StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Piata monetar-valutara si inflatia
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Continutul, cauzele si formele inflatiei in epoca contemporana. inflatia in economia romaneasca actuala



Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale. Foarte multi specialisti in domeniu definesc inflatia ca fiind un dezechilibru de ansamblu al economiei reliefat de trei tendinte majore :
a) disparitatea, respectiv cresterea mai rapida a cantitatii de moneda ativ cu cresterea altor riabile ale economiei (in primul rand, productia);
b) cresterea preturilor;


c) scaderea puterii de cumparare a banilor.
Inflatia are, ca fenomen complex, multiple cauze, dupa punctele de vedere exprimate, opinentii putand fi impartiti in doua mari grupe: adeptii inflatiei monetare si adeptii inflatiei nemonetare.In opinia clasicilor (si nu numai)


inflatia este determinata de aparitia in circulatie a unei cantitati excedentare de moneda, care creeaza un dezechilibru. Ideea ca inflatia inseamna o cantitate excedentara de moneda si ca acest excedent deregleaza viata economica contine, desigur, o mare doza de ader, caci ea este confirmata de intreaga istorie monetara a secolului al XlX-lea si a primelor decenii ale secolului al XX-lea. De fiecare data, cand autoritatile au decretat cursul fortat al monedei, desfiintand, astfel, convertibilitatea in aur a biletelor de hartie, ele au desfiintat prin aceasta mecanismul de limitare a emisiunii monetare. Acest tip de inflatie - cunoscut sub denumirea de inflatie monetara" - este definit foarte clar prin celebra ecuatie a schimbului" a lui Fisher1: M-V = P-T; unde : M - masa monetara, V - viteza de circulatie a monedei, T - volumul tranzactiilor, P - nivelul general al preturilor. Potrivit acestei ecuatii, daca masa monetara (M) creste foarte mult, celelalte elemente ale schimbului monetar vor suferi consecintele. Dar, chiar considerand ca M este factorul cauzal, respectiv proportional cauzal al modificarii lui P, inflatia nu poate fi inteleasa numai pe seama factorilor monetari. in plus, conform teoriilor cantitative asupra monedei, volumul tranzactiilor (7) nu poate creste, deoarece se afla intotdeauna la nivelul maxim permis de factorii de productie existenti, iar viteza de circulatie a monedei (V), de asemenea nu se modifica - mai ales pe termen scurt - fiind legata de obiceiuri, gusturi, preferinte etc. in consecinta, cresterea masei monetare duce necesarmente la cresterea preturilor si permite explicarea inflatiei si prin cauze nemonetare.
Pentru a delimita cresterea inflationista a preturilor de cea neinflationista, este necesar a se lua in considerare, inainte de toate, gradul de generalitate al cresterilor de preturi, intr-ader, in economie pot avea loc cresteri de preturi, reduceri de preturi sau pot exista preturi stationare. Daca fuziunea acestor miscari de preturi antreneaza o crestere a nivelului general al preturilor - exista inflatie; dar daca au loc cresteri ale preturilor anumitor bunuri, acestea din urma nu sunt de natura inflationista. Mai mult, exista cresteri de preturi care pot fi generale, insa sunt provizorii, pentru ca mecanismul care le genereaza este un mecanism autoreglator; factorii care provoaca cresterea preturilor creeaza, in acelasi timp, si elementele care o vor aa. inseamna ca o miscare de preturi este de natura inflationista atunci cand are o forma exponentiala, respectiv o crestere de preturi antreneaza o noua crestere mai rapida, care la randul sau, antreneaza o noua crestere si mai rapida s.a.m.d., fara ca in mecanismele interne ale economiei sa existe vreun principiu de autofranare. Asemenea manifestari in evolutia preturilor isi gasesc corespondent in cea de-a treia tendinta prin care se face simtita inflatia, si anume scaderea puterii de cumparare a monedei. Ea se manifesta concomitent cu cresterea preturilor si consta in aceea ca in decursul unei perioade relativ lungi, volumul bunurilor si serviciilor ce se cumpara intr-o economie scade in atie cu masa monetara si nivelul preturilor.
Considerand inflatia ca fiind determinata de cresterea generalizata si accelerata a preturilor, apare ca posibila si o alta explicatie, nemonetara, a fenomenului inflationist, intr-ader, preturile pot creste exponential, numai cand cererea globala creste mult mai repede decat oferta; excesul de cerere putand sa duca la ceea ce se numeste spirala inflationista" sau cercul vicios al inflatiei". Evident, un exces de cerere tinde sa antreneze cresterea preturilor, ceea ce, mai departe, contribui la dezamorsarea intereselor pentru cresterea productiei; producatorii, ofertantii, in general, stiind ca prin preturi marite isi vor spori profitul, prosperitatea. Dar cresterea productiei antrena, mai departe cresterea salariilor lucratorilor - doritori si ei sa participe la impartirea rezultatelor intreprinderii in care lucreaza. Or, cresterea salariilor constituie suportul principal al cresterii puterii de cumparare a populatiei, antrenand o noua crestere a cererii excedentare.
Explicarea inflatiei in aceasta maniera poate fi completata cu teoria keynesista a ecartului inflationist", dupa care inflatia prin cerere exista, daca ecartul inflationist" se mentine si se amplifica in timp, facand sa apara in economie o cerere excedentara care antreneaza, la randul ei, cresterea preturilor.
Unii autori explica fenomenul inflationist prin intermediul ofertei, in particular al ofertei de mana de lucru, ori prin costuri - in particular prin cresterea salariilor, a profiturilor, a preturilor produselor importate etc. -, motiv pentru care intreprinderile reactioneaza prin cresterea preturilor, iar in alte cazuri, prin reducerea productiei. Cresterea inflationista a preturilor care nu se compenseaza cu cresterea corespunzatoare a salariilor duce la scaderea puterii de cumparare salariale. Aceasta pune in alerta sindicatele, care vor cere majorarea salariilor nominale necesare compensarii cresterii preturilor. Satisfacerea revendicarilor sindicatelor duce implicit la cresterea costurilor de fabricatie ale intreprinderilor si, evident, a preturilor cu efecte din cele mai negative asupra puterii de cumparare a salariilor. Aceasta corelatie dintre salarii si preturi in perioada inflationista a capatat faimoasa denumire de spirala inflationista preturi-salarii".
Cauzele si complexitatea mecanismului declansarii si desfasurarii inflatiei se cer a fi explicate nu numai prin crearea excesi de masa monetara si de credit, prin deficitul bugetar dar si prin nerespectarea unei corelatii fundamentale a economiei, respectiv aceea dintre sporirea salariilor si cresterea productivitatii muncii. Or, tocmai complexitatea cauzelor generatoare de inflatie l-au determinat pe Michel Didier sa afirme ca este dificil, daca nu chiar imposibil, de oprit spirala inflationista si de stabilizat preturile, dar trebuie multa grija si de evitat sa se puna degetul pe angrenajul inflatiei", iar a cauta vinotul de inflatie este asemanator cu a te intreba care este picatura de apa intr-un rau ce le impinge pe celelalte"'.
Ca urmare, se poate concluziona ca inflatia contemporana constituie, in egala masura, un dezechilibru material-monetar complex si un proces structural, care cuprinde, deopotri, circulatia marfurilor si a monedei, productia, ansamblul macrosocial.
Intensitatea si marimea inflatiei se pot masura cu ajutorul unor indici care exprima schimbarea relati a preturilor, precum si cu ajutorul unor indicatori care exprima cresterea masei monetare aflata in circulatie. Cei mai folositi indici in prezent, cu ajutorul carora se exprima marimea inflatiei:
a) Indicele general al preturilor si tarifelor de consum (IPC) caracterizeaza modificarea mediei ponderate a preturilor tuturor marfurilor si se determina ca un raport procentual intre pretul produsului la momentul curent si pretul produsului la momentul trecut.
Desi, la prima vedere, pune in relief un continut pur statistic, de obserre si calculare a evolutiei preturilor, IPC are un pronuntat caracter social-economic, fiind utilizat de guverne drept criteriu de apreciere a reusitei sau nereusitei politicii sale economice. Cu ajutorul lui se calculeaza rata inflatiei (Rjnf) intr-o anumita perioada de timp.
b) Masurarea inflatiei presupune si cunoasterea evolutiei puterii de cumparare a populatiei (PCB), respectiv a cantitatii de marfuri ce se pot procura cu ajutorul unei unitati monetare, deci a lorii relative a monedei. Puterea de cumparare permite, de regula, atia in timp, de la o perioada la alta pentru o tara data sau chiar intre tari, si se determina, de regula.


Inflatia imbraca astfel mai multe forme.
a) in functie de marimea ratei inflatiei delimitam :
a,) inflatie taratoare" sau moderata, care reprezinta treapta inferioara si suportabila
a procesului inflationist, cand rata anuala de crestere a preturilor este de 3-4 pana la 6% ;
a2) inflatia galopanta sau rapida, cand rata anuala de crestere a preturilor depaseste
15%. Un astfel de tip de inflatie este prezent astazi intr-o serie de tari aflate in
tranzitia spre economia de piata, ca si in unele tari in curs de dezvoltare;
a3) hiperinflatie cand r



itmul mediu de crestere a preturilor depaseste lunar 10-l5%,


numita si dezordinea dezordinelor.
Inflatia galopanta, dar mai ales hiperinflatia sunt insotite, de regula, si de un declin
economic, concretizat prin scaderea productiei nationale sau ritmului de crestere a acesteia,
de somajul de masa si de dezorganizarea vietii economice1.
b) in functie de natura indicatorilor de alerta" desprindem:
b,) inflatia prin cerere, provocata de excesul de cerere, rigiditatea sau chiar involutia ofertei pe fondul cresterii generale si de durata a preturilor;
b2) inflatia prin moneda este, mai ales, urmarea introducerii si mentinerii in circulatie a unei mase monetare excedentare in raport cu cantitatea de marfuri de pe piata, incalcandu-se astfel cerintele legii circulatiei banesti; incetinirii vitezei de circulatie a banilor, laxismului politicii autoritatilor monetare;
b3) inflatia prin costuri, determinata de cauze cu motitii diverse, care influenteaza cresterea costurilor: nivelul ridicat al pretului resurselor naturale, al costurilor salariale, al fiscalitatii si al importurilor si nu in ultimul rand, al delorizarii monedei nationale;
b4) inflatie structurala, determinata de cadrul legislativ social, de rolul si capacitatea negociati a sindicatelor in materie de venituri, discrepantele in conditiile productiei, de conditiile de formare a preturilor pe anumite piete sau in anumite sectoare ale economiei. Ea se manifesta in contextul unor strategii de impunere a preturilor de catre monopoluri sau oligopoluri ce detin puterea de decizie economica pe un segment al pietei totale sau prin intermediul unor preturi controlate si stabilite de stat pe alte considerente decat cele in functie de evolutia raportului dintre cerere si oferta2.
c) Din perspecti procesului de dezvoltare a inflatiei retine atentia :
Cj) inflatia deschisa (open-inflation"), numita si inflatie explicita", declarata" sau recunoscuta", este aceea care se dezvolta prin ea insasi, intr-o maniera autonoma, fara a putea fi stopata printr-o interventie umana ;
c2) inflatie ascunsa (oculta, refulata, franata) care se caracterizeaza prin interventia deciziilor (monetare, fiscale, bugetare etc.) din partea principalului responsabil de dezvolatarea inflatiei: statul.
Inflatia, mai ales cand se afla la cote inalte si persistente, antreneaza dezechilibre generale in economia nationala, cu multiple efecte economice si sociale.In primul rand, inflatia duce la dezorinetarea agentilor economici, la accelerarea cheltuielilor de consum, in detrimentul deciziilor de a economisi, perturbandu-se echilibrul dintre cerere si oferta.In al doilea rand, inflatia deformeaza repartizarea veniturilor; ea antajeaza pe anumiti titulari de venituri si dezantajeaza pe altii, modificand, astfel, intr-un mod greu de anticipat si de remediat, echilibrul sferei repartitiei.In al treilea rand, afecteaza negativ utilizarea resurselor economice de care dispune economia nationala, fiind neglijate activitati stringente pentru infaptuirea echilibrului economic general.In al patrulea rand, inflatia (mai ales galopanta) submineaza creditul pe termen lung, ducand, de cele mai multe ori, la diminuarea depozitelor bancare; genereaza deficite bugetare cronice.In al cincilea rand, inflatia are si importante consecinte in ul relatiilor economice internationale, mai ales pentru statele cu moneda neconvertibila, prin deprecierea acesteia sporesc considerabil cheltuielile de import si se afecteaza loarea nationala a marfurilor destinate pietelor externe.In concluzie subliniem ca, desi consecintele inflatiei sunt diferite pentru diferitele categorii de agenti economici, trebuie sa se accepte ca o realitate, ca pozitia economica a fiecaruia in parte si a tuturor este grav afectata de inflatie, care submineaza, iar la niveluri macroeconomice, distruge orice echilibru economic.
Analiza procesului inflationist din economia romaneasca evidentiaza, in primul rand, mai multe etape ce se diferentiaza prin aspecte de ordin calitativ, de continut.
O prima etapa a inflatiei se inscrie pana la Revolutia din decembrie '89, etapa caracterizata in principal, prin consecintele contradictorii ale mentinerii sub control a preturilor : pe de o parte, devine cronica penuria de bunuri si servicii paralel cu degradarea calitatii lor, iar, pe de alta parte, banii existenti la populatie au fost mentinuti la un nivel foarte scazut prin parghia salariului si sistemului impozitelor.
A doua etapa a inflatiei se intinde pana la declansarea actiunii de liberalizare a preturilor. Aceasta etapa s-a caracterizat printr-o mentinere relati a nivelului preturilor bunurilor si serviciilor dar prin cresterea explozi a veniturilor consumatorilor, fapt ce a accentuat decalajul dintre oferta de produse (in continua scadere) si masa monetara (in crestere).
Cea de a treia etapa a inflatiei este marcata de trecerea la sistemul de preturi liberalizat. Dar liberalizarea preturilor inaintea desfiintarii situatiilor de monopol ale majoritatii intreprinderilor industriale si a instaurarii sistemului concurential pe piata, cresterea mai rapida a importurilor fata de exporturi, gestionarea insuficient de riguroasa a monedei nationale de catre Banca Nationala a Romaniei ca si presiunile facute din afara, mai ales de Fondul Monetar International si de Banca Mondiala, toate au ingreunat deosebit de mult actiunile Guvernului de a stopa si, mai ales, controla procesul inflationist printr-o politica monetara adecta si aplicata cu fermitate.
Or. o inflatie controlata, ale carei limite sunt cunoscute si respectate, poate favoriza cresterea economica. in tara noastra, incepand chiar din 1990, s-au manifestat cele mai nefavorabile corelatii dintre inflatie si evolutia productiei: slumpflatia (inflatie galopanta" insotita de scaderea accentuata a productiei) si stagflatia (accentuarea inflatiei insotita de stagnarea productiei), asa cum evidentiaza si datele din tabelul I.
ELUL I Evolutia inflatiei si cresterii economice in Romania
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995


Rata inflatiei 27 175 200 296 62,0 28,0
Cursul lutar: lei/$ (dec.) 35 189 460 1276 1767 2128


Ritmul PIB -5,8 -l2,8 -7,2 + 1,7 +4,0 +7,1
Sursa: CNS, Documentar - Evolufia principalilor indicatori economico-sociall in perioada 1989-l995, din febr. 1996.In anii 1990-l992, PIB inregistrand ritmuri negative deosebit de accentuate, productia industriala s-a redus sub jumatate din nivelul realizat in 1989 dovedind o politica monetar--lutara postdecembrista necorespunzatoare. Prabusirea productiei nationale, in perioada 1990-l992, a constituit apoi terenul necesar" pentru accentuarea inflatiei si inrautatirii cursului lutar si in anii urmatori. Politica guvernului de stopare a scaderii PIB (1993-l994) si de reducere a inflatiei in perioada 1994-l995 desi a dus, pe de o parte, la deplasarea de la slumpflatie la stagflatie, iar, pe de alta parte, la o oarecare temperare a cresterii preturilor, ea nu a avut rezultatele scontate : in primul rand deoarece corelatia dintre evolutia puterii de cumparare a leului (pe piata interna si pe pietele externe ale tarii) si evolutia PIB continua sa fie puternic dezechilibrata si, ca urmare, perpetuarea unei inflatii accentuate nu se poate justifica economic. Rezulta ca a devenit o necesitate stringenta stoparea inflatiei si normalizarea corelatiei dintre evolutia inflatiei si cresterea economica. Pentru aceasta este necesar :
a) reechilibrarea ofertei globale cu cererea globala prin stimularea productiei si implicit a exportului de marfuri, manifestand preocupari reale in: promorea larga a pritizarii ; reluarea efectuarii investitiilor in domeniile cele mai importante; reducerea fiscalitatii; asigurarea unui climat de siguranta si de cointeresare pentru agentii economici straini dar si autohtoni;
b) stoparea delorizarii leului - atat in cadrul relatiilor economice nationale, dar si externe si imbunatatirea treptata a cursului lutar, inclusiv prin eliminarea tendintei de subeluare a leului si a scurgerii de venit national in exterior fara echilent.





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre piata monetar-valutara si inflatia

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics