StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » microeconomie si macroeconomie
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Ce este macroeconomia



Ce este macroeconomia

1. Ce este macroeconomia - definitie

2. Profesia de macroeconomist

3. Raportul dintre micro si macroeconomie

4. Problemele macroeconomiei

5. Variabilele macroeconomice si relatiile dintre ele

6. Obiectivele si instrumentele macroeconomiei

7. Aparitia si dezvoltarea macroeconomiei ca stiinta

Ce este macroeconomia?

Termenul provine din alaturarea cuvantului grecesc “macro”, cuvant de economie. Aceasta se ocupa cu studiul si explicarea proceselor si fenomenelor economice, agregate privite la nivelul intregii economii nationale (input-uri si output-uri nationale, PNB, inflatie, somajul, cresterea economica, ciclul economic etc.).



Macroeconomia este o parte a stiintelor economice, acea parte preocupata in principal de studiul comportamentului economiei considerata ca un tot unitar. In 1967 Allen, considera ca ea studiaza relatiile dintre principalele agregate economice (inflatia, PNB, PIB, venit national).

In 1966 Boulbing, defineste macroeconomia ca acea parte a economiei care studiaza agregatele si marimile medii cele mai importante din sistem. Macroeconomia abordeaza economia ca un intreg, incercand sa explice output-ul total, care sunt cauzele pentru care acesta fluctueaza, ce se intampla cu somajul unei tari, inflatia, ciclul economic etc.

Profesia de macroeconomist

Macroeconomistul – practicianul preocupat sa afle cum functioneaza economia ca un intreg. El culege date si informatii privind output-ul unei tari, inflatia, somajul si alte variabile economice din diferite tari, pe diferite perioade de timp si incearca sa formuleze teorii si ipoteze cu ajutorul carora incearca sa explice fenomenele respective.

Scopul – nu este sa motiveze o anumita politica, sa sustina o anumita campanie de alegere, ci sa ofere o imagine reala a economiei in vederea adoptarii unei decizii sau a unei politici corecte.

Macroeconomia studiaza componentele specifice fiecarui agent economic, fiecarei gospodarii, piete, firme de diferite tipuri. Daca macroeconomia studiaza modul de formare a output-ului total, somajului ca proces de ansamblu, a consumului total de 131e43b bunuri si servicii, microeconomia va fi preocupata de un anumit produs sau serviciu, firma sau gospodarie, consumul realizat de o singura gospodarie, actiunea consumatorilor pe un anumit tip de piata. Macroeconomia porneste de la faptul ca tendintele generale ale economiei sunt rezultatul a milioane de decizii individuale luate de firme si gospodarii.

In elaborarea teoriilor si deciziilor macroeconomice se parcurg de obicei trei etape:

Ø      se incearca sa se inteleaga mecanismele de decizie ale firmelor si gospodariilor din punct de vedere teoretic;

Ø      incearca sa explice comportamentele la nivelul intregii economii nationale prin luarea in considerare a tuturor deciziilor, gospodariilor, firmelor tipice din economie (comportamentul firmei, gospodariei ar fi modificat de mil. de ori);

Ø      da continut practic teoriilor elaborate, culegand si analizand date privind economia nationala.

Problemele macroeconomiei

Macroeconomia stabileste si incearca sa rezolve un numar de probleme a caror formulare difera de la una la alta, de la un mod de gandire la altul. Totusi problemele care revin cu frecventa cea mai mare la nivel national pot fi considerate ca fiind urmatoarele: somajul, inflatia, ciclurile economice, inflatia, cresterea economica, rata de schimb si balanta de plati externe, modalitatea de venit.

Somajul – fiecare economie este caracterizata de raritatea resurselor. Atunci de ce se irosesc anumite resurse, care sunt factorii care determina un somaj mai inalt sau mai scazut? diferenta de someri de la un an la altul, de ce nu exista intotdeauna un loc de munca pentru fiecare persoana care vrea sa munceasca?.

Inflatia – reprezinta o crestere a nivelului general al pretului. Acest fenomen a aparut in 1970 in tarile occidentale iar in Romania dupa 1989. Care sunt cauzele care declanseaza inflatia?, trebuie sa ne temem de efectele inflatiei sau sa le neglijam?, sau care sunt procesele inflationiste asupra populatiei.

Raportul dintre micro si macroeconomie

Se refera la tendinta output-ului (venitului) si somajului de a fluctua in decursul timpului in sus sau jos (perioadele de avant economic, caracterizate de cresterea output-ului total si micsorarea somajului).

Ce este ciclul economic? De ce economiile nationale au miscari ciclice? De ce dupa o anumita perioada de stabilitate intra in instabilitate?

Stagnarea – este un fenomen aparut dupa 1970 si consta in aparitia simultana a recesiunii (scaderea output-ului total si cresterea somajului) si aparitia inflatiei.

Cauzele ei reprezinta un fenomen intamplator, va domina economia in continuare?

Cresterea – in locul variatiilor pe termen scurt, ale venitului national, specifice ciclurilor economice, cresterea economica este caracterizata de cresterea pe termen lung a venitului national. Incepand cu anii ’70 s-a observat o incetinire a ratelor de crestere economica in majoritatea tarilor dezvoltate, venitul pe cap de locuitor fiind stagnant.

Rata de schimb si Balanta de schimb externe – tranzactiile internationale sunt inregistrate in balanta de schimb externa. Rata de schimb si balanta de schimb sunt influentate atunci cand valuta unei tari se schimba cu altele.

Care sunt cauzele si consecintele asupra tranzactiilor internationale? Care sunt factorii care arata directia de bunuri si valori din diferenta tarii?

In ce priveste modalitatea de repartizare a venitului, care este mecanismul prin care output-ul total al unei tari este repartizat catre populatie? De ce in lume exista oameni bogati si oameni saraci?

Variabilele macroeconomice si relatiile dintre ele

Variabilele de baza sunt:

Ø      output-ul (venitul);

Ø      rata somajului;

Ø      nivelul general al preturilor;

Ø      rata de schimb;

Ø      balanta de plati externe.

Venitul total poarta denumiri diferite: PIB, PNB, venit national. Acestea pot fi calculate insumand valorile monetare ale tuturor bunurilor si serviciilor realizate intr-o economie, intr-o perioada de timp. O dificultate majora in calcularea totala a output-ului unei economii o reprezinta preturile (X -> 10% => PIB, PNB -> 10%).

Pentru calcularea output-ului total avem doua metode:

Ø      determinarea PNB nominal (in preturile curente in anul respectiv);

Ø      PNB real (se ia in considerare preturile unui an, considerandu-l an de baza).

Diferenta intre output-ul unei tari este diferenta dintre output-ul curent (ceea ce sa produs efectiv in tara respectiva) si output-ul potential (ceea ce s-ar putea produce in tara respectiva).

Obiectivele si instrumentele macroeconomiei

Principalele obiective sunt: reducerea somajului, mentinerea stabilitatii preturilor, rata satisfacatoare a output-ului, o balanta de schimb echilibrata (export = import). Instrumentele macroeconomice se refera la politicile macroeconomice, politici privind cresterea venitului,
anti-somaj, anti-inflatie.

Aparitia si dezvoltarea

Este o stiinta noua, fondatorul ei (unul dintre intemeietorii economiei ca stiinta) Adam Smith, care in 1776 publica o lucrare: “Introducere in natura si avutia natiunilor”, spunea ca avutia natiunilor nu constituie rezultatul acumularilor de aur si argint, cum se credea pana la el, ci este rezultatul oamenilor obisnuiti si a comertului pe pietele libere.

Macroeconomia, ca stiinta, nu a fost recunoscuta pana in secolul 20. aceasta recunoastere a avut drept consecinta 3 cauze:

Ø      aparitia sistemului conturilor national – element indisponibil in studiile macroeconomice;

Ø      aparitia ciclurilor economice;

Ø      marea depresiune din perioada 1929-1933.

Un alt lider a fost Frielman care a elaborat teoria monetarista explicand ca toate fenomenele negative macroeconomice au la baza excesul de moneda de pe piata.

Rezultatele macroeconomice si analiza lor

Intreaga activitate care se desfasoara la nivelul economiei nationale se materializeaza intr-o serie de rezultate care sunt exprimate cu ajutorul unor indicatori fizici si valorici.

Indicatorii valorici au ca sfera de aplicare mult mai mare si se regasesc in sistemul conturilor nationale. El este un sistem de evidenta macroeconomic si elementele care se masoara sunt:

Ø      fluxurile de bunuri si servicii;

Ø      fluxurile de venituri si cheltuieli;

Ø      stocurile de bunuri si valoarea financiara

Toate aceste elemente se exprima cu ajutorul unor indicatori valorici. Cei mai utilizati indicatori sunt:

Ø      PIB – valoarea de piata a tuturor bunurilor si serviciilor finale, produse de agentii economici ai unei tari pe teritoriul ei, pe o perioada determinata;

Ø      PNB – valoarea de piata a bunurilor si serviciilor finale produse de producatorii autorizati pe teritoriul tarii respective, dar si in alta tara;

Ø      PIN – produsul intern net – diferenta dintre PIB si consumul de capital fix (amortismentul);

Ø      PNN = PNB – A (produsul national net);

Ø      VN – venitul obtinut de toti producatorii de factori de productie, ca urmare a participarii la bunuri si servicii;

Ø      VP – venituri curente ale persoanelor, provenite din activitatea producatorilor sau din transferurile de la guvern si intreprinderi;

Ø      VPD – venitul personal disponibil – este venitul ramas la dispozitia populatiei dupa ce acesta si-a platit impozitele si taxele catre stat;

Ø      Ri – rata inflatiei;

Ø      RS – rata somajului.

Metode de determinare a produsului national brut

PNB apare sub doua forme: PNN si PNR. PNN reprezinta valoarea de piata a bunurilor si serviciilor finale (se elimina toate produsele sau serviciile intermediare) intr-o tara la valoarea nominala (preturile din anul respectiv).

PGS – produsul global social – reprezinta valoarea totala a bunurilor si serviciilor intermediare.

EX[1]: PNN – presupunem ca economia nationala a unei tari este formata din 3 firme si ca relatiile dintre acestea ar fi urmatoarele:



a = insumarea vanzarilor finale = 700 + 850 = 1550

b = vanzarile totale – vanzarile intermediare = 50 + 50 + 200 + 200 + 300 + 700 + 850 – vanzari intermediare.

Daca in determinarea PNB se tine cont de preturile curente, adica de preturile din anul respectiv, rezulta PNBN (nominal). PNB, in general, poate fi calculat prin doua metode:

Ø      metoda cheltuielilor: unde PNB = C + IB + G + ENET
C – cheltuieli totale efectuate de populatie (totalitatea cheltuielilor pentru consum, pentru cumparare de bunuri, servicii etc.);
IB – investitii brute (investitii pentru cresterea capacitatilor de productie; investitii de inlocuire a capitalului fix uzat; nivelul modificarii stocurilor anuale; valoarea locuintelor nou construite);
G – totalitatea cheltuielilor guvernului (sectorul public);
ENET – exportul net (diferenta dintre importuri si exporturi)

Ø      metoda veniturilor: unde PNB = VN + Ti + D
Ti – taxele indirecte;
D – deprecierea capitalului.

Taxele indirecte (Ti) sunt taxele percepute pe vanzari, impozite, TVA etc.

Venitul national (VN) poate fi calculat prin doua metode:

Ø      insumarea veniturilor realizate de catre toti posesorii factorilor de productie:
VN = Profit + Dobanda + Renta + Salariu

Ø      insumarea veniturilor create in cadrul firmelor producatoare de bunuri si servicii, adica valoarea adaugata. La nivel national, valoarea adaugata este egala cu venitul national.

PNB real

Cresterea PNB (PNB = Q x P) poate avea loc prin doua moduri:

Ø      cresterea preturilor (P);

Ø      cresterea productiei (Q).

O crestere a PNB numai prin majorarea preturilor nu contribuie la imbunatatirea conditiilor de viata si de trai ale populatiei. De aceea se impune calcularea PNBR (real), adica a PNB exprimat in preturi constante, luand ca baza preturile dintr-un anumit an. In acest scop, PNBN (nominal) se corecteaza cu inicele general al preturilor care se calculeaza dupa urmatoarea formula:

unde     q1 – cantitatea de bunuri si servicii dintr-un anumit an (anul curent);

            p1, p0 – preturile din anul curent (p1) si anul de baza (p0).

EX: In anul „n”, PNBN = 2000 mld. Lei, iar in anul „n+1”, PNBN = 3600 mld. Lei, iar
IGP = 180%. Se cere sa se calculeze PNBR.

EX: Presupunem ca intreaga economie a unei tari produce doar 3 bunuri: x, y, z.
Iar relatiile dintre Q si P sunt:

Productia

Pret

PNBN

PNBR

Bunuri                        Anul

0

1

2

0

1

2

0

1

2

0

1

2

X

2

3

2

10

10

20

20

30

40

20

30

20

Y

3

4

2

20




25

30

60

100

60

60

80

40

Z

3

4

4

30

40

50

90

120

200

90

120

120

TOTAL

170

250

300

170

230

180

PNB = Q x P

                               

                                

                              

Raportul procentual dintre PNBN si PNBR se numeste DEFLATOR.

Pornind de la marimea deflatorului, la nivelul economiei nationale putem sa determinam evolutia preturilor.

In anul 1, comparativ cu anul 0, preturile au crescut cu 26% (126%-100%), iar in anul 2, comparativ cu anul 1, preturile cresc cu 31-32% {[(166*100)/126]-100. In situatia in care cunoastem PNBN si marimea deflatorului, putem afla PNBR, prin raportarea PNBN/Deflator.

PNBN poate sa creasca atat pe seama cresterii cantitatilor de bunuri si servicii, cat si pe seama cresterii preturilor.

PNBR poate sa creasca numai pe seama cresterii cantitatii de bunuri si servicii.

Exista posibilitatea ca PNBN sa creasca iar volumul productiei reale fizice sa scada.

Legatura dintre PNB si bunastarea economica, sociala generala

Intre PNB si bunastarea economica, sociala generala exista o stransa interdependenta deoarece PNB reprezinta suportul material al bunastarii, iar nivelul acestuia influenteaza cresterea PNB.

PNB poate sa se modifice fara ca bunastarea sa se schimbe, iar bunastarea poate sa se modifice in conditiile aceluiasi PNB.

Principalele cauze care determina aceste necorelari sunt:

Ø      rezultatele unor activitati productive, legale, care nu sunt luate in calculul PNB (ex: meditatii, activitatea casnica);

Ø      bunastarea economica depinde atat de cantitatea bunurilor economice produse la nivel national, cat si de structura acestora;

Ø      bunatatea economica individuala depinde si de modalitatile de distribuire a veniturilor si a bunurilor economice (daca un locuitor beneficiaza in medie de 200 mil. lei/cap/an, asta nu inseamna ca toata lumea are 200 mil.);

Ø      cand in PNB nu sunt incluse tranzactiile care se desfasoara pe piata neagra (subterana) – activitate productiva ilegala;

Ø      durata timpului liber, influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea PNB.

Crestere duratei timpului liber, conduce la scaderea PNB si la cresterea bunastarii economice, sociale generale. De multe ori, veniturile obtinute prin prelungirea programului de lucru, nu compenseaza pierderile cauzate de reducerea timpului liber care se reflecta in special in starea de sanatate si gradul de pregatire.

PNB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale, dar nu si consumul final, consum care conduce la cresterea bunastarii economice (este vorba despre importul de bunuri economice).



[1] Aplicatia poate fi data la examen







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre microeconomie si macroeconomie









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics