StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » managementul productiei
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Structura organizatorica a intreprinderii pe baza centrelor de responsabilitate



Structura organizatorica a intreprinderii pe baza centrelor de responsabilitate

I. Organizarea activitatii intreprinderii pe centre de responsabilitate

II. Tipuri de centre de responsabilitate

III. Factori de influenta a activitatii centrelor de responsabilitate




I. Tendinta dominanta care se manifesta in prezent in intreprinderile romanesti este orientarea catre client si implicit spre schimbare. In acest context, organizarea activitatii pe centre de responsabilitate devine o premisa a satisfacerii exigentelor clientilor, precum si a inscrierii intreprinderilor pe traiectoria eficientei economice. Managementul pe baza centrelor de responsabilitate este utilizat pe scara larga in firmele din tarile dezvoltate, insa in Romania, exista reticente in ceea ce priveste aplicarea acestuia, in deosebi din cauza unor aspecte, care tin de mentalitatea managerilor. Oportunitatea aplicarii managementului pe baza centrelor de responsabilitate este sustinuta de o serie de argumente, cum ar fi:

  • Posibilitatea de stabilire a responsabilitatii pentru cheltuielile efectuate
  • Urmarirea si fundamentarea corecta a cheltuielilor pe locurile lor de formare
  • Delimitarile cheltuielilor care nu depind strict de activitatea de productie de cele care sunt conditionate de acest proces
  • Stabilirea abaterilor de la nivelurile prestabilite ale acestor cheltuieli
  • Instituirea unui sistem de reguli care sa permita evidentierea responsabilitatilor fiecarui executant
  • Introducerea unui sistem de alocare a resurselor si de urmarire a modului de utilizare a acestora, prin elaborarea unor bugete de cheltuieli specifice fiecarui centru de responsabilitate.

Cerinte ale utilizarii acestui sistem:

  • Impartirea pe centre de responsabilitate trebuie sa se bazeze pe organizarea existenta in cadrul intreprind 555h74f erii si sa fie actualizata numai atunci cand impartirea responsabilitatilor trebuie modificata
  • In cadrul centrelor de responsabilitate trebuie sa fie cuprinse toate domeniile de activitate ale intreprinderii, fara a exista o suprapunere a activitatilor desfasurate in mai multe centre de responsabilitate.
  • Un centru de responsabilitate nu poate fi condus decat de un responsabil.

Fiecare centru de responsabilitate dintr-o intreprindere poate fi considerat un centru decizional, care are o anumita autonomie (relativa) si prezinta un anumit grad de delegare a puterii decizionale.

Centrele de responsabilitate se situeaza la toate nivelurile ierarhice din cadrul structurii organizatorice a firmei.

Gradul de delegare delegat fiecarui centru de responsabilitate din organizatie de catre management constituie un aspect deosebit de important in configurarea noii structuri organizatorice a intreprinderii.

Caracteristici ale unui centru de responsabilitate:

  • Plasat sub autoritatea unui responsabil
  • Exercita una sau mai multe misiuni concretizate in obiective cantitative si valorice
  • Dispune de un ansamblu de resurse necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite
  • Are autonomie relativa in cadrul bugetului de resurse.

Punerea sub control a unui centru de responsabilitate consta in:

  • Determinarea si evaluarea obiectivelor
  • Previziunea si evaluarea consumurilor necesare pentru atingerea obiectivelor
  • Controlul eficacitatii si eficientei centrului de responsabilitate

Eficacitatea unui centru de responsabilitate surprinde relatia dintre productia acestuia si nivelul obiectivelor prestabilite.

Eficienta unui centru de responsabilitate reflecta raportul dintre nivelul rezultatelor obtinute (nivelul productiei obtinute) si cel al consumurilor prestabilite (consumuri standard).

Un centru de responsabilitate este eficient daca la un anumit nivel al resurselor de care dispune obtine un volum suplimentar de productie.

Prin urmare, un centru de responsabilitate, poate fi eficace, fara insa a fi eficient, in sensul ca isi poate indeplini obiectivele de productie in conditiile unor consumuri suplimentare de resurse.

II. Tipuri de centre de responsabilitate:

  1. centre de costuri
  2. centre de cheltuieli discretionare
  3. centre de cifra de afaceri
  4. centre de profit
  5. centre de rentabilitate

  1. Centrele de costuri – sunt specifice sectiilor sau atelierelor de productie:
    • Obiectivul sefului de sectie sau de atelier consta in producerea unei cantitati de produse, in conditiile unui consum minim de resurse materiale si de munca vie.
    • In practica, normele de consum sunt stabilite de catre serviciile tehnice sub forma unor standarde de consum, obiectivul sefului de atelier sau de sectie constand in minimizarea abaterilor dintre costurile reale si cele standard.
    • Eficienta si eficacitatea unui astfel de centru sunt exprimate in indicatori masurabili.


  1. Centrele de cheltuieli discretionare:

Cheltuielile discretionare sunt acele cheltuieli care nu pot fi stabilite in functie de un plan de activitate de productie. Aceste centre se caracterizeaza prin faptul ca rezultatul activitatii lor nu este direct masurabil. De asemenea, in aceste centre este dificil sa se faca o departajare a cheltuielilor variabile de cheltuielile de structura. Prin urmare, cheltuielile cuprinse in bugetul unui astfel de centru sunt considerate cheltuieli de structura.

Aceste se numesc „de cheltuieli discretionare” pentru ca bugetul acestora se fundamenteaza pe baza experientei responsabililor. Obiectivul unui astfel de centru consta in executarea de servicii de buna calitate in conditiile incadrarii intr-un buget stabilit.

Bugetul centrelor de cheltuieli discretionare este un buget de autorizare a cheltuielilor sau, altfel spus, este un buget al administratiei.

Managementul intreprinderii trebuie sa aiba in vedere:

  • limitarea la maxim a numarului de centre de responsabilitate in cadrul serviciilor functionale

  • supravegherea tendintei de crestere a nivelului cheltuielilor acestor centre (trebuie mentionat ca eficacitatea si eficienta nu sunt masurabile in cazul acestor centre).

  1. Centrele de cifra de afaceri (centre de produse sau centre de incasari) – au ca obiectiv realizarea unui volum de productie sau de vanzare dinainte stabilit, in vederea maximizarii cifrei de afaceri.

Este cazul unui compartiment de vanzari, al carui responsabil nu are autoritate asupra nivelului preturilor si nu are controlul asupra cheltuielilor de distributie, obiectivul acestuia fiind cresterea volumului vanzarilor in conditiile incadrarii intr-un buget alocat.

  1. Centrele de profit sunt centrele ale caror responsabili trebuie sa gaseasca cele mai bune corelatii intre costuri si incasari. Aceasta situatie se regaseste cel mai bine in cadrul unei linii de productie sau intr-un magazin de produse finite. Profitul obtinut in urma activitatii desfasurate de acest centru este masurabil in termeni de „marja”, care se defineste ca o diferenta intre cifra de afaceri, pe de o parte, si suma costurilor de productie ale produselor vandute si ale cheltuielilor de desfacere (de distributie), pe de alta parte.

Obiectivul unui centru de profit se poate exprima fie in valori absolute, fie in procente, in functie de cifra de afaceri.

Bugetul general al unui centru de profit poate si descompus in:

  • bugetul produselor
  • bugetul de cheltuieli
  • bugetul de profit sau al marjei.

  1. Centrele de rentabilitate (centre de investitii) sunt centre a caror responsabilitate este orientata catre activele utilizate. Centrele de rentabilitate reprezinta o varianta a centrelor de profit, insa o forma mai elaborata a acestora.

Astfel, centrele de rentabilitate sunt centre de profit, al caror responsabil are un obiectiv de rentabilitate nu numai in functie de vanzari, ci si in functie de capitalul utilizat. In realitate se pot considera doua niveluri diferite ale centrelor de rentabilitate:

  • nivelul care participa activ la alegerea tipului de investitie si al carui obiectiv se exprima sub forma de raport:

rezultatul (marja) centrului / imobilizari brute + nevoia de fond rulment a centrului



nevoia de fond de rulment = stocuri + creante – datorii curente

  • nivelul compartimentelor care sunt responsabile de gestiunea activelor circulare:

marja centrului / nevoia de fond de rulment a centrului

Centrele de responsabilitate se pot constitui pe baza:

  • unei activitati de productie (executarea unui produs /serviciu)
  • unui proces tehnologic (prelucrari mecanice, montaj, finisaj etc)
  • unui domeniu de activitate (proiectare, vanzare, aprovizionare etc)
  • unor activitati auxiliare (reparatii, producerea unor anumite tipuri de energie, SDV-uri etc)

Indiferent de obiectul de activitate, in cadrul fiecarui centru de responsabilitate:

  • se intocmeste bugetul propriu de cheltuieli
  • se urmaresc eventualele abaterile de la bugetul prestabilit
  • se identifica si se analizeaza cauzele care au produs abaterile
  • se iau masuri de corectie a abaterilor si de eliminare a cauzelor generatoare

Reguli ce trebuie avute in vedere in structurarea activitatii intreprinderii pe centre de responsabilitate:

  • impartirea in centre de responsabilitate trebuie sa aiba ca punct de plecare organigrama intreprinderii si sa fie actualizata de fiecare data cand are loc o reimpartire a autoritatii
  • toate domeniile de activitate ale intreprinderii trebuie cuprinse in centrele de responsabilitate, intrucat nici o decizie nu poate fi adoptata fara a se regasi sub autoritatea unui astfel de centru
  • nici o decizie nu poate fi sub incidenta unei duble autoritati si, implicit, o activitate nu se poate desfasura in mai multe centre de responsabilitate
  • o persoana nu poate desfasura activitati in doua centre de responsabilitate, iar un centru nu poate fi condus decat de un responsabil.

III. Factori de influenta a activitatii centrelor de responsabilitate:

    1. proprietarul – influenteaza strategia si obiectivele intreprinderii si implicit a centrelor de responsabilitate; influenteaza volumul resurselor
    2. managementul (conducerea generala) intreprinderii – fundamenteaza strategia si obiectivele intreprinderii din care decurg obiectivele centrelor; negociaza sistemul de recompense si procedurile de control.
    3. marimea intreprinderii – influenteaza prin marimea resurselor pe care le are intreprinderea si in functie de care se poate stabili bugetul; influenteaza acceptarea sau respingerea schimbarii concretizate in reorganizarea activitatii pe baza centrelor de responsabilitate; influenteaza numarul de centre
    4. dotarea tehnica – influenteaza performanta si incadrarea in buget
    5. potentialul uman – pregatirea profesionala, varsta, motivarea, capacitatea de munca
    6. situatia economico – financiara – influenteaza marimea fondurilor la nivelul fiecarui centru, succesul in afaceri, strategia centrelor de responsabilitate
    7. cultura si comportamentul intreprinderii – influenteaza normele de comportament ale angajatilor, masurarea performantelor si stabilirea recompenselor.

Problema organizarii activitatii pe centre de responsabilitate se pune indeosebi in firmele mijlocii si mari. Spre exemplu, in microintreprinderi, se constituie un singur centru de responsabilitate, condus de catre intreprinzator, care set in acelasi timp proprietar si manager.

Principalele atribute ale unui centru de responsabilitate sunt:

  1. autostabilitate (proprietatea centrului de responsabilitate de a-si mentine o anumita stare prin adaptare la schimbarile care il influenteaza)
  2. autoorganizarea (proprietatea centrului de a-si crea structuri stabile in situatii noi)

I. Tipul de productie

II. Metode de organizare a productiei de baza

1.organizarea productiei in flux

2,tipologia linilor de productie in flux

3.proiectarea liiilor de prod.in flux

4.parametrii de functionare a liniilor de prod in flux

5.eficienta economica a liniilor de prod.n flux

 

Organizarea activit de productie in sectiile de baza ale unei itreprinderi e influentata in mare masura de tipul de productie existent in acea intreprindere.

In intreprinderile de productie exista 3 mari tipuri de productie:

1.Tipuri de productie in masa

2. ------------------------ in serie

3.------------------------ individuale( unicate)

Tipuri de productie -este o stare organizatorica si organizatorica a unei intrepr determinata de un ansamblu de factori cum ar fi:

-vol prodctiei fabricate

-nomenclatura de fabricatie

-gradul de specializare a intreprinderii in ansamblul sau, a sectiilor de productie si a locurlor de minca

-amplasarea locurilor de munca

-modul de deplasare a porduselor de la un loc de munca la altul

Productie in serie: poate fi in fct de

-marimea loturilor de fabricatie

-tip de productie mare/ mijlocie/ mica

            Lotul de fabricatie = cantitatea de productie care se transporta o singura data intre 2 locuri de munca si a carei marime este calculata ai  sa se asigura continuitatea procesului de productie.

Tipul de productie existent intr-o intrepr influenteaza in mod determinant metodele de organizare a productiei din sectiile de baza, sistemele, metodele si tehnicile de management promovate precum si metodele de evidenta si control al productiei.

In cazul productiei in masa si de serie in masa procesul de productie se organizeaza sub forma liniilor de productie in flux, iar in cazul seriei mici si al tipului de productie individual rocesul de productie este organizat conform principiului grupelor omogene de masini.

In cazul seriei mijlocii procesul de productie este organizat preluandu-se elemente atat specifice tipului de productie in masa si serie mica cat si tipul de productie individuala si serie mica.

De regula intr-o intreprindere productieva nuu exista un singur tip de productie ci coexista elemente proprii celor 3 mari tipuri de productie.

Met de orga… sunt adegvate tipuli de productie care are cea mai mare pondere si totodata conditiilor concrete existente in intreprindere.

Tipul de productie in masa.

Elem caracteristice:

-fabricarea unei nomenclaturi reduse de tipuri de produse in mod neintrerupt si in cantitati mari si f mari

-grad de specializare ridicat al productiei

-deplasarea produselor de la un loc de nunca la altul se realizeaza buc cu buc in mod continuu cu ajutorul unor mijloace de transport specifice cu deplasare continua.

-locurile de munca sunt amplasate sub forma linilor de productie in flux

-nivel inalt de specializare a fortei de munca

Tipul de productie in masa creeaza conditii favorabile folosirii pe scara larga a proceselor de productie automatizate, cu efecte benefice in planul eficientei economice a intreprinderii.

Tipul de productie in serie

- e specific intreprinderilor de productie care fabrica o nomencaltura relativ larga de produse( nr mare de tipuri de produse) in mod periodic si lotul de fabricatie de marime mare, mijlocie, mica

-gradul de specializare a intreprinderii si a locurilor de munca este mai redus  decat in cazut tipului de productie n masa, variind in fct de marimea seriilor de fabricatie

-deplasarea produselor intre locurile de munca se realizeaza cu mijloace de transport cu functionare discontinua

-locurile de munca sunt amplasate dupa iferite criterii, in fct de marimea seriilor de fabricatie

In cazul tipului de productie de serie se intalnesc caracteristici comune atat tipului de productie in masa cat si tipului de productie individual.

Tipul de productie individual

Caracteristici

-fabricarea unei nomenclaturi largi de produse, in cantiati reduse, uneori chiar unicate

-repetarea fabricarii unor produse are loc la intervale de timp nedeterminate

-utilajele in dotare  au un caracter universal, iar personalul poseda o calificare inalta

-deplasarea produselor intre dif locuri de unca se realizeaza bucata cu bucata sau in loturi mici de fabricatie, cu ajut unor mijloace de transport cu deplasare discontinua




-amplasarea locurilor de munca in sectiile de  productie se face conform primcipiului grupelor omogene de masini.

Metode de organizare a produsctiei de baza

1 Met de organizare a productiei in flux pt tipuri de productie in masa

2 Met de organizare a productiei pe comenzi pt tipul de productie in serie

3 Met de organizare a productiei pe unicate pt tipul de productie individuala

1.

-reprezinta o forma superioara de organizare a productiei

-presupune permanentizarea executarii ueni operatii tehnologice sau a unui grup de operatii tehnologice pe anumite locuri de munca ale fluxului tehnologic si implicit realizarea unei incarcari complete a locurilor de munca.

            Q· t >= Ft

Q- volumul productiei ce tre fabricat dintr-un anumit produs( cantitatea de produse ce se realizeaza pe linie)

t- norma de timp

Ft- fondul de timp al utilajului care executa op.

Caracteristici

-          divizarea procesului tehnologic in operatii egale sau multiple dpdv al timpului necesar pt prelucrarea unui produs, precum stabilirea unei succesiuni rationale  a acestora

-          repartizarea operatiilor tehnologice pe anumite locuri de munca specializate in executarea lor

-          amplasarea locurilor de unca in ordinea impusa de succesiunea operatiilor tehnologice, sub forma unor linii tehnologice in flux

-          trecerea produselor de la un loc de munca la altul in cadrul liniei se realizeaza dupa cum urmeaza: -- pt luniile in flux caract prin sincronizarea executarii operatiilor, produsele trec de al un loc de munca la altul in mod continuu, avand la baza un ritm relementat continuu; -- pt liniile in flux nesincronizate, trecerea  se realizeaza intr-un mod discontinuu pe baza unui ritm liber de lucru

-          procesul de productie e desf  in mod concomitent pe toate locurile de munca din cadrul liniei de productie in flux.

-          Pt liniile de productie in flux sincronizate lansarea produselor in fabricatie, deplasarea acestora intre dif locuri de munca precum si iesirea produselor de pe linie de roductie se  realizeaza la intervale egale cu marimea tactului de productie. Tactul de productie = intervalul de timpla care ies de pe linia de productie in flux 2 produse consecutive.

-                Pt op tehnologice a caror durata sunt egale cu marimea tactului de productie nr locurilor de munca este = cu 1

-                Pt op  a caror durata sunt multiple nr loc de munca se calc astfel:

Nlmi- nr loc de munca pt op i

ti-durata op i

T- marimea tactului de prod

-          deplasarea produselor intre locurile de unca se realizeaza cu ajut unor mijlo de transport adecvate

-          executarea unui anumit produc sau a unei grupe de produse ca sunt asemanatoare dpdv constructiv, al gabaritelor si al proc tehnologic.

Tipoligia liniilor de productie in flux

A.Gradul de continuitate

B.Nomenclatura productiei fabricate

C.Ritmul de functionare

A.

-pot fi in flux continuu si in flux intermitent

L de productie in flux continuu

-forma superioara de organizare a productiei in flux

produsele trec de la un loc de unca la altul in md continuu, pa baza unui tact de productie bine determinat

-duratele op tehnologice sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie, fiind posibile executarea lor sincronizata.

b. Linii de productie in flux intermitent:

-nu functioneaza pe baza unui tact de productie determinat

-duratele operatiilor tehnologice nu sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie;

-pentru locurile de munca ale caror operatii au duratele mai mici decat restul locurilor de munca, procesul tehnologic se interpune, determinand aparitia timp de nefunctionare a masinilor de pe linie.

-pentru locurile de munca ale caror operatii au durate mai mari decat restul locurilor de munca, apar stocuri de productie neterminata, cu toate dezavantajele pe care le presupun acestea.

2. Nomenclatura productiei fabricate:

-linii de productie in flux cu nomenclatura constanta;

-linii de productie in flux cu nomenclatura variabila;

- linii de productie in flux cu nomenclatura de grup.

  1. sunt specifice tipului de productie in masa

-se mai numesc linii in flux monovalente

-locurile de munca au o specializare ridicata, care executa un numar mic de operatii ale procesului tehnologic;

  1. fabrica mai multe tipuri de produse , a caror executie presupune parcurgerea unor procese tehnologice asemanatoare

-sunt cunoscute si sub denumirea de linii in flux polivalente

-sunt astfel proiectate incat sa se poata adopta cu usurinta la schimbarea nomenclatorului de produse

-sunt prezente indeosebi in intreprinderi in care predomina tipul de productie in serie

  1. specific intreprinderilor care fabrica o nomenclatura larga de produse asemanatoare d.p.d.v. al fluxului tehnologic sau al configuratiei.

-locurile de munca sunt datate cu masini si utilaje capabile sa prelucreze diferitele tipuri de produse cu reglari minime

3. Ritmul de functionare al liniilor in flux

a.linii de productie in flux cu ritm reglementat

b.linii de productie in flux cu ritm liber

Ritm de lucru al liniei de productie in flux= cantitatea de produse executata pe linie in unitatea de timp

  1. livreaza pe unitatea de timp o cantitate de produse egala cu marimea ritmului de lucru

-asigura indeplinirea conditiilor pentru executarea in mod sincronizat a procesului de productie specific tipului  de serie mare sau de masa

  1. livreaza cantitatile de produse la intervale de timp nereglate

-dat fiind faptul ca liniile de productie cu ritm reglementat are cea mai ridicata eficienta economica, se urmareste adaptarea liniilor de productie cu ritm liber la modul de functionare sincronizat( pentru aceasta este necesar ca duratele operatiilor tehnologice sa fie egale sau multiple de marimea tactului de productie)

-pentru operatiile cu durate mai mici decat marimea tactului de productie, se realizeaza o conasare a acestora, pentru a obtine durate egale sau multiple de marimea tactului de productie;

-pentru operatiile cu durate mai mari decat marimea tactului de productie, se procedeaza la spargerea acestora pentru a obtine durate egale sau multiplede marimea tactului de productie.



Proiectarea liniilor de productie in flux:

Proiectarea unei linii de productie in flux presupune:

a.proiectarea constructiva a produselor care vor fi executate in cadrul liniei

b. proiectarea tehnologica a liniilor

  1. are in vedere acele elemente care asigura stabilitatea constructiva, unificarea, tipizarea, precum si interschimbabilitatea acestora.
  2. Se realizeaza pe baza proiectarii constructive si consta in stabilirea urmatoarelor elemente:

-nomenclatorul produselor care vor fi executate in cadrul liniei

-tehnologia de fabricatie a produselor

-operatiile tehnologice si succesiunea lor

-utilajele ce vor fi folosite si gradul lor de specializare

-utilajele ce vor fi folosite si gradul lor de specializare

-nivelul de calificare a fortei de munca

Parametrii de functionare a liniilor de productie in flux

-Tactul de productie

-Ritmul de lucru al liniei

-Numarul de locuri de muca din cadrul liniei

-Nr.de muncitori care lucreaza pe linie

-Lungimea liniei

-Viteza de deplasare a mijloacelor de transport care servesc linia

Tactul  de productie= intervalul de timp la care ies de pe linie 2 produse consecutive

T=t x 60/Q

T= tactul de productie al liniei

t = fondul de timp al liniei de productie in flux pe o perioada determinata exprimata in ore

Q= productia ce urmeaza a fi realizata in perioada de timp stabilita ( t)

Tactul de productie poate fi determinat in mai multe moduri:

  1. in cazul in care exista intreruperi in cadrul regimului de lucru al liniei, marimea tactului de productie poate fi determinat cu ajutorul relatiilor:

T= t x 60 – i/  Q    (4)

i= marimea intreruperilor in cadrul regimului de lucru exprimat in minute:

T=  t x 60 x k/ Q  (5)

K= coeficientul programat de utilizare a  timpului de lucru

  1. in cazul liniilor in flux polivalente, unde normele de timp ale produselor sunt diferite, tactul de productie se determina astfel:

T= t x 60/ A+B x b + C x c  x Kr   (6)

Kr= coeficient de corelatie care tine cont de timpul de intrerupere in functionarea liniei pentru reglarea utilajelor , reglare necesitata de trecerea de la fabricarea unui produs la fabricarea altui produs.

A,B,C = cantitatile de produse ce urmeaza a fi fabricate

b=  coeficient de transformare din cantitati de produs real B in cantitati de produs reprezentativ A

b= ntb/ nta

c= coeficient de transformare din cantitati de produs real c in cantitati de produs reprezentativ A

c= ntc /  ntA

  1. In cazul liniilor in flux polivalente in cadrul carora se fabrica produse cu aceeasi norma de timp unitara, marimea tactului de productie este data de relatia:

T= t x 60 x k / A+ B +C    (7)

Ritmul de lucru al liniei in flux  = cantitatea de produse care se executa pe linie in unitatea de timp

R= 1/ T (8)  sau R= Q/ t x 60  (9)

Numarul de locuri de munca :

  1. numarul de locuri de munca pentru fiecare operatie in parte este dat de relatia:

N lmi=  ∑ ti / T   (11)

n= nr.de operatii care se executa pe linie

Numarul de muncitori care lucreaza pe linie este conditionat de marimea normei, de servirea normei, de servirea acestora.

Norma de servire a unui muncitor = numar de masini pe care acesta le poate servi concomitent in cadrul regimului de lucru

  1. daca masinile nu au timpi de lucru autonomi, norma de servire este egala cu 1
  2. daca masinile au timpi de lucru autonomi, norma de servire este mai mare decat 1 si se determina prin relatia

Nsi=  t ai + t oi / t oi

T ai = timpul de lucru automat al masinii la operatia i

T oi=  timpul de ocupare a muncitorului la operatia i

O data stabilita marimea normei de servire, se determina numarul de muncitori care executa operatia i

N mi= N lmi/ N si  ( 13)

- numarul de muncitori care lucreaza pe linia de productie in flux

N mt= ∑ Nmi ( 14)

Lungimea liniei de productie in flux

  1. Daca locurile de munca sunt asezate de aceeasi parte a benzii transportoare


L = N lmt x d   (15 )


 d=   distanta medie intre 2 locuri de munca alaturate

  1. Daca locurile de munca sunt situate de o parte si de alta a benzii transportatoare


L= N lmt x d    /2     (16)

Viteza de deplasare a mijlocului de transport care serveste linia de productie in flux se determina cu ajutorul relatiei:


V= d   /  T   (17)

6.2.5. Eficienta economica a liniilor de productie in flux

Efectele economice ale utilizarii liniilor de productie in flux:

-cresterea productivitatii muncii in conditiile reducerii Ch de timp si de munca

-cresterea volumului de productie ca urmare a sporirii gradului de utilizare a capacitatilor de productie

- executia unor operatii tehnologice de inalta precizie si obtinerea unor produse cu un nivel de calitate inalta;

-reducerea ciclului de fabricatie al produsului , a marimii stocurilor de productie neterminata, accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante

- diminuarea volumului activitatii de transport intern in primul rand datorita amplasarii locurilor de munca in ordinea  impusa de fluxul tehnologic si a deplasarii produselor cu ajutorul benzilor rulante.

-reducerea costurilor de productie cu efecte benefice in planul eficientei economice a intreprinderii.







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2018 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre managementul productiei









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics