StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Continutul si rolul pietei capitalului in economiile moderne de piata



Piata financiara este mecanismul prin care activele financiare sunt emise si introduse in circuitul economic. in viziune sistemica, ea este alcatuita din doua mari componente : sectorul bancar si sectorul titlurilor financiare. De altfel, miscarea fondurilor in economie se poate realiza in doua mari modalitati:
prin concentrarea disponibilitatilor banesti la banci si utilizarea de catre acestea a resurselor astfel atrase prin creditarea utilizatorilor de fonduri;
prin emisiunea de titluri financiare de catre utilizatorii de fonduri pe piata financiara, in acest caz, in circulatie se pun titluri financiare, proces ce genereaza o retea de relatii intre emitentii de titluri


(care reprezinta cererea de fonduri), si cumparatorii acestora, investitorii (care reprezinta oferta de fonduri).
Ca urmare, piata financiara' se afla la intersectia ofertei de fonduri cu cererea de fonduri; din acest punct de vedere ea (piata financiara) apare ca fiind alcatuita tot din doua mari segmente:
piata bancara, adica ansamblul relatiilor de credit pe termen lung si pe termen scurt, avand la baza active fara caracter negociabil;
piata titlurilor financiare (sau piata financiara in sens restrans), adica ansamblul tranzactiilor cu titluri pe termen lung (piata de capital) si cu titluri pe termen scurt (piata monetara); fiind alcatuita din piata primara si piata secundara
Piata capitalului reflecta relatiile de atragere a fondurilor banesti si de plasare a acestora pe termen scurt, mijlociu si lung, precum si a celor privind emisiunea, plasarea si negocierea tuturor hartiilor de valoare. Relatiile ce iau nastere pe piata capitalului, intre ofertantii de fonduri si cei care solicita fonduri, sunt realizate fie prin intermediul unor institutii de profil (banci, burse de valori), fie prin mijlocirea unor persoane fizice (brokeri, curtieri). Aparitia si extinderea pietei capitalului sunt determinate, pe de o parte, de cresterea numarului si lumului operatiunilor de atragere, de primire de bani si de emitere a hartiilor de valoare, iar, pe de alta parte, de cresterea ofertei si a neii de capital si respectiv, a lumului tranzactiilor cu hartii de valoare. Continutul pietei capitalului, ca si al celorlalte segmente ale pietei globale (totale) este dat de oferta si cererea de capital.
Oferta de capital cuprinde totalitatea mijloacelor banesti disponibile pentru plasament la un moment dat sau intr-o anumita perioada de timp si la un anumit pret (dobanda). Ea include: economiile care se formeaza in perioada data; capitalul eliberat dintr-un imprumut sau dintr-o utilizare anterioara, transformarea inactivelor, a imobilizarilor in lichiditati active; capitalurile disponibilizate pentru o perioada de timp etc.
Cererea de capital defineste ansamblul neilor de capital ale agentilor economici la un moment dat sau intr-o anumita perioada, avand in vedere si nivelul dobanzii pe care sunt dispusi s-o suporte. Ea include: capitalul solicitat pentru investitii; resursele suplimentare necesare pentru functionarea normala a capitalului imprumutat; mijloacele necesare pentru formarea de rezerve.
Pe piata capitalului, intalnirea cererii cu oferta are loc in baza unor reglementari specifice, menite sa apere interesele tuturor participantilor la procesul de mobilizare si utilizare a resurselor respective in conditiile unei concurente loiale. Principalul mijloc de concurenfa utilizat pe aceasta piata il constituie rata dobanzii, pentru depuneri si credite, in vreme ce la bursele de valori concurenta depinde de dividendul incasat pe actiune si, respectiv, de dobanda cuvenita pentru obligatiuni.
Prin intermediul acestei piete, disponibilitatile de fonduri banesti sunt concentrate catre unitati specializate, in scopul folosirii lor drept surse de capital, piata capitalului raspunzand astfel unor nei obiective ale functionarii vietii economice.
Piata capitalului indeplineste mai multsfunctii, raspunzand astfel unor cerinte obiective ale functionarii vietii economice. intre multitudinea de functii ce definesc rolul pietei capitalului, consideram ca sunt esentiale doua:
a) asigura finantarea suplimentara a activitatilor economice, motiv pentru care (si din acest considerent) piata capitalului mai este denumita si piata financiara. Sursele de finantare pot fi proprii (interne) si surse atrase (externe).
Sursele proprii sau interne provin, in principal, dinpartea de profit care se reinvesteste pentru dezltarea si modernizarea activitatilor economice si din amortizarea capitalului fix. Pentru initierea (crearea) unei activitati economice de catre persoanele fizice, sursa proprie poate fi constituita si din economiile personale, mosteniri etc.
Sursele atrase sau externe includ: sursele directe ce constau in emiterea si vanzarea de hartii de valoare (in special actiuni si obligatiuni) si sursele indirecte, care se realizeaza prin intermediul creditelor mijlocite de institutiile financiare specializate sub forma depozitelor monetare.
Izrul surselor externe il constituie economiile realizate de agentii economici, populatie si autoritati peste neile lor de consum si care pot fi retinute de posesorii lor sub forma de lichiditati (optiune neeconomica) sau pot fi plasate (direct sau indirect) in activitati economice, transformandu-se in active financiare care au capacitatea de a produce in viitor venituri.
Asa cum remarca Michel Didier, plasamentul ideal ar fi cel care indeplineste simultan urmatoarele conditii: este foart



e sigur, este foarte bine remunerat si imediat disponibil in caz de neie1. intrucat nu este posibil ca un plasament sa poata intruni simultan toate aceste conditii, se impun cel putin doua concluzii:
- pe de o parte, in alegerea modalitatilor de plasare trebuie sa se tina seama de mai multe criterii, in principal: disponibilitatea, renilitatea si riscul; solutia adoptandu-se pe baza arii acestor criterii;
- pe de alta parte, urmand criteriul prudentei, si pentru evitarea unui cumul de influente negative, solutia optima tine de diversificarea formelor de plasament, astfel incat sa se dispuna si de posibilitatea obtinerii, la neie, de lichiditati, sa se diminueze riscurile, dar sa se poata obtine si importante venituri din plasamentele respective.
Plasarea banilor in activitati economice se poate realiza pe multiple cai:
- investirea intr-o afacere pe cont propriu;
- cumpararea de bunuri imobiliare (cladiri, terenuri etc.);
- subscrierea cu actiuni si obligatiuni si plasarea lor, prin intermediul bancilor, care se interpun intre cei ce au excedente financiare si cei ce au neie de aceste mijloace (activitate denumita si intermediere bancara);
- depunerea banilor in cont la o banca sau la casele de economii ce indeplinesc rolul de a colecta si repartiza capitalurile etc.;
b) asigura compensarea excedentului cu deficitul de lichiditati bancare, permitand mobilitatea capitalului, respectiv deplasarea acestuia de la un posesor la altul. Dar, din punct de vedere fizic, capitalul, in cea mai mare parte, este fixat in bunuri de productie imobile, lucru ce face imposibila deplasarea lor, fie si partiala, prin vanzare si cumparare si aceasta cu atat mai mult cu cat respectivele bunuri sunt in proprietatea unor societati comerciale. Ca urmare, miscarea capitalului poate fi asigurata numai prin valori mobiliare; aceasta reprezentand una din marile avantaje pe care le-a adus crearea titlurilor (hartiilor) de valoare alaturi de acela de atragere a disponibilitatilor banesti in sfera capitalului.
Admitand, in sens larg, ca piata capitalului insumeaza toate posibilitatile de procurare a capitalului si luand in considerare si perioada de timp pentru care se solicita si se ofera capitalul, piata capitalului apare alcatuita din doua componente principale care se intrepatrund sistematic:
a) piata capitalului pe termen scurt fiind aceea care insumeaza raporturile ce se formeaza in procesul atragerii si plasarii fondurilor banesti pe termen scurt. Ea este, in esenta, o piata interbancara, prin intermediul careia bancile se imprumuta intre ele pe termen, de la o zi pana la un an, avand un rol deosebit in finantarea activitatilor agentilor economici, dar si in operatiunile de scontare si rescontare a titlurilor de credit si procurarea, pe aceasta cale, a unor fonduri lichide inainte de scadenta;
b) piata capitalului pe termen mijlociu si lung, care insumeaza relatiile ce apar in legatura cu plasarea de fonduri pe termen mijlociu (pana la 7 ani) si lung (peste 7 ani).
Acest segment de piata include: piata financiara mobiliara (actiuni, obligatiuni si alte titluri de valoare pe termen lung); piata imprumuturilor pe gaj de titluri pe termen lung (lombardul); piata ipotecara.
Din punctul de vedere al importantei titlurilor sau hartiilor de valoare care circula pe piata capitalului, delimitam:
a) piata actiunilor: cursul (pretul) actiunilor silindu-se in functie de cererea si oferta de actiuni. Cu deosebire, cursul actiunilor variaza de la o perioada la alta, in functie de rezultatele economice, prezente si de perspectiva;
b) piata obligatiunilor: cursul obligatiunilor variaza in functie de elutia ratei dobanzilor pe piata creditului;
c) piata ipotecara. Ipoteca este tot un titlu de valoare obtinut de catre o persoana fizica sau juridica de la o banca speciala, in schimbul garantarii sumei respective cu o valoare imobiliara (cladire, teren). Daca suma imprumutata pe aceasta cale nu se restituie la termenul silit, valoarea imobiliara trece in proprietatea celui care detine ipoteca.
Sintetizand piata capitalului ca fiind spatiul economic in care are loc emiterea si respectiv vanzarea-cumpararea de titluri de valoare (mai ales actiuni si obligatiuni) ea se constituie, pe de o parte, intr-un mecanism de sustinere baneasca a capitalului, iar, pe de alta parte, ca o modalitate de deplasare a capitalului de la un proprietar la altul. Din acest punct de vedere se rbeste de piata primara a capitalului si piata secundara a capitalului. (Aspectele de continut al acestor doua segmente de piata se r trata la problema 4 a acestei teme).






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics