StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » criminologie
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Particularitatile cercetarii infractiunilor de omor in functie de mijloacele si procedeele folosite de faptuitar pentru suprimarea vietii victimei



PARTICULARITATILE CERCETARII INFRACTIUNILOR DE OMOR IN FUNCTIE DE MIJLOACELE SI PROCEDEELE FOLOSITE DE FAPTUITAR PENTRU SUPRIMAREA VIETII VICTIMEI



Pentru clarificarea unor imprejurari referitoare la mijloacele si procedeele folosite de catre faptuitor in suprimarea vietii victimei, este necesar ca, inca de la inceputul cercetarii, sa se tina seama de specificul leziunilor produse de agentii vulneranti.




Omorul savarsit cu armele albe si corpuri contondente.

Prin arme albe se inteleg obiectele mecanice cu lama stralucitoare (de unde le vine si numele) si care ar putea fi clasificate, dupa modul lor de reflectare in plaga, in mai multe categorii1:

a) Leziuni produse de obiecte taioase (arme albe propriu-zise) pot fi situate in orice regiune a corpului, lungimea lor fiind in functie de distanta parcursa de lama obiectului pe suprafata corpului victimei. Marginile plagii sunt netede, avand un aspect liniar, semicircular sau in unghiuri. Adancimea ranii depinde de rezistenta tesutului si de forta loviturii.

Lungimea plagilor taiate variaza nu atat in functie de marginea lamei taioase, cat mai ales de modul in care s-a produs ranirea (prin presiunea armei pe piele sau prin alunecarea acesteia si, in acest caz, in functie de amplitudinea alunecarii).

Gravitatea plagilor taiate variaza in raport cu forta care actioneaza, gradul de ascutire a marginii taioase, cu rezistenta tesuturilor si in special cu leziunile produse.

Profunzimea plagii taiate este conditionata de gradul de ascutire a lamei, forta cu care se face incizia,inclinatia armei fata de tegumente, ca si de rezistenta tesuturilor sectionate.

Moartea prin plagi taiate poate surveni prin hemoragie masiva, prin embolie gazoasa (in sectionarile vaselor mari ale gatului), prin asfixie in cazul sectionarii traheei sau prin complicatii infectioase.

La locul faptei, urmele de sange specifice omorului savarsit cu obiecte taioase apar fie imprastiate (improscate) in cazul plagilor arteriale, fie sub forma de balta in cazul plagilor venoase.

O mentiune speciala necesita plagile arterelor radiale care se intalnesc in sinucideri, caderi in cioburi de sticla sau ca leziuni de aparare in diferite alte agresiuni. Ranile constatate la victima, pe regiunile palmare, sunt caracteristice plagilor de aparare ofensiva (tentativa de a prinde cutitul agresorului in maini) dupa cum, cele constatate in regiunea dorsala a mainii, sunt caracteristice ranilor de aparare defensiva(acoperirea fetei cu mainile).1

C.L. este gasit pe marginea unei sosele cu multiple escoriatii ale capului, echimoze si plagi contuze ale buzelor, plagi taiate ale fetei in numar de 13 raspandite pe buze, barbie, fata anterioara a gatului. In regiunea gatului se noteaza trei plagi mortale interesand vase mari (carotidele si jugulara).Pe antebrate, d 919i88j arele de sange au o orientare inspre pumnul mainii.Pe baza acestor date, comisia a pledat pentru moartea violenta si pentru sinucidere, deoarece: - taieturile hainelor nu coincid cu cele ale tegumentelor fapt ce pledeaza pentru o lupta in timpul careia camasa a fost ridicata inspre gat; -leziunile contuze ale fetii pledeaza pentru lovirea cu un obiect contondent si nu pentru cadere, deoarece respecta partile proeminente si in deosebi nasul; localizarea plagilor taiate ale fetei pledeaza pentru lovirea activa; existenta a trei plagi vasculare grave si letale nu pot sustine teza sinuciderii, deoarece, o atare succesiune este rar intalnita datorita gravitatii hemoragiei din aceste vase; - in caz de sinucidere, directia darelor de sange pe antebrate ar fi trebuit sa fie inspre coate si nu inspre pumn.2

b) Leziunile produse de obiecte intepatoare sau intepator-taioase (cutit cu varf ascutit, baioneta, foarfeci, ace) care au forma geometrica (cilindrica, triunghiulara, hexagonala) pastreaza relativ fidel forma lor pe tegumente si produc – de regula – leziuni penetrante in organism. Obiectele intepator-taioase ce actioneaza oblic fac ca lungimea plagii sa depinda de gradul acestei inclinatii iar cand obiectele sunt miscate in tesuturi fac ca lungimea plagii sa depinda de gradul acestor deplasari. Lungimea plagii se raporteza la gradul de inclinatie dintre lama obiectului si suprafata penetranta, practic aflandu-se in fata unei actiuni concomitente de perforare si taiere.

Pe cadavru, este necesar sa se precizeze caracterul vital sau postmortal al plagilor, tinandu-se seama si de faptul ca forma ranilor produse dupa moarte nu difera de cele produse in timpul vietii. Pozitia victimei si a agresorului este greu de stabilit. Se va tine seama si de talia victimei si a agresorului, cat si de directia ranirii.

Ranile produse de arme intepatoare-taietoare pot fi rezultatul unei autoagresiuni, al unei loviri de catre o alta persoana sau al unui accident.

In cazul armelor cu un singur tais, in partea netaioasa se observa o ruptura a pielii, unghiul plagii aparand mai rotunjit. Unele instrumente intepator-taietoare pot avea pe sectiune o forma triunghiulara sau patrulatera, prezentand trei si, respectiv, patru lame taioase.In aceste cazuri, fiecare lama actioneaza in cate o directie, iar plaga rezultata capata aspectul stelat cu 3 sau 4 raze, datorita retractiei tesuturilor. In cazul patrunderii oblice a unui astfel de instrument, razele plagii formate sunt inegale.1

Doi elevi in timp ce se jucau s-au strans in brate, si deoarece curatau cartofi, unul avea un cutit in mana, in care a fot impins prin joaca producandu-se leziune mortala fara voia lor. La cadavru se constata o plaga intepat-taiata a hemitoracelui stang, cu perforarea aortei.

Comisia a precizat ca leziunea s-a putut produce numai in doua circumstante: fie prin lovire activa, fie prin impingerea victimei de catre agresor inspre cutitul fixat in perete, prin mainile agresorului. Ancheta a confirmat aceasta versiune.2

c) Leziunile produse de obiecte despicatoare (topoare, barda, sapa) se prezinta ca plagi taiate sau zdrobite,daca lama nu este ascutita.Produc leziuni despicate cu caractere de rani taiate la exterior, cu margini netede, liniare,iar pe margine, atunci cand lama obiectului vulnerant nu este suficient de ascutita, se produc mici contuzii si rani zdrobite. Lungimea ranii despicate depinde de lungimea lamei obiectului si de unghiul de inclinare. In majoritatea cazurilor, leziunile sunt produse la nivelul capului.Plagile despicate se pot complica, mai frecvent,cu emboli gazoase,grasoase sau cu infectii variate. Sub aspectul formei medico-legale a mortii,majoritatea plagilor despicate sunt omucideri si rareori sinucideri.

Gravitatea plagilor despicate este in funtie de profunzimea lor, de posibilitatile de lezare a unor organe interne, in special a creierului, si de producerea hemoragiei si infectiei.3

Identificarea armelor albe este relativa,determinarea caracteristicilor de grup ale obiectului vulnerant realizandu-se dupa lungimea si adancimea plagii, care, insa, nu concorda totdeauna cu lungimea lamei.

Leziunile provocate prin penetrarea oaselor late permit stabilirea cu multa precizie a latimii lamei obiectului vulnerant.

Identificarea obiectelor despicatoare, pe baza urmelor lasate in calota craniana, unde sunt intalnite cel mai frecvent, era considerat imposibila din cauza structuri spongioase a osului care nu permite retinerea caracteristicilor profilului lamei. Cu toate acestea, in practica de specialitate s-au intalnit cazuri de identificare a unei secure pe baza microstriatiilor formate pe oasele calotei craniene. Astfel: in cazul unui omor, la examinarea cadavrului au fost descoperite multiple taieturi de secure, dintre care trei plagi penetrante, in regiunea parietala si temporala dreapta. Initial, pentru pentru identificarea agentului vulnerant, nu au fost luate in considerare aceste urme, cercetarile fiind orientate spre deosebirea altor categorii de urme sau probe materiale. Ulterior, s-a procedat si la examinarea la microscopul comparator a fragmentelor de os si a lamelor securilor ridicate de la persoanele suspecte, reusindu-se identificarea securii pe baza urmelor formate pe suprafata osoasa.1

Adancimea unei plagi reproduce, de regula, dimensiunile minime in lungime ale obiectului taios, deoarece, mai frecvent, obiectul taios nu patrunde in totalitate (pana la maner) in organism.Rareori, obiectele taioase pot produce traiecte mai lungi decat lungimea lor, prin comprimarea concomitenta a tegumentelor de catre manerul obiectului actionat, asa cum ar fi, de exemplu, in cazul lovirii abdomenului ai carui pereti au o depresibilitate si elasticitate cunoscuta.

Directia lovirii se apreciaza atat pentru plagile taiate cat si pentru cele intepate, doarece ajuta la aprecierea relatiilor concrete dintre victima si agresor si stabileste de exemplu, surprinderea victimei, intensitatea lovirii, pozitia sa. In caz de plagi multiple, se va aprecia care a fost leziunea primar mortala, secundar mortala sau care nu a intervenit in determinismul mortii, stabilindu-se, pentru cele nemortale timpul medical necesar vindecarii.

Se va preciza apoi cauza medicala a mortii si se vor cauta elemente care pledeaza pentru forma medico-legala a mortii,adica pentru omucidere, sinucidere sau accident, fara a trage concluzii ferme asupra formei mortii.2

Omorul savarsit prin asfixie.

Termenul asfixie, provenit din limba greaca (a =lipsa si sfigmos=puls) traduce o stare patologica caracterizata prin lipsa totala sau aproape totala a oxigenului la nivelul celulelor organismului.3Din punct de vedere etimologic termenul este impropriu, deoarece lipsa pulsului este o consecinta fireasca atunci cand lipsa de oxigen produce moartea.In antichitate,insa se credea ca prin vasele de sange circula aer si lipsa pulsului ar fi rezultatul direct al impiedicarii patrunderii aerului in organism. Pentru aceste motive s-a cautat inlocuirea acestui termen clasic cu altii, ca: anoxie, hipoxie, anoxemie, hipoxemie.

Moartea violenta savarsita prin asfixie mecanica, cunoscuta in practica medicala si sub denumirea de „anoxie acuta de tip ventilator”, este o modalitate frecventa de omucidere, dar si de sinucidere, de aici rezultand o serie de probleme ce se cer rezolvate, din cauza diversitatii modurilor in care se realizeaza: spanzurare, strangulare, astupare (ocluzia) cailor respiratorii, comprimarea toraco-abdominala si inecare.1

Exista multiple clasificari ale asfixiilor. Clasificarea fizio-patologica Barcroft include anoxiile anoxice (consecutive scaderii presiunii partiale a oxigenului in aerul inspirat sau in aerul alveolar), anoxii anemice (ca in anemii prin scaderea hemoglobinei sau prin blocarea sa), anoxiihistotoxice sau tisulare (cand tulburarea schimburilor gazoase se petrece la nivel celular prin blocarea fermnetilor respiratori).

O alta clasificare admite anoxiile ca fiind de aport, prin lipsa oxigenului in aerul inspirat, anoxii de transport si anoxii de utilizare.

O clasificare a anoxiilor axata, pe aceleasi mecanisme include anoxiile aeriene, arteriale si celulare.

Anoxiile s-ar mai putea clasifica in patologice ruperea unui chist hidatic, a unui anevrism de aorta in caile aeriene cu asfixie consecutiva) si violente in care intra asfixiile medico-legale a caror clasificare include asfixiile mecanice prin comprimare (spanzurare, strangulare, comprimare toraco-abdominala) si prin ocluzie (sufocare, obstruarea cailor respiratorii, inec).

Asfixiile mecanice produc o simptomatologie generala dependenta de viteza instalarii lipsei de oxigen si de rezerva de oxigen a tesuturilor.Aceasta simptomatologie se desfasoara in urmatoarele etape:

- faza preasfixica sau de excitatie – se caracterizeaza prin simptome predominant cerebrale si de hiperreactivitate cardio-respiratorie, simptome puse in evidenta de N.Minovici prin experientele pe propriul sau corp.Faza preasfixica dominata de dispnee inspiratorie dureaza pana la un minut, dupa care se pierde constienta si apar primele convulsii;

- faza convulsivanta – se asociaza ci dispnee expiratorie, areflexie, iar datorita convulsiilor, in timpul acestei faze subiectul se poate lovi de obiectele inconjuratoare, poate aparea la suprafata apei;

- faza asfixica propriu-zisa – este dominata de deprimarea functiilor cardio-pulmonare cu producerea apneei desi cordul inca mai bate;

- faza terminala – survine o data cu incetarea activitatii cordului, dupa moartea creierului si pulmonului, activitatea cardiaca putandu-se mentine de la 5-10 minute pana la 30-60 minute.

La un cadavru asfixiat vom intalni cianoza extremitatii cefalice si a unghiilor.Ea apare cand la 100ml sange capilar exista peste 5 g hemoglobina nesaturata. Intensitatea cianozei creste in cazurile in care se produce si o staza pronuntata, indeosebi cu circulatia cerebrala (spanzurare, strangulare). Lividitatile cadaverice sunt intinse in suprafata,confluente si intens vinete. Adesea pe suprafata lividatilor se constata mici puncte hemoragice, consecinta stazei pronuntate, a permeabilitatii vasculare crescute si a faptului ca sangele este lichid. Pupilele adesea sunt midriatice, iar subconjuctival se intalnesc mici hemoragii de marimea gamaliilor de ac, inconstant insa.1

Expertiza medico-legala in asfixiile mecanice vizeaza in principiu raspunsul la urmatoarele probleme: daca moartea este urmarea unei asfixii mecanice; forma asfixiei; particularitatile cazului si asocierea cu eventuale leziuni traumatice.

2.1.Spanzurarea.

Este o forma de asfixie mecanica realizata prin compresiunea gatului de catre un lat actionat de catre greutatea propriului corp.2

Laturile sunt confectionate din cele mai variate materiale. Dupa structura lor pot fi deosebite laturi dure (sarma, lant), laturi semimoi (cabluri electrice, franghii, cordoane de piele) si laturi moi (fasii de panza, fulare, esarfe). Laturile pot fi fixe, adica innodate, astfel incat cercul pe care-l formeaza are un perimetru fix, care nu se poate micsora; in cazul laturilor culante, printr-o alunecare cercul format se poate micsora progresiv.Laturile fixe, la randul lor, pot fi inchise, determinand un cerc complet, sau deschise, in cazul in care ele determina un fragment de cerc care nu inconjoara complet gatul. Latul poate avea una sau mai multe circulare.

Pozitia nodului in spanzurare este un element important si ea poate fi variata. In cazurile in care nodul unui lat traumatic se afla in regiunea occipitala si corpul este suspendat in vid (greutatea acestuia comprimand formatiunile gatului) se vorbeste despre spanzurare atipica.1

Se descriu spanzurarea completa, atunci cand corpul atarna fara a avea un punct de sprijin dedesubt, si spanzurarea incompleta atunci cand corpul se sprijina fie pe calcaie,fie pe genunchi, fie chiar avand o pozitie orizontala.

Mecanismul comprimarii gatului atesta ca la greutati de 2 kg se comprima venele jugulare, la 5 kg se comprima arterele carotide, la 15 kg se comprima traheea si abia la 25 kg se comprima arterele vertebrale, asa cum se intampla in spanzurarile atipice cu nod al latului traumatic sub barbie sau cu latul in gura.

Din punct de vedere al tanatogenezei, in spanzurare intervin trei mecanisme:2

- o anoxie anoxica acuta, prin oprirea aportului de aer in pulmon datorita comprimarii cailor respiratorii;

- oprirea circulatiei cerebrale, prin comprimarea vaselor de sange la nivelul gatului;

- ultimul intervine mecanismul reflex ce provoaca o inhibitie prin comprimarea brutala a sinusului carotidian (lovitura mortala de karate).

Moartea in spanzurare, se produce cel mai frecvent, prin asfixie albastra (spanzurare asfixica), in interval de 5-15 minute sau chiar in cateva ore de la debutul spanzurarii. Cordul mai bate 3-4 minute dupa oprirea respiratiei, dar activitatea sa s-a inregistrat si dupa cateva ore de aceasta. Alteori, moartea in spanzurare se produce prin asfixie alba (reflexa), cand comprimarea sinusului carotidian produce reflexe inhibitorii urmate de sincopa cardiaca.In aceasta forma,moartea survine in secunde iar leziunile, chiar cele locale, sunt absente.

In spanzurarile tip rastignire, produse prin suspendarea corpului fara comprimarea gatului, moartea se produce prin insuficienta respiratorie progresiva consecutiv blocarii miscarilor respiratorii, blocarii compliantei pulmonare. Pentru a usura respiratia, victimele se fixau cu picioarele de cruce, de unde fracturarea gambelor in scopul de a grabi moartea.

In spanzurarile accidentale cu capul in jos, moartea se produce prin insuficienta respiratorie consecutiv blocarii diafragmului de catre organele abdominale si cresterii presiunii intracraniene.

Spanzurarea recunoaste parcurgerea acelorasi faze clinice comune asfixiilor, in circa 20 secunde intrerupandu-se circulatia cerebrala si aparand coma, pe fondul careia se produc convulsiile, iar dupa circa 2-3 minute oprindu-se respiratia si dupa 7-8 minute si circulatia.

In majoritatea cazurilor cunostinta se pierde dupa 5-12 secunde, urmeaza o perioada de 20-30 secunde de „liniste”, apoi apar convulsii generalizate, protruzia limbii, hipersalivatie, erectie, ejaculare si relaxare sfincteriana.1 Moartea se instaleaza intr-un interval de 5 pana la 30 minute, insa salvarea nu se poate face decat in primele 5-6 minute, cand nu au aparut inca modificari structurale nervoase prin suprimarea circulatiei cerebrale. Profesorul N.Minovici a efectuat studii interesante asupra autospanzurarii; el a descris halucinatii vizuale si auditive, durere locala si excitatie sexuala.

Spanzurarea, ca un adevarat traumatism cervico-laringotraheal, va produce modificari locale externe si interne. In cadrul acestora, santul de spanzurare reprezinta un semn pretios de spanzurare, „stigmatul caracteristic” pentru M.Minovici, exprimand particularitatile latului (culant, cel mai frecvent, fix sau deschis).2

Santul de spanzurare reprezinta amprenta pe care o lasa latul pe regiunea gatului.3 Este o zona denivelata, pergamentata, de culoare galbuie-violacee, care pastreaza intocmai ca un mulaj,forma,dimensiunile si structura latului.Santul poate fi absent (spanzurarea prin intermediul obiectelor moi in procent de 4%) sau se poate realiza si postmortem dar fara reactii vitale subjacente.La sant se va cerceta pozitia, de obicei superioara, deasupra cartilajului tiroid. Santul va fi mai accentuat in regiunea antero-laterala in spanzurarile tipice si va fi intrerupt la nivelul nodului. In spanzurarile tipice, nodul este la spate, unde santul este intrerupt.In spanzurarile atipice, nodul se poate constata si sub barbie, unde apare intrerupt, traheea este libera iar moartea se produce mai tardiv, prin comprimarea arterelor vertebrale.In asemenea cazuri atipice, spanzurarea este posibila in pozitia de gondola, cu latul legat de gat si picioare.Totdeauna capul va fi aplecat in partea opusa nodului, unde apasarea latului este maxima.

Directia santului este oblic ascendenta spre locul nodului, cand este vorba de laturi unice.In laturi multiple, se pot constata si santuri orizontale, dar ultima circulara totdeuna este oblica,obisnuita;la fel si in spanzurarile atipice cand corpul are pozitie orizontala atarnand numai cu capul.In spanzurarile cu capul in jos si picioarele in sus, santul poate fi chiar oblic descendent spre baza gatului. Numarul santurilor depinde de numarul circularelor latului. Circumferinta santului este incompleta in spanzurari, fiind intrerupta la nivelul nodului, fata de circumferinta sa completa din strangulare. Adancimea santului de spanzurare este in functie de grosimea latului si de forta de compresiune.1 Cu cat latul este mai ingust si forta de compresiune (greutatea corpului) este mai mare, santul va fi mai adanc. Adancimea santului nu este insa uniforma; ea este maxima in punctul diametral opus nodului si minima in zona nodului.Santul de spanzurare are o consistenta de asemenea variata, determinata de lat.Laturile dure, care traumatizeaza mai intens pielea gatului, vor lasa santuri puternic pergamentate si deci de consitenta dura.In afara de acesta pe sant sau in jurul sau, se vor gasi echimoze, excoriatii, mai ales daca victima s-a miscat in lat. In cazuri rare, introducerea degetelor intre lat si gat, in scop de autosalvare, va forma pe gat santuri longitudinale prin compresiunea degetelor de catre lat. Aspectul santului de spanzurare depinde de natura materialului din care este confectionat latul.



La exterior, cadavrele gasite dupa mai mult timp de la spanzurare, vor prezenta lividitati in jumatatea inferioara a corpului.Se mai pot gasi variate leziuni externe datorita convulsiilor sau caderii corpului prin ruperea latului. Pozitia cadavrului este foarte variabila: in picioare (64%),genunchi (16), in sezut (7%),in pozitie ghemuita (1%) sau culcata (11%).2

In functie de pozitia latului si de forta de compresiune, se pot constata fracturi ale cartilajelor laringiene, lae osului hioid sau luxatii ale coloanei vertebrale cervicale. Este important ca atunci cand aceste leziuni exista sa se cerceteze daca exista si mici hemoragii in focarele de fractura.

Spanzurarea, in majoritatea cazurilor, este o sinucidere.Se pot produce insa si spanzurari accidentale, mai ales la copii. Accidentele prin spanzurare se intalnesc la sugarii legati de pat care cad in lat, la alpinistii ce cad in coarde, la cei ce utilizeaza spanzurarea pana la o anumita intensitate pentru producerea orgasmului (fapt ce dovedeste caracterul vital al erectiei si ejacularii la spanzurati). Foarte rar se citeaza cazuri de spanzurare-crima si acestea asupra unor persoane in imposibilitate de impotrivire.

Un copil de 4 ani, vrand sa sara pe geam se agata cu camasa de foraiber si se spanzura accidental.

Problemele medico-legale pe care expertiza trebuie sa le rezolve sunt, in primul rand, stabilirea faptului daca este sau nu vorba de o moarte prin asfixie. In aceasta privinta stau la dispozitia medicului legist toate semnele generale anatomopatologice ale asfixiilor. In al doilea rand, trebuie stabilita forma de asfixie si agentul producator. Un element important ce se cere precizat in cadrul expertizei este stabilirea caracterului vital al santului de spanzurare, avand in vedere posibilitatea disimularii unei crime prin spanzurarea unui cadavru.1 In aceasta privinta se va cerceta infiltratia cu sange a tesuturilor moi de la nivelul gatului.

Stabilirea formei, adica a spanzurarii, se face pe baza existentei in primul rand a santului de spanzurare si apoi a celorlalte leziuni ale regiunii gatului. Daca in marea majoritate a cazurilor aceasta nu ridica probleme deosebite, sunt cazuri in care pozitia joasa si directia mai mult sau mai putin orizontala a santului obliga la un atent diagnostic diferential fata de strangularea cu latul.

In ceea ce priveste stabilirea circumstantelor de producere, expertiza va furniza doar elemente medico-legale, fara a preciza forma juridica a spanzurarii. Medicul legist furnizeaza date importante in stabilirea acestor circumstante esentiale pentru ancheta. Pentru aceasta, o deosebita importanta prezinta examenul locului faptei. Se va examina pozitia cadavrului si raportul fata de sol sau alt punct de sprijin. Se va cerceta latul atat la punctul de fixare, cat si la locul de contact cu gatul. In aceasta ordine de idei se va analiza posibilitatea accesului victimei la punctul de fixare a latului si la latul propriu-zis.2 Se vor cerceta apoi eventualele semne de violenta pe cadavru (echimoze, excoriatii) si se va aprecia mecanismul lor de producere fata de caracteristica locului faptei. In sfarsit, examenul imbracamintei poate furniza unele date (rupturi, murdarie recenta).Astfel de elemente medico-legale, judicios cercetate pot fi de mare valoare in stabilirea formei juridice.

C.S. de 12 ani a fost gasit spanzurat cu o curea de pantaloni de robinetul de inchidere a caloriferului din baie. Este transportat la spital in stare de coma profunda dar decedeaza dupa 8 ore. La autopsie se constata o echimoza frontala, ori staza de edem meningo-cerebral,staza si edem pulmonar, staza hepato-renala. Se conchide la moarte prin coma depasita datorita asfixiei prin spanzurare pe fond de pneumopatie prealabila. Lipsa reactiilor vitale de la nivelul gatului nu exclude asfixia din cursul vietii.

2.2. Strangularea

Strangularea este forma de asfixie mecanica care se realizeaza prin compresiunea gatului cu ajutorul unui lat ce se strange progresiv, actionat de o forta din afara.1 In strangulare latul este strans fie cu mainile (maini straine sau propriile maini),fie prin alte metode cum ar fi rotirea unui bat care s-a introdus intre lat si tegumente. Si in cazul strangularii se intalnesc diferite tipuri de laturi dure, semimoi, moi.

Tanatogeneza in strangulare are mai multe aspecte comune cu spanzurarea. Se pare insa ca aici mecanismul anoxic si cel hemodinamic se situeaza pe primul plan, deoarece compresiunea nefacandu-se foarte brusc, actiunea asupra elementelor nervoase cervicale nu este atat de brutala.

De altfel nici pierderea cunostintei nu se produce la fel de rapid, fapt care dovedeste ca si tulburarile in hemodinamica ebcefalului se instaleaza ceva mai lent.

a)     Strangularea prin presiune manuala sau sugrumarea

Aceasta este forma de asfixie mecanica realizata prin compresiunea gatului cu mana.Forta necesara pentru a comprima gatul nu se poate realiza prin autosugrumare, deoarece o data cu inceperea instalarii tulburarilor anoxice scade forta musculara si compresiunea inceteaza. Din acest motiv, strangularea cu mana este efectuata totdeauna de alta persoana, sinuciderea fiind imposibila. Sugrumarea cu mana este intotdeauna o crima.

Pe prim plan in strangularea cu mana se gasesc leziunile traumatice ale gatului.Pe tegumente se observa echimoze si escoriatii, adesea semilunare care se datoresc actiunii compresive exercitate de degete si unghii. Dupa dispozitia lor se poate aprecia daca s-a actionat cu ambele maini sau numai cu una, din fata sau dunspate si chiar daca este vorba despre mana dreapta sau stanga. Aceste leziuni superficiale insa pot fi discrete sau chiar sa lipseasca daca compresiunea se exercita prin intermediul unor materiale moi. Mai importante sunt leziunile profunde care se caracterizeaza prin zone hemoragice in musculatura gatului si prin fracturi ale coarnelor osului hioid si ale cartilajelor laringelui. Caracteristic pentru sugrumare sunt leziunile de pe pielea gatului, sub forma de excoriatii si echimoze, uneori patognomice: o echimoza flancata de o excoriatie semilunara de o parte a gatului si 4 echimoze rotunde, flancate de 4 excoriatii semilunare, situate de cealalta parte a gatului.Ele exprima ctiunea pupilei degetelor si unghiilor,de obicei intalnim zgarieturi neregulate si echimoze dispersate.

N.M. este gasit mort in cabinetul sau. La autopsie se constata cateva plagi contuze de forma patrulatera, una in fata alteia si multiple leziuni de sugrumare cu mana la nivelul gatului. In camera, cenusa ravasita. S-a conchis la o moarte violenta prin sugrumare, victima fiind lovita cu un obiect contondent in timp ce era in picioare, iar dupa ce a cazut jos fiind sugrumata cu mana si sufocata. Obiectul contondent a putut fi un patent cu capetele deschise. Existenta sangelui si salivei pe captuseala hainei explica sufocarea prin intermediul sau. Agresorul a vrut sa disimuleze crima prin arderea incaperii.1

Pergamentarea acestor excoriatii dupa moarte, obliga la cercetarea microscopica a reactiilor vitale de la nivelul lor.Aceste semne vor lipsi daca se sugruma prin intermediul unui obiect moale sau al manusii.Strangularea cu mana produce moartea prin obstructia elementelor gatului (minim 2 min.) sau prin excitarea vagului (cand va lipsi congestia,petesiile,edemul pulmonar datorita opririi bruste a cordului).

Diagnosticul pozitiv si diferential al formei anoxiei ridica unele probleme in cazurile in care leziunile superficiale ale gatului sunt foarte reduse si sunt insotite de leziuni anoxice moderate. In aceste cazuri se impune o disectie atenta a gatului in planuri anatomice si examinarea microscopica a tuturor fragmentelor suspecte de a avea leziuni hemoragice. Diagnosticul pozitiv de sugrumare o data precizat, forma juridica a mortii, cea de omucidere se impune.

b)    Strangularea prin intermediul unor instrumente

Strangularea cu latul este de obicei crima si acompaniaza uneori violenta sexuala. Aceasta strangulare este completa, circulara. In sinucidere se utilizeaza un sistem gradat de comprimare a gatului pana la pierderea cunostintei. Pentru aceasta, strangularea necesita un lat si un dispozitiv de strangere. Alteori, capetele libere ale latului se gasesc in maini sau picioarele victimei, ori infasurate in jurul abdomenului. In cazuri mai rare, capetele se gasesc intre dinti. Arterele vertebrale sunt mai rar blocate, dar cunostinta se pierde repede totusi. Moartea clinica apare dupa 1-2 minute de constrictie.

Santul de strangulare are o serie de caracteristici care-l diferentiaza de santul de spanzurare. Dispozitia santului fata de cartilajul tiroidian poate fi inalta, mijlocie sau joasa. Santul de strangulare este mai frecvent, sub laringe si in mod obligatoriu, orizontal, continuu. Santul este complet, fara intreruperi si fara amprenta nodului. Exista totusi cazuri speciale in care se pot observa intreruperi, datorita interpunerii intre lat si gat a unor elemente (par lung la femei, portiuni de guler, pumnul, degetele victimei). Utilizarea prosoapelor, esarfelor nu lasa sant, de regula; franghia produce insa escoriatii. Numarul elementelor santului este corespunzator numarului circularelor latului. Adancimea santului si relieful sau sunt in legatura cu materialul din care este constituit latul si cu forta cu care se strange. Este de remarcat ca adancimea santului este aproximativ egala pe toata intinderea lui. Ca si in spanzurare se pot gasi leziuni ale tesuturilor moi si dure ale gatului. Fracturile cartilajului tiroid ca si hemoragiile din tesuturile moi ale gatului vor fi mai intense, ajungand uneori, pana in tesuturile prevertebrale. Strangularea cu latul, prinea insasi, constituie mai frecvent o prezumtie de crima si se asociaza deseori cu lovirea capului care produce o „anestezie” ce favorizeaza strangularea.

P.V. de 33 ani, iesit recent dintr-un spital de psihiatrie cu diagnosticul de manie confuza, este gasit decedat in casa, inchis pe dinauntru si cu geamurile camuflate. Victima se afla in pat cu fata in sus, cu un lat de piele in jurul gatului, cu nod simplu in fata, strans in jurul gatului. In regiunea cefei se constata un bat de 38 cm, rasucit cu latul. Pe nas si gura se scurge sange sanguinolet iar la meatul urinar, urme de sperma. Facies cianotic autopsia releva in sant de strangulare, orizontal, pergamentat de 1,5 cm latime si 4mm profunzime, cu sufuziuni sanguine pe suprafata sa. Infiltratii hemoragice in tesuturile moi ale gatului, edem pulmonar serohemoragic, staza vasculara generalizata.

Datele medico-legale releva indubitabil sfixia prin strangulare cu latul in cadrul unui act de suicid.1

Strangularea cu latul este in 99% cazuri un act criminal2, deoarece autotentativa comprimarii gatului cu un lat face ca, in momentul pierderii consientei, sa se produca pierderea tonusului muscular si consecutiv sa conduca la cedarea nodului cu esuarea actului. Ca sa se realizeze o strangulare suicid cu un lat traumatic este necesar ca victima sa petreaca mai multe circulare asupra gatului, acestea sa se soldeze cu un nod anterior, accesibil victimei, sau cu un sistem de garou (calus) ce nu va permite cedarea nodului dupa pierderea tonusului consecutiv pierderii constientei. In aceste situatii, constiinta se pierde cam in 30 secunde, fapt ce permite victimei sa treaca, cateva tururi in jurul gatului.

T.G. de 18 ani, elev, era intretinut la scoala de catre frate al sau cu care avea deseori certuri din pricina rezulatatelor scolare negative. In una din ziel, T.G. a fost adus la spital de catre fratele sau care a declarat ca baiatul ar fi avut o tentativa de sinucidere strangulandu-se cu un batic. Medicii au constata moartea lui T.G. La examenul extern s-a constata o cianoza intensa a fetii si a partii superioare a gatulu si toracelui. Tegumentele fetei, bratelor si antebratelor prezentau mici excoriatii acoperite de cruste rosii si echimoze violacee. La tegumentele gatului s-a remarcat o zona pergamentata de culoare cenusiu-rosiatica care inconjura gatul in intregime, era orizontala si trecea prin dreptul laringelui. Latimea acestei benzi tegumentare pergamentata era de 0,5cm (sant de strangulare).

Concluzii: 1. Moartea lui T.G. a fost violenta. 2. Ea s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii produsa prin comprimarea cailor respiratorii superioare (asfixie mecanica). 3. Luand in considerare aspectul santului de pe tegumentele gatului se poate conchide ca asfixia s-a produs cu ajutorul unui corp semidur, cu suprafata fara reliefuri si cu marginile drapte. 4. Directia orizontala a santului, situarea lui la nivelul laringelui, lipsa discontinuitatilor care sa presupuna prezenta unui nod, duce la concluzia ca asfixia s-a produs prin strangulare. 5. Strangularea n-a putut fi facuta de insesi victima intrucat, o data cu pierderea cunostintei si-ar fi pierdut si forta musculara necesara perfectarii actului de asfixie mecanica. 6. Leziunile de violenta constatate la victima pot fi produse prin lupta victimei cu un agresor sau prin lovirea sa de un plan dur in timpul convulsiilor asfixice.1

Sunt cunoscute multiple cazuri de strangulare suicid, in care latul a fost legat de un tourniquet (victima a facut 2 noduri inaintea pierderii constientei).Alteori in suicid de latul de strangulare se adauga greutati de fier

In strangulare se pot constata adesea leziuni traumatice (echimoze, escoriatii)raspandite pe corpul victimei si care adesea au caracterul leziunilor de aparare. Se gasesc situate pe maini si brate, eventual pe gat, coapse, ele traducand lupta dintre agresor si victima. Aceste leziuni prezinta o deosebita importanaa mai ales cand sunt multipolare si au caracterul leziunilor de lovire.

Ca si in cazul spanzurarii si aici prima problema este aceea a stabilirii formei asfixiei. Diagnosticul pozitiv se face pe baza existentei santului de strangulare cu toate caracteristicile sale, iar diagnosticul diferential se face cu santul de spanzurare.

In ceea ce priveste circumstantele de producere, strangularea poate fi sinucidere (mai rar), sau omucidere. Pentru ultima forma pledeaza existenta leziunilor traumatice, dispozitia si caracterul lor. Si in caz de strangulare examinarea atenta a locului faptei si latului sunt strict necesare pentru efectuarea unor bune expertize.2 O problema dificila a anchetei, care apare relativ frecvent in practica si poate fi rezolvata spectaculos printr-un examen medico-legal amanuntit este strangularea urmata de spanzurare in scop de disimulare.

Strangularea prin comprimarea gatului pe suprafete dure, a unor persoane in imposibilitatea de a se apara, s-a numit „burking”1, dupa numele lui Burk, ce procura ilegal cadavre pentru disectie la Edinburgh.

2.3. Sufocarea

Reprezinta astuparea orificiilor respiratorii superioare – orificii nazale si orificiul bucal - ,facand imposibila patrunderea aerului in aparatul respirator2. Sufocarea se produce de cele mai multe ori cu mana, direct sau prin intermediul unor obiecte moi (perna, fular, batiste), dure si concomitent asupra nasului si gurii. Uneori se face cu benzi adezive pe gura si nas. Alte modalitati de producere a sufocarii sunt prin: nisip, faina, cereale.

Sufocarea este singura forma dintre asfixiile mecanice in care mecanismul pare sa fie unul singur, cel al anoxiei anoxice,fara nici o alta asociere. Obstructia orificiilor respiratorii superioare impiedica atat patrunderea aerului si deci a oxigenului in aparatul respirator, cat si eliminarea la exterior a aerului incarcat cu bioxid de carbon, astfel incat se realizeaza o anoxie anoxica tipica, insotita de hipercapnie. Intervalul de timp in care se produce moartea este deci in stransa legatura cu gradul de obstruare a orificiilor respiratorii, fiind de 3-10 minute.

Leziunile traumatice variaza in functie de modul de producere a sufocarii. In cazul sufocarii cu mana se observa in general in jurul orificiului bucal si a orificiilor nazale echimoze si escoriatii datorita compresiunii. In cazul sufocarii cu materiale moi, aceste leziuni sunt foarte discrete sau pot lipsi. In ultimii ani au fost descrise in literatura sufocari criminale sau accidentele cu pelicule de material plastic care produc moartea prin hipoxie cu lipsa totala a leziunilor traumatice.Uneori se pot constata in cavitatea bucala sau in fosele nazale mici resturi din materialul cu care s-a obstruat, ca: fulgi,frisoare de lana. De importanta deosebita sunt leziunile ce se pot constata pe mucoasa labiala ca o consecinta a compresiunii buzelor asupra danturii. Astfel, atat pe baza superioara cat si pe cea inferioara, pe fetele lor interne, se pot observa infiltrate sanguine de marimi si intensitati variabile. De asemenea, mai rar, se pot constata mici sufuziuni sanguine pe limba, care sunt insa necaracteristice. In cazul sufocarii cu materiale pulverulente (faina, nisip) acestea se constata in cavitatea bucala si fosele nazale si chiar de-a lungul cailor aeriene superioare pana in plamani. Sufocarea prin pungi de plastic la copii, ca si lipirea pe fata la nou-nascut, spre exemplu, de hartie umezita, nu lasa urme la exterior.1

Ca si in alte forme si in sufocare se pot constata echimoze, excoriatii pe membre sau pe corp ca o consecinta a luptei dintre victa si agresor. Astfel de leziuni pot fi gasite pe coapse, in cazuri de sufocare insotite de viol sau tentativa de viol.

Problemele medico-legale sunt dificile in stabilirea diagnosticului pozitiv de sufocare, aceasta datorita saraciei in semne patognomice, in multe cazuri. Din acest motiv este necesar sa se procedeze la o examinare foarte amanuntita a orificiilor si cavitatilor respiratorii superioare pentru a se observa si cele mai mici leziuni traumatice. Prezenta semnelor generale de asfixie ridica probleme de diagnostic diferential cu unele intoxicatii (barbiturice, antihistamice, ganglioplegice) si cu virozele, ceea ce determina necesitatea unor examinari complementare toxicologice si histopatologice, in toate cazurile in care exista suspiciuni de sufocare.

Sufocarile apar mai frecvent ca acte de violenta criminala. Sufocarile pot fi insa si accidente atunci cand, de exemplu, in somn, mana mamei care pe nasul si gura copilului, perna se rastoarna peste sugar sau anumite pungi de plasitc sunt introduse din joaca pe cap. De asemeni, tot accidentale sunt si sufocarile epilepticilor in timpul crizelor. Sufocarea ca asfixie se intalneste mai ales in pruncucidere si infanticid. Se intalneste si o sufocare suicid.

In 1929, un batran era acuzat de uciderea sotiei. El si-a gasit sotia in pat, cu mainile legate cu o sfoara. Fara semne de jaf in casa si cu usile de la exterior incuiate. Medicul legist constata urme de sugrumare cu leziuni ale buzelor si fracturi dentare (urme de sufocare). Acalmia batranului, dupa deces, l-a pus sub banuiala (legarea mainilor ar fi fost facuta postmortal pentru disimulare). Cu ocazia unei alte infractiuni, autorul adevarat (altul si nu batranul) relateaza si comiterea crimei de fata. In acest caz s-a emis si o opinie de moarte prin cord dar autopsia, ca un adevarat filtru stiintific a clarificat cauza mortii.2

Asfixiile sexuale grupeaza o serie de violente in care scopul actului agresiv este consumarea unui raport sexual sau a unui echivalent de raport sexual, iar asfixia constituie efectul sau. Autorul agresiunii impiedica astfel, prin sufocare, ca victima sa apeleze la un ajutor, fapt ce face ca uneori raportul sexual sa se consume post-mortem.

Examinarea locului faptei, a ambiantei cadavrului si cunoasterea unor elemente de istoric sunt absolut necesare in vederea rezolvarii cazurilor. Practica medico-legala a demonstrat ca sufocarea reprezinta una dintre cele mai grele expertize1, diagnosticul punandu-se adesea prin excludere.

2.4. Obstruarea cailor respiratorii

Aceasta forma se datoreste patrunderii unor corpi straini care obstrueaza laringele sau, mai rar, patrunderii lor in trahee sau la nivelul bifurcatiei bronhiilor.2 Tot in aceasta forma se incadreaza si obstruarea cailor respiratorii cu varsaturi aspirate sau sange aspirat (ebrietate, coma).La nou-nascuti se introduc in gura diferite obiecte (carpe, pamant, hartie) in scop criminal. Alteori moartea este accidentala prin corpii straini anclavati la diferitele nivele ale arborelui respirator (asfixia prin aspiratie de faina). Se cunosc la chinezi, sinuciderile prin aspirarea brutala a unui corp metalic de laringe. La adult, astfel de ocluzii se produc prin alimente nemasticate, de obicei la cei in stare de ebrietate, sau prin voma.Asfixia prin bol alimentar,in stare de ebrietate se produce sub influenta pierderii notiunii de volum cucal, fiind vorba in realitate de o disfunctie a muschilor cricofaringieni, cu rol in deschiderea normala a gurii esofagului. Deglutitia are un timp bucal (volunta) si altul faringian si esofagian. Alcoolul anesteziaza faringele cu pierderea volumului bolului alimentar. Factorii favorizanti ai asfixiei cu bol alimentar sunt emotia, afectiunile neurologice, senilitatea, la care tulburarile de deglutitie sunt favorizate de insuficienta lubrefiere a bolului alimentar prin scaderea secretiilor bucale.

Ocluzia prin substante pulverulente, se produce accidental sau criminal3, dupa marimea lor, acesti corpi straini intalnindu-se chiar si in alveole si tasandu-se complet in caile respiratorii. Nu rareori, obstruarea se realizeaza prin continutul gastric dupa voma la copii mici in somn, la cei in stare de ebrietate ori agonie sau la traumatizati prin aspirarea sangelui.

Exista cazuri in care se produce moartea rapida chiar daca obstruarea este incompleta. Experimental, la animal, s-a demonstrat ca moartea dupa introducerea unui corp strain in caile respiratorii se produce mai tarziu la animalele anesteziate4, la cele carora li s-a administrat ganglioplegice sau li s-a cocainizat mucoasa laringiana.



Ca si in celelalte forme, leziunile de anoxie sunt mai mult sau mai putin intense, de la caz la caz, in functie de mecanismul tanatogenerator predominant. Ca si in celelalte forme, leziunile de anoxie sunt mai mult sau mai putin intense, in functie de mecanismul tanatogenerator predominant.

Prezenta corpului strain este de cea mai mare insemnatate. Este necesara o deosebita atentie in efectuarea necropsiei, pentru a nu deplasa corpul strain.El poate fi situat pe orificiul superior al laringelui, in laringe, in lumenul traheei sau la nivelul bifurcatiei bronhiilor. Dupa extragerea corpului strain se observa adesea leziuni iritative ale mucoase, pana la reactie inflamatoare, in functie de perioada cat corpul strain a fost in contact cu laringele sau traheea. Se pot constata leziuni traumatice ale mucoasei bucale, limbii sau chiar danturii (luxatii); prezenta lor pledeaza pentru o introducere cu forta a corpului strain (crima).

Necropsia va constata un fragment de carne, paine, vegetale ce blocheaza glota (asfixie fatala de origine alimentara) si mai rar substante pulverulente tasate pe caile respiratorii. La copii, asemenea asfixii se pot realiza prin corpi straini diversi (monede, boabe de fasole, bomboane), corpi straini de regula rotunzi, netezi mici si vascosi si uneori chiar prin casete, interzise in unele tari pana la varsta de 8 ani, tot asa ca si pungile de plastic la discretia copiilor, sau dormitul mamelor cu copii alaturi.1

In cazurile de obstructie prin aspirat se constata de-a lungul cailor respiratorii aspiratul, iar plamanii sunt mariti ca volum. Microscopic se constata ca lumenul bronhiolelor si al unor alveole este plin cu aspirat (resturi alimentare sau hematii). Trebuie remarcat ca prezenta unor resturi alimentare sau a unor cantitati de sange in caile respiratorii ridica problema posibilitatii patrunderii lor post mortem2 sau in timpul agoniei.

Pe corpul victimei se pot constata echimoze, escoriatii cu localizari variate: pe membre, in jurul cavitatii bucale, pe buze, care au semnificatia unei lupte anterioare mortii.

Stabilirea formei asfixiei este problema medico-legala centrala si ea se face pe baza evidentierii corpului strain sau a aspiratelor in caile respiratorii. Uneori aspiratia se insoteste de stare de ebrietate, de unde deriva necesitatea cercetarii alcoolului, de o stare comatoasa, care necesita stabilirea etiologiei comei (traumatica, toxica) sau chiar de electrocutare (gasirea marcii electrice).

Examinarea atenta a cadavrului si evidentierea si a altor leziuni traumatice pe corp sau in cavitatea bucala aduce, dupa sine, elemente pretioase, in vederea stabilirii circumstantelor mortii.



2.4. Inecarea (submersia)

Inecul este asfixia realizata prin ocluzia alveolelor si se produce in apa dulce sau sarata dar si alte medii lichide (vin,petrol) sau semilichide (uleiuri, noroi). Pentru ca sa se produca inecarea este suficient ca orificiile respiratorii sa se gaseasca intr-un mediu lichid, in care sa se efectueze respiratia, chiar daca restul corpului nu se gaseste in acest mediu (persoane in stare de ebrietate sau in crize epileptice care cad cu capul intr-o balta).

Din punct de vedere tanatogenetic, in inecare, la producerea mortii concura diu factori principali: anoxia si trecerea apei din pulmon in vase. Apa patrunde in circulatie prin traversarea peretelui alveolar, determinand dilutia sangelui si spargerea globulelor rosii.

Mentionam ca in cazul inecarii in apa sarata se realizeaza, dimpotriva, o hemoconcentratie prin patrunderea apei din circulatie prin peretele alveolar in pulmoni.1

In inecare, moartea se mai poatze produce si in mod reflex, prin simplul contact al tegumentelor sau al mucoasei laringotraheale cu apa rece.

Din observatii numeroase rezulta ca moartea se instaleaza aproximativ in 5-6 minute, fara a se putea depasi 10 minute.

Din punct de vedere al simptomatologiei, in inecare constatam mai intai o faza preasfixica ce dureaza 30 secunde-1 minut, si se caracterizeaza printr-o apnee voluntara care reflexa; urmeaza, timp de 1 minut, o faza de dispnee inspiratorie, care este de fapt manifestarea unui reflex de aparare la patrunderea lichidului in caile respiratorii. Apoi se instaleaza o faza convulsiva, in care atat miscarile respiratorii cat si cele ale membrelor sunt convulsive, si dupa o pauza respiratorie apar respiratiile terminale, caracterizate prin miscari ample, timp in care apa patrunde in mare cantitate in pulmon.

Din punct de vedere anatomopatologic, leziunile constate se pot grupa in cateva categorii:

a) Leziuni datorite apei, care apar la orice cadavru scos din apa, indiferent de cauza mortii:

- aspectul de „piele de gasca” prin contractia muschilor firului de par, care survine la contactul cu apa rece;

- modificari prin macerarea pielii, care apar la palme si plante, in functie de timpul cat cadavrul a stat in apa, astfel: piele alba pe palme si plante la 3-6 ore; apoi dupa 3-5 zile apare asa-zisa „mana de spalatoreasa” (incretirea pielii pe pulpele degetelor). Detasarea pielii in lambouri are loc dupa 10-15 zile de la moarte, iar dupa 30 zile pielea mainii poate fi detasata in intregime realizandu-se ceea ce s-a numit „manusa mortii”.

- detasarea fanerelor (par, unghii) are loc dupa 10 zile de la moarte, iar dupa 20 zile parul cade manifest;

- depunerea de alge pe corpul cadavrului, care in cepe la 10-12 zie.

b) Leziuni produse de animale – se caracterizeaza prin detasarea unor falange sau chiar a unor membre, lipsa nasului, buzelor, a penisului, fara nici un infiltrat sanguin.

c) Leziuni de lovire de stanci, poduri sau elice de vapor. Acestea din urma au o forma caracteristica curba sau sunt leziuni tangentiale al pielii. In cazurile in care elicea loveste un os se produce o retezare a lui dupa o linie neteda si dreapta, datorita fortei mare de izbire.

Leziuni caracteristice de tarare apar la cadavrele din apele curgatoare, prin atingerea cu extremitatile fundului albiei apei. La examenul cadavrului este important sa se tina seama si de leziunile produse prin tentativele de respiratie artificiala.

De asemenea pot aparea leziuni corporale in urma sariturii in apa: leziuni ale coloanei vertebrale sau luxatii, in cursul sariturii, si luxatii sau chiar leziuni organice manifeste, la contactul cu suprafata apei.

d) Leziuni de inecare – apar datorita patrunderii apei sau altui lichid in organism, traducand deci caracterul vital al acestora:

- resorbtia apei inspirate duce la cresterea fluiditatii sangelui in cavitatile stangi ale inimii si uneori la prezenta de lichid in cavitatile pleurale;

- ciuperca inecatilor este o cantitate de spuma alba, foarte densa, care apare la nivelul orificiilor respiratorii externe, semanand cu o ciuperca. Ea se datoreste apei inspirate amestecate foarte fin cu aer si cu mucus provenit din aparatorul respirator. Ciuperca inecatilor este evidenta imediat dupa scoaterea cadavrului din apa, dar de multe ori ea se usuca pana la examinarea cadavrului. Trebuie retinut ca o falsa ciuperca poate sa apara si la cadavrele aruncate in apa, la care ea se produce sub influenta sub influenta presiunii pe care o prosuc gazele abdominale de putrefactie asupra diafragmului;

- emfizemul pulmonar acut la inecati are unele elemente particulare. Plamanii umplu cavitatile pleurale si acopera inima;

- petele Paltauf apar sub seroase, mai ales supleural; ele sun mari , de culoare albastruie si cu marginile mai putin nete decat petele Tardieu. Se datoresc aceluiasi mecanism, dar existenta sangelui diluat le imprima caracteristici proprii de forma, dimensiuni si coloratie;

- apa din tubul digestiv este de obicei in canitati apreciabile, situata mai ales in stomac si duoden; este vorba de apa inghitita in timpul inecarii; la diagnostic contribuie si corpuri sau substante continute in apa, care pot fi gasite in tractul digestiv;

- prezenta de nisip si alge in caile respiratorii este un semn de mica importanta deoarece apare si la cadavrele aruncate in apa.

e) Leziuni de anoxie – apar la majoritatea inecatilor si se manifesta ca si la alte forme de asfixii mecanice;

f) Leziuni de putrefactie – sunt caracteristice pentru inecare. Putrefactia incepe la cap (cap de negru) si de aici se intinde la torace. De obicei, pe piept apar pete rosiatice.

Gazele de putrefactie scot cadavrul din apa dupa 3-4 zile, chiar daca este legat cu greutati de sute de kilograme. Dupa scoaterea din apa, putrefactia are o evolutie extrem de rapida, mai ales daca cadavrul este expus la soare. Daca, cadavrul sta timp mai indelungat in apa (peste2-3 luni) incepe sa se dezvolte adipoceara.

Expertiza medico-legala in inecare va trebui sa precizeze cauza mortii pe baza examenelor anatomopatologice de laborator.1 Trebuie avuta in vedere posibilitatea unei morti subite in apa, caz in care lipsesc semnele de inecare si anoxie anoxica, existand in schimb modificari tanatogeneratoare la nivelul aparatului cardiovascular.

Expertiza va trebui sa stabileasca daca nu a fost vorba de aruncarea in apa a unui cadavru. In general, stabilirea caracterului vital al leziunilor traumatice pe care le prezinta cadavrul celui inecat vor constitui o preocupare importanta. Are importanta si sediul leziunilor, fiindca cele post-mortem sunt situate de obicei pe frunte, barbie sau nas.

C.V. a fost gasit in apa in stare de putrefactie avansata, cu detasarea epidermului in totalitate de pe corp, intr-un lac de acumulare al unui rau pe munte. Explorarile complementare ale cadavrului au relevat o alcoolemie de 1,25g/l, infiltrate hemoragice microscopice in tesuturile cervicale, edem pulmonar si prezenta a multiple diatomee cocncordante cu cele din apa lacului. Intre timp, ancheta stabileste ca C.V. a fost victima unei agresiuni prin surprindere intr-un act de adulter si strangulat de catre cei doi soti prin intermediul unei franghii. Cum faptul s-a petrecut ziua, „cadavrul” a fost abandonat pana noaptea urmatoare sub pat cand, considerat fiind mort, a fost aruncat in apa. In realitate, victima se afla in

coma depasita, cunoscute fiind asfixiile mecanice astfel astfel de come ce au durat pana la 36 ore.1

In cazul aruncarii unui cadavru in apa, va trebui identificata cauza mortii. De obicei, pentru sinucidere pledeaza tentativele anterioare, varsta inaintata, absenta leziunilor corporale, obiectele grele legate de corp, scrisorile explicative.

Pentru accident pledeaza existenta unei alcoolemii mari. In sfarsit, suspecte de crima sunt cazurile in care gasim asociate leziuni de sugrumare sau strangulare, diferite plagi, maini si picioare legate, urme de lupta sau calus in gura.


Omorul savarsit prin impuscare

Armele de foc realizeaza agresiuni de la distanta, fiind o violenta inventata de om prin excelenta2 si prin aceasta ridicand probleme medico-legale particulare.

Cercetarile privind armele de foc si conditiile in care s-a produs impuscarea apartin deopotriva criminalisticii si medicinei legale.3 La baza lor stau metodele stiintifice si tehnice, precum si principiile identificarii urmelor in criminalistica. Sunt analizate metodic munitiile, pulberile, tuburile arse, proiectilele trase, orificiile de patrundere si iesire si toate urmele si fenomenele legate de intrebuintarea unei arme de foc, intr-un eveniment criminal, cu scopul de a identifica: arma crimei, conditiile in care s-a tras cu aceasta arma, timpul cand s-a tras si persoana celui care a tras.

Au fost propuse numeroase clasificari ale armelor de foc4: dupa lungimea tevii, utilizarea acestora in armata, calibru. Mentionam ca exista unele arme cu teava ghintuita (majoritatea armelor moderne), altele cu teava neghintuita. Traiectoria, precizia si viteza glontului vor fi direct proportionale cu lungimea tevii, iar ghinturile (in numar de 4-7), imprimand glontului o miscare de rotatie (helicoidala) contribuie si ele la aceste calitati.

Cu toate ca exista modele extrem de diferite de arme de foc, elementul important il reprezinta glontul, care de fapt este constituit din urmatoarele parti componente:

- glontul propriu-zis care are forma cilindrica terminandu-se intr-o ogiva si care este constituit din plumb si imbracat intr-o camasa din metal rezistent;

- un cartus in care este fixata baza glontului si care este incarcat cu praful de pusca;

- o capsa situata la fundul glontului care contine fulminat de mercur, substanta chimica ce se aprinde la percutie.

In privinta prafului de pusca de cartus, mentionam ca in cazul armelor de model vechi, acesta este constituit in proportie de 70% din salpetru si 30% din sulf si carbune, astfel incat in momentul aprinderii arderea acestui amestec se insoteste de flacara si fum, mult zgomot, aceasta ardere fiind incompleta.

Armele moderne folosesc ca incarcatura de cartus pulberea fara fum, care este un amestec de piroxilina si nitroglicerina. In afara gloantelor obisnuite exista arme care folosesc gloante de tip special cum ar fi cele blindate, incendiare, dum-dum sau care folosesc alice. Descarcarea armei se face in modul urmator: percutorul loveste capsa care determina o scanteie ce aprinde pulberea din cartus; aceasta, luand foc, dezvolta gaze a caror putere impinge glontul prin teava armei in afara, cu forta. Am aratat ca aceasta forta este mai mare la armele moderne, la cele cu teava lunga si la cele prevazute cu ghinturi. Linia de zbor a proiectilului, in forma de aer, se numeste traiectorie. Atunci cand glontul intalneste in cale un obiect, in funtie de natura acestuia si de unghiul sub care il loveste, glontul il poate traversa, ramane in el sau poate sa ricoseze.

Capacitatea de penetrare a glontului este determinata in primul rand de asa-numita „forta-vie” a acestuia. Forta vie se calculeaza dupa formula E=mv2/2 1, adica ea este egala cu jumatatea produsului dintre masa si patratul vitezei.

Iesind din teava, glontul isi mareste viteza datorita fortei gazelor pe o distanta de 1-10 m, in functie in primul rand de lungimea tevii; apoi viteza scade treptat datorita rezistentei opuse de aer si de actiunea gravitatiei. Daca mediul este mai dens (apa, corp uman), viteza va scadea mai repede. Trecand prin corp, glontul isi pierde o parte insemnata din energie, dupa tesuturile prin care trece, astfel incat el poate sa ramana in corp.

In general, asupra corpului uman glontul are 4 actiuni:

- de penetrare, formand un orificiu de intrare rotund sau ovalar cu pierdere de substanta;

- de infundare– atunci cand forta vie este mica (la sarsitul traiectoriei), glontul despica numai tesuturile ca o pana, formand un orificiu de intrare in forma de fanta, corespunzator directiei fibrelor elastice din piele;

- contuziva– forta vie este foarte mica, glontul poate actiona ca un obiect tare, bont, neproducand orificiu de intrare, ci doar echimoza sau excoriatie;

- de rupere – are loc atunci cand tragerea se face de aproape, glontul avand o forta vie foarte mare.

Studiul orificiului de intrare

In general, orificiul de intrare este mai mic decat calibrul glontului datorita faptului ca pielea se retracta. Totusi, acest orificiu poate fi egal ca dimensiune cu calibrul glontului cand pielea este situata pe os, cum se intampla la craniu, unde pielea se infunda putin. Orificiul de intrare este mai mare decat calibrul glontului in tragerile de aproape sau cu teava lipita. In tragerile de departe orificiul de intrare este rotund; el poate fi oval atunci cand glontul nu patrunde perpendicular, ci sub un unghi oarecare, sau datorita elasticitatii pielii.

La nivelul orificiului de intrare a glontului se observa o serie de modificari1 care apar in mod constant, indiferent de distanta de la care s-a tras si se datoreaza factorilor primari. Ele sunt:

1) Gulerasul de excoriatie, care este o mica lipsa de substanta la nivelul buzei orificiului de intrare. Explicatia producerii acestei excoriatii este urmatoarea: corionul fiind mai elastic decat epidermul, acesta se rupe inaintea corionului si se detaseaza in jurul plagii, pe o distanta de 1-2mm de marginile orificiului; la cadavru fiind vorba de o lipsa de substanta, aceasta se pergamenteaza.

2) Gulerasul de stergere (manjire) se datoreaza, stergerii glontului de marginile orificiului, determinand incarcarea acestor margini cu particule de pulbere nearse, unsoare, fum, elemente ce se gasesc pe camasa glontului.

3) Inelul de metalizare se datoreaza stergerii glontului de marginile orificiului de intrare, aici depunandu-se mici particule metalice antrenate de glont in urma frecarii acestuia pe teava.

Atunci cand distanta de la care s-a tras este mai mica de 60cm - 1m (dupa tipul de arma), in jurul orificiului de intrare apar, pe langa modificarile amintite, o serie de modificari noi, datorate factorilor suplimentari sau secundari, care sunt1:

1. Tatuajul – se datoreste depunerii pe piele in jurul orificiului de intrare a pulberilor nearse ce determina o serie de incrustatii negricioase dispuse pe o suprafata cu atat mai mare cu cat gura tevii este mai departe de corp.

2. Mansonul de fum se datoreste funinginei.

3. Arsurile se datoresc actiunii flacarii.

4. Aspectul neregulat, zdrentuit al marginilor orificiului de intrare, care este urmarea actiunii gazelor.

Aceste 4 modificari apar numai in tragerile de aaproape si ele variaza ca intensitate dupa tipul de arma: astfel, la armele vechi actiunea lor se manifesta pana la o distanta de 1,5cm, actiunea flacarii, a fumului si a pulberilor nearse fiind mai putin intensa. In schimb, la armele moderne, actiunea acestor factori suplimentari se manifesta de la o distanta mai mica (cca 60cm), iar actiunea gazelor este mai puternica.

Studiul canalului – are importanta in primul rand, in aprecierea directiei de tragere. Canalul este, in general, drept, insa el poate prezenta devieri in raport cu tesutul prin care trece.El poate prezenta aspectul unei linii franate sau in zig-zag, daca proiectilul intalneste in cale rezistenta osoasa; de asemenea, canalul poate fi frant in cazul in care traseul trece la nivelul unor organe ce se pot deplasa.



O alta varietate de canal este cel in seton: Aceasta se intampla cand glontul animat de o forta mica vie loveste pielea la nivelul unui plan dur osos imediat subiacent, cum este la craniu.

In canal, care nu este recomandabil a fi sondat pentru a nu crea cai false, ci trebuie disecat strat cu strat, vom putea gasi in afara de sange, fragmente de organe distruse, eschile osoase cand sunt lezate oasele, corpi straini, in special imbracaminte. In cazul unor plagi oarbe, la fundul canalului vom intalni proiectilul.

Studiul orificiului de iesire

Trecand prin corp, glontul isi pierde o parte insemnata din energie, astfel ca la iesire el actioneaza ca o pana asupra pielii, desfacand-o in laturi sub forma de fanta. De aceea, la nivelul orificiului de iesire nu intalnim pierdere de substanta, asa incat acesta nu va prezenta la cadavru pergamentare a marginilor.

Dimensiunile orificiului de iesire pot fi mai mici decat cele ale glontului in cazul retractiei pielii, sau pot fi egale cu aceasta. Pentru ca orificiul de intrare sa fie egal cu orificiul de iesire, proiectilul trebuie sa treaca prin corp cu mare viteza, sa fie animat de o miscare helicoidala accentuata, sa strabata materii de aceeasi densitate si sa nu se deformeze pe traiectorie dupa patrundere.

Pentru ca orificiul de intrare sa fie mai mare decat cel de iesire, trebuie ca proiectilul sa intre oblic si sa iasa perependicular, sa antreneze la intrare un corp strain pe care apoi sa-l abandoneze in canal si asupra orificiului de intrare sa actioneze si gazele.

Pentru ca orificiul de intrare sa fie mai mic decat orificiul de iesire, trebuie ca proiectilul o data intrat sa se deformeze pe traiectorie marindu-si volumul, sau sa intre perpendicular si sa iasa oblic; in sfarsit, acest aspect mai apare atunci cand priectilul antreneaza la iesire eschile osoase.

I.V. a fost gasit impuscat intr-o vie. Pe fata anterioara a hemitoracelui se gasesc multiple orificii de impuscare la distanta de 2-4cm unul de altul. S-a conchis la moarte prin femoragie interna consecutiv perforarii aortei si pulmonilor prin impuscare cu arma de vanatoare. In ancheta, paznicul relata ca in timp ce victima a fost surprinsa la furat si somata, ar fi tentat sa-l loveasca, motiv pentru care a ripostat, in legitima aparare. Gradul de dispersare a alicelor pe corp insa aratau impuscarea de la 20m, infirmand teza legitimei aparari.1

Cautarea urmelor materiale balistice si criminalistice se face in fucntie de examenul minutios efectuat asupra pozitiei victimei, asupra modului cum a fost impuscata, avand in vedere distanta de la care s-a putut trage, tipul de arma si munitiile intrebuintate. Corpul victimei va trebui examinat in pozitia in care se gaseste. Pozitia victimei si toate aceste constatari trebuie fixate in schite si intr-o serie de fotografii de orientare si metrice, inainte de deplasarea cadavrului. Daca arma se gaseste in mana victimei sau in apropierea ei,se va fixa, de asemenea,intr-o fotografie metrica situatia armei. Cu aceasta ocazie, nu se va neglija niciodata verificarea cu lupa a locului unde se afla plasata arma si a zonei inconjuratoare, spre a stabili daca arma a fost asezata in acel loc, daca a cazut acolo sau daca a fost trantita puternic cunoscand ca in acest ultim caz pot ramane pe arma urme caracteristice si, de asemenea, semne caracteristice la locul de cadere al armei.Numai dupa ce s-au facut toate aceste fixari, se poate trece la ridicarea armei si la intoarcerea cadavrului. Examinarea armei este o problema de laborator criminalistic, iar ridicarea si transportul ei, una din preocuparile careia trebuie sa i se acorde cea mai mare atentie de catre organele de cercetare penala. Examinarea armei nu se poate face in perfecte conditii la locul faptei, fiindca un asemenea examen cere mijloace si tehnici pe care nu le poate pune la dispozitie decat laboratorul criminalistic. La locul faptei nu se poate face decat un examen sumar al armei, vizand cautarea urmelor papilare digitale sau palmare, a urmelor de sange sau al altor urme ce s-ar afla pe suprafata armei. Dupa ce s-a fixat prin fotografie metrica pozitia cadavrului si a armei si dupa ce s-a ridicat arma in vederea examenului de laborator, cadavrul se poate intoarce. De indata ce cadavrul a fost intors sau miscat, se va proceda la fixarea printr-o fotografie metrica a situatiei scurgerilor de sange de sub cadavru si a raportului acestora cu petele de sange aflate pe imbracaminte. Dupa ce s-au facut aceste fixari, se poate trece la examenul amanuntit al imbracamintei si pe aceasta parte. O data efectuate aceste operatii, se poate trece la deschiderea imbracamintei sau, eventual, la taierea ei spre a se determina aspectul orificiilor produse de proiectil. Orificiile din imbracaminte si zonele lor inconjuratoare vor fi examinate cu mare atentie cu o lupa puternica; se va descrie aspectul lor mai inainte de orice miscare si, eventual, se va proceda la fotografierea lor chiar la fata locului. Aceste orificii trebuie in mod special conservate, ferite de frecare si umezeala, pentru a putea constitui si obiectul altor examene de laborator.

Leziuni produse de arme speciale

Prin particularitatile lor, armele de vanatoare obliga la o semnalare medico-legala aparte1. Aspectu orificiului de intrare in cazul armelor de vanatoare prezinta deosebiri de aspect in raport cu distanta de la care a avut loc tragerea. Astfel, alicele folosite in cazul urmelor de vanatoare, indiferent de dimensiunea acestora vor intra inmanuncheat, formand un singur orificiu de intrare in cazul tragerilor de foarte aproape (pana la 50cm).Intre 50cm si 2m incepe dispersia (orificiu mare central si cateva orificii mici satelit). Dupa 2m, se produce o dispersie totala. La 50m distanta de tragere, alicele se disperseaza pe o suprafata de 1mp. La 300m (limita maxima de bataie a acestor arme), dispersia este maxima. Marginile acestui orificiu, in acest caz, vor fi neregulate, anfractuoase, cu pierderi de substanta. Pe masura ce distanta de la care s-a tras creste, vom constata, dispuse pe o suprafata cu atat mai mare cu cat distanta de la care s-a tras este mai mare, numeroase orificii mai mici, reprezentand locurile de intrare individuala a alicelor.Dupa zona de raspandire a acestor orificii pe piele se poate deduce, cu oarecare aproximatie, distanta pana la gura tevii, deoarece traicetul alicelor in spatiu, de la gura tevii la piele, formeaza un trunchi de con cu baza mare situata pe piele. In cazul tragerilor de foarte aproape cu arme de vanatoare, la nivelul orificiului de intrare se poate intalni bura.

Cateva alice incrustate intr-un os restant al bazinului au permis astfel a stabili varsta, sexul victimei, suferintele sale anterioare, realitatea impuscarii cu o arma de vanatoare, distanta de impuscare, data decesului, caracterul vital al leziunii si cauza mortii, oferind elemente peremptorii anchetei in sprijinul unei morti accidentale prin impuscare cu o arma de vanatoare.

In ceea ce priveste armele cu teava retezata, acestea se caracterizeaza din punct de vedere medico-legal prin producerea unui orificiu de intrare cu aspect rupt, dilacerat, datorita,pe de o parte, actiunii gazelor, si pe de alta parte faptului ca foarte adesea, in aceste cazuri, glontul nu patrunde perpendicular, ci oblic.

Leziunile produse prin grenade, mine sau focoasele lor, realizeaza rani foarte polimorfe, multiple, de marimi variabile, cu depozite de fum si tatuaj abundente, ce se constata de la distante de explozie de 1-2m. Unele din aceste explozii produc efecte de suflu, corpul incercand a atenua unde de soc, dar, presiunea fiind inegala, se produc leziuni diferite, de tipul eclatarilor viscerale, rupturilor de timpan, comotiilor labirintice. Exploziile sub apa vor produce leziunile intestinale mai frecvente ca in suflul de aer (cand, dimpotriva leziunile pulmonare sunt mai intense), datorita intrarii aerului sub presiune prin anus.

Expertiza medico-legala a leziunilor produse prin arme de foc.

Medicul legist are de rezolvat in cadrul acestor expertize o serie de probleme, si anume:

daca este sau nu vorba de o leziune produsa prin arme de foc;

numarul impuscaturilor;

care este orificiul (orificiile) de intrare si de iesire;

care este directia din care s-a tras;

tipul de arma;

daca poate fi vorba de autoampuscare.

Pentru rezolvarea acestor probleme expertiza medico-legala trebuie inceputa printr-un examen metodic la locul faptei. Aici vor fi cercetate toate urmele balistice ale impuscaturii: proiectile si cartuse gasite, urme de ricosaj.

Pentru aprecierea directiei din care s-a tras, este o deosebita importanta pozitia in care a fost gasita victima. Vor fi efectuate fotografii ale locului faptei, fixand in imagine pozitia in care a fost gasita victima, locul unde se gaseste arma. Pentru diagnosticul unei plagi produse prin arma de foc pledeaza in mod cert prezenta factorilor suplimentari ai orificiului de intrare, prezenta in corp a glontului (gloantelor) sau alicelor, gasirea unui canal frant sau multiplu si un singur orificiu de intrare, prezenta unui orificiu mic si distrugeri mari de organe interne.

In ceea ce priveste cazurile de autoampuscare, au fost descrise in mod clasic prezenta unor ciupituri la nivelul spatiului dintre police si aratator la mana dreapta (in cazul in care individul este dreptaci) si care se datoreaza reculului percutorului. Trebuie inteles faptul ca numai anumite regiuni ale corpului pot fi abordate in cazul autoampuscarii. Uneori orificiul de intrare este mai greu de gasit atunci cand el este mascat de anumite plici naturale ale pielii, cum ar fi cazul impuscarii sub san la femei, sau cand tragerea s-a facut in gura sau chiar in anus.

Expertiza medico-legala va trebui sa aiba in vedere si un examen minutios al hainelor victimei, la nivelul carora putem gasi, in dreptul orificiilor de intrare, factori suplimentari; de asemenea, in cazul unor indoituri ale hainelor, acestea pot prezenta mai multe orificii, reprezentand de fapt locul de intrare in corp a proiectilului.

In locuinta lui N.I. s-a produs o cearta urmata de cateva impuscaturi. La fata locului se constata la cadavrul sotului prezenta a 5 orificii de impuscare, cu factori secundari in jur (doua parasternale drepte de 8mm cu fum pe o zona de 2cm in jur si la distanta de 1cm intre ele si alte trei orificii in bratul si umarul drept, cu caracteristici morfologice similare), iar al sotiei cu un singur orificiu de intrare, parasternal, fara factori secundari in jur. Autopsia si comisia de avizare a conchis ca in primul rand a fost impuscata sotia, urmata de sinuciderea sotului cu patrunderea concomitenta a 5 gloante dintr-o arma automata in corp, fie datorita declansarii automate a armei, fie spasmului degetului pe tragaci.1


Omorul savarsit prin otravire

Toxicologia si-a capatat denumirea de la grecescul toxicon cu care se inveninau sagetile in scop de vanatoare in vechime. Cuvantul „otrava” deriva de la cuvantul slavon „otraviti” care inseamna a se amari.2

Uciderea prin otravire sau intoxicare acuta,cunoscuta si sub denumirea de moarte violenta prin agenti chimici, este relativ rar intalnita in practica de specialitate sub forma de omucidere, fiind frecvent consecinta unor accidente, in care ponderea o detin accidentele de munca si cele casnice.1

Investigarea mortii prin otravire va avea drept obiect stabilirea faptului daca decesul s-a datorat sau nu intoxicarii acute, tipului de substanta toxica si cantitatii care a patruns in organism. De asemenea, trebuie stabilite data intoxicarii, forma de procurare si persoanele care au favorizat obtinerea acesteia.

Fata de aceste probleme, este necesar ca in cercetarea la fata locului, in examinarea cadavrului, sa se procedeze la cautarea atenta si la ridicarea urmelor biologice, indeosebi a celor de voma, a continutului unor vase si recipiente in care s-ar fi putut afla toxicul.

Dupa cum se mentioneaza in literatura de specialitate, o clasificarea riguroasa a substantelor toxice si, de aici, a simptomelor clinice, este dificil de facut, ele apartinand domeniului toxicologiei medico-legale.2 De exemplu, intoxicatiile acute pot fi provocate de substante caustice (acid sulfuric sau vitriol, acid azotic, clorhidric, soda caustica), arsenic, mercur, plumb, oxid si bioxid de carbon, cianurile, alcool etilic, metilic, strinina, morfina, barbiturice, pesticide.De asemenea, sunt intalnite si intoxicatii acute de natura alimentara.

Substantele toxice produc reactii si leziuni specifice naturii lor, ca si dovezi in care au fost introduse in organism, decesul intervenind la un interval mai mare sau mai mic de timp, uneori acesta putand sa se intinda pe o periada lunga, cum este cazul intoxicatiilor cronice profesionale.

Examinarea locului si a imprejurarilor in care s-a produs intoxicatia se va face cat mai amanuntit. Accidentele toxice pot proveni din mediul casnic (alimentare, medicamentoase, cu substante de curatire si menaj), din mediul agricol (toata gama de pesticide), din mediul industrial (diversi produsi metalici, solventi organici, derivati gazosi).

Se va nota posibilitatea prezentei unei atmosfere toxice si originea ei. Corpurile delicte vor fi examinate cu atentie si apoi trimise, ambalate si sigilate, pentru examen toxicologic. Ele pot fi reprezentate de produse de varsaturi, diverse substante sau resturi de toxic, recipientele din care victima a putut ingera toxicul, cu sau fara rest aparent de substanta.Chiar un ciob de vas sau raclatul unor stropituri suspecte de pe un perete permit de multe ori sa se identifice toxicul in cauza. Corpurile delicte se pot gasi la distanta de victima, ascunse in sobe, dulapuri sau aruncate in afara cladirii.

Orice material prelevat pentru analiza (organe, lichida) se va introduce in vase de sticla, bine spalate numai cu apa curata.

Dintre materialele trimise la analiza trebuie insistat asupra urinii caci ea contine majoritatea toxicelor si sub forma cea mai usor de izolat si caracterizat.1 Intreaga cantitate de urina gasita in vezica va fi recoltata intr-o sticla cu dop de pluta.

Sangele va fi recoltat din sinusurile durei mater sau din inima si vasele mari, si nu din cavitatea toracica unde vine in contact cu diferite serozitati sau cu substante difuzate post mortem. Se va trimite cea mai mare cantitate posibila. Recoltarea sangelui, in special pentru cercetarea alcoolului, se va face cu deosebita atentie, avand grija sa nu se introduca urme de alcool (prin seringa sau flacon), ceea ce ar cauza erori grave. Flaconul de sange trebuie sa fie umplut cat mai complet si bine astupat, pentru a evita pierderea unor toxici volatili.

Pentru o cercetare mai ampla si dificila se recomanda ca fiecare organ sa fie pus in borcan separat.

Pentru o analiza toxicologica completa se vor recolta minimum 2kg organe. Ca organe se vor trimite: un rinichi, un sfert de ficat, o jumatate de creier, 1m intestin, 5-600 g plamani si inima.

Se vor ambala separat resturile alimentare, produsele de varsatura, lichidele gasite la fata locului si alte corpuri delicte.

Daca este vorba de o dezgropare se vor trimite – pe langa organe – probe din obiectele din sicriu si din imbracaminte, precum si pamant, cate 1kg, recoltat separat de deasupra si dedesubtul sicriului.

Ancheta va preciza profesia victimei, in acest fel putandu-se delimita sfera toxicelor. De asemenea va informa asupra comportarii si obiceiurilor intoxicatului, precum si a datei si imprejurarilor in care a fost vazut ultima data; importante sunt aspectele care pot duce la prezumtia unei sinucideri prin otravire (tentative precedente, declaratii) sau unei crime (diferite conflicte).2

Toate aceste informatii, stranse cu discernamant, alaturi de piesele si materialele culese din jurul victimei si examinate fara intarziere au o mare valoare orientativa pentru cercetarile ulterioare si, in unele situatii ajuta la rezolvarea rapida a cazului. Lipsa lor ingreuneaza si prelungeste intotdeuna cercetarile ulterioare si poate fi una din cauzele care lasa o expertiza incompleta sau neconcludenta.

V.I. ingero 20ml HCL si in stare de soc decedeaza- Mucoasa bucala apare alba la necropsie cu multiple zone de necroza superficiale; la fel esofagul. Stomacul cu mucoasa transformata intr-o masa necrotica de culoare neagra cu sfacelarea peretilor care pe marea curbura releva o perforatie cu patrunderea continutului in cavitatea peritoneala. Duodenul prezinta de asemeni leziuni de necroza de culoare negricioasa. Moartea prin intoxicatie cu HCL e confirmata si toxicologic.1

Numai in cazul intoxicatiilor la examenul extern al cadavrului se va pune un accent deosebit pe cercetarea tegumentelor si mucoaselor, a pupilelor si a situatiei rigiditatii cadaverice, acestea putand sa prezinte modificari caracteristice sau chiar patognomonice pentru anumite toxice. La examenul intern, modificari semnificative pot fi gasite in special la nivelul creierului (de exemplu, miros caracteristic in cazul unor toxice volatile), in tubul digestiv (peretele si continutul diverselor segmente), precum si in ficat, rinichi, inima, plamani si cai aeriene.

T.N. ingera 200ml formol dupa care acuza dureri epigastrice, agitatie si tremuraturi, decedand in scurt timp. Stomacul are un aspect dur, fixat, cu miros de formol. Examenul toxicologic evidentiaza formolul in sangele si urina victimei in proportie de 1,75mg aldehida formica.

P alta bolnava isi injecteaza in muschii coapse o cantitate de formpl decedand cu fenomene de acidoza si necroza locala aseptica.2

In timpul iernii sunt frecvente intoxicatiile cu oxid de carbon provenit din sobe defecte sau focuri improvizate, fara instalatie de degajare a fumului si gazelor de ardere; chiar fara defect de tiraj, sobele de metal incalzite la rosu degaja oxid de carbon in camera.

O persoana poate veni in contact voluntar sau accidental cu zeci de mii de toxice ce pot exista in jurul sau. Nu toate aceste toxice pot fi trecute in revista, nici chiar rezumativ. Principiile generale expuse guverneaza insa cercetarea oricarui toxic incriminat, iar toxicologii poseda metode specifice de identificare pentru fiecare substanta in parte, ceea ce, printr-o stransa conclucare, ceeaza sanse de diagnostic chiar si in cele mai dificile situatii, asa cum ar fi toxicele puse in organe sau in probe dupa moarte, toxicele date in perioada agonala, toxicele incorporate in alcool, alimente, sau in cazul intoxicatiilor solitare in care nu se stie daca ingerarea toxicului s-a facut din eroare sau a fost administrat in mod intentionat.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact