StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Valorile mobiliare. bursa de valori si organizarea ei in economia romaneasca



Valorile mobiliare
Circuitul specializat prin care se realizeaza tranzactiile de capital pe termen lung reprezinta piata financiara. Privita ca mecanism de legatura intre detinatorii de fonduri (investitori) si utilizatori (emitenti de titluri financiare) piata financiara are drept componente piata primara si piata secundara.
Piata financiara primara cuprinde emisiunea si plasarea de valori mobiliare. Emisiunea de valori mobiliare (actiuni, obligatiuni, titluri negociabile de capitaluri pe termen lung) este o cale speciala pentru colectivitati private sau publice de a-si procura sursele durabile de care au neie pentru dezltare, asigurand lichiditatea plasament


elor, efectuate de cel care le furnizeaza aceste resurse. Plasamentele de astfel de titluri financiare prezinta insa un grad ridicat de risc, intrucat cursul lor variaza in functie de diversi factori, si in primul rand de situatia economico-financiara a intreprinderilor emitente (cumpararea de actiuni te poate ajuta sa te imbogatesti rapid, dar poate sa te si ruineze rapid).
Actiunea este o hartie de valoare negociabila la bursa care atesta participarea detinatorului la capitalul firmei ce a emis titlul si pe baza careia detinatorul primeste o parte corespunzatoare din venitul acesteia sub forma dividendelor (sau suporta o parte din pierdere). Actiunile sunt emise la constituirea societatilor pe actiuni sau la extinderea capitalului, in contrapartida cu aportul in numerar sau in natura efectuat de asociati.
Constituirea societatilor pe actiuni, ca si sporirea capitalului unei companii prin emisiune de noi actiuni reprezinta modalitati de mobilizare de fonduri disponibile de pe piata. De regula, actionarii nu raspund de patrimoniul social al societatii, decat in limita aportului de capital. Devenit insa actionar prin varsarea integrala sau partiala a valorii nominale a unei actiuni, titularul are o serie de drepturi de a participa la gestionarea societatii: la repartizarea beneficiilor, primind o parte din acestea sub forma dividendelor ; la majorarea capitalului social; la lichidarea actiunilor in caz de desfiintare a societatii. in plus, titularul poate ceda titlul sau altei persoane, actiunea fiind un titlu transmisibil si mobilizabil.
Actiunile pot fi nominative, cand individualizarea se face prin inscrierea numelui actionarului, si la purtator, caz in care individualizarea se face numai prin seria actiunii. Din punctul de vedere al dreptului de proprietate, actiunile pot fi: obisnuite, asigurand drepturi depline de participare la capitalul si conducerea societatii si preferentiale, cand aceste drepturi sunt partiale, ele avand si un grad de risc mai scazut.In conditiile economiei de piata, marile intreprinderi ca si organele de stat, pentru completarea veniturilor lor emit spre vanzare pe piata financiara si un alt titlu de valoare numit obligatiuni.
Obligatiunile sunt titluri de valoare care atesta acordarea unui imprumut pe termen lung. Emitentul se angajeaza sa ramburseze imprumutul intr-un timp silit prin rascumpararea la scadenta a obligatiunilor si sa asigure pe toata durata plata unei dobanzi ferme, indiferent de situatia sa financiara. De aceea, obligatiunea mai este numita si titlu de valoare cu venit fix.
Spre deosebire de titularul unei actiuni, detinatorul de obligatiuni nu este coproprietar, ci creditor, nu participa la gestionarea si conducerea activitatii pentru care a subscris capitalul sau ci are doar dreptul de a incasa anual o dobanda fixa.In calitate de emitenti de obligatiuni apar: statul, administratia centrala si administratiile locale pentru acoperirea deficitelor bugetare; intreprinderile publice, bancile si, in mod exceptional, chiar si societatile industriale si comerciale private, pentru a finanta lucrari importante de investitii si sporirea capitalului.
Exista mai multe tipuri de obligatiuni, respectiv:
a) obligatiuni ordinare, pentru care in momentul emisiunii se sileste nivelul dobanzii anuale si suma ce se va rambursa. Ele sunt utilizate in conditii de relativa silitate monetara. in perioadele de puternica eroziune monetara, fixitatea dobanzii si a marimii sumei de rambursat reprezinta inconveniente care pot ingreuna plasarea imprumuturilor obligatorii, motiv ce explica cautarea unor corective si aparitia de noi forme de obligatiuni cu caracteristici ce se abat de la cele clasice;
b) obligatiuni cu dobanda variabila, emise pentru o durata de pana la 15 ani, se caracterizeaza prin aceea ca asigura obtinerea de catre detinator a unui venit variabil determinat de o dobanda pe baza convenita, care este de regula dobanda pe termen scurt, la care se adauga o marja determinata in functie de calitatea imprumutatorului;
c) obligatiuni convertibile, care sunt o combinatie intre o obligatiune si o actiune si aduc posesorului lor un venit fix sub forma de dobanda, dandu-i, in acelasi timp, dreptul de a le preschimba la un pret presilit in actiunile firmei care a lansat imprumutul;
d) obligatiuni indexate, caracterizate prin aceea ca nivelul anual al dobanzii si suma de rambursat la scadenta se modifica in functie de un indice determinat. Aparitia obligatiunilor indexate a fost determinata de deprecierea monedei; detinatorii de obligatiuni, chiar daca incaseaza o dobanda nominala ridicata, ei se gasesc in fapt in situatia de a avea o rata reala negativa, adica inregistreaza o pierdere a puterii de cumparare. Prin indexare se protejeaza subscriitorii de efectele inflatiei, dobanda anuala are o putere de cumparare constanta, iar suma primita la scadenta asigura o putere de cumparare egala cu cea avuta in momentul emiterii obligatiunii;
e) obligatiuni ipotecare in virtutea careia datoria este ipotecata pe activele firmei emitente;
f) obligatiune asigurata, garantata cu titluri asupra unor terti, detinute de emitent si depuse la un garant.In sfera valorilor mobiliare, alaturi de actiuni si obligatiuni se inscriu si noile produse financiare, respectiv:


- actiunile cu dividend prioritar, fara drept de t;
- certificatele de investitii cu dividende in avans, lipsite si ele de dreptul de t.
Suportul existentei si functionarii pietei financiare primare este piata financiara secundara; luate impreuna ele r constitui, de altfel, suportul esential al circuitului capitalului in economie.
Pietele financiare secundare, de regula, sunt organizate in doua modalitati:


a) sub forma burselor de valori;
b) sub forma pietelor de interdealeri sau „la ghiseu" numite si piete de negocieri.
Ca institutie specifica economiei de piata, bursa, in sens larg, poate fi definita ca fiind o asociatie organizata a comerciantilor, industriasilor, agricultorilor, armatorilor, bancherilor, asiguratorilor, in vederea negocierii de valori publice si private, a marfurilor, monedelor, devizelor, inchirierii de nave, acoperirea riscurilor etc.
Bursa de valori, in acceptiunea actuala, reprezinta o piata autentica, o institutie infiintata pe baza de lege si suprevegheata de organele statale prin intermediul careia se negociaza hartii de valoare sau titluri de credit (denumite si valori mobiliare) pe termen lung, permitand intreprinderilor sa-si procure o parte insemnata a mijloacelor financiare necesare. Ele au aparut si s-au dezltat in stransa legatura cu amploarea relatiilor de schimb si a creditului. Cele mai importante burse de valori sunt la New York, Londra, Paris, Melbourne, Tokio, Yokohama.
Bursele de valori evidentiaza in cadrul economiilor de piata un ansamblu defunctii, cu rol de reglare a cererii si ofertei de titluri. intre acestea, cele mai importante :
a) asigura transformarea operativa, intr-un termen scurt, a capitalului real in capital banesc (si invers), mobilizarea rapida a unor importante resurse pentru activitatea de investitii;
b) ofera o piata indispensabila pentru transferarea unor capitaluri individuale dintr-o intreprindere in alta sau dintr-o tara in alta. Bursa farizeaza procesul de concentrare a puterii economice, supravegherea unor societati pe actiuni asigurandu-se prin detinerea pachetului actiunilor de control;
c) constituie adevarate „barometre", care prin informatiile pe care le ofera, indica starea economiei; lumul tranzactiilor la bursa si elutia cursurilor titlurilor, reactionand brusc, uneori cu anticipatie, la modificarea conjuncturii



economice. Adeseori, scaderea brusca a cursurilor este semnalul declansarii unei crize, dupa cum ridicarea lor este anticiparea unui reviriment.
Pornind de la faptul ca majoritatea resurselor financiare se obtin prin intermediul burselor de valori, incepand mai ales cu anii '80, cele mai multe din tarile dezltate au intrat intr-un climat financiar complet nou. in lucrarea sa, Les nouveaux instruments financiers, J.P. Gourlaouen (Paris, 1988) opineaza ca acest climat financiar se caracterizeaza prin ceea ce s-ar putea numi „relutia celor trei D ".
• Dezintermedierea care semnifica promovarea de metode financiare directe, bazate pe emisiunea si schimbul de titluri negociabile intre agentii cu nei financiare si cei cu capacitate financiara, paralel cu sporirea rolului si, evident, a ponderii pietelor de capital. Ca urmare, in aceste tari (mai ales cele membre ale OCDE) s-a produs o deplasare de la economia de credit numita si economia de indatorare (pentru ca se baza pe credite bancare) spre „economia pietelor de capital", bazata pe emisiunea de titluri negociabile.
• Dereglementarea, adica intrarea intr-un climat financiar flexibil si eficient prin: adoptarea zilei bursiere continue (24 de ore din 24) si trecerea la cotatia asistata continuu; extinderea posibilitatilor ca societatile de bursa sa-si constituie si sa detina, in contrapartida, contravaloarea ordinelor clientilor lor in scopul sporirii lichiditatii pietei si a regularizarii cotatiilor; negocierea libera, atunci cand tranzactia depaseste o anumita limita.
• Deschiderea pietelor este caracteristica valabila atat pentru pietele de capital, cat si pentru cele de credit. Deschiderea pietelor de capital a urmarit crearea unei piete unificate care sa asigure fonduri banesti pe termen de la o zi pana la peste 10 ani, piata la care sa aiba acces toti cei care ofera si solicita capital. Aceasta deschidere s-a realizat, atat prin reformarea pietelor monetare nationale - care s-a scindat in doua timente: piata interbancara si piata celorlalti agenti economici, cat si prin reformarea pietei de capitaluri pe termen lung, in cadrul careia au aparut si s-au dezltat noi timente. Deschiderea pietelor de credit a urmarit reducerea si chiar inlaturarea circuitelor privilegiate si omogenizarea conditiilor de concurenta dintre diferitele institutii financiare.
Organizarea burselor de valori trebuie astfel conceputa incat sa raspunda realizarii -in cele mai bune conditiuni - functiilor lor, sa asigure siguranta afacerilor si rigoarea informatiilor, sa previna si sa inlature tranzactiile necinstite, manipularile artificiale ale cotatiilor. operatiunile speculative. Organizarea riguroasa a bursei de valori apare, astfel, ca o necesitate decurgand tocmai din aceste responsabilitati pe care si le asuma fata de agentii economici, pe de o parte, iar pe de alta parte, datorita faptului ca pe aceasta piata tranzactiile se ridica la valori uriase.
De regula, o bursa de valori este organizata pe mai multe niveluri - . 3. -functionarea ei presupunand un permanent flux de informatii intre niveluri, intre membrii bursei (banci, institutii financiare, societati industriale, companii comerciale, agentii de schimb) si efectuarea de tranzactii directe de vanzare-cumparare a hartiilor de valoare pentru interesele proprii de profit sau la ordinul unor firme partenere ca intermediari profesionisti.
Problema fundamentala a tranzactiilor la bursa este formarea pretului (cursului) titlurilor, substantial diferit de valoarea nominala. Cursul titlurilor depinde de numerosi factori economici, politici, sociali si naturali, decisiv fiind, in ultima instanta, raportul dintre cererea si oferta de titluri. La randul sau, acesta depinde de marimea veniturilor anterioare aduse de titluri si perspectivele de viitor; nivelul ratei dobanzii, starea de ansamblu a conjuncturii economice, climatul social si politic intern si international.
Miscarea cursului titlurilor exprima - la nivel individual - preferinta pentru societatea emitenta; indicele general al cursurilor ' exprimand preferinta medie a detinatorilor de capital de angajare in activitatea economica. Cresterea lor pune in evidenta o conjunctura farabila, increderea in perspectivele economiei, iar scaderea cursurilor poate releva o deteriorare a conjuncturii economice.
Fara a supraestima puterea de caracterizare a indicilor bursieri, trebuie retinut ca fiecare dintre ei are semnificatie pentru bursa respectiva, dar cursurile aferente unui esantion silit de actiuni (ponderate cu randamentul exprimat prin coeficientul de capitalizare) pot sa fie un indicator important pentru aprecieri asupra situatiei economice.
Tranzactiile efectuate la bursa de valori se pot realiza prin doua genuri de operatii:
a) la vedere, schimbul titlurilor pe bani are loc in momentul tranzactiei la cursul existent;
b) la termen, in care la momentul incheierii tranzactiei se convine asupra componentelor sale (numar de titluri, cursul), iar executarea contractului are loc ulterior, la o data convenita, numita scadenta; acestea din urma au un caracter speculativ (fiecare din partile contractante mizand pe o asemenea elutie a cursului incat sa obtina un castig).
Activitatea bursiera din Romania, de-a lungul timpului, cunoaste mai multe momente importante. intre acestea mentionam reinfiintarea bursei de valori in anul 1995, dupa legiferarea activitatii bursiere si a pietei de capital prin adoptarea de catre Parlamentul Romaniei a Legii nr. 52/1994. in prezent exista 13 societati comerciale inscrise la cota Bursei de Valori Bucuresti, care prezinta urmatoarea structura1:
- sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane;
- sectorul obligatiunilor si al altor valori mobiliare emise de catre stat, autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati;
- sectorul international.
Bursa de Valori din Romania are o importanta deosebita. Ea permite: satisfacerea neilor de capital financiar ale societatilor financiare cu costuri reduse, tranzactionarea valorilor mobiliare in conditii de siguranta si protectie adecvata, precum si un grad mare de lichiditate, incurajarea investitorilor potentiali, atitudinea acestora depinzand in masura importanta de lichiditatea titlurilor.
Ea si-a propus ca principale obiective:
a) sa devina o piata permanenta si sigura a hartiilor de valoare si in primul rand a certificatelor de proprietate, care este un titlu financiar, sui generis, cu asemanari dar si cu trasaturi distincte in raport cu valorile mobiliare traditionale;
b) sa permita dirijarea capitalurilor spre cele mai eficiente domenii ale activitatii economice si sa ofere zilnic setul de informatii privind preturile (cotatiile) titlurilor, lumul tranzactiilor, orizontul unor riscuri etc. ;
c) sa contribuie la asanarea economiei noastre de unitatile falimentare sau cu renilitate scazuta, cunoscut fiind faptul ca, de regula, cotatiile titlurilor cresc sau scad in functie de elutia ascendenta sau descendenta a profiilitatii societatilor care le-au emis si de programele dezltarii lor in perspectiva.
Ca urmare, apreciem ca adevarata importanta a pietei bursiere va fi data, pe de o parte, de titlurile financiare emise de firmele private (actiuni si obligatiuni) si de stat (obligatiuni guvernamentale), iar, pe de alta parte, de diferitele instrumente financiare (de tipul celor derivate) ce r aparea ca necesitate pe masura dezltarii pietei de capital.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics