StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » istoria dreptului
Trimite articolul prin email Aparitia primelor formatiuni statale de tip feudal (formarea tarilor) : Istoria dreptului Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Aparitia primelor formatiuni statale de tip feudal (formarea tarilor)



Aparitia primelor formatiuni statale de tip feudal (formarea tarilor)


Intre secolele VIII si IX e. n. asistam la un proces de destramare a obstilor satesti, in sensul ca in unele obsti satesti alesii obstei, prin abuz, acapareaza pamanturile megiesilor si le transforma in proprietate privata, care cu timpul se va transforma in feuda (mare domeniu feudal). Pentru a-si apara si consolida stapanirea privata acesti alesi ai obstei s-au inconjurat de un aparat de slujitori, in care vedem embrionul statului feudal. Prin consolidarea stap 727g67h anirii private si dezvoltarea aparatului de slujitori iau nastere formatiunile statale de tip incepator – cnezate, voievodate, campulunguri, jupanate, etc. Dar aceste formatiuni statale sunt desemnate prin termenul generic de “tara”. Cuvantul “tara” vine de la latinescul “terra”, dar la alte popoare latine, de pilda la francezi, cuvantul “tara” este utilizat cu sensul lui material – “pamant” – , pe cand la romani “terra” este utilizat in sens politic, desemneaza o formatiune statala, iar “pamant”, in sens material, vine de la latinescul “pavimentum”. Celelate popoare latine denumesc “tara” in alti termeni – “pays” (Franta), “paese” (Italia), care isi au originea in latinescul “pagus”.

Intre secolele XI si XIII e. n. sunt mentionate o serie de tari, mai ales prin Cronica notarului anonim, Cronica lui Nestor (secolele XI si XII e. n.) si Cronica lui Simon de Kezsa (Gesta hungarorum et hunorum). Astfel, in Transilvania secolelor X-XI e. n., existau Tara Crisanei (condusa de catre Menumorut), Tara voievodului Glad, ducele Banatului, Tara Zarandului, Terra Ultrasilvana (condusa de Gelu), Tara Fagarasului, Tara Rodnei, Tara Hategului. La est de Carpati sunt mentionate Tara Brodnicilor, Tara Bolohovenilor. La sudul Carpatilor sunt mentionate Tara lui Seneslau, Tara Severinului, Tara lui Ioan, Tara Vlasca, Tara Romanati, Tara lui Litovoi, etc.

Se poate observa ca aceste tari sunt desemnate prin:

- determinative de ordin geografic (ex. – Tara Lovistei);

- determinative de ordin etnic (ex. – Tara Vlasiei);

- numele conducatorilor (ex. – Tara lui Litovoi).

Organizarea acestot tari prezinta trasaturi comune, dar si nuante specifice. Astfel, cnezatele puteau cuprinde unul sau mai multe sate, iar cneazul putea fi proprietarul teritoriului pe care il conducea politic, fiind in acelasi timp si feudal. De asemenea, cneazul putea fi si un ales dintre micii proprietari aflatori intr-un sat. El exercita atributiuni administrative, militare si judiciare. Cuvantul “cneaz” vine fie de la cuvantul “koenig”, de origine vizigota, fie de la latinescul “cuneus”.

Alte tari erau conduse de voievozi, care exercitau atributii superioare celor ale cnezilor, in sensul ca voievodul era comandantul militar al tuturor cnezatelor incluse in voievodat, dar exercita si atributiuni administrative si judiciare. Cneazul, deci, ii era subordonat voievodului. Cuvantul “voioevod” este de origine slava, numai ca institutia este romaneasca, deoarece la slavi voievodul exercita doar atributiuni militare, si era subordonat cneazului.

Alte formatiuni statale erau conduse de juzi, iar altele de jupani. Termenul de “jupan” se pare ca vine de la tracul “diurpaneus”.

S-a sustinut in mod gresit ca relatiile de tip feudal sunt de sorginte germana si ca romanii ar fi preluat relatiile de tip feudal in plan economic, social si politic de la germani, prin filiera maghiara. S-a demonstrat falsitatea acestei teoriei tocmai in baza informatiilor care ne-au fost transmise prin Diploma Ioanitilor din anul 1247 e. n. Aceasta diploma este un contract incheiat la 2 iunie 1247 e. n. intre regele Ungariei, Bela al IV-lea, si Rembaldus, preceptorul Ordinului Ospitalier (Ioanit).

Ordinul Ioanitilor avea o organizare militara si prin aceasta diploma si-a asumat obligatia de a apara zona din sudul Carpatilor de navalirile tatare.

La randul sau, regele Ungariei si-a asumat anumite obligatii fata de cavalerii ioaniti.

Diploma a fost incheiata in primul moment in care ungurii au venit in contact cu romanii din sudul Carpatilor. In acel moment, in sudul Carpatilor, erau formate relatiile economice feudale, structurile sociale specifice si organizarea politica de tip feudal. Acest fapt reiese din diploma mentionata, in care regele Ungariei promite cavalerilor ospitalieri ca isi vor putea insusi o parte din veniturile, slujbele si foloasele care se percepeau de pe marile domenii feudale din Tara Severinului, Tara lui Farcas, Tara lui Litovoi si Tara lui Seneslau. Or veniturile, slujbele si foloasele mentionate in diploma nu sunt altceva decat cele trei forme ale rentei de tip feudal. Acestea desemneaza renta in bani, in munca si in produse. Rezulta deci ca exista la sud de Carpati mari domenii de pe care se percepeau aceste forme ale rentei. Diploma in cauza ii desemneaza pe marii proprietari funciari ca “mai marii pamantului”, iar taranii sunt denumiti “rusticii valahi”. Diploma vorbeste despre existenta unor tari aflate sub conducerea unor voievozi. Aceste date ne sunt confirmate si de alte documente.Astfel, intr-o scrisoare adresata de catre o comunitate crestina din sudul Moldovei in secolul al XIV-lea Papei Inocentiu al III-lea, se vorbeste despre marii proprietari de pamant care erau numiti “cei puternici”.









Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact