StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » criminologie
Trimite articolul prin email Metodologia cercetarii infractiunilor din domeniul afacerilor : Criminologie Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Metodologia cercetarii infractiunilor din domeniul afacerilor



METODOLOGIA CERCETARII INFRACTIUNILOR DIN DOMENIUL AFACERILOR



1. Notiuni generale


Dinamismul relatiilor economice contemporane, tendintele evidente de globarizare in acest inceput de mileniu, impulsioneaza dezvoltarea unui important domeniu de activitate umana, cel al afacerilor, domeniu care formeaza obiectul de reglementare al unei noi ramuri juridice, dreptul afacerilor. Concept cu un caracter pluridisciplinar mai accentuat decat dreptul comercial, dreptul afacerilor cuprinde in domeniul sau aspecte de drept public (interventia statului in economie), dreptul fiscal, dreptul muncii, dreptul civil (protectia consumatorilor), dreptul mediului etc .




Literatura de specialitate releva faptul ca dreptul afacerilor se impune ca ramura distincta in conditiile in care dreptul comercial evolueaza in directia accentuarii rolului intreprinderii in activitatea comerciala. Se evidentiaza totodata, rolul dreptului comercial de nucleu al dreptului afacerilor.

In perimetrul acestui larg domeniu de activitate se initiaza, dezvolta si consolideaza insa si un numar impresionant de afaceri ilegale, constituind un fenomen, generic denumit criminalitatea afacerilor.

Aceste evolutii au generat aparitia progresiva a unei noi discipline care isi afirma identitatea, a carei evolutie este inca dificil de anticipat, dreptul penal al afacerilor . In literatura juridica romana se observa insa, ca dreptul penal al afacerilor nu a facut pana in prezent secesiune, ramanand parte integranta a dreptului penal special .

Criminalitatea afacerilor este perceputa de Consiliul Europei ca o amenintare la adresa statelor membre, motiv pentru care a emis Recomandarea nr. R(81)12 din 25 iunie 1981, care cuprinde lista activitatilor ilegale circumscrise acestui tip de criminalitate:

- infractiuni privind formarea cartelurilor ;

- practici frauduloase si abuzuri comise de intreprinderi multinationale;

- obtinerea frauduloasa sau deturnarea fondurilor financiare alocate de stat sau de organizatii internationale;

- infractiuni in domeniul informaticii (ex. sustragerea de date, violarea secretului, manipularea de date informatice);

- crearea de societati fictive;

- falsificarea bilantului intreprinderii si incalcarea obligatiei de a tine o contabilitate;

- fraude care au consecinte asupra situatiei comerciale si a capitalului social;

- fraude in detrimentul creditorilor (ex. bancruta, violarea drepturilor de proprietate intelectuala si industriala);

- infractiuni impotriva consumatorilor (falsificarea marfurilor, publicitatea mincinoasa);

- concurenta neloiala;

- infractiuni fiscale;

- infractiuni la regimul vamal;

- infractiuni in materie de moneda si schimb valutar;

- infractiuni bursiere si bancare;

- infractiuni impotriva mediului ambiant.


Studiile realizare in Statele Unite ale Americii, au enumerat criminalitatea organizata in materie de afaceri printre amenintarile la adresa sigurantei nationale .

Deasemenea, in Canada, activitatea organizatiilor criminale transnationale este considerata o amenintare serioasa pentru securitatea economica a tarii prin: fraude in domeniul asigurarilor, fraude bancare, fraude in plata taxelor pe carburanti, coruptie etc .

Examinand lista activitatilor ilegale enumerate de Consiliul Europei ca fiind cuprinse in fenomenul criminalitatii afacerilor, remarcam ca, in fapt, acestea sunt diverse tipuri de fraude comise in activitatile specifice domeniului afacerilor.

In literatura juridica americana, frauda este definita ca o denaturare voita a realitatii, in scopul de a determina o alta persoana sa piarda un bun sau un drept .

In literatura romana, de specialitate, frauda la lege este definita drept “incalcarea intentionata de catre parti, adesea prin utilizarea unor mijloace viclene, a dispozitiilor imperative ale legislatiei in vigoare, cu ocazia incheierii sau executarii unui act juridic .

Prin fraudarea creditorilor, spre exemplu, se intelege “prejudiciarea constienta, intentionata, de catre debitor a intereselor creditorilor sai prin acte si fapte juridice, de natura a micsora gajul lor general ori celelalte garantii menite sa le asigure satisfacerea creantelor acestora” .

Instrainarea in frauda creditorilor, in caz de faliment a unei societati, a unei parti insemnate din active a fost incriminata ca fiind infractiunea de bancruta frauduloasa conform art. 276 din L.nr. 31/1990 privind societatile comerciale .

Petru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene in proiectul de cod penal european, Corpus Iuris, s-a propus incriminarea, intre alte fapte, a fraudei in materie de incheiere de afaceri: “Se defineste drept infractiune, frauda comisa cu ocazia unei proceduri de adjudecare in materie de incheiere de afaceri, cand faptele de frauda sunt susceptibile sa aduca atingere intereselor financiare ale comunitatilor. Frauda consta in acordul pe ascuns asupra ofertelor, cu concurenta, sau amenintarea, promiterea sau inselarea concurentilor, sau in intelegere cu functionarul insarcinat cu adjudecarea” (art.2).


O constatare importanta a organismelor europene de specialitate este accea ca fenomenul criminalitatii afacerilor, adeseori denumit criminalitatea “in gulere albe”, este putin cunoscut si investigat in raport cu criminalitatea conventionala. Aceasta situatie de fapt rezulta pe de o parte din aparenta de periculozitate sociala mai redusa, respectiv din prejudecata ca aceste fapte sunt mai putin “murdare” decat cele specifice criminalitatii conventionale .


Pe de alta parte, conform unui punct de vedere exprimat in literatura , autoritatile manifesta o retinere in a cauta si dezvalui adevaratele dimensiuni ale crimei organizare, fiecare noua guvernare fiind interesata sa dovedeasca conexiunile realizate cu mediile criminale, de vechea guvernare, refuzand sa accepte posibilitatea prelungirii si intensificarii acestora in cursul propriului mandat. Dupa aceasta logica, geneza structurilor criminale trebuie cautata in perimetrul intereselor de putere deoarece, peste tot in lume s-a produs fuziunea dintre lumea politica si crima organizata.

Se ajunge astfel la concluzia ca politizarea activitatilor de combatere a criminalitatii reprezinta cauza esentiala a reactie slabe fata de pericolul acesteia, conditia favorizanta a dezvoltarii structurilor criminale in societatea contemporana.

Retelele crimei organizate “se tranforma in adevarate holdinguri de intreprinderi productive”, o asemenea “vocatie de intreprinzator” fiind puternic motivata de necesitatea de a recicla banii iliciti si favorizata de o “administratie publica decazuta si corupta” .

Particularitatile criminalitatii afacerilor caracterizate prin autori inteligenti cu un nivel ridicat de instructie si cultura, moduri de operare rafinate implicand cunostinte de specialitate, (economice, financiare etc) consilierea faptuitorilor de catre anumiti specialisti pentru a conferi o aparenta de legalitate operatiunilor efectuate determina conform principiului simetriei, particularitati ale metodologiei de cercetare criminalistica a infractiunilor din aceasta categorie .

Este necesar sa relevam faptul ca desi fiecare maponera frauduloasa are specificul sau, in literatura au fost conturate cateva directii metodologice in materia cercetarii criminalitatii afacerilor care sunt principii investigative comune si unor infractiuni contra patrimoniului:

- cunoasterea situatiei de fapt, prin elucidarea manevrei frauduloase si evaluarea prejudiciului in momentul descoperirii faptei, efectuandu-se revizii si expertize financiar contabile;

- ridicarea de obiecte si inscrisuri, efectuarea de perchezitii in vederea descoperirii unor documente, registre contabile, instrumente de plata, instrumente de falsificare etc.;

- ascultarea unor persoane (parti vatamate, martori etc.) in vederea stabilirii identitatii faptuitorilor si a modului de operare;

- dispunerea efectuarii unor constatari tehnico-stiintifice si expertize judiciare in scopul stabilirii circulatiei actelor, bunurilor, mijloacelor de plata, stabilirii autenticitatii unor inscrisuri etc.;

- ascultarea invinuitului sau inculpatului pentru stabilirea circumstantelor operationale, elucidarea mecanismului manevrelor frauduloase.


Intelegerea acestor mecanisme presupune temeinice cunostinte in domeniul afacerilor, o buna experienta investigativa si un volum suficient de informatii cu privire la fapta savarsita si metodele de operare . Versiunile de urmarire penala elaborate in baza datelor informative se verifica, de regula paralel, pentru a se evita alterarea unor probe prin trecerea timpului .


2. Moduri de operare specifice fraudelor in afaceri


Inselaciunea (escrocheria, fr.) este definita in conformitate cu prevederile art.215 alin.1 din C.pr.pen. ca fiind “inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba”.

Cand fapta este savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase ea constituie forma calificata a infractiunii de inselaciune (art.215 alin.2 C.pen.). Cele mai frecvente mijloace frauduloase folosite in acest scop sunt falsul si uzul de fals precum si lasarea in gaj a lucrurilor ce apartin altora, prezentarea unor referinte scrise obtinute prin amagire etc.

Inselaciunea prin emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia ori acoperirea necesara este o varianta speciala a infractiunii. O alta modalitate de savarsire o reprezinta fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in total sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul obtinerii unui folos material injust, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului.

Inselaciunea in conventie este, de asemenea, o varianta speciala a infractiunii si consta in inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate. (art.215 alin.4 C.pen.).

In esenta, actiunea faptuitorului se realizeaza prin inducerea in eroare (inselare, amagire) a unei persoane astfel incat aceasta sa aiba o reprezentare falsa, denaturata asupra unei situatii , reprezentare care este determinanta pentru victima in luarea unei hotarari privind patrimoniul sau, actiune care ii cauzeaza o paguba .

In literatura juridica si jurisprudenta au fost puse in evidenta multiple moduri de operare in materie de inselaciune.


2.1. Folosirea unui nume fals este un mijloc fraudulos frecvent intalnit in practica de urmarire penala. De regula, pentru realizarea actiunii de amagire a partii vatamate, autorul utilizeaza cu aceeasi ocazie alte doua procedee frauduloase: insusirea unei calitati false si prezentarea unui inscris.

Astfel, intr-un caz , faptuitorul si-a insusit buletinul de identitate al unei persoane decedate, pe care l-a falsificat schimband fotografia, aplicand o stampila rotunda prin rasucire si modificand data nasterii. In continuare, a cumparat actele de infiintare si functionare ale societatii unui cetatean turc, care a parasit teritoriul Romaniei si o procura falsa prin care acesta il imputernicea sa administreze societatea. In temeiul acestor acte si-a comandat doua stampile apoi, sub identitatea falsa, a incheiat cu Banca Comerciala Romana doua conventii privind deschiderea unui cont de disponibilitati si eliberarea unor carnete cec.

In perioada care a urmat, prin folosirea de nume si calitati mincinoase, faptuitorul a indus in eroare reprezentantii mai multor societati comerciale, cu prilejul incheierii unor conventii si a emis cecuri asupra unor institutii de credit stiind ca pentru valorificarea lor nu exista acoperirea necesara, fapte cu consecinte deosebit de grave.


2.2. Insusirea unei calitati false este un mod de operare intalnit in practica judiciara, adeseori, impreuna cu folosirea unor nume si inscrisuri false, astfel cum rezulta din exemplul precedent.


2.3. Prezentarea unui inscris victimei este o manevra frauduloasa frecvent utilizata, singura sau impreuna cu alte procedee de inducere in eroare si cunoscuta in diferite variante:

2.3.1.Prezentarea de catre transportator a unor documente comerciale sau de transport false, la autoritatea vamala, in scopul de a se eschiva de la plata taxelor vamale.

Astfel, faptuitorii cetateni sirieni, rezidenti in Romania, au organizat si desfasurat pe teritoriul Romaniei, in perioada 1996-1998 o afacere de contrabanda cu tigari, de mare anvergura, pentru care au infiintat o retea de “societati fantoma”.

Din cercetari a rezultat ca in afacere au fost atrasi o serie de functionari vamali si au fost utilizate conosamente false care au creat confuzii privind identitatea vanzatorului. In locul firmei Papastratos a fost nominalizata, in calitate de exportator, o societate cu sediul in Insulele Virgine iar facturile, intocmite in fals, indicau drept pret al unui bax de tigari Assos sume derizorii, de 10-20 dolari SUA .

2.3.2. Frauda informatica se comite prin manipularea frauduloasa a calculatorului de catre programatori sau alte persoane care utilizeaza reteaua publica si reusesc prin violarea masurilor de securitate, sa obtina acces la datele despre cartea de credit a unei persoane pentru a efectua cumparaturi pe Internet sau pentru a-si insusi pe nedrept anumite sume de bani.

In literatura de specialitate este citat cazul faptuitoarei sefa a biroului informatica la Banca Agricola, Sucursala Cluj care, in anul 1995, a majorat artificial rulajul debitor al contului care viza cheltuieli privind dobanzile bonificate de la agentii economici, cu suma de 20 milioane lei . A intocmit apoi in fals un ordin de plata pentru Banca Agricola, sucursala Arad, indicand ca beneficiar un prieten in al carui cont au fost transferati banii.

2.3.3. Prezentarea unor bilanturi false sau a unei evidente contabile falsificate, cumparatorului, cu ocazia vanzarii unui fond de comert .

2.3.4. Frauda in piramida cunoscuta si sub denumirile de jocuri de intrajutorare, schema Ponzi (in SUA) sistemul Caritas (in Romania).

Organizatorii acestui sistem promit investitorilor obtinerea unui profit deosebit de ridicat (ex.71% anual, in Germania, 200% anual in SUA, 800% trimestrial, in Romania etc.). In realitate, profitul investitorilor mai vechi este platit din depunerile noilor investitori. Drept consecinta a progresiei aritmetice, sistemul piramidal se prabuseste inevitabil prejudiciind o mare parte dintre depunatori.

Cazul de frauda in piramida cel mai cunoscut in practica judiciara romaneasca il reprezinta sistemul Caritas care a functionat la Brasov si Cluj -Napoca, in perioada aprilie 1992- aprilie 1994. Autorul, fost condamnat pentru savarsirea unor infractiuni contra patrimoniului, a obtinut autorizarea functionarii unei societati “non profit” al carei obiect de activitate, initial, era prestarea de servicii respectiv jocul colectiv de intrajutorare prin depunerea unei sume de bani si ridicarea unei sume sporite de 8 ori, pe baza participarii “in lant”.

In cursul cercetarilor efectuate dupa caderea sistemului, s-a stabilit ca faptuitorul, in vederea atragerii deponentilor a desfasurat o mare varietate de actiuni de amagire: prezentarea ca sigura a unui castig reprezentand multiplicarea de 8 ori a sumei depuse sau, in caz de inchidere a jocului, recuperarea a 70% din suma depusa; asigurari privind constituirea unui fond de siguranta de 25% din depuneri ca sursa a recuperarii partiale a sumelor depuse, in caz de inchidere a jocului; plata cu anticipatie a castigurilor, unor persoane care nu se incadrau in exceptiile prevazute de regulament etc.

S-a estimat ca prin participarea la sistemul Caritas, 4 milioane de persoane au pierdut circa 100 milioane de dolari SUA .

Cazuri similare s-au inregistrat in SUA (Boston, 1920) unde 30.000 de investitori au pierdut 15 milioane dolari, in Germania (1996) unde 94.000 membri ai Clubului European Kings au pierdut circa 800 milioane DM, in Rusia, au avut de suferit 10 milioane de deponenti iar in Albania, dupa caderea sistemului, sute de mii de deponenti au produs o revolta armata si au generat o stare de anarhie in tara.

2.3.5. Frauda gen “bulgarele de zapada” este un mod de operare, asemanator sistemului piramidal, care consta in trimiterea unei sume de bani pentru 3, 6 ori 9 participanti care recruteaza , in continuare, un anumit numar de victime (ex. cate 3) asigurand primului din serie primirea unei sume de bani sau a unui obiect oferit de joc: calculator, televizor etc.

Drept consecinta a progresiei aritmetice, si in aceasta schema, cresterea numarului de participanti ii pune pe ultimii detinatori in imposibilitate de a-si plasa fisele de participare ajungandu-se inevitabil la caderea jocului si prejudicierea participantilor.

2.3.6. Frauda prin utilizarea titlurilor comerciale de valoare: cecul, biletul la ordin, cambia.

2.3.6.1. Cecul reprezinta un titlu de credit prin care o persoana numita tragator da ordin unei banci la care are un disponibil banesc, numita tras, sa plateasca, la prezentarea titlului, o suma de bani unui tert, beneficiar .

Cecul este titlul de credit cel mai des folosit pentru savarsirea fraudelor comerciale. Legea nr.59/1934 a incriminat ca infractiune mai multe fapte, cu precizarea (art.84) ca daca aceste fapte constituie infractiuni, sanctionate cu o pedeapsa mai mare, se aplica acea pedeapsa:

- emiterea unui cec fara autorizarea trasului;

- emiterea unui cec fara a avea la tras disponibil sau dispunerea de acesta dupa ce a tras cecul dar inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare;

- emiterea unui cec cu data falsa sau caruia ii lipseste unul din elementele esentiale aratate de art.1, 2, 3, 5 si art.11 din lege;

- emiterea unui cec contrar dispozitiei art.6 al.ultim, respectiv cecul nu poate fi tras asupra tragatorului insusi in afara situatiei in care cecul este tras intre societati comerciale ale aceluiasi tragator; acest cec nu poate fi la purtator.

Prin Legea nr.40/1996 a fost introdusa o infractiune similara, mai sever sanctionata, in cuprinsul art.215 alin.3 din C.pen., fapta de emitere a unui cec asupra unei institutii de credit sau a unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin.1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului.

Noua incriminare a aparut in urma unui val de fapte constand in emiterea cecurilor fara acoperire, fenomen care a produs destabilizarea activitatii comerciale a tarii. Astfel, un studiu efectuat in luna noiembrie 1999 a constatat, printre altele, ca in acea perioada, la organele de urmarire penala se aflau in lucru 1.615 cauze avand ca obiect emiterea de cecuri fara acoperire si bilete la ordin.

In practica de urmarire penala s-a constatat ca cele mai multe cauze de acest gen au avut ca obiect emiterea de cecuri fara acoperire. Spre exemplu, faptuitorii, administratori de societate comerciala au emis file cec fara acoperire insusindu-si pe nedrept marfuri ale mai multor societati comerciale in valoare de 8 miliarde lei .

2.3.6.2. Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana numita emitent ori subscriitor, se obliga sa plateasca o suma de bani la scadenta unei alte persoane, numita beneficiar sau la ordinul acestuia .

Neexecutarea platii de catre emitent poate fi urmarea unei induceri in eroare cu privire la bonitatea acestuia daca din ansamblul probatiunii administrate in cauza rezulta ca faptuitorul a actionat cu rea-credinta si a utilizat biletul la ordin ca un mijloc fraudulos , in sensul prevederilor art.215 alin.1 si 2 C.pen.

In practica de urmarire penala s-a constatat adeseori folosirea unor instrumente de plata bancare, bilete la ordin si cecuri, falsificate. Astfel, faptuitoarea, administrator de societate comerciala, cu ocazia derularii unor activitati comerciale a folosit bilete la ordin si cecuri falsificate inducand in eroare 6 agenti comerciali care au suferit un prejudiciu de 3 miliarde lei .

2.3.6.3. Cambia este un inscris prin care o persoana, denumita tragator sau emitent, da dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acestuia .

Cambia fiind in principal un instrument de garantie, emiterea sa nu echivaleaza cu o plata certa si imediata, litigiile avand la dispozitie pentru solutionare, legea civila.

In practica au fost intalnite cazuri cand pentru contractarea unor credite, faptuitorii imprumutati de banci, in paralel cu garantii materiale au emis cambii sau bilete la ordin care urmau sa profite bancilor in caz de incetare de plati, garantand beneficiul operativitatii procedurii executionale. Aceste instrumente de garantie fiind emise de complezenta pot constitui falsuri, mijloace frauduloase, daca sunt intrunite conditiile legii. In literatura juridica s-a apreciat ca emiterea unei cambii sau bilet la ordin de complezenta, respectiv fara a avea la baza un raport juridic fundamental si fara o acoperire sau alta garantie, urmata de folosirea acestuia si cauzarea unui prejudiciu prin scontare, constituie infractiunea de inselaciune.

De asemenea, cambia si biletul la ordin falsificate prin adaugare, modificare etc. si folosite pentru a garanta obtinerea creditelor bancare constituie mijloace frauduloase care intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.290 C.pen. iar daca s-a realizat un prejudiciu, se retine si infractiunea de inselaciune prev. de art.215 alin.2 C.pen. aplicandu-se regulile concursului de infractiuni.

In practica de urmarire penala privind fraudele bancare s-au remarcat si cazuri de prezentare a unor scrisori de garantie bancare intocmite in fals, in temeiul carora anumite banci au acordat credite suferind importante prejudicii. Spre exemplu, faptuitorul administrator de societate comerciala, a prezentat Bancii “Dacia Felix” SA cu ocazia incheierii unor contracte de credit, doua scrisori de garantie bancara intocmite in fals, afirmativ emise de Banco di Napoli, Filiala Brescia, obtinand un credit in suma de 11,5 mil.dolari SUA .







3. Dinamica cercetarii fraudelor


Cercetarea infractiunilor din domeniul afacerilor impune cunoasterea aprofundata a fenomenului prin culegerea, stocarea si prelucrarea in bazele de date, a unui volum important de informatii privind infractorii, antecedentele penale, organizatiile criminale, modurile de operare , tranzactiile suspecte etc. Fluxul datelor informative este orientat spre alimentarea activitatilor investigative si de urmarire penala a organelor judiciare. Organizarea unui flux informational constant, si eficace marcheaza realizarea unui salt cultural in activitatea de urmarire penala, de la nivelul empiric la nivelul specializarii profesionale.

Cunoasterea in profunzime a fenomenului criminalitatii afacerilor presupune studiul si analiza dosarelor in lucru, a rapoartelor si materialelor de sinteza elaborate de compartimentele specializate ale Ministerului Public, Ministerului Justitiei, Ministerului Finantelor, Bancii Nationale a Romaniei etc., privind evolutia si modurile de manifestare ale acestuia. Presupune selectia si studiul informatiilor referitoare la fraudele in afaceri detinute de structurile abilitate ale Politiei si ale serviciilor de informatii, a datelor obtinute de la organismele politienesti nationale si internationale.

In literatura de specialitate s-a relevat ca activitatea de combatere a infractiunilor circumscrise fenomenului de criminalitate organizata a afacerilor parcurge trei faze importante: informativa, investigativa si a anchetei sau instructiei penale .

3.1. Faza informativa cuprinde activitatile specifice, desfasurate in mod continuu, organizat si conspirat de catre structurile de specialitate, in vederea cunoasterii si documentarii informative a activitatii retelelor criminale.

In conformitate cu legile de organizare si functionare, structurile specializate care alcatuiesc comunitatea de informatii in Romania, respectiv Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza precum si structurile interne ale Ministerului Justitiei, Ministerului de Interne si ale Ministerului Apararii Nationale, isi dezvolta propriile baze de date si informatii.

Structurile de combatere a criminalitatii organizate si a coruptiei din cadrul Ministerului Public si din Politie si-au organizat, potrivit competentei, baze de date specifice profilului de activitate. In mod similar, Directia Generala a Vamilor si-a dezvoltat in cadrul unui program de asistenta internationala, o baza de date privind criminalitatea transfrontaliera indeosebi retelele de contrabanda .

Pentru a contracara fraudele in afaceri, Banca Nationala a Romaniei a realizat Centrala incidentelor de plati, compartiment care conduce o baza de date cuprinzand incidentele privitoare la plati, raportate de entitatile bancare, incidente sesizate apoi, organelor de urmarire penala.

Structurile informative isi au propriile planuri de culegere a informatiilor definite ca fiind strategii minime in abordarea criminalitatii organizate . Planurile cuprind domeniile in care se desfasoara culegerea informatiilor (ex: privatizare, vama, credite bancare, subventii etc), categoriile de persoane vizate de activitatea de supraveghere operativa si de culegere a informatiilor (ex: lideri de retele criminale, vamesi, functionari etc), mijloace de supraveghere operativa si culegere a informatiilor (ex: informatori, filaj, agenti acoperiti, interceptarea convorbirilor, accesul la banca de date, supravegherea conturilor), modalitatile de analiza si exploatare a informatiilor impreuna cu lucratorii operativi abilitati sa efectueze acte premergatoare, sa inceapa urmarirea penala si sa valorifice materialul informativ in faza de urmarire penala.

Structurile informative trebuie sa conlucreze activ in cazuri concrete in vederea unei documentari informative complete si avansarii in faza superioara, a investigatiei .

Spre exemplu, detinand date si indicii temeinice privind existenta unei retele infractionale de plasatori de valuta falsa, printr-o structura specializata a Politiei se pune sub supraveghere operativa zona in care se practica schimbul valutar ilegal. Procurorul poate autoriza efectuarea de integistrari audio- video. Informatiile obtinute prin verificarea numerelor de inmatriculare ale autoturismelor care frecventeaza zona si stabilirea identitatii unor plasatori de valuta falsa, permit autorizarea inregistrarii convorbirilor si a corespondentei e-mail a acestora. In continuare, sunt verificate numerele de telefon apelate si adresele e- mail . Sunt identificati apoi utilizatorii, membri ai retelei, care sunt pusi sub supraveghere pana la obtinerea volumului de date necesar pentru organizarea surprinderii in flagrant [43].

3.2. Faza investigativa este compusa din ansamblul activitatilor realizate de structurile specializate in vederea verificarii in secret a informatiilor obtinute in faza informativa.

Aceste activitati pot fi : supravegherea operativa a unei persoane suspecte prin filaj sau panda, supravegherea unui loc inclusiv executarea fotografiilor judiciare si inregistrarea video; verificarea unor tranzactii suspecte,a unor acte si inscrisuri de care s-a folosit faptuitorul, obtinerea unor date prin Interpol etc.

Declansarea actiunii investigative se efectueaza in momentul favorabil, caracterizat prin existenta unor acumulari suficiente in faza informativa, eficacitatea actiunii fiind determinata de gradul de cunoastere a grupului infractional. In literatura de specialitate se atrage atentia ca regula fundamentala care trebuie respectata este aceea de a asigura continuitatea si interferenta planurilor informative si investigative, continuarea monitorizarii activitatilor infractionale ale grupului criminal in faza investigativa si in aceea de urmarire penala.

Astfel, cu ocazia verificarilor declansate de Directia Politiei Economico-Financiare din Inspectoratul General al Politiei, privitoare la cauzele si conditiile care au favorizat criza financiara produsa in cadrul Fondului National de Investitii, s-a constatat implicarea unei societati comerciale, in efectuarea unor tranzactii cu actiuni la purtator, emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA Bucuresti, care nu au fost evidentiate in contabilitate, prejudiciindu-se astfel, bugetul statului cu importante sume de bani.

In urma cercetarilor efectuate a rezultat ca faptuitorul, administrator al societatii, a intermediat vanzarea unui pachet de actiuni ale SC INDUSTRIALEXPORT SA Bucuresti catre Banca Agricola SA (pret 5.000 lei / actiune la cumparare si 765.000 lei/actiune la vanzare) apoi a virat suma obtinuta, de 50 mld. lei, in contul societatii private care administra Fondul National de Investitii, primind un comision de 10.000$ SUA.

Administratorul s-a sustras de la plata impozitului pe profit si a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 19 mld. lei astfel cum a rezultat din actul constatator al Garzii Financiare Centrale. In aparare, acesta a sustinut ca implicarea sa si a societatii pe care o administra, in derularea acestei afaceri a fost ocazionata de intelegerea avuta cu un cunoscut care insa a negat orice relatie si a intrerupt firul investigatiei. Dupa disjungerea cauzei si sesizarea instantei cu fapta administratorului, au ramas de lamurit prin actiuni investigative: detaliile tranzactiei, identitatea persoanelor care au condus-o, destinatia reala a sumei de 50 mld. lei si identitatea persoanelor care si-au insusit banii .

Supravegherea operativa trebuie sa aiba drept scop identificarea conexiunilor retelei infractionale in domeniile administratiei publice, politicii, financiar-bancar etc.,identificarea, localizarea, evaluarea disponibilitatilor financiare, a bunurilor si valorilor obtinute,precum si activitatile economice gestionate nemijlocit sau prin interpusi de reteaua criminala.

Fenomenul de globalizare progresiva a economiei a determinat unificarea si cresterea gradului de interdependenta a pietelor criminale si a faptuitorilor care opereaza in perimetrul lor. In aceste conditii, anchetele coordonate in plan international beneficiind de un permanent flux de informatii schimbate in timp real, reprezinta 'ultima frontiera' in materie de combatere a criminalitatii organizate.

Este semnificativa in acest sens cauza cunoscuta sub denumirea de 'Afacerea portelanul'. In anul 1997, Oficiul de Lupta Antifrauda (OLAF) din cadrul Comunitatii Europene a sesizat autoritatile judiciare romane despre savarsirea de catre un grup de cetateni romani a unei afaceri de contrabanda, de amploare, cu 34.698 baxuri tigari de diverse marci, din Romania spre tarile Comunitatii Europene, unde au fost introduse cu acte false, prejudiciind statul austriac cu suma de 508.676.891 silingi.

In urma cercetarilor efectuate, organele de urmarire penala au stabilit ca autorul principal, administrator al unei societati comerciale, a importat tigarile din Belgia iar dupa reambalare le-a exportat in tarile Comunitatii Europene, transportandu-le cu 38 autocamioane TIR. Pentru a se sustrage de la plata taxelor vamale el a folosit acte insotitoare false din care rezulta ca transporta portelan si alte produse.

Urmarirea penala a impus in vederea justei solutionari a cauzei, efectuarea prin comisie rogatorie a unor acte si a numeroase activitati investigative realizate in diverse tari europene.

In urma anchetei, bine coordonate in plan international, faptele au putut fi elucidate in intregime si prin rechizitoriul din 20 aprilie 2000, s-a dispus trimiterea in judecata a unui grup compus din 7 inculpati (administrator, vamesi, controlori vamali) vinovati de savarsirea infractiunii de contrabanda .

In unele din marile cauze referitoare la fraude economico-financiare care au zguduit societatea romaneasca in ultimii 10 ani, constituind prin efectele produse adevarate 'bombe sociale cu efect intarziat', autorii faptelor au reusit sa se sustraga urmaririi penale, au parasit teritoriul Romaniei impreuna cu produsul infractiunii, constand in importante sume in valuta (ex. afacerile FNI, [igareta Portul Vechi Constanta, Mona de Freitas etc.)

Autoritatile judiciare romane au solicitat extradarea persoanelor urmarite penal insa procedurile complexe si deosebirile de sisteme judiciare au temporizat considerabil aceste demersuri.

In cursul fazei investigative sunt identificate si asigurate mijloacele de proba care vor fi administrate in faza de urmarire. Astfel, pot fi identificati martori, victime, furnizori, intermediari etc., iar relatarile lor pot fi mentionate in cuprinsul procesului-verbal de consemnare a efectuarii actelor premergatoare urmaririi penale. In aceleasi procese-verbale pot fi consemnate rezultatele altor activitati investigative: supravegherea operativa, ridicarea si verificarea unor acte si inscrisuri, efectuarea unor razii etc.

In practica de cercetare penala desfasurata de organele judiciare se constata frecvente deficiente in parcurgerea traseului de la informatie la investigatie apoi la ancheta. Una dintre cele mai grave o reprezinta “sincopa” survenita in faza actelor premergatoare, intre activitatea informativ-investigativa si activitatea de cercetare penala. Informatia, produs extrem de perisabil, sufera un proces de “imbatranire” rapida astfel incat, nefiind utilizata in momentul potrivit pentru a fi transformata in proba, ea isi pierde valoarea. Evitarea ”sincopei” informative, se poate realiza prin implicarea anchetatorilor care realizeaza planul urmaririi penale inca din faza investigativa, ”fierbinte”, a anchetei. Cunoscand toate datele informative materializate prin investigatii, anchetatorii sunt in masura sa aprecieze valoarea probatorie a materialului cules, sa aprecieze momentul oportun pentru declansarea anchetei si transformarea informatiilor in mijloace de proba conform dispozitiilor procesual-penale.

Exemplul cel mai elocvent pentru acest tip de deficienta il reprezinta metoda de actiune a unor organe de politie de a investiga si constata infractiuni de coruptie fara delegare, din ratiuni de statistica, apoi de a inainta dosarul dupa o perioada de timp, procurorului competent care reface integral actele realizate in cauza. Adeseori actele premergatoare sunt precare, nu s-a realizat surprinderea in flagrant iar unele persoane revin asupra afirmatiilor initiale, astfel incat se ajunge inevitabil la situatia de dubiu privind existenta faptei, situatie care profita persoanei in cauza, potrivit principiului “in dubio pro reo”.

Astfel, organele de cercetare penala s-au sesizat din oficiu ca faptuitorul, investit sa elibereze permise gratuite pentru pensionarii feroviari, in cadrul Casei pensionarilor, a pretins si a primit de la acestia diferite sume de bani, conditionandu-le, astfel, eliberarea permiselor.

Nu s-a realizat surprinderea in flagrant. Ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art.10 lit.d C.pr.pen., pentru infractiunea de luare de mita prev. de art.254 C.pen., deoarece din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca invinuitul nu a conditionat eliberarea permiselor de primirea unor sume de bani, ci le-a comunicat taxele datorate .

In activitatea de cercetare penala s-a mai constat si practica ilegala a unor organe judiciare de a administra o parte importanta a probatiunii (audieri de martori, expertize etc.) in faza actelor premergatoare, cu consecinta lezarii dispozitiilor legale care garanteaza dreptul la aparare. In asemenea cazuri instanta a dispus restituirea dosarului la procuror pentru refacerea urmaririi penale .


3.3. Materializarea activitatii investigative in mijloace de probatiune

Activitatile desfasurate in faza investigativa, dupa sesizarea organului judiciar, reprezinta din punct de vedere procesual penal acte premergatoare, acte exterioare procesului penal. Cele mai relevante activitati sunt consemnate in procesul verbal de efectuare a unor acte premergatoare avand un rol important cu privire la inceperea, derularea si solutionarea procesului penal.

3.3.1. Continutul actelor premergatoare urmaririi penale nu a fost prevazut in cuprinsul art.224 C.pr.pen. insa in doctrina a fost suplinita aceasta lacuna legislativa prin determinarea unor categorii de activitati si a temeiului lor legal.

3.3.1.1. Activitatile investigative care pentru a fi eficace au de regula un caracter discret si consta in verificarea informatiilor detinute sau completarea lor :

a) Supravegherea operativa este definita ca o observare secreta, continua sau periodica, asupra persoanelor, vehiculelor, locurilor sau obiectelor de interes operativ, in vederea culegerii de informatii privind identitatea si activitatile anumitor persoane suspecte.

Exista o supraveghere mobila cand investigatorul fileaza o persoana, pe jos sau deplasandu-se cu un vehicul. Supravegherea este statica atunci cand un obiect sau o persoana sunt observate continuu, dintr-un punct fix (casa, autolaborator). Supravegherea este electronica atunci cand, in conditiile legii, convorbirile telefonice sau ambientale sunt inregistrate cu un dispozitiv electronic.

In cursul actiunii de supraveghere se pot efectua fotografii de urmarire si inregistrari video (autorizate de procuror).

Astfel, faptuitorii administratori si angajati ai unei societati comerciale, in timp ce operau in intelegere cu alti faptuitori ofiteri S.P.P. si de aviatie, descarcand dintr-un avion tigari introduse in tara prin contrabanda, au format obiectul unei actiuni de supraveghere operativa, inclusiv de inregistrare video, din partea unei structuri specializate.

In temeiul acestor acte premergatoare, s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva faptuitorilor pentru comiterea infractiunilor de asociere in vederea savarsirii de infractiuni si contrabanda.

b) Verificarea surselor de venit ale unei persoane banuite care prin modul de trai depaseste limitele castigurilor licite . Aceasta activitate presupune a se stabili cu ce afaceri se ocupa persoana suspecta, daca este patron de societate si daca savarseste fraudele prin intermediul firmei, cercul de relatii sociale, daca este atrasa de viata mondena si realizeaza cheltuieli mari pentru vestimentatie si bijuterii etc.

c) Verificarea unor acte si inscrisuri de care s-a folosit faptuitorul , a unor tranzactii suspecte.

In raport de natura fraudei si modul de operare organul de urmarire penala poate efectua verificari ale documentelor de publicitate depuse la Oficiul registrului comertului care tine urmatoarele evidente:

- registrul pentru inregistrarea comerciantilor persoane fizice:

- registrul pentru inregistrarea persoanelor juridice subimpartit in registre pentru evidenta societatilor cu raspundere limitata, societatilor pe actiuni etc.;

- cartotecile fiselor comerciantilor formate din fise pentru fiecare comerciant.

Oficiul registrului comertului tine un repertoriu alfabetic al comerciantilor inregistrati si dosarele cu acte depuse de acestia.

Organul de urmarire penala poate obtine, prin verificari, date utile privind persoana asociatilor, sediul societatii, sucursalele din tara su strainatate, forma juridica si obiectul de activitate, capitalul social, administratorii, bilantul contabil etc.

Alte informatii utile pot fi obtinute din registrele de evidenta ale instantelor comerciale, din cauze avand ca obiect reorganizarea judiciara si falimentul etc.

d) Obtinerea unor date prin Interpol este o activitate investigativa importanta. Interpol ofera acces la reteaua informatica internationala de dosare privind activitatile infractionale. In urma completarii unei cereri de verificare a informatiei secrete, se efectueaza o investigatie in baza de date utilizandu-se numele delincventului sau numele firmei implicate .

In cauza cunoscuta sub denumirea “Afacerea portelanul”, au fost solicitate si obtinute, prin Biroul Interpol Berna, adrese care atestau imprejurarea ca societatile comerciale care figurau in actele de livrare a tigarilor de contrabanda, nu existau fiind, prin urmare, “societati fantoma” .

3.3.1.2. Sunt admise, de asemenea, activitati investigative care, de regula, nu au caracter discret.

a) Organizarea unui filtru este o actiune politieneasca de verificare a traficului rutier in situatiile in care exista date si indicii privind transportul unor persoane suspecte sau obiecte corp delict.

Aceasta actiune investigativa este frecvent utilizata, alaturi de supravegherea operativa, pentru a verifica datele existente privind unele transporturi de marfuri de contrabanda dupa ce autovehiculele TIR au ajuns la destinatie si s-a efectuat transbordarea in alte autovehicule.

b) Efectuarea unei razii este actiunea politieneasca realizata, de regula, cu efective sporite si intemeiata pe efectul surpriza, in locurile si mediile frecventate de grupari delincvente, in scopul surprinderii in flagrant a unor infractori depistati si retinerii celor dati in urmarire generala.

c) Legitimarea si identificarea unor persoane necunoscute, conducerea lor la sediul organelor de politie sunt activitati investigative utile pentru depistarea unor infractori cautati pentru a fi trasi la raspundere penala (ex. escroci care se ascund sub identitate falsa etc.).

Astfel, faptuitorul, dupa ce a fost liberat conditionat din executarea unei pedepse pentru inselaciune, si-a procurat un buletin de identitate pe care l-a falsificat atribuindu-si o noua identitate. In continuare si-a insusit actele societatii unui cetatean strain si o imputernicire falsa, savarsind sub identitatea falsa numeroase infractiuni de inselaciune. A fost depistat si identificat printr-o actiune investigativa a organelor de politie .

3.3.1.3. Activitati asemanatoare formal, cu unele acte procedurale dar care nu imbraca haina juridica a acestora :

a) Solicitarea unor relatii verbale sau scrise unor persoane ale caror relatari au trasaturi comune cu declaratiile luate in conditii procedurale, invinuitului, inculpatului, partii vatamate, partii civile, martorilor, este o activitate deosebit de utila prin care sunt verificate informatiile detinute si sunt completate cu noi informatii despre fapte si faptuitori;

b) Verificarea unor ipoteze tehnice care imbraca forme apropiate experimentului judiciar;

c) Ridicarea listei apelurilor telefonice de la societatile de telefoane permite efectuarea unor verificari utile.

Intr-o cauza avand ca obiect savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii, fapta constand in aceea ca autorul, administrator de societate comerciala, a ridicat mari cantitati de produse petroliere pentru care a emis file cec stiind ca nu dispune de provizion sau acoperirea necesara, dovada relei credinte a fost efectuata, printre altele, cu lista apelurilor telefonice. Cuprinsul acesteia se corobora cu declaratia administratorului societatii prejudiciate care sustinea ca l-a contactat telefonic pe faptuitor si i-a comunicat ca are o datorie neonorata in suma de 887 milioane lei .

d) Verificarea gestiunii prin efectuarea unei revizii contabile, activitate care are elemente comune cu expertiza etc.

Astfel, organele de urmarire penala au fost sesizate despre fapta gestionarei de la magazia de produse finite a unei societati comerciale care, prin mentionarea in actele de evidenta primara a gestiunii a unor cantitati de bunuri mai reduse decat cele efectiv intrate in gestiunea magaziei, a cauzat societatii comerciale un prejudiciu insemnat.

Pentru elucidarea situatiei de fapt s-a dispus efectuarea unei revizii contabile care a stabilit prejudiciul si a oferit temei punerii sub invinuire a faptuitoarei pentru savarsirea infractiunilor de fals intelectual, uz de fals si delapidare .

Temeiul legal al efectuarii acestor acte premergatoare nu se afla in codul de procedura penala ci in normele de organizare si functionare ale organelor judiciare .

3.3.1.4. Activitatile care au o consacrare in legea procesuala penala pot fi realizate in caz de necesitate numai in conditiile reglementate in codul de procedura penala:

a) Ridicarea de obiecte si inscrisuri este reglementata de art. 96-99 din C.pr.pen. fiind un mijloc de probatiune, care ofera posibilitatea obtinerii unor acte, a examinarii ulterioare a inscrisurilor si a efectuarii unui raport de constatare tehnico-stiintifica conform prevederilor art. 112-115 C.pr.pen;

Acest procedeu probator este esential, in vederea elucidarii situatiei de fapt, in toate cauzele avand ca obiect infractiuni din domeniul afacerilor.

Spre exemplu, in cazul faptuitorilor, administratori ai unei firme de brokeraj, fata de care mai multi clienti au depus plangeri pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, verificarea veridicitatii acestor sesizari s-a efectuat in baza examinarii actelor ridicate de organele de urmarire penala .

b) Perchezitia este o activitate tactica desfasurata de organele judiciare in scopul descoperirii si ridicarii obiectelor, documentelor sau valorilor care prezinta importanta pentru cauza cercetata, precum si in vederea descoperirii persoanelor care se sustrag urmaririi penale;

Cu referire la utilizarea acestui procedeu probator este de relevat cazul faptuitorului, om de afaceri, ale carui sedii de firme au fost perchezitionate in faza actelor premergatoare, ocazii in care s-au descoperit si ridicat diverse acte concludente cauzei care au continut date utile inceperii urmaririi penale .

Alaturi de alti autori apreciem ca in masura in care este efectuata cu respectarea dispozitiilor procesual penale iar procesul - verbal de perchezitie este inclus in procesul verbal prev.de art. 224 al.3 .C.pr.pen. acest mijloc de proba este legal administrat in faza actelor premergatoare. Mai mult chiar, savarsirea unei infractiuni flagrante poate impune efectuarea perchezitiei inainte de inceperea urmaririi penale si fara ca organul de cercetare penala sa aiba nevoie de autorizatia procurorului . Chiar si deputatul sau senatorul poate fi retinut si perchezitionat, in caz de infractiune flagranta, inainte de inceperea urmaririi penale si fara autorizarea prealabila a perchezitiei, de catre organul din care face parte cel in cauza.

Importanta perchezitiei ca procedeu de investigatie a fost relevata in doctrina evidentiindu-se faptul ca perchezitia si ridicarea de obiecte si inscrisuri asigura procurarea unor probe indispensabile, uneori unice, pentru rezolvarea cauzei.



c) Constatarea tehnico-stiintifica (constatarea medico-legala) este un mijloc de probatiune care apreciem ca poate fi administrat, cu conditia respectarii dispozitiilor procedurale, inainte de inceperea urmaririi penale in situatii in care se impune necesitatea de a actiona urgent (spre exemplu in cazul cercetarii unui incendiu) pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei care necesita cunostintele unui specialist sau tehnician .

In practica organelor de urmarire penala, intr-o situatie de urgenta ivita in faza actelor premergatoare, s-a putut stabili printr-un raport de constatare tehnico-stiintifica, alterarea mentiunilor efectuate in vizele turistice aplicate pe pasapoartele angajatilor societatii administrate de faptuitor, in temeiul carora acesta reusea sa cumpere valuta si sa transfere in strainatate banii obtinuti dintr-o frauda bancara .

De asemenea, cu ocazia verificarii modului de privatizare a unei societati comerciale, organul urmarire penala a dispus in temeiul art.112 si urm. din C.pr.pen. efectuarea de catre organul de specialitate Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (A.P.A.P.S.) a unei constatari stiintifice de specialitate, procedeu probator util elucidarii situatiei de fapt survenita in procesul privatizarii .

Cu privire la dispunerea expertizei, consideram ca aceasta este un mijloc de probatiune care se poate administra legal numai dupa inceperea urmaririi penale, ea presupunand conturarea cadrului procesual penal, a pozitiei procesuale a subiectilor si a garantiilor procesuale aferente.

d) Cercetarea la fata locului este apreciata in literatura de specialitate drept o activitate ce poate fi realizata in faza actelor premergatoare data fiind urgenta efectuarii (ex:in cazul distrugerii unor acte prin incendiere);

e) Inregistrarea convorbirilor precum si alte inregistrari (audio si video) reglementate de art.91/1 - 91/5 din C.pr.pen. reprezinta mijloace probatorii a caror utilizare a generat controverse in literatura juridica.

Intr-o prima opinie , dispunerea inregistrarilor audio sau video si efectuarea lor inainte de inceperea urmaririi penale are semnificatia actelor premergatoare prev.de art. 224 C.pr.pen., ele urmand a fi valorificate pe plan probator prin procesul verbal de consemnare a efectuarii actelor premergatoare,prev.de art. 224 al.3 C.pr.pen.

Potrivit celei de a doua opinii , inregistrarile audio si video nu pot fi autorizate de procuror decat in faza de urmarire si sub nici o forma, ca acte premergatoare. Aceasta opinie pune accentul pe limitarea utilizarii inregistrarilor, strict la faza de urmarire pentru prevenirea oricaror abuzuri sau nedreptati, pentru garantarea drepturilor procesuale si a libertatii cetatenesti.

In realitate, nu exista o dispozitie legala expresa care sa interzica efectuarea inregistrarilor audio sau video in faza actelor premergatoare, legiuitorul apreciind ca autorizarea de catre procuror si supravegherea exercitata de acesta pe parcursul realizarii inregistrarilor sunt suficiente pentru a preveni lezarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Procedeul probator al inregistrarilor audio sau video s-a dovedit deosebit de concludent, spre exemplu, pentru elucidarea imprejurarilor in care, un grup de faptuitori cetateni romani si straini, au organizat ample activitati de contrabanda cu armament si munitie. Acest procedeu a permis stabilirea conexiunilor infractionale ale grupului de faptuitori asociati in vederea savarsirii de infractiuni si surprinderea acestora in flagrant cu ocazia efectuarii unei livrari ilegale de arme .

3.3.1.5. Alaturi de activitatile prevazute de Codul de procedura penala, exista unele activitati reglementate in legi speciale care in conditiile autorizarii de catre procuror, pot fi efectuate si in faza actelor premergatoare, in caz de necesitate.

a) Astfel, conform prevederilor art.27 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie , cand sunt indicii temeinice cu privire la savarsirea uneia din infractiunile prevazute de lege, in scopul strangerii de probe sau a identificarii faptuitorului, procurorul poate sa dispuna pentru o durata de cel mult 30 de zile:

- punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora;

- punerea sub supraveghere sau sub ascultare a liniilor telefonice;

- accesul la sisteme informationale;

- comunicarea de acte autentice sau sub semnatura privata, de documente bancare, financiare ori contabile.

Pentru motive temeinice, masurile pot fi prelungite de catre procuror , prin ordonanta motivata, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile .

b) Activitatile prevazute de art.13 din Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei si art.9 din Legea nr.14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii constituie, de asemenea, acte premergatoare in sensul art.224 C.pr.pen. .Acestea sunt: interceptarea comunicatiilor, cautarea unor informatii, documente sau inscrisuri pentru a caror obtinere este necesar accesul intr-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea si depunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, culegerea informatiilor pe care acestea le contin, cat si inregistrarea, copierea sau obtinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte si ridicarea acestora din locurile in care au fost depuse, fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice; constatari personale, inclusiv prin operatiuni tehnice.

c) Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri prevede posibilitatea utilizarii, cu autorizarea procurorului a urmatoarele procedee probatorii: livrari supravegheate[81] ( art.20 ) folosirea investigatorilor acoperiti si a colaboratorilor acestora, accesul pe o perioada determinata la sistemele de telecomunicatii sau informatice pentru a le supraveghea .

3.3.1.6. Nu pot fi dispuse in faza actelor premergatoare: punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, aplicarea masurilor asiguratorii ori de siguranta, ascultarea inculpatului, constituirea de parte civila si alte acte care presupun calitatea de parte in proces, respectiv inceperea urmaririi penale .

3.3.1.7. Supravegherea procurorului asupra actelor premergatoare nu este reglementata distinct de lege , institutia supravegherii fiind reglementata in exclusivitate cu privire la actele de urmarire penala. Aparent, aceasta activitate fiind extraprocesuala, prevederile art.216-220 C.pen nu ar fi aplicabile actelor extrajudiciare.

Din examinarea textului art.224 C.pr.pen., rezulta insa ca actele premergatoare se efectueaza exclusiv “in vederea inceperii urmaririi penale”. De asemenea, o serie de activitati nu pot fi efectuate “in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire pentru inceperea urmaririi penale” decat cu autorizarea prealabila a procurorului (ex: perchezitia, inregistrari audio sau video).

Or, nici un fel de autorizare nu poate fi emisa de procuror in alte conditii decat cele aratate in Codul de procedura penala si nici un fel de strangere de date in sensul prevederilor art.224 C.pr. pen., nu este permisa decat daca sunt necesare organelor de urmarire penala, pentru inceperea urmaririi penale.

Exista insa situatii in care procurorul este expres indrituit de lege sa-si exercite functia de supraveghere si asupra actelor premergatoare . Astfel:

- la plangerea persoanei fata de care se efectueaza acte premergatoare; asemenea plangere poate fi formulata in temeiul art.275 al.2 C.pr.pen impotriva rezolutiei de confirmare a propunerii organelor de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala, emisa de procuror in baza art.228 al.6 C.pr.pen; se poate adresa procurorului cu plangere, conform dispozitiilor art.13 al.ultim din Legea nr.51/1991 si persoana care se considera vatamata in mod nejustificat prin activitatile care fac obiectul mandatului acordat in vederea autorizarii actelor de culegere de informatii;

- la propunerea organului de cercetare penala, adresata procurorului care-i supravegheaza activitatea, sa dispuna neinceperea urmaririi penale ; primind dosarul de la organul de cercetare penala, procurorul este dator sa verifice legalitatea si temeinicia propunerii, apoi poate dispune confirmarea acesteia, continuarea verificarilor prin acte premergatoare (art.228 al.5) sau sa efectueze personal acte premergatoare(art.216 al.3, art.218 alin.2 C.pr.pen.);

- la cererea adresata procurorului de catre organul de cercetare penala pentru autorizarea efectuarii unor acte premergatoare (perchezitia , inregistrari audio sau video, activitatile prev. de art.13 din Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei) ;

3.3.1.8. Rezultatele activitatilor investigative sunt cuprinse in procesul verbal de consemnare a actelor premergatoare care se incheie in vederea inceperii urmaririi penale si care, conform prevederilor art.224 alin.3 C.pr.pen., poate constitui mijloc de proba.

Procesul-verbal trebuie sa respecte in primul rand conditiile de forma prev .de art.91 din C.pr.pen.:

a) data si locul unde este incheiat;

b) numele , prenumele si calitatea celui care il incheie;

c) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista;

d) descrierea amanuntita a celor constate, precum si a masurilor luate;

e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul verbal, obiectiile si explicatiile acestora;

f) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale;

In al doilea rand, procesul-verbal trebuie sa cuprinda date despre continutul actelor premergatoare relevante, prezentate selectiv si intr-o forma succinta. Actele originale avand un caracter nepublic (ex: notele informative) nu sunt atasate la dosar, insa continutul lor verificat prin investigatii este consemnat in procesul -verbal.

Literatura de specialitate a evidentiat existenta unor deosebiri intre acest tip de proces-verbal si cele de constatare respectiv de incepere a urmaririi penale.

Astfel, primul proces-verbal se incheie din punct de vedere cronologic, dupa sesizarea organului de urmarire penala intr-unul din modurile prevazute de lege si inainte de inceperea urmaririi penale. El este incheiat fie de catre organul de urmarire penala, fie de catre lucratorii operativi din Ministerul de Interne ori din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale anume desemnati in acest scop.

Procesul -verbal de constatare se incheie inainte de sesizarea din oficiu si in vederea realizarii acesteia, fie de catre organul de urmarire penala, fie de unul dintre organele de constatare prevazute de art.214 si 215 din C.pr.pen. Constatarile sale pot servi la o eventuala sesizare din oficiu, proces-verbal ce poate fi incheiat exclusiv de organul de urmarire penala.

Procesul-verbal de incepere a urmaririi penale se incheie de organul de urmarire penala in caz de sesizare din oficiu (art.228 al.3 C.pr.pen) si reprezinta din punct de vedere procesual actul care declanseaza urmarirea penala ca prima faza a procesului penal.

Cu privire la valoarea probanta a procesului verbal de consemnare a actelor premergatoare este de remarcat ca potrivit art.224 al.3 C.pr.pen. acesta poate constitui mijloc de proba, legiuitorul facand referire, in mod evident, la valorificarea sa conditionata de existenta unei urmariri penale legal incepute.

In caz afirmativ, sunt aplicabile prev. art.63 al.2 C.pr. pen., conform carora “probele nu au valoare mai dinainte stabilita”, aprecierea fiecarei probe facandu-se de catre organul de urmarire penala si de instanta de judecata, potrivit convingerii lor formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor.

3.3.1.9. Compatibilitatea prevederilor art.224 din Codul de procedura penala cu dispozitiile art.20 si 24 alin.1 din Constitutia Romaniei si prevederilor art.3 lit.a-d din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale a generat vii discutii in jurisprudenta si literatura juridica.

Astfel, in literatura s-a ridicat problema necesitatii reexaminaririi atente a dispozitiilor legale privind faza prealabila judecatii. In acest sens s-ar impune precizarea activitatilor ce pot fi efectuate in cadrul actelor premergatoare urmaririi penale, precizarea intinderii drepturilor pe care le au organele de urmarire penala, pentru a se asigura un control eficient asupra legalitatii actelor premergatoare urmaririi penale. De asemenea, prin lege vor trebui sa se precizeze situatiile cand acestea pot avea loc, asigurandu-se celeritatea lucrarilor si drepturile persoanelor.

De lege ferenda s-ar impune ca inceperea efectuarii actelor premergatoare sa fie dispusa prin rezolutie motivata pentru a spori rolul si atributiile magistratului in faza de urmarire penala asigurand astfel un control eficient in efectuarea acestor activitati si prevenirea oricaror nedreptati, garantarea drepturilor procesuale si a libertatii cetatenesti.

In acest sens s-a propus abrogarea, intr-o prima etapa, a prevederilor alin.3 din art.224 Cod procedura penala.

Propunerile formulate in literatura sunt rezultatul observarii exceselor spre care tind unele organe de cercetare penala, in sensul deplasarii centrului de greutate al fazei urmaririi penale in etapa actelor premergatoare cu consecintele aferente privind lezarea drepturilor procesuale. Din examinarea statisticilor Ministerului Public se poate constata ca solutiile de neincepere a urmaririi penale reprezinta un procent insemnat din activitatea organelor judiciare (cca.80%), respectiv activitate investigativa desfasurata in faza actelor premergatoare.

In jurisprudenta , s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.224, art.6 alin.1 si art.172 alin.1 din Codul de procedura penala. In motivarea acestei sustineri s-a aratat ca “in faza actelor premergatoare se pot administra orice mijloace de proba, in secret, fara ca acuzatul sa ia cunostinta oficial despre faptele ce i se imputa”, precum si ca, in aceeasi faza, “persoanei cercetate, impotriva careia se administreaza probe in acuzare, nu-i este garantat dreptul la aparare, intrucat formal nu are calitatea de invinuit si nici de inculpat” .

Curtea Constitutionala a respins exceptia ridicata, cu motivarea ca faza actelor premergatoare nefiind parte componenta a procesului penal, pentru aceasta faza nu este reglementata asigurarea exercitarii dreptului la aparare, observandu-se ca actele premergatoare se efectueaza “in vederea inceperii urmariri penale” iar cu exceptia procesului-verbal, prev. de art.224 al.3 C.pr.pen.,in aceasta faza nu pot fi efectuate acte care sa constituie mijloace de proba in sensul prev. art.64 din C.pr.pen.

Intr-o alta decizie , referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.6 si ale art.171 alin.1 din C.pr.pen., Curtea a retinut ca “garantarea dreptului la aparare nu se poate face in afara procesului penal, inainte de inceperea urmaririi penale, cand faptuitorul nu are calitatea procesuala de invinuit sau inculpat () Efectuarea de catre organele de urmarire penala a unor acte premergatoare, anterior inceperii urmaririi penale, in vederea strangerii datelor necesare declansarii procesului penal nu reprezinta momentul inceperii procesului penal si se efectueaza tocmai pentru a se constata daca sunt sau nu temeiuri pentru inceperea procesului penal”. S-a retinut, de asemenea, ca desi “in conformitate cu prevederile art.224 din C.pr.pen., procesul verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba, dreptul la aparare al invinuitilor nu poate fi considerat ca fiind incalcat, pentru ca acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de proba”.

In sensul celor expuse mai sus, vom invoca o ultima decizie a Curtii Constitutionale, care respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.911 -915 Codul de procedura penala retinand ca dispozitiile privind restrangerea unor drepturi si libertati, sunt compatibile cu dispozitiile art.49 din Constitutie si art.8 alin.2 din Conventia Europeana a drepturilor omului, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului .

In concluzie apreciem ca in faza premergatoare procesului penal, cunoscuta de toate sistemele de justitie penala ca fiind faza in care se culeg si se verifica informatii, se ridica inscrisuri ori mijloace materiale de proba etc. pentru a asigura temeinicia actului de declansare a procesului penal, organele judiciare pot utiliza procedeele probatorii expuse anterior, in vederea realizarii actelor premergatoare strict necesare inceperii urmaririi penale .

In faza actelor premergatoare se impun a fi evitate cele doua extreme daunatoare procesului penal : incalcarea principiului lipsei de publicitate specific acestei faze cu consecinta compromiterii sanselor de aplicare a legii penale precum si deplasarea centrului de greutate al anchetei in faza premergatoare procesului cu riscul incalcarii dreptului la aparare al persoanei cercetate, respectiv de a intocmi acte care nu au valoare de proba in procesul penal.




St.D.Carpenaru, Drept Comercial Roman, Editura All Bucuresti, p.19; I.Turcu, Dreptul afacerilor, Editura Fundatia “Chemarea” Iasi, 1992.

Y.Chartier, Droit des affaires, Presses Universitaires de France, Paris, 1984, p.20.

M.Veron, Droit penal des affaires , Edition Dalloz, Paris, 1994.

Ov. Predescu, Dreptul penal al afacerilor, Editura Continent XXI, Bucuresti, 2000

Raportul prezentat de Louis Freeh, director al F.B.I., in octombrie 1997, in fata Congresului SUA, a relevat ca organizatiile criminale sunt deosebit de periculoase deoarece se implica in domeniul informaticii, tehnici de criptare si structuri de spalare a banilor pentru reciclarea a sute de milioane de dolari. In opinia sa, grupurile crimei organizate care opereaza in SUA, vin din Rusia, Europa centrala si orientala, Asia, Africa si alte zone ale lumii. Conseil de l`Europe, Doc.7971/22.12.1997, Criminalité des affaires: une menace pour l`Europe.

Raport al Serviciului Canadian de Securitate (SCRS), noiembrie 1998, document accesat pe internet.

Black`s Law Dictionary.

M.Muresan, in colectiv, Dictionar de drept civil, Editura {tiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980, p.258.

M.Muresan, in colectiv, op. cit. , p.258.

V. Pasca, Bancruta frauduloasa, Editura Lumina LEX, 2000

Corpus Iuris, Editura Efemerida, Bucuresti 2000.

Conseil de l`Europe Doc. 7971/22.12.1997, op.cit., p.10.

C. Voicu, Criminalitatea afacerilor, IGP, 1997, p.8.

Al. Silj, Raportul comisiei antimafia din decembrie 1993, in Imperiul mafiei, Editura Nemira, Bucuresti, 1998, p.430.

“Mafia constituie o lume logica, rationala, functionala si implacabila. Mult mai logica , mai rationala si mai implacabila decat statul. Mafia este o articulatie a puterii, o metafora a puterii dar si o patologie a puterii. Mafia este un sistem economic, o componenta obligatorie a sistemului economic global. Mafia se dezvolta datorita statului si isi adapteza comportamentul in functie de acesta”. (Giovanni Falcone).

M. Le Clère, Le banditism des affaires, Manuel de Police Technique, Editions Police-Revue, Paris, 1974, p.101; Em. Stancu, Particularitati metodologice privind investigatia criminalistica a infractiunilor din domeniul afacerilor, Criminalistica, Editura Actami, Bucuresti, 1995, p.317.

Em. Stancu, Criminalistica, vol.II, Editura Actami, Bucuresti, 1995, p.335.

A.Ciopraga, Criminalistica, Tratat de tactica, Editura Gama, Iasi, 1996, p.21.

C. Aionitoaie,Tratat de tactica criminalistica, ed. a II-a, Editura Carpati, 1992, p.21.

Modus Operandi Sistem (M.O.S.) cuprinde inregistrarea procedeelor folosite de infractorii cunoscuti si necunoscuti pentru a savarsi anumite infractiuni. I.Mircea, Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p.209; J.J.Horgan, Theory of Modus Operandi System, Criminal Investigation, University of Redlands, Ca.USA

D.Lucinescu, T.Vasiliu, in colectiv, Codul penal comentat si adnotat, vol.I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975, p.319



M.Le Clère, Escroqueries, Modus Operandi, Manuel de Police Technique, Edition Police-Revue, Paris, 1973, p.102, Em.Stancu, op.cit., p.327

Sectia anticoruptie, urmarire penala si criminalistica, dos.nr.669/P/1999















Ministerul Public, Analiza activitatii pe anul 1999, Cauze deosebite, p.344.

I.Vasiu, in colectiv, Frauda cartilor de credit, Internetul si dreptul, Editura All Beck,       Bucuresti,1999,p.178.

I.Vasiu, Frauda informatica, in Criminalitatea informatica, Editura Nemira, Bucuresti, 1998,p.80.

M.Le Clère, Escroqueries, Modus Operandi, Manuel de police technique, Edition Police- Revue, Paris, 1974, p.104.

Sectia anticoruptie urmarire penala si criminalistica, dos. nr.34/P/1995.

C.Voicu , in colectiv, op.cit., p.43.

Em. Stancu, op.cit., p.328.

St. D. Carpenaru, op. cit., p.500

Studiu privitor la cauzele avand ca obiect emiterea de cecuri fara acoperire si bilete la ordin (1645/C/5.426/4.11.1999)

Analiza activitatii pe anul 1999, p.422

St.D.Carpenaru, op.cit., p.497

Gh.Vizitiu, Inselaciunea in contracte prin folosirea biletului la ordin, Revista de Drept Comercial nr.10/2000, p.166

Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, op. cit., p.418

St.D.Carpenaru, op. cit., p.452

V.Dabu, Implicatii penale ale folosirii ilegale a cambiei si biletului la ordin, Revista de drept penal nr.3/1996, p.105

Op.cit., 1999, p.401

C.Voicu, Criminalitatea afacerilor, I.G.P, Bucuresti, 1997, p.356.

C.Voicu, op.cit., p.358.

Importanta informatiei si a urmaririi penale in procesul penal au fost evidentiate in literatura juridica prin citarea aforismului lui Ayrault, conform caruia urmarirea este sufletul si temelia procesului “(L’nstruction c’est l’ame du proces”, “L’ information c’est le fondement du proces”); “L’ordre, formalité et instruction judiciaire”- Lyon,1624,Cartea I-a, art.1,nr.1,Cartea III,art.2 nr.39, dupa N.Volonciu in Drept Procesual Penal,Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti ,1972, pag.239.

Parchetul de pe langa Tribunalul Alba, dos. nr.471/P/2001

C.Voicu,op.cit.,pag.363.

Ministerul Public, Analiza activitatii pe anul 2000, p.20-31.

Ministerul Public, op.cit., p.20-31.

Ministerul Public, op.cit., p.20-31.

Aceste date servesc la elaborarea versiunilor de ancheta, presupuneri logice ale organului de urmarire penala referitoare la fapta in ansamblu sau la unele imprejurari ale acesteia. I.Mircea, Elaborarea si verificarea versiunilor, op.cit.p.223.

Ministerul Public, op.cit., p.15.

C.S.J., Sectia penala, sent.nr.4/10 februarie 1999, dos. nr.930/1998.

Art.15 lit.f si g din Legea nr.26/12 mai 1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, publicata in Monitorul Oficial nr.123/18 mai 1994.

Biroul Federal de Investigatii, Unitatea operatiuni conspirate, Actiunile de supraveghere, p.24 (traducere din limba engleza)

Fotografia de urmarire se efectueaza in procesul de urmarire activa a persoanelor care pregatesc savarsirea unei infractiuni sau intreprind activitati de inlaturare, de ascundere a urmelor infractiunilor savarsite; I.Mircea, Criminalistica, Editura “Lumina Lex”, Bucuresti, 1999, p.46.

N.Volonciu, op.cit., partea speciala, vol.II., p.62.

Gh.Mateut, op.cit.partea speciala, vol.I, p.79

St.D.Carpenaru, op.cit., p.75

I.Turcu, op.cit., p.158

Biroul Federal de Investigatii, Unitatea Operatiuni Conspirate, Interpol, p.9 (treducere)

Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Sectia anticoruptie, urmarire penala si criminalistica, dos. nr.48/P/1998.

Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Sectia antocoruptie, urmarire penala si criminalistica, dos.nr.48/P/1998

Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Sectia urmarire penala si criminalistica, dos. nr.225/P/1999.

N.Volonciu, op.cit., partea speciala, Vol.II., p.62.

Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, Analiza activitatii judiciare pe anul 2000.

G.Nistoreanu, Politia in cadrul statului de drept; Studii de drept romanesc nr.2/1992.

Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Sectia urmarire penala si criminalistica, dos.nr.333/P/1999.

Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Sectia urmarire penala si criminalistica, Analiza activitatii desfasurate in anul 1999.

I.Neagu, op.cit., p.423; Al.[uculeanu, Efectuarea perchezitiilor in cursul actelor premergatoare, in Pro lege nr.2/1998,p.13; In sens contrar D.Ciuncan, Actele premergatoare si garantiile procesuale in “Dreptul “ nr.7/1996, p.88.

N.Volonciu, op.cit., partea speciala, Vol.II., p.63.

V.Dongoroz, op.cit., vol.I,p.238.

In acelasi sens N.Volonciu, op.cit., partea speciala, Vol.II., p.63; E.Ionaseanu,op.cit., p.189.

I.Mircea, op.cit., p.312.

Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Sectia urmarire penala si criminalistica, dos. nr.53/P/1997.

Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, dos.nr.67/P/2001.

I.Neagu, op.cit., p.423; E.Ionaseanu,op.cit., p.190.

Gh. Mateut, In legatura cu noua reglementare privind inregistrarile audio sau video in probatiunea penala, in “Dreptul” nr.8/1997,p.70.

D.Ciuncan, Inregistrarile audio si video mijloace de proba, “Revista de Drept Penal” nr.9/1997, p.57.

Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Sectia urmarire penala si criminalistica, Analiza activitatii pe anul 1999.

Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr.219 /2000.

I.D.Cristescu, Discutii in legatura cu continutul actelor premergatoare, in “Dreptul” nr.3/1995, p.64 (De lege ferenda autorul a propus sa se prevada expres continutul activitatilor care se pot efectua in actele premergatoare);Ghe. Gorganeanu, Din nou despre actele premergatoare, in “Revista de Drept Penal”, nr.4/1999,p.33.

Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.362/3 august 2000.

Autorizarea livrarilor supravegheate se efectueaza de catre procurorul din P.C.S.J.

N.Volonciu, op.cit., partea speciala, vol.II, p.64; A.{t.Tulbure, Actele premergatoare in reglementarea si practica actuala, in “Pro lege”, nr.3/1998, p.48; D.Ciuncan, Actele ce pot fi indeplinite inaintea incuvintarii prealabile a cercetarii penale, in “Dreptul” nr.9/1999, p.112.

Gh.Mateut, op.cit., partea speciala, vol.I, p.82; Autorul observa inadvertenta textului art.275 al.2 si remarca faptul ca plangerea indreptata impotriva rezolutiei de confirmare a propunerii de a nu se incepe urmarirea penala emisa de procuror, trebuie adresata conducatorului parchetului sau procurorului ierarhic superior. Se depune insa la procurorul care a confirmat propunerea de neincepere a urmaririi penale si care are obligatia sa o inainteze procurorului competent in termen de 48 de ore de la primire.

I.D.Cristescu, Interceptarea comunicatiilor, inregistrarile audio-video, filmarile si fotografierile, procedee probatorii in procesul penal roman, Editura Almanahul Banatului, Timisoara 2000,p.139.

Gh. Mateut, op.cit., partea speciala, vol.I, p.86; T.Antoniu,op.cit., in “Revista Romana de Drept” nr.12/1970,p.41; E.Ionaseanu, op.cit., p.198.

D.Ciuncan , Actele premergatoare si garantiile procesuale, in “Dreptul “ nr.7/1996, pag.88.

Tribunalul Teleorman, dos.nr.2442/R/2000; C.S.J. Sectia penala, dos.nr.930/1998.

Curtea Constitutionala, dec.nr.210/26 oct.2000, publicat in Monitorul Oficial nr.110/5 martie 2001.

Curtea Constitutionala, dec.nr.141/5 oct.1999, publicata in Monitorul Oficial nr.585/30 nov.1999, p.3; in acelasi sens dec. nr.134/26.04.2001.


Curtea Constitutionala, dec.nr.21/3 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial nr.159/17 aprilie 2000.

Vincent Berger, Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, p.401 si urm. (cazurile Silver si altii contra Regatului Unit; Campbell contra Regatului Unit; Klass si altii contra Germaniei; Malone contra Regatului Unit; Kruslin contra Frantei; Huvig contra Frantei ).

N.Volonciu,op.cit., partea speciala, vol.II, p.39; J.Pradel, Manuel de Procedure Penale, Edition Cujas, Paris, 2000, p.327.

J.P.Masson, Le secret de l’ instruction, R.D.P. 1981, p.393.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact