StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » criminologie
Trimite articolul prin email Falsul prin inlaturare de text : Criminologie Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Falsul prin inlaturare de text



Falsul prin inlaturare de text

Falsificarea prin inlaturare a actelor poate fi efectuata prin metodele: mecanica si chimica.

Metoda mecanica este si ea de doua feluri: prin radiere si prin razuire. Prin radiere se intelege inlaturarea scrisului pe cale mecanica cu folosirea gumei, miezului de paine s.a. Prin razuire – inlaturarea scrisului cu lama, cutitul si alte obiecte de felul acesta.

Metoda chimica poate fi efectuata prin corodare sau spalare. Corodarea consta in decolorarea scrisulu 535g67f i prin atacare cu substante chimice. La spalare scrisul se decoloreaza si in acelasi timp se dizolva, total sau partial. Orice metoda aplicata va inlatura scrisul total sau partial si astfel in unele cazuri va putea fi relevat iar in celelalte, nu.





1. Inlaturarea textului pe cale mecanica

In cazul inlaturarii textului pe cale mecanica textul se indeparteaza printr-o actiune de stergere, constand in fie in razuire, fie in radiere, executata cu o guma, lama de ras, orice obiect ascutit sau miez de paine. Inlaturarea mecanica a textului poate sa fie urmata sau nu de inscrierea unor noi mentiuni in locul celor existente initial.

Elemente ce atesta falsificarea partiala prin inlaturarea mecanica :

scamosarea hartiei

subtierea hartiei,urmata de cresterea porozitatii si a transparentei in locurile unde s-a actionat prin razuire sau radiere.

alterarea trasaturilor grafice invecinate

difuzia mare a cernelii in locurile unde a fost alterata hartia

aparitia unor zone de alta culoare sau a unor zone,in locurile unde s-a incercat refacerea satinajului

resturi de coloranti sau trasee grafice, incomplet inlaturate prin radiere ori razuire

existenta unei fluorescente accentuate – sau de alta culoare – comparativ cu fluorescenta generala a inscrisului examinat.

Examinarea criminalistica a falsului partial pin inlaturare de text parcurge doua faze :

► Stabilirea locului in care a fost inlaturat textul

► Refacerea textului inlaturat

Stabilirea locului in care a fost inlaturat textul

Determinarea locului in care s-a inlaturat textul pe cale mecanica – radiere sau razuire – se realizeaza prin mai multe metode :

Examinarea prin transparenta

Pentru a se realiza examinarea prin transparenta se procedeaza la observarea inscrisului in lumina naturala sau in fata unei surse puternice de lumina artificiala. Se va observa modificarea grosimii hartiei si cresterea transparentei. Stabilirea locului unde s-a actionat se face pe cale fotografica, procedandu-se la expunerea unei hartii fotografice la lumina transmisa prin inscrisul examinat. In locul unde s-a actionat se va observa o innegrire mai accentuata a hartiei la developare datorita trecerii unei cantitati mai mari de lumina.

Examinarea in lumina incidenta

Examinarea se face cu ajutorul unei surse de lumina, dirijata pe suprafata inscrisului sub un anumit unghi sau paralela cu aceasta. Scamosarea hartiei se va observa prin jocul de lumini si umbre produse de microrelieful suprafetei acesteia.

Examinarea in radiatii infrarosii si ultraviolete

Examinarea in radiatii infrarosii se foloseste mai rar,fiind conditionata de faptul ca materialele de scriere de pe inscrisul analizat se comporta diferit fata de acestea. Radiatiile u.v., in schimb, pun in evidenta locul unde s-a actionat, locul razuit aparand sub forma unei pete cu o fluorescenta mai accentuata si uneori chiar cu o culoare diferita de cea a inscrisului.

Examinarea microscopica

Daca cercetarea in lumina incidenta si cea prin transparenta nu a dat rezultate se recurge la acest gen de cercetare. Inscrisul se examineaza in lumina dirijata, folosindu-se o putere mica de marire, oferind posibilitatea evidentierii atat a dispunerii dezordonate a fibrelor, cat si lipsa unor particule de hartie.

Examinarea fosforescentei materialelor de scriere

Spre deosebire de fluorescenta, fosforescenta se pastreaza o anumita perioada de timp, chiar dupa incetarea izvorului de energie luminoasa utilizat. Capacitatea anumitor materiale de scriere de a fi fosforescente ofera posibilitatea identificarii urmelor provenite din scrisul razuit, acestea fiind evidentiate atat la suprafata, cat si in profunzimea hartiei.

Tratarea inscrisului cu pulbere de grafit,negru de antimoniu sau miniu de plumb

Se foloseste in cazul in care inscrisul examinat a fost redactat pe hartie de calitate superioara, lucioasa. Datorita scamosarii hartiei, pulberea fina de grafit, negru de antimoniu sau miniu de plumb adera intr-o cantitate mai mare, locul unde a fost razuit inscrisul fiind pus in evidenta sub forma unor pete de culoare neagra. Pulberea depusa in exces trebuie inlaturata, fie cu un curente de aer, fie cu plastilina inmuiata, prin tamponarea usoara a suprafetelor innegrite.

Tratarea inscrisului cu vapori de iod

Procedeul consta in expunerea suprafetei hartiei la actiunea vaporilor de iod. Vaporii de iod se obtin prin incalzirea granulelor de iod metalic, intr-un creuzet sau cu ajutorul unui vaporizator in care se afla cristale de iod, acesta fiind tinut in podul palmei timp de circa un minut. Datorita vaporilor de iod, locurile unde a fost inlaturat textul se vor imbiba mai mult, portiunile alterate capatand o culoare galbena. Fotografierea trebuie facuta rapid intrucat culoarea dispare repede din cauza sublimarii stratului de iod pe suprafata hartiei.

Exista si alte metode cum ar fi :tratarea inscrisului cu un solvent organic, examinarea holografica, tratarea cu solutie moser, betagrafia.

1.2. Refacerea textului inlaturat

Relevarea scrisului inlaturat pe cale mecanica se face atat dupa urmele elementului scriptural, cat si dupa urmele materialului de scriere ramas in hartia inscrisului examinat. Aceasta relevare este conditionata de natura si vechimea materialelor de scriere, precum si de calitatea hartiei. Pentru punerea in evidenta a scrisului preexistent sunt utilizate atat metode fizice, cat si metode chimice.

Metode fizice



relevarea scrisului cu ajutorul fotografiei de contrast;

relevarea scrisului prin intarirea electronica a contrastului

metoda examinarii in radiatii invizibile

evidentierea scrisului prin fotografia separatoare de culori


Relevarea scrisului cu ajutorul fotografiei de contrast

In cadrul acestei metode, intarirea contrastului se realizeaza in procesul reproducerii fotografice, folosindu-se materialele negative si pozitive adecvate si respectandu-se anumite conditii de developare, precum si prin aplicarea unor procedee speciale.

Principalul neajuns al procedeului mentionat il constituie faptul ca paralel cu marirea contrastului are loc si o crestere daunatoare a contrastului. Totodata, se reduce calitatea imaginii datorita difuzarii luminii in limitele de contact a celor doua emulsii. In obtinerea contrastului necesar relevarii scrisului, o larga aplicare o au filtrele de lumina, care sunt transparente pentru lumina propriei culori si opace pentru lumina culorii complimentare.

O metoda eficace de intarire a contrastului, aplicata insa rar in practica, datorita operatiunilor anevoioase pe care le necesita este acea a suprapunerii emulsiilor fotografice[1]. Ea are la baza principiul cresterii transparentelor in progresie aritmetica, iar a opacitatilor in progresie geometrica; suprapunand mai multe emulsii fotografice continand fiecare aceeasi imagine, opacitatile vor creste mai rapid decat transparentele, determinand contrastarea imaginii. Metoda a fost initiata de Burinski, care a propus doua modalitati de lucru:

fotografierea actului pe emulsie de coloid turnata pe o placa de sticla, deasupra careia dupa developare se aplica un alt strat de coloid, se fotografiaza si se developeaza din nou, operatia repetandu-se pana la obtinerea contrastului necesar;

fotografierea actului pe mai multe placi, in conditii absolut similare, dupa prelucrarea si uscarea acestora emulsiile se desprind si se suprapun intre doua placi de sticla, urmand copierea sau marirea imaginii pe hartie fotografica.

Metoda consta in producerea pe cale artificiala a unui contrast de stralucire sau de culoare de natura sa conduca la evidentierea scrisului pe fondul pe care a fost depus initial . In acest scop se foloseste urmatoarele

materialele fotografice – pozitive si negative – cu un coeficient de contrast foarte ridicat ;

revelatori cu actiune energica in prelucrarea imaginii;

suprapunerea imaginilor;

contratiparirea;

ozobromarea;

La prelucrarea revelatorilor se foloseste hidrochinona iar pentru atenuarea efectului voalat al imaginii se introduce in solutie in cantitate mai mare de bromura de potasiu.


Relevarea scrisului prin intarirea electronica a contrastului

Aceasta metoda se aseamana cu obtinerea copiei pozitive dupa doua sau mai multe negative suprapuse. Deosebirea consta in aceia ca intarirea contrastului nu se realizeaza prin mijloace optice, ci prin amplificare electronica. Dezavantajul acestei metode consta, pe de o parte, in aceia ca are o sensibilitate mica in sesizarea densitatilor optice, iar, pe de alta parte, datorita campului vizual redus al aparatului , nu este posibila examinarea unei suprafete mai mari din inscris.

La elaborarea metodei electronice de stabilire a contrastului s-a pornit de la ideea suprapunerii emulsiilor fotografice. Metodei electronice ii este caracteristic faptul ca suprapunerea imaginilor scrisului cercetat se face pe cale optica, prin

amplificare electronica. Cel mai simplu aparat de intensificare a contrastului are la baza principiul fototelegrafiei si cel cinescopic. Procesul de accentuare a imaginii cuprinde cateva etape[2]. Cele mai importante sunt: descompunerea imaginii, inregistrarea sa fragmentara, reproducerea imaginilor fragmentare intr-o singura imagine, transformarea diferentei de stralucire a urmelor scrisului si fondului hartiei in dependenta de impulsuri electrice, transformarea semnalelor electrice in semnale luminoase.

Metoda expusa are urmatoarele avantaje:

Ø     timp putin pentru executare;

Ø     posibilitatea de a fi supusa controlului la diferite etape de desfasurare;

Dezavantaje:

Ø     suprafata campului vizual este mica;

Ø     sensibilitate scazuta de diferentiere a densitatilor optice.

Metoda examinarii in radiatii invizibile

Stabilirea scrisului anterior existent poate fi facuta si prin examinarea documentului in radiatii invizibile, de exemplu in radiatii infrarosii, ultraviolete si roentgen. Aceasta metoda este rar aplicata datorita dificultatii sale si datorita faptului ca scrisul indepartat prin inlaturare foarte rar poate fi detectat cu ajutorul metodei date. Meritul radiatiilor invizibile este acela ca au proprietatea de a fi absorbite de substantele folosite pentru scriere si indeosebi care contin coloranti organici, al tusurilor si creioanelor de culoare rosie, galbena si verde. Rezultate imbucuratoare se obtin la relevarea scrisului alterat prin stergere chimica, adica prin spalare sau corodare.

Obtinerea imaginii se face prin corelarea corespunzatoare a sursei de radiatie, a filtrului asezat in fata obiectivului fotografic si a materialului negativ.

Este cunoscut faptul ca focarul razelor ultraviolete se afla mai aproape de obiectiv decat cel al razelor care se pot observa. Iata de ce este necesar sa apropiem obiectivul aparatului fotografic de emulsia fotografica. Corectarea o facem prin experiment, coeficientul ei fiind cu atat mai ridicat cu cat mai scurta este lungimea de unda a radiatiilor ultraviolete ce trec prin filtru aflat in fata obiectivului si cat mai mare este scara imaginii. Situatia se poate clarifica si cu ajutorul unui ecran fluorescent care se aseaza in locul sticlei mate, stratul fluorescent fiind indreptat spre obiectiv. De obicei ca ecran se foloseste o solutie apoasa de suflat de chinina, sau o solutie apoasa de fluoresceina, sau un fixator fotografic oxidizat.

Pentru stabilirea a ceea ce a fost scris anterior se pot aplica si razele Roentgen. Ele se aplica rar datorita faptului ca putine substante sunt transparente la astfel de radiatie. Ca filtru in asa situatii se pot folosi cele ce contin saruri metalice, brom, talc, coloranti minerali, eozina s.a. Aceste substante au un numar atomic relativ mare si absorb radiatiile Roentgen moi si se evidentiaza cu ajutorul roentgenografiei, roentgenoscopiei sau fotoelectronografiei.

Rontgenografia se obtine prin suprapunerea actului cu materialul fotografic si se introduc intr-o caseta confectionata dintr-un material prin care nu patrund radiatiile, dar cu partea superioara transparenta pentru radiatiile Roentgen si netransparenta pentru radiatiile spectrului vizibil. Trebuie de explicat ca actul trebuie sa fie deasupra filmului, iar ca material opac trebuie folosita o placa subtire de aluminiu sau o hartie rezistenta acoperita cu un strat de zaponlac. Iradiind caseta cu raze Roentgen numite si X, care vor penetra doar hartia, impresionand materialul fotografic, iar trasaturile scrisului sters vor ramane neimprimate.

Roentgenoscopia se face prin plasarea in locul materialului fotografic a unui ecran fluorescent, iar restul este ca si la roentgenografie. Caseta cu actul care urmeaza a fi examinat si ecranul fluorescent se monteaza, de regula, intr-un dispozitiv conic de observare. Imaginea trebuie urmarita prin partea superioara a conului.



Dupa cum am mentionat fotoelectonografia constituie un alt mijloc de descifrare a continutului preexistent falsificarii actului. Cunoastem ca anumite obiecte care au fost supuse radierii cu raze X emit electroni. Aceasta si este pus la baza electronografiei. In literatura intalnim doua procedee de obtinere a fotoelectronografiei. Unul consta in faptul ca electronii sunt emisi de o placa de plumb slefuita. Actul banuit il punem intre placa de plumb, despre care am vorbit si un material fotografic negativ, presandu-se bine intre ele. Radiatia la care va fi supusa caseta va trece mai intai prin film, apoi prin act, iar ajungand la placa de plumb se va intoarce inapoi, traversand actul si imprimand cu o intensitate mai redusa, in dreptul scrisului sters, o imagine pe materialul fotografic. Acest procedeu se aplica mai des in cazul scrisului executat pe hartie foarte subtire. A doua metoda se bazeaza pe emiterea fotoelectronilor de ramasitele materialului de scriere. La acest procedeu nu se foloseste placa de plumb, iar in rest totul este la fel. Razele X trec prin materialul fotografic si ajung la act de unde se degaja electroni. Fotoelectronii se degaja mai intens acolo unde exista urme a materialului de scriere si vor actiona asupra peliculei fotografice de unde vom putea citi continutul preexistent al actului.

Fotoelectonografia are neajunsul urmator: razele X au actiune fotografica si densitatea optica a filmului este conditionat fasciculul radiatiei Roentgen. Pentru reducerea acestui efect se folosesc raze X mai dure, care sunt slab absorbite de emulsia materialului fotografic. Totodata se foloseste, ca filtru, o placa de plumb groasa de 0,2-0,4 mm. Urmarind acelasi scop, materialele fotografice trebuie sa aiba granule cat mai putine si sa fie cat mai putin sensibile la radiatiile Roentgen.

Evidentierea scrisului prin fotografia separatoare de culori

Aceasta metoda utilizeaza filtrele de lumina si se bazeaza pe faptul ca filtrele lasa sa treaca lumina specifica culorii pe care o au, retinand ori atenuand lumina culorilor complementare. Folosirea acestor filtre colorate este recomandata in cazul cand este necesara corectarea contrastelor, in sensul atenuarii contrastului daunator si intaririi contrastului util, mai ales cand scrisul este mascat de imaginea cromatica inconjuratoare.

Rezultatul folosirii fotografiei separatoare de culori se concretizeaza prin colorarea scrisului de pe negativ intr-o nuanta mai intunecata pe fond deschis, pe pozitiv scrisul aparand intr-o nuanta mai deschisa pe fond intunecat.

Metode chimice

►relevarea scrisului pe baza urmelor de presiune ale elementului scriptural

metoda difuzo-copiativa

Relevarea scrisului pe baza urmelor de presiune ale elementului scriptural

Evidentierea scrisului dupa urmele de presiune ale instrumentului sciptural este utila, in special in cazul inscrisurilor redactate cu stiloul cu bila sau cu creionul.

Instrumentele scripturale lasa pe versoul hartiei urme de apasare. Din acest motiv, scrisul poate fi evidentiat prin tratare prin fotografia de umbre sau prin frecarea usoara a versoului cu hartie carbon, in scopul colorarii proeminentelor existente pe suprafata acestuia.

Intensitatea pronuntarii urmelor de presiune are o mare importanta pentru posibilitatea aplicarii metodei date. Evidentierea unor asemenea urme se face prin diverse metode de examinare cum sunt: tratare cu vapori de iod sau cu solutii pe baza de iod, crearea contrastului de umbra, tratarea cu substante pulverizate si ridicarea cu ajutorul mulajului.

Crearea contrastului de umbra se face cu ajutorul surselor de lumina si prin iluminarea unei singure parti a zonelor falsificate, din diferite unghiuri. Unghiurile sunt direct proportionale cu intensitatea urmelor de apasare. Ele sunt mai mari cu cat mai mare este adancitura lasata pe hartie.

Prelucrarea cu vapori de iod sau cu solutii pe baza de iod da imbucuratoare rezultate si atunci cand apasarile pe hartie sunt neinsemnate. Urmele grafismului sters vor fi conturate de iod mai pronuntat in locurile unde hartia a fost presata.

Solutiile de baza care sunt folosite la stabilirea scrisului dupa urmele de presiune sunt:

solutie apoasa cu un continut de 16,7% clorura de sodiu, 13,3% iodura de potasiu, 6,7% clorura anhidrica de aluminiu, 11,7% glicerina si 35% iod;

solutie de iod (0,4 gr), solutie de clorura de magneziu (50 gr in 25 ml apa), iodura de potasiu (10gr) si apa (10ml);

amestecul a doua solutii: una formata di 1 gr de iod, 2 gr de iodura potasiu, 97 ml de apa, iar a doua solutie saturata de clorura de calciu (70%);

iod (1 gr), iodura de potasiu (4 gr), glicerina (20 ml), apa (8 ml).

Dupa ce alegem solutia, aceasta se aplica cu ajutorul unui tampon de vata inmuiat in solutie. Colorarea urmelor scrisului este pe putin timp si din aceasta cauza este necesar fotografierea actului. La tratarea actului, cu solutia potrivita, apar niste pete ce pot fi inlaturate prin tratare cu hiposulfit de sodiu sau numit si fixator fotografic.

Mai este cunoscuta o metoda de stabilire a scrisului preexistent dupa trasaturi, este vorba de metoda ridicarii urmelor cu ajutorul mulajelor, care sunt de obicei materiale plastice. La aceasta metoda sunt mai multe procedee de aplicare. Un procedeu mai simplu este urmatorul: luam o pelicula de vinilin si acoperim suprafata alterata a actului, peste aceasta pelicula se aplica o placa de sticla, iar de asupra sticlei se aseaza o bucata de plumb scobit. Pelicula de vinilin trebuie sa aiba o grosime de 0,8 mm, grosimea sticlei de 3 mm. Mulajul, in cazul nostru vinilinul, trebuie incalzit pana la topire si el va patrunde in relieful hartiei format prin apasare in timpul scrierii. Incalzirea se face cu o sursa de radiatii infrarosii timp de aproximativ 10 minute. Dupa aceasta procedura asteptam ca materialele sa se raceasca, apoi vom dezlipi pelicula de pe act dupa care o asezam pe o foaie alba . Astfel vom putea citi scrisul. La citire aplicam metoda amintita mai sus numita contrast de umbre. Lumina la citire trebuie s-o indreptam sub un unghi ascutit. Ridicaturile de pe pelicula pot fi relevate si cu ajutorul diferitor pigmenti sau materiale care sa-i contina.

Autorii mai mentioneaza faptul de a realiza mulaje optice, folosind substante care se topesc usor, cum ar fi: aliajul “Lipovitz” cu temperatura de topire la 47,2 C. El este compus din 5% cadmiu, 8% staniu, 19% indiu, 23% plumb si 45% bismut.

Mulajul dupa intindere se vopseste cu tus si se apasa usor pe o hartie alba pe care se vor desena urmele de presiune.

Scrisul sters poate fi relevat dupa urmele de presiune lasate pe alte suprafete decat a actului si anume pe masa ori alte obiecte. Deseori scrisul este relevat prin aceasta metoda dupa urmele produse pe o alta hartie care se afla sub act in timpul scrierii. Procedeele care sunt aplicate in asa situatii sunt acelea pe care le-am descris mai sus. Incercarea de a releva scrisul pe asa cale se face, de cele mai dese ori, in situatiile cand stabilirea scrisului, care a fost sters, nu a putut fi facuta prin alta procedura.

Metoda difuzo-copiativa

Se bazeaza pe efectul de sensibilizare si desensibilizare optica a materialelor fotografice. Actul modificat se pune in contact cu o hartie fotografica. Urmele scrisului sters vor actiona asupra materialului fotografic, provocand acestuia schimbari. Aceasta metoda este mai eficace la relevarea scrisurilor inlaturate pe cale mecanica. Falsificarile prin folosirea substantelor chimice pot fi depistate pe aceasta cale mai rar, deoarece colorantul materialului de scriere este decolorat sau este intins pe o suprafata mare de hartie.

Cu un mare succes putem releva pe aceasta cale scrisurile care sunt executate cu materiale ce contin coloranti solubili in apa. Exemplu de asa materiale: cernelurile si creioanele chimice preparate cu albastru sau violet de metil, cernelurile de anilina etc. Executarea acestei metode cuprinde trei faze principale: copierea; prelucrarea materialului fotografic; reproducerea imaginii.

Copierea trebuie efectuata intr-o camera in care sa nu patrunda alta lumina decat lumina rosie. Este necesar sa cunoastem ca desi unii autori propun folosirea placii fotografice este totusi mai potrivit a folosi hartia fotografica. Bine se primeste operatia data cu folosirea hartiei de contrast normal sau ridicat. Preventiv contactarii actului cu materialul fotografic ultimul se tine in apa distilata cu o temperatura de 18-20 de grade timp de 1-5 minute, pentru ca stratul gelatinos sa se inmoaie. Ca sa marim gradul de dizolvare a colorantului organic adaugam in apa distilata solutie de amoniac. Cantitatea de amoniac este de 10-15 picaturi la 1000 ml de apa. Introducerea hartiei fotografice in alcool etilic usor acidulat va da acelasi rezultat. Factorul de umezeala mare se poate indeparta cu ajutorul hartiei de filtru. Vorbind de timpul de contact a actului cu hartia fotografica trebuie de mentionat ca el poate fi de la doua pana la zece minute. Variatia data este in dependenta de mai multi factori ca gradul de umectare a emulsiei fotografice, cantitatea colorantului, felul hartiei, proprietatea colorantului etc.

Dupa desprinderea hartiei fotografice de pe act prima trebuie lasata sa se usuce pentru o mai buna fixare si pentru ca sa nu aiba loc raspandirea particulelor copiate pe hartia fotografica. Dupa aceasta hartia fotografica se developeaza sub actiunea unei lumini speciale. Ceea ce apare este imaginea negativa a scrisului, dupa care prin copiere se poate obtine imaginea pozitiva.


2. Inlaturarea textului pe cale chimica

Corodarea si spalarea reprezinta inlaturare de text datorata actiunii unui agent chimic. Agentul chimic intra in reactie cu colorantii existenti in substanta de scriere, formand saruri incolore.

Potrivit literaturii de specialitate pentru inlaturarea textului sunt folosite mai multe procedee, dintre care :

introducerea si tinerea inscrisului in apa fierbinte,pana la disparitia scrisului



tinerea inscrisului nemiscat in apa rece, timp de 2-3 zile

tamponarea textului cu vata imbibata in diversi solventi chimici, urmata de spalare si uscare fortata s.a.

Cunoasterea substantelor folosite la corodarea inscrisului este necesara, in raport cu acestea alegandu-se reactivul adecvat pentru refacerea scrisului inlaturat.

Solventii folositi pentru corodare si spalare provoaca o serie de transformari ale hartiei si materialelor de scriere. Alterarea chimica poate fi recunoscuta dupa :

pierderea luciului hartiei si aparitia unor portiuni mate

existenta unor pete albe albicioase sau galbene

cresterea porozitatii si fragilitatii hartiei

deteriorarea liniaturii imprimate si a desenului de protectie corodat,precum si a mentiunilor executate ulterior corodarii

existenta unor fragmente din traseele grafice ale scrisului initial

fluorescenta diferita a locurilor alterate fata de fluorescenta generala a inscrisului.

Examinarea criminalistica a falsului partial pin inlaturare de text pe cale chimica parcurge doua faze :

► Stabilirea locului in care s-a produs corodarea si spalarea

► Refacerea textului inlaturat

2.1. Stabilirea locului in care s-a produs corodarea si spalarea

In afara de metodele folosite la stabilirea locului unde a fost inlaturat textul pe cale mecanica, in cazul alterarii pe cale chimica se utilizeaza si metode specifice, mergand pana la identificarea substantelor cu care s-a realizat corodarea.

Acestea sunt :

tratarea cu hartie de turnesol

tratarea cu acid citric

tratarea cu vapori de sulfat de amoniu

tratarea cu nitrat de argint

tratarea cu solutie diluata de hipermanganat de sodiu

tratarea cu vapori de ionidina

alte metode si procedee.

2.2. Refacerea textului inlaturat

Fiind o operatie destul de dificila, la refacerea scrisului sters cu agenti chimici se folosesc atat metode fizice cat si chimice.

Metodele chimice de relevare a textului inlaturat, desi prezinta riscul deteriorarii grave a inscrisului,se dovedesc eficace in cazul in care cerneala stearsa a avut un continut redus de fier.

Metode chimice utilizate :

tratarea scrisului cu eosina

tratarea inscrisului cu vapori de acid tiocianic

tratarea inscrisului cu izotopi radioactivi

alte metode.




Krilov I.F., Criminalistica – Leningrad, 1976, p.202-203.

EismanA.A., Malisev I.A. , Aparat electronic pentru marirea contrastelor si delimitari de culoare Criminalistica sovetica in serviciu urmaririi penale editia 6.

Craciun V., Folosirea polimerilor in criminalistica, in “Probleme de medicina judiciara si de criminalistica”, vol.3 – Bucuresti, 1965, p.141.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact