Statul si dreptul romaniei intre anii 1938-1944

STATUL SI DREPTUL ROMANIEI INTRE ANII 1938-1944

Cauzele instaurarii monarhiei autoritare le gasim in plan intern (situatia economica dificila din ntimpul crizei din anii 1929-1933, divergentele dintre partidele politice, sciziunile din cadrul partidelor, legile din 1934 care obligau partidele si gruparile politice sa-si desfasoare activitatea "de acord" cu legile tarii, ignorarea Parlamentului ca for legislativ, guvernarea prin decrete-legi, prelungirea starii de asediu si a cenzurii, rezultatele campaniei electorale din anul 1937 etc.) si in plan extern ( primele agresiuni ale puterilor fasciste, politica de conciliatorism dusa de Anglia si Franta, cresterea tensiunii in relatiile internationale etc. ). Atributele monarhiei autoritare au fost exprimate de o guvernare de mana forte "peste partide", de un regim al puterii personale a regelui, in care antagonismele sociale s-au amplificat, datorita caracterului nedemocratic al dictaturii regale, a practicarii politicii de lichidare a drepturilor si libertatilor cetatenesti, de un regim care a incercat sa institutionalizeze principiile dictaturii, inspira 818e42i ndu-se din doctrina fascismului italian, de introducerea pedepsei cu moartea, pe timp de pace, pentru atentate politice.

In perioada dictaturii regale, fara a se fi schimbat conceptia doctrinei cu privire la izvoarele dreptului, cateva trasaturi importante sunt de amintit: a fost elaborata o noua constitutie; au dobandit prioritate decretele-legi - opera a regimului dictatorial, in raport cu legea - opera a parlamentului etc. In 20 februarie 1938 s-a publicat o noua constitutie, redactata de Istrate Micescu, prin care s-a mentinut formal principiul separatiei puterilor in stat. Noua Constitutie a introdus pentru prima data principii imprumutate din legislatia corporatismului fascist italian. Regele numea guvernul, regele exercita puterea legislativa prin Reprezentanta Nationala; el era capul ostirii, el confirma decoratiile, el declara razboi, el numea ambasadorii, el incheia pace. Regele guverna prin decrete-legi. Dreptul de vot se exercita de la varsta de 30 de ani. Monarhia constitutionala a pastrat insa si unele elemente de democratie parlamenatra (Parlamentul cu atributii reduse, presa insa cenzurata, o oarecare posibilitate de actiune a partidelor politice si chiar o confruntare de idei), fapt care nu permite clasificarea regimului politic din aceasta perioada ca fiind o dictatura clasica sau o dictatura de tip fascist.

In perioada regimului autoritar, camarila regala s-a aflat in apogeul influentei sale politice. Pana catre anul 1939, regele a sperat sa se foloseasca de legionari ca de o masa de manevra, fapt nerealizat. Incepand cu aprilie 1938, printr-un decret-lege, acestia au fost incriminati si condamnati la ani grei de inchisoare executati 13 legionari sub pretextul fugii de sub escorta

In anul1938 s-a constituit Consiliul de Coroana cu rol consultativ. In aprilie 1938 au fost dizolvate toate partidele si gruparile politice si inchise cluburile si localurile de intrunire prin decrete-lege. In august 1938 a fost decretata o noua reforma administrativa: pe langa judet, plasa, comuna, s-a adaugat tinutul, condus de un rezident regal (10 la nivelul tarii In decembrie 1938 s-au pus bazele Frontului Renasterii Nationale, unica formatiune politica autorizata care, in anul 1940, si a schimbat denumirea in Partidul Natiunii. Sub presiunea legionarilor in plan intern, a revizionismului, fascismului si nazismului in plan extern, sistemul autoritar al lui Carol al II-lea s-a prabusit nu inainte ca Romania sa piarda importante teritorii: Basarabia, Bucovina de Nord, Tinutul Hertei, Nord Vestul Transilvaniei, Cadrilaterul.

Organizarea judecatoreasca

Prin Decretul-lege din februarie 1938, starea de asediu a fost extinsa pe tot cuprinsul tarii, statuandu-se ca "starea de asediu se va ridica cand se va crede oportun". Competenta autoritatilor militare a crescut, instantele de acest gen devenind pentru multe infractiuni reglementate de Codul penal din anul 1937, instante ordinare de judecata. Instantele justitiei militare au devenind instrumente ale regimului dictaturii regale si ale politiciii ei represive. Legea pentru organizarea judecatoreasca din august 1938 a creat doua feluri de judecatorii, a lichidat inamovibilitatea magistratilor, a exclus curtile de jurati. Hotararile organelor puterii judecatoresti se pronuntau in numele legii si se executau "din ordinul regelui".

Dreptul roman in perioada 6 septembrie 1940 - 23 august 1944 Romania, izolata de aliatii ei traditionali si mutilata teritorial in urma Pactului Ribbentrop-Molotov (august 1939), a fost nevoita sa adopte un regim de factura personala, transformat intr-un regim legionar prin Constitutia din 14 septembrie 1940.

Dreptul constitutional

Elementele noi, proprii acestei perioade de dictatura, au fost aduse prin decretele-lege din septembrie 1940. Prin Decretul-lege nr. 3052, din 5 septembrie 1940, s-a suspendat Constitutia din 1938 guvernarea tarii s-a facut fara o lege fundamentala, Parlamentul fiind dizolvat. Legiferarea s-a concretizat in decrete-legi - opera a maresalului Ion Antonescu.

Imitandu-se organizarea statelor fasciste (cu führeri si duci), prin Decretul-lege nr. 3053, din 5 septembrie 1940, s-a creat institutia Conducatorului statului, "cu depline puteri in conducerea statului roman" (art. 1), caruia functionarii publici ii jurau "credinta si supunere".

Monarhia s-a mentinut, iar in privinta guvernului, numirea ministrilor si a subsecretarilor de stat s-a facut la inceput de catre rege, decretele regale fiind contrasemnate de presedintele Consiliului de Ministri, iar la Decretul regal nr. 3067, din 6 septembrie 1940, acest drept a fost asumat de catre Conducatorul statului.

De la 14 septembrie 1940, Romania a fost declarata "stat national-legionar" (art. 1), miscarea legionara "singura miscare recunoscuta in noul stat" (art. 2), iar generalul Ion Antonescu, "Conducatorul statului legionar si seful regimului legionar" (art. 3).

Regimul dictatorial din acea perioada s-a caracterizat prin concentrarea in mainile conducatorului statului a intregii conduceri a tarii, cu atributii foarte mari in domeniile legislativ si executiv. Conducatorul statului si Presedinte al Consiliului de Ministri, devenit apoi Maresal al Romaniei, era unicul legiuitor al statului si se ocupa, totodata, si de executarea legilor; era seful guvernului si al aparatului administrativ, decidea directiile politicii statului, ministrii lucrand sub directa lui conducere.

Generalul a tinut sub control institutia monarhica, el avand puteri depline, nefiind raspunzator in fata vreunui for. In urma conflictului din ianuarie 1941 dintre legionari si Antonescu, prin Decretul 314 din 15 februarie 1941, s-a abrogat denumirea de stat national-legionar. Romania a adoptat non-beligeranta, aderand la Axa in perioada septembrie 1940-iunie 1941 si a intrat in razboi impotriva Uniunii Sovietice prin cunoscuta comanda "Va ordon: Treceti Prutul!". Liderii politici ai partidelor istorice au considerat acest lucru o grava eroare. Romania a iesit din razboiul impotriva Aliatilor prin actul din 23 august 1944, luptand alaturi de SUA, URSS, Anglia si Franta, pana la capitularea neconditionata a Germaniei naziste din 9 martie 1945.

Monarhia, cu toate ca i-au fost reduse atributiile, a avut, totusi, o anumita participare la conducerea statului. Intre atributiile regelui a figurat si numirea "primului ministru, insarcinat cu depline puteri".

Dreptul administrativ

Pe plan central, conform art. 1 al Decretului regal nr. 3053, functia de presedinte a Consiliului de ministri era detinuta de conducatorul statului. Administratia publica a fost inlocuita cu o administratie tehnica, pe baza principiului comandamentului unic. Raspunderea era reglementata in scara ierarhica, in capul careia se gasea "conducatorul unic". Au fost create: Consiliul de Cabinet, Ministerul Propagandei Nationale, Oficiul Munca si Lumina, Consiliul de Patronaj, Grupul Etnic German, Munca Tineretului Roman etc. A fost reorganizat aparatul represiv politia, jandarmeria, siguranta Actele normative pentru convocarea Adunarii obstesti plebiscitare au avut menirea sa lase impresia ca politica lui Antonescu se bucura de sprijinul poporului roman. Adunarile plebiscitare (doua la numar) s-au tinut sub teroare. Antonescu a acaparat cele doua demnitati de stat prin ihnvestitura. Membrii Consiliului de Ministri erau numiti de dictator. Prin Decretul din inuie 1941, Antonescu si-a desemnat un inlocuitor, un urmas, in persoana profesorului M. Antonescu vicepresedinte al Consiliului de Ministri ). In conducerea statului, dictatorul a fost ajutat de o "elita de auxiliari care conducea organele de stat si care avea puteri proprii de decizie. Organizarea administrativa a fost prezentata din nou de judete si comune. Cu toate ca nu s-a renuntat la centralismul birocratic si la organizarea administratiei pe principii totalitare. Prefectul era numit prin decret de catre Conducatorul statului, pe aceeasi cale putand fi revocat si destituit. Germania hitlerista, prin Legatia de la Bucuresti, s-a amestecat in treburile interne, sugestiile, sfaturile, expertii si tehnicienii germani incercand si reusind uneori sa "innoiasca" aparatul administrativ, economic, de propaganda si educatie dupa modelul celui din Reichul german.

Organizarea judecatoreasca

Nu a cunoscut schimbari structurale. A crescut insa rolul instantelor militare; starea de asediu a fost generalizata si permanentizata, iar din iunie 1941 si starea de razboi. Au fost create instante militare speciale, compuse din generali numiti de catre Ministerul de Razboi, iar in cazuri urgente, de catre Comandamentul Armatei sau al Corpului de Armata de la locul comiterii faptei incriminate.