publice   in   invatamant,   asistenta medicala, industrie si comert; ea avea organe corespunzatoare la nivelul   oraselor   si   reprezinta   un   inceput   al   modernizarii administratiei de stat;

Dregatoriile statului:

       erau ocupate de persoane din randurile boierilor invatati si erau numite sau revocate la inscaunarea domnului;

       dregatorii, numiti sau confirmati anual, depuneau juramantul de credinta domnului si tarii;

       domnul putea numi intr-o dregatorie si un om din popor, fapt care atragea innobilarea celui primit in categoria demnitarilor de stat. Accesul grecilor la dregatoriile centrale a fost in crestere pana la revolutia din 1821, dupa care domnii pamanteni nu mai confirma in dregatorii pe cetatenii straini;

       principalele dregatorii centrale erau: marele ban, marele vornic, marele logofat, marele vistiernic etc. mai erau si dregatori fara functii, situatie care a creat posibilitatea vanzarii unor asemenea titluri de noblete.

Armata:

       cea autohtona a fost desfiintata; la 1775, exista oastea dinauntru pentru asigurarea ordinii interne si oastea dinafara pentru paza frontierelor;

       paza domnului era asigurata de arnauti;



       incercarile lui N.Mavrogheni si Al. Moruzi de refacere a armatei nu au avut sorti de izbanda;

       apar insa o serie de detasamente (volintiri, panduri) in perioada razboaielor antiotomane, care urmareau inlaturarea dominatiei otomane.

Biserica ortodoxa romana:

       era o institutie cu atributii importante in stat; Ea s-a aflat in acea perioada sub autoritatea Patriarhiei de la Constantinopol, dar se bucura de o larga autonomie-mitropolitii celor doua tari nu puteau fi alesi fara acordul domnului; ei exercitau jurisdictia bisericeasca suprema in stat si erau membri ai Divanului domnesc;

       existau doua Mitropolii, in cele doua state, la Bucuresti si Iasi; ele isi subordonau episcopiile si protopopiatele;

Organele financiare :

       erau conduse de marele vistiernic si aveau atributii in incasarea darilor, plata tributului, plata dregatorilor statului si administrarea finantelor publice;    

       Impozitele sunt sursa principala a finantelor tarii si statul dispunea de organe speciale pentru organizarea si desfasurarea activitatii financiare publice.

2. Inceputurile dreptului scris in Muntenia si Moldova

      incepand cu sec.XV, alaturi de „legea tarii”, ca principal izvor de drept la romani apare si un izvor nou, „legea scrisa”,  chiar daca „legea tarii” ramane izvorul dominant;

      legea scrisa ,numita „pravila”, in Tara Romaneasca si Moldova si „constitutie ”in Transilvania ,a aparut sub forma pravilelor religioase si laice sau a codificarii cutumei. Domnitorii ajutati de biserica au realizat opera legislatiei scrise si prin norme juridice unitare, pentru toate cele trei tari romane si pentru toate domeniile economico-sociale.

      Aparitia pravilelor scrise romanesti :-primele apar in Tara Romaneasca si Moldova, ca pravile bisericesti, solicitate de domni pentru consolidarea statului si realizarea de institutii juridice uniforme; Biserica era in masura sa realizeze o asa reforma progresista, elaborand sistemul de norme juridice obligatorii. Pravilele apar pe cheltuiala domnitorului sau a mitropolitului in limba slavona si apoi in limba romana . Limba slavona era limba oficiala in cele doua cancelarii domnesti si in biserica dar cum romanii nu o cunosteau dupa1550, pravilele bisericesti apar in limba romana.

a)      Pravilele in limba slavona au fost: Pravila de la Targoviste(1452), Pravila de la Putna(1581), Pravila de la manastirea Bistrita( Moldova 1618), Pravila de la Galati, Pravila de la manastirea Bistrita(Oltenia 1636).Ele sunt cele mai vechi izvoare de drept canonic romanesc.

       Pravilele in limba romana: Pravila sfintilor apostoli de la Brasov (1560-1588), cunoscuta ca „Pravila de la Ieud”; Pravila aleasa, 1561, Moldova; Pravila cea mica,Govora,1640 sub Matei Basarab;

       Au avut ca izvoare dreptul vechi autohton, au circulat si s-au aplicat in toate cele trei tari romane;

       Pravilele bisericesti cuprind norme juridice dar si extrase din lucrari religioase, date despre sinoade, autori de pravile , calculul timpului, modele de acte etc., norme de drept canonic, alaturi de cele de drept laic, nesistematizate pe ramuri juridice. Se reglementeaza parti din regimul casatoriei, logodna, divortul,  domeniul contractelor –dupa dreptul bizantin etc. Infractiunile si pedepsele au ca premise conceptele religioase din epoca: infractiunea este considerata „pacat” iar pedeapsa sa –„ispasirea pacatului” si erau fizice: bataia, mutilarea, moartea si duhovnicesti: matanii, rugaciuni, posturi.

       ca norme procesuale, pravilele prevad ca justitia in Tara Romaneasca si Moldova se infaptuia de catre instante ecleziastice si laice. Probele si procedura judiciara se aflau sub influenta dreptului canonic dar si a celui laic.

Hrisoavele legislative domnesti:

       „Hrisovul” era un act domnesc care servea in tarile romane ca titlu de proprietate, de privilegii, de hotarare judecatoreasca sau lege a tarii; deci cu multiple trebuinte si larg raspandit;

       pana la sfarsitul sec.XVI, hrisovul avea valoarea unui act personal, al domnitorului pentru aplicarea legii in procese penale si civile;

       mai tarziu apare si ca forma de exprimare a legi statului; un model este Asezamantul lui Mihai Viteazul de la 1595 privind relatiile dintre boieri si taranii aserviti, prin care domnitorul a hotarat ca „taranii fugiti sa nu fie urmariti de autoritati” si readusi pe mosie, ci sa ramana acolo unde se afla , „care pe unde va fi ”; si in Moldova s-au emis hrisoave legislative similare privind inlaturarea regimului imprescriptibilitatii dreptului de urmarire a taranilor fugiti de pe mosie .

       Aceste hrisoave aveau aplicare si vizau intreaga taranime „legata de pamant”.

       Insa nu aceste hrisoave au creat „rumania ”si „vecinia”, ele existau dinainte si au fost reglementate de „legea tarii” .

       La mijlocul sec.XVII se se intra intr-o noua etapa in formarea dreptului scris romanesc prin publicarea a doua monumente legislative :Cartea romaneasca de invatatura (1646) si Indreptarea legii (1562) , aparute pentru consolidarea puterii politice prin institutii juridice adecvate;

       Ele cuprind norme generale dar si norme specifice  ramurilor dreptului feudal roman; recunosc „obiceiul pamantului” ca lege generala in toate cele trei tari romane .

       ele definesc urmatoarele institutii juridice comune sistemului de drept romanesc:

       Norme de drept agrar: -se pastreaza regimul legarii de glie din hrisoavele anterioare, consacra drepturile boierilor  asupra taranilor de pe mosiile lor, reglementeaza obligatiile taranilor aserviti si consecintele incalcarii acestui regim, organizarea productiei agricole, apararea bunurilor impotriva infractiunilor si pedepsele aplicate;

       Normele de drept civil: institutia proprietatii ocupa un loc important ; se face clasificarea in bunuri mobile (banii, arme , unelte) si imobile (mosii, paduri) ;se face si distinctia intre bunurile in proprietate dupa dreptul civil laic si cele „sfintite”, stapanite dupa dreptul canonic.

       se pastreaza reglementarile anterioare privind dobandirea proprietatii ; Uzucapiunea –actiunea in revendicare a dreptului de proprietate, necunoscuta anterior, poate fi intentata in justitie oricand.

     regimul persoanelor este reglementat amanuntit, se mentine statutul juridic al „obrazelor”(persoanele fizice) ,oameni liberi sau tarani dependenti . Oamenii liberi sunt boierii cu dregatorii, „numiti oameni domnesti” si ceilalti cetateni , considerati „ruda buna” si de folos tarii.

     Taranii aserviti (rumanii si vecinii) au un statut juridic inferior .




     Robii, proprietatea boierilor sau a manastirilor, n-au drepturi si libertati .Ei se puteau elibera prin dezrobire sau prin denuntarea catre autoritati a stapanului vinovat de infractiuni grave;

     Regimul familiei: se reiau norme din dreptul canonic prevazute in pravile, casatoria este precedata de logodna care produce efecte juridice .Sotul administra dota sotiei si exercita puterea maritala in familie, care ii confera si dreptul de corectie . Divortul se admitea de catre instantele ecleziastice pentru motive legale : rudenie, adulter, vrajitorie, bataie peste masura;

     Regimul obligatiilor si contractelor: cunoaste principii noi bazate pe raspunderea juridica individuala; sunt considerate izvoare de obligatii : contractele (tocmeala) si delictele (inselaciunea, distrugerea etc.). Contractele trebuie sa asigure exprimarea libera a vointei partilor si sa garanteze impotriva viciilor datorate violentei sau dolului (amagirii).Se prevad garantii personale (chezasi), cat si garantii reale(zalogul );

       succesiunea este posibila prin testament scris (zapis)sau oral (cu limba de moarte) si fara testament. Erau inlaturati de la mostenire condamnatii pentru infractiuni contra moralei (nevolnicii), precum si asasinii celor ce urmau sa fie mosteniti. Mostenitorii legali sunt descendentii, ascendentii si colateralii. Este permis sa se atace testamentul cand „au fost inlaturati de la legiuita lor parte” ;

       Dreptul  penal si procedura de judecata dupa Cartea romaneasca de invatatura si Indreptarea legii: -infractiunile sunt numite „vini” sau „greseli ”; „vini mari ” sau „vini mici” sau „infractiuni flagrante pe fata ,vini pe fata” si infractiuni neflagrante .Apar acum si institutii moderne ca :tentativa, complicitatea, concursul de infractiuni, recidiva sau reglementari care inlatura raspunderea penala : legitima aparare, nebunia, ordinul superiorului , precum si cauzele care  atenueaza raspunderea penala: ignoranta, pasiunea, somnambulismul etc.

       sanctiunile continua sa fie aspre: pedepse fizice :decapitarea , spanzuratoarea, tragerea in teapa, arderea in foc, mutilarea; pedepse privative de libertate- ocna, temnita, surghiunul la manastire , pedepse moralizatoare-purtarea hotului prin targ  etc.; pedepse  religioase- afurisenia, oprirea la biserica si  amenda penala (gloaba).

       se sanctioneaza cu asprime : hiclenia (tradarea) , calpuzenia (falsificarea banilor), furtul, talharia , omorul, rapirea, incestul, bigamia, adulterul, marturia mincinoasa etc.

     Norme procesuale: -cauzele civile si penale sunt judecate de aceeasi dregatori; Actiunea penala apartine de regula victimei si poate fi intentata de aceasta la instanta competenta .Pentru hiclenie si calpuzenie denuntarea infractiunii este obligatorie.

     sistemul probator este mai inaintat dar limitat de regula ca judecatorul putea sa aprecieze veridicitatea marturiei in functie de conditia sociala a martorului. Apar ca noutate si expertizele judiciare efectuate de dregatori  desemnati de instanta.

     se legifereaza  si prescriptia actiunii judiciare .Prescrierea pentru valorificarea creantelor se face dupa 30 de ani,a furtului dupa 5 ani, a ranirii dupa 10 ani etc.

     Concluzie: „Avem un drept vechi destul de interesant , care poate servi legislatiunii viitoare , legislatiune izvorata din monumente juridice vrednice de toata lauda, cu care ne putem mandri noi, romanii. ”(Andrei Radulescu).

3.Sistemul juridic romanesc in perioada turco-fanariota

       Reforma lui C.Mavrocordat din 1740:-epoca fanariota este o perioada de mari prefaceri legislative ,ce pregateste trecerea de la sistemul dreptului feudal roman la sistemul dreptului roman modern;Acum apar o serie de noi legiuiri numite: reforme, pravile, coduri, manuale juridice etc.

       Reforma lui C.Mavrocordat are ca obiect statutul juridic al clerului si boierilor si organizarea administrativ-financiara si au fost adunate in Asezamantul din 1740.Clerul primeste scutiri la plata darilor, iar boieri sunt doar cei cu slujbe in stat (dregatorii) si nu proprietarii de mosii;

       reforma asigura subordonarea judetelor si tinuturilor puterii centrale;

       este introdus impozitul unic (suma obsteasca pe sate si unitati impozabile);

       se interzice  stramutarea de pe mosii a taranilor aserviti  boierilor si manastirilor, ceea ce a amplificat bejenia, plecarea taranilor peste granita, fenomen care a ingrijorat si l-a obligat pe C.Mavrocordat sa desfiinteze rumania si vecinia la 1746 si 1749, rumanii si vecinii devenind tarani liberi, clacasi pe mosiile boierilor , pe baza invoielilor agricole .

Codurile legislative din epoca turco-fanariota

       Progresul societatii romanesti spre modernitate a determinat inlocuirea normelor juridice depasite cu legiuiri scrise unitare sub forma codurilor legislative, in care „legea tarii” este valorificata din plin si oranduita pe ramuri de drept. Noile legiuiri poarta denumirea de cod sau condica, preluate din traditia europeana .

       1.Pravilniceasca condica, alcatuita la 1775 din porunca lui Al.Ipsilanti,a intrat in vigoare la 1780.Are la baza vechiul drept romanesc nescris, unele dispozitii din Bazilicale jurisprudenta si doctrina iluminista si este elaborata de specialisti, intre care si Enachita Vacarescu;

       a fost scrisa intr-o limba clara , ca o indrumare si nu ca un „cod complet de legi”;

       s-a aplicat pana la intrarea in vigoare a Codului Caragea(1818), dar a fost abrogata abia la 1865 de Codul Civil al lui Cuza.

       2.Codul Calimachi (Condica tivila a Moldovei):

       a fost elaborat de trei juristi: Cr. Flectenmacher, Andronache Donici si Anania Cuzanos la porunca domnitorului Scarlat Calimach;

       a intrat in vigoare la 1816-1817si are la baza obiceiul pamantului si principiile dreptului natural utilizat in epoca impotriva feudalismului.

       este prima sinteza in codificare romaneasca a unui drept de tip occidental;

       cuprinde 2032 de articole, structurate in trei parti, precedate de „dispozitii generale”, referitoare la lege. Partea I reglementeaza dreptul persoanelor , a II-a „dritul lucrurilor”, iar a III-a, dispozitii comune. S-a aplicat in Moldova pana la 1 dec.1865 .

       3.Legiuirea Caragea:-a aparut la 1818,intocmita de Atanasie Hristopol si logofatul Nestor, „boieri cu stiinta si praxis la ale pravilelor”;

       este un cod general de legi ,care cuprinde dreptul civil (partile 1-4); dreptul penal (partea5); procedura penala si civila (partea6);

       mentine unele dispozitii de tip feudal, este condamnat de revolutia de la 1821,iar Regulamentele organice inlocuiesc parte comerciala cu drept modern.

       4.Sobornicescul hrisov: a aparut la 1785 pe baza dreptului vechi, a functionat in Moldova;

       s-a creat pentru apararea dreptului de protimis de catre domnitorul Alex. Mavrocordat si s-a mentinut de catre succesori in Moldova;



       Au- mai aparut si alte lucrari juridice, fara sanctiunea sefului statului , aplicate in practica instantelor. Ex. Pandectele lui Toma Carra, redactat la 1806, in trei parti, asemanator Codului francez de la 1804.

       5.Manualul juridic al lui Andronache Donici,a fost elaborat la 1814de A. Donici , cu scopul de a asigura o mai buna practica judiciara si de a sprijini invatarea stiintei pravilelor.

       este un „povatuitor juridic” pana la 1850;

4. Institutii juridice in epoca turco –fanariota

a)Dreptul civil :este ramura de drept prin care statul reglementeaza regimul juridic al persoanei, al rudeniei si familiei, al proprietatii, al obligatiilor si contractelor si al mostenirii;

       boierii isi pastreaza  statutul juridic de pana atunci;

       Codul Calimachi considera , in chip modern, ca omul „trebuie sa posede politicesti drituri si indatoriri”;

       Legiuirea Caragea  imparte oamenii in :liberi , cei care „nu au dobandit proprietatea altuia si provin din parinti liberi”;  robi si dezrobiti;

       apar norme juridice pentru asociatiile lucrative (tovarasii),mai ales cu profil comercial; Persoanele moralicesti (juridice) puteau fi de mai multe feluri: „societatile cele mici ”sau „cele mari”, negutatoresti , tovarasii, breslele meseriasilor, manastirilor, bisericilor etc.

       reglementarile privind rudenia nu difera principal de cele anterioare . Pravilele bisericesti guverneaza inca regimul familiei.

       Adoptiunea este definita ca legatura prin care cineva primeste un copil „dandu-i drituri ca unui legitim al sau ”.

       Familia isi pastreaza caracterul traditional, monogama, copiii parasind casa parinteasca dupa casatorie cu exceptia celui mic care mostenea casa. Casatoria –conditionata de acordul parintilor . Copii sunt sub autoritatea parintilor chiar si dupa casatorie .

       Proprietatea –se produc unele schimbari : prin invoielile agricole se acorda taranilor dreptul de folosinta asupra pamantului; Astfel atributele proprietatii pot fi impartite la doua persoane :una are dritul fiintei lucrului   si alta dreptul folosului  .Cand ele apartin aceleiasi persoane dreptul de proprietate este „desavarsit si absolut ”

       bunurile puteau fi publice sau private ; „trupesti si netrupesti”, „miscatoare si nemiscatoare ” , „cheltuitoare si necheltuitoare ”.

       Modurile de dobandire a proprietatii: mostenirea si donatia, dar si titlurile de „cumparare , schimbare, daruire”; Contractele cu viciu de vointa ( „tocmelile viclene si silite ” sau impotriva pravilelor ) erau lovite de nulitate absoluta

       izvoarele obligatiilor sunt :legea, contractul si delictul(cauzator de prejudiciu).

       Domeniul contractelor: este reglementat amanuntit de Codul Caragea si Codul Calimach, privind vanzarea-cumpararea , arenda, inchirierea, schimbul, depozitul, comodatul, mandatul, sechestrul, zalogul etc. S-a admis si „stricarea vanzarii” cand pretul era mai mic decat jumatate din valoarea reala.

       In sistemul probator capata preponderenta actele scrise legale ;

       Mostenirea: este legala si testamentara; se prevad si nedemnitatile, cand cei care au vatamat pe proprietar sau descendentii lui, nu sunt vrednici de mostenirea lui.

       se reglementeaza si testamentul secret, mistic sau tainuit, facut cu martori, care-l semnau fara a-i cunoaste continutul.

b)Dreptul penal: este mai putin modificat .Infractiunile raman „vini mari ” sau „vini mici”;

       se incrimineaza abuzul de putere, coruptia si mita organelor administrative;

       Legiuirea Caragea incrimineaza inselaciunea persoanei in declaratii pentru a se sustrage de la plata datoriilor contractate.

       se individualizeaza vina de omor, dupa cum era „cugetat”(cu intentie ) sau necugetat .

c)Procedura de judecata :

       se inlatura unele institutii depasite (conjuratorii sau raspunderea colectiva) si se da dreptului procesual o infatisare noua, mai moderna;

       Manualul lui A.Donici si alte coduri prevad introducerea condicilor de judecata,motivarea in scris a hotararilor, reprezentarea in justitie prin avocati de profesie , „cei care au stiinta de pravila si care sunt cunoscuti ca oameni cinstiti”.

       se cere judecatorilor sa judece dupa lege si numai in caz de indoiala sa se adreseze domnitorului;

       se acorda rol important probelor: 1.sa se probeze afirmatiile; 2.paratul nu putea fi silit de reclamant sa faca dovada actiunii; 3.probele se clasifica in probe cu mestesug: inscrisurile, martorii, juratorii, carte de blestem si tortura.

       Apelul este strict reglementat , putandu-se utiliza in 60 de zile de la pronuntarea hotararii.

d)Procedura penala:- se derula intre „prigonitoarele parti”, in temeiul jalbei, pentru supunere la pedeapsa a vinovatului de infractiune; Persoana care facea jalba se obliga in scris sa dovedeasca vinovatia daca nu sa suporte pedeapsa legii;

       Judecata in fata tribunalului criminalicesc era forma cea mai inalta de cercetare ,se incheia cu hotarare judiciara, „de mare incredintare” ; invinuitul trebuia sa se prezinte personal; nu se admitea apararea prin avocati;

       Instanta putea aprecia probele ca „depline”, daca dovedeau fondul procesului sau „nedepline”;

       Hotararea se redacta in scris si se citea vinovatului la incheierea procesului penal.

       A aparut si judecata in contumancie, pentru cazurile cand vinovatul n-a fost prins sau a parasit tara. 



loading...






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre istoria dreptului









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare