StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Sistemul asigurarilor in economia de piata si reorganizarea lui in romania



Un loc important in cadrul pietei globale nationale - alaturi de piata bunurilor economice, piata fortei de munca, piata monetar-valutara si piata financiara - il ocupa piata asigurarilor. Asigurarile s-au nascut din necesitatea imperioasa de protectie a omului si a bunurilor acumulate de-a lungul timpului impotriva fortelor distructi ale naturii; din nevoia de a se apara de unele accidente generate de stiinta si tehnica ; pentru a se pune la adapost fata de unele efecte negati ce pot fi provocate de anumiti factori economici si sociali cum sunt: crizele economice, inflatia, somajul, conjunctura internationala, conflictele dintre state etc.; din nevoia constituirii unor mijloace


de existenta in conditiile pierderii sau reducerii capacitatii de munca in urma bolilor sau atingerii unei anumite varste. in derea ducerii luptei impotriva fortelor distructi ale naturii si accidentelor s-a ivit necesitatea trecerii riscului, in anumite conditii, asupra unor societati specializate in domeniul asigurarilor.
Pe piata asigurarilor se intalnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice si juridice asigurabile, dornice sa incheie dirse tipuri de asigurari, si oferta de asigurare, sustinuta de organizatii specializate, autorizate sa functioneze in acest domeniu si capabile, sub raport financiar, sa desfasoare o astfel de activitate.
Cererea de asigurare constituie elementul hotarator, care defineste dimensiunea unei asemenea piete. Ea este determinata, pe de o parte, de puterea economica a persoanelor fizice si juridice asigurabile iar, pe de alta parte, de convingerea acestora in utilitatea asigurarii mijlocite de organizatiile specializate. Cererea de asigurare se concretizeaza in contracte de asigurare dupa confruntarea ei cu oferta.


Elementele principale ale unui contract de asigurare sunt:
a) interesul asigurarii (cine este purtatorul interesului asigurarii, care sunt scopurile urmarite de acesta, natura juridica a interesului asigurarii);
b) riscul asigurarii care reprezinta, de fapt, cauza asigurarii;
c) suma asigurata, respectiv suma de bani de care raspunde asiguratorul in fata asiguratului, in cazul producerii unui eniment acoperit prin asigurare;
d) prima de asigurare, determinata pe baza sumei asigurate, reprezinta suma de bani pe care o primeste asiguratorul de la asigurat in schimbul prestatiei promise.
Oferta de asigurare este prezentata de societatile comerciale de asigurare cu capital privat, de stat sau mixt, de organizatiile mutuale de asigurare si de totine.
Societatile comerciale de asigurare, indiferent de forma de proprietate, isi desfasoara activitatea potrivit legii, urmarind realizarea de profit. Aceste societati sunt obligate sa se incadreze in prederile legale referitoare la marimea capitalului social minim subscris si varsat, marimea obligatiilor pe care si le pot asuma, rezerle de prime si/sau de daune pe care trebuie sa le constituie, modul de tinere a evidentei activitatii desfasurate, forma bilantului si a contului de profit si pierdere care trebuie intocmite si publicate etc.; societatile in cauza trebuie sa respecte, de asemenea, avizele si normele organului de stat insarcinat cu supragherea asigurarilor.
Organizatiile de asigurare de tip mutual efectueaza operatii de asigurare pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, avand la baza principiul mutualitatii; ele urmaresc intrajutorarea membrilor lor, si nu obtinerea de profit. Fiecare membru al unei organizatii mutuale are o dubla calitate :
- de asigurat, participand la formarea fondului comun de asigurare, cu contributia ce i-a fost silita. Din fondul astfel constituit se acopera daunele suferite la asigurarile de bunuri si raspundere civila si se achita sumele asigurate la asigurarile de persoane. La finele anului, se procedeaza la regularizarea contributiilor in functie de marimea reala a daunelor si, respectiv, a sumelor asigurate, achitate ori ramase de plata, majorandu-se sau diminuandu-se dupa caz. in unele tari, in cazul in care anumite organizatii mutuale (ca de exemplu cele din agricultura) nu-si pot acoperi integral cheltuielile legate de asigurare, pe seama contributiilor proprii, se primesc subntii de la stat.
- de asigurator, care in schimbul contributiei incasate de la asigurati isi asuma raspunderea de a acoperi daunele suferite.
Tontinele ' sunt asociatii constituite pentru o perioada determinata de timp (10-l5 ani) in decursul careia membrii asociatiei varsa la fondul comun o cotizatie anuala, care variaza in functie de varsta. La expirarea termenului pentru care a fost constituita asociatia, suma rezultata din acumularea cotizatiilor de-a lungul anilor se imparte intre membrii supravietuitori. Asemenea asociatii se organizeaza si pentru cazurile de deces.
Alaturi de organizatiile de asigurare frecnt intalnite in numeroase tari, exista si organizatii specifice (in Franta: Casa Nationala de Prederi, institutie publica administrata de Casa de Depuneri si Consemnatiuni, avand misiunea sa ofere rente viagere si asigurari de viata; in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord: Organizatia de asigurare Lloyd's, care cuprinde o corporatie profesionala, o comunitate de subscriitori si o piata de asigurari).
Pe piata asigurarilor, legatura dintre asiguratori si asigurati se realizeaza, asa cum se poate observa in ura 4:
- fie direct, prin personalul de specialitate al societatilor comerciale de asigurare ori prin membrii organizatiilor de asigurare mutuala;
- fie prin mijlocirea unor agenti intermediari denumiti: brokeri, curtieri, markeri. Raporturile dintre asiguratori si asigurati sunt reglementate prin contractul de asigurare.
Prin acest act, asiguratul se obliga sa plateasca prima de asigurare, iar asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa achite asiguratului sau beneficiarului asigurarii, desubirea sau suma asigurata.In Romania, incepand din anul 1991, activitatea de asigurare se desfasoara prin societati de asigurare, societati de asigurare-reasigurare si societati de reasigurare in conditiile silite de Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor si Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania.
Piata asigurarilor se particularizeaza de celelalte segmente ale pietei totale printr-o serie de trasaturi. in primul rand, piata asigurarilor are un caracter deosebit de complex fiind alcatuita din mai multe subramuri sau categorii de asigurari: de viata, de persoane, de autohicule, de transport, maritime, de aviatie, de incendii, de raspundere civila etc. fiecare particularizandu-se din perspectiva obiectului asigurarii, sumelor asigurate, raspunderii asiguratorului si a primelor de asigurare.In al doilea rand, piata asigurarilor are un caracter concurential, dar de un fel aparte, determinat de specificitatea produsului care face obiectul schimbului. Cu exceptia catorva produse (asigurarea locuintelor si altele cateva) celelalte produse sunt lipsite de omogenitate. Spre exemplu, produsul asigurarea automobilelor pentru avarii (autocasco)" nu poate fi inlocuit cu produsul asigurarea de raspundere civila auto" si cu atat mai putin cu asigurarea bunurilor gospodaresti" ori cu asigurarea pe viata". inseamna ca o persoana nu poate inlocui o asigurare cu alta, acestea nefiind intersanjabile. Aceasta constatare duce la concluzia ca pe piata asigurarilor nu se concureaza societatile comerciale de asigurare in general", ci societatile cu acelasi profil, care vand" acelasi tip de produs, adica incheie asigurari impotriva aceluiasi risc.In al treilea rand, piata asigurarilor este aproape opaca persoanelor fizice sau juridice nefamiliarizate cu problemele asigurarilor, care nu realizeaza avantajele pe care le poate oferi un contract de asigurare, raportul dintre prima datorata si indemnizatia obtenabila in caz de sinistru.In al patrulea rand, piata asigurarilor nu este o piata statica, ci una in continua miscare; cresterea sau scaderea numarului organizatiilor de asigurare fiind rezultatul aparitiei pe piata a noi societati, asociatii r nniale sau a altor tipuri de organizatii paralel cu plecarea (lichidarea, fuzionarea) alte.
Piata asigurarilor este supusa unei supragheri atente din partea autoritatilor publice. Aceasta supraghere se realizeaza de catre un organ specializat, care functioneaza pe langa Ministerul Finantelor, Ministerul Industriei si/sau Comertului ori pe langa alta institutie a administratiei centrale de stat.In tara noastra, supragherea aplicarii dispozitiilor legale cu privire la activitatea de asigurare, a prenirii starii de insolvabilitate a societatilor comerciale de asigurare si a apararii drepturilor asiguratilor este incredintata unui oficiu,



care functioneaza in cadrul Ministerului Finantelor.
Ca si celelalte componente ale sistemului financiar, asigurarile au un rol deosebit in economia nationala, pus in evidenta de functiile sale:
a) Functia de repartitie este functia principala a asigurarilor si se manifesta:
- in procesul de formare a fondului de asigurare, la dispozitia organizatiei de asigurare, pe seama primei de asigurare (contributie) suportate de persoane fizice si juridice cuprinse in asigurarea ex-contracte sau ex-lege1;
- in procesul de dirijare a fondului de asigurare catre destinatiile sale legale.
b) Functia de control - ca functie complementara - urmareste modul cum se incaseaza primele de asigurare si alte nituri ale organizatiei de asigurare, cum se efectueaza platile cu titlu de indemnizatie de asigurare, cheltuielile de prenire a riscurilor, cheltuielile administrativ-gospodaresti, corecta determinare a drepturilor cunite
asiguratilor, gospodarirea judicioasa a fondului de asigurare, indeplinirea integrala si
la termen a obligatiilor financiare ale institutiei de asigurare catre stat si catre terti.
Asadar, asigurarea exprima relatii de distribuire si redistribuire a niturilor societatii,
relatii care apar in procesul constituirii si utilizarii fondului de asigurare in derea
desfasurarii continue a activitatii economice, asigurarii integritatii bunurilor asigurate,
protejarii persoanelor fizice impotriva anumitor enimente care le-ar putea pune in
pericol viata, precum si onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor


fizice si juridice fata de terti.
Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila pot fi clasificate - pentru o mai buna intelegere a continutului si particularitatilor lor - dupa mai multe criterii.


a) Dupa ramura la care se refera, delimitam:
» asigurari de bunuri care au ca obiect diferite valori materiale apartinand persoanelor fizice sau juridice. in tara noastra fac obiectul asigurarilor de bunuri o gama variata de valori materiale: mijloace de productie fixe si circulante, animale domestice, culturile agricole, autohiculele, nale militare si fluviale, aeronale, cladirile, bunurile casnice si altele;
» asigurari de persoane care au ca obiect persoana fizica in sine, ele se incheie in scopul diminuarii consecintelor negati cauzate de calamitati naturale, accidente, boli etc. sau pentru plata sumelor asigurate in legatura cu producerea unor enimente in viata persoanelor (deces, implinirea unei anumite varste etc.);
» asigurari de raspundere civila, in care caz asiguratorul isi asuma obligatia de a plati desubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terte persoane.
b) Dupa obiectul de activitate silit prin contractul de societate si statut, societatile de asigurari practica 10 categorii de asigurari, iar dupa riscul cuprins in asigurare, 5 categorii de asigurari1.
c) Dupa forma juridica de realizare, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila se grupeaza in:
» asigurari prin efectul legii (obligatorii) ce izvorasc din interesul economic si social al intregii colectivitati pentru apararea avutiei nationale, mentinerea continuitatii activitatii economice, protejarea victimelor unor accidente;
» asigurari facultati (contractuale) ce iau nastere in baza contractului de asigurare; ele sunt valabile numai pentru perioada care a fost precizata in contract si intra in vigoare numai dupa indeplinirea conditiilor contractuale.


d) Dupa sfera de cuprindere, delimitam:
» asigurarile interne au caracteristic faptul ca, in general, partile contractante domiciliaza in aceeasi tara si includ, de regula, asigurarile de cladiri, constructii, culturi agricole, animale apartinand diferitelor categorii de agenti economici; asigurarile de cladiri, animale, obiecte de uz casnic, autohicule apartinand populatiei; asigurarile de persoane ; asigurarile de raspundere civila etc.;
» asigurarile externe se particularizeaza prin aceea ca apar in legatura cu persoane cu raspundere civila sau bunuri care ies in afara limitelor teritoriale ale tarii in care se incheie contractul de asigurare.
e) Dupa felul raporturilor ce se silesc intre asigurator si asigurat, asigurarile pot fi:
» asigurari directe carora le este caracteristic faptul ca raporturile de asigurare se silesc in mod nemijlocit intre asigurati si asigurator fie prin intermediul contractului de asigurare, fie in baza legii;
» asigurari indirecte sau reasigurari care apar ca un raport ce se sileste de fiecare data intre doua societati de asigurare dintre care una are calitatea de reasigurat (cedent), iar cealalta de reasigurator.
Activitatea din domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila desfasurata in tara noastra se intinde pe o perioada de peste 120 de ani, care poate fi impartita in trei etape distincte;
- prima etapa este marcata de aparitia primei societati romanesti de asigurare in anul 1871 si tine pana in 1948. Pana la acea data, activitatile de asigurare erau efectuate de societati de asigurare austriece, italiene, engleze si maghiare;
- a doua etapa este cuprinsa intre anii 1949 si 1990; nationalizarea din 1948 avand ca efect infiintarea in 1952 a societatii unice de stat de asigurari - ADAS ;
- a treia etapa este marcata de sfarsitul anului 1990 cand s-au reluat ideile de descentralizare a acestei activitati. Trecerea la economia de piata a facut imperios necesara modificarea structurilor organizatorice existente in activitatea de asigurare si reasigurare, reglementarea pe baze noi a raporturilor contractuale in materie de asigurare-reasigurare, perfectionarea instrumentelor si tehnicilor de lucru folosite de societatile comerciale specializate in operatii de asigurare-reasigurare.In acest cadru, in locul reglementarilor existente din anii '70-'80 au fost adoptate reglementari noi privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor, reglementari care prezinta fata de precedentele un progres de ordin legislativ si de structurare a activitatii de asigurare.
Astfel, s-a desfiintat monopolul statului in domeniul asigurarilor, ADAS-ul. Prin Hotararea Gurnului Romaniei nr. 1279/1990 privind infiintarea societatilor pe actiuni in domeniul asigurarilor - se reorganizeaza sub forma a trei societati comerciale: ASIROM S.A., ASTRA S.A. si CAROM S.A. De asemenea, s-au infiintat societati de asigurare, cu capital autohton, strain sau mixt, intre care se desfasoara o intensa lupta de concurenta.
Desi unele reglementari ale Legii nr. 47/1991 sunt specifice economiei de tranzitie, din punctul de dere al continutului lor se apropie de reglementarile in materie din Europa de st, si mai ales din Uniunea Europeana, fapt ce a dus la aprecierea ca aceasta lege este de natura liberala, incurajand institia si initiativa particulara.
Desigur, ca intreaga legislatie ce reglementeaza activitatile de pe piata asigurarilor contine si suficiente moti pentru initierea de noi masuri in scopul imbunatatirii si imbogatirii ei si, in primul rand, asigurarii unei transparente reale.
Unele limite ca si unele ambiguitati continute de actuala legislatie a asigurarilor reclama (ca de altfel in orice activitate economica aflata in tranzitie) interntia statului prin Oficiul de supraghere a activitatii de asigurare-reasigurare.
Necesitatea interntiei statului pe piata asigurarilor tine in principal de:
a) protectia populatiei impotriva riscului asigurarilor;
b) corectarea imperfectiunilor pietei asigurarilor; statul fiind obligat sa intervina spre a garanta existenta si optimul alocatiilor de echilibru, mai ales cand echilibrul pietei este afectat de fenomenele de concurenta neloiala;
c) redistribuirea niturilor.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics