StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » criminologie
Trimite articolul prin email Teoria criminalului innascut : Criminologie Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Teoria criminalului innascut



Teoria criminalului innascut


Scoala pozitivista de criminologie a incercat sa suplineasca neandeajunsurile in identificarea surselor generatoare de crima, prin reprezentantii Cesare Lombroso si Enrico Ferri.

Scoala pozitivista a aparut in perioada revolutiei industriale- in prima jumatate a sec al-XIX-lea si a fost influentat 717h78h a de dezvoltarea stiintelor in acea perioada. Pozitivistii vad comportamentul ca fiind determinat de forte pe care omul le poate controla si intelege. Legea normeaza relatiile sociale dintre oameni. Comportamentul criminal si deviant este determinat de o cauza biologic-patologica sau de un defect.

Teoriile lui Lombroso sunt rezultatul studiilor de antropologie criminala. Pe aceasta baza a fost elaborata teoria criminalului innascut in care se sustine teza conform careia indivizii care au un anumit profil antropologic sau anomalii cu deficiente anatomo-morfologice au o tendinta innascuta spre crima. Aceste anomalii au fost denumite de Lombroso ½stigmate½: asimetrie craniana sau faciala, nas plat, maxilare proeminente, urechi mari, sensibilitate scazuta la durere etc. O alta idee este aceea ca individul cu tendinte criminale are o regresiune atavica (nefunctionala). Acestia sunt indivizi degenerati, cu esecuri genetice. (cf. Lombroso).

Stiintific, teoria lui Lombroso nu a fost agreata de specialistii in domeniu, dar practicienii au folosit repere din aceasta teorie in solutionarea de cazuri.


Teoriile ereditatii


In Anglia teoria lombrosiana a fost putin acceptata, iar cercetarile s-au realizat in alte directii. Astfel, s-a dat o importanta deosebita ereditatii in geneza criminalitatii. In urma cercetarilor se stabileste ca 68% din urmasii infractorilor devin ei insisi infractori. Se considera ca cei care mostenesc predispozitii deviante devin incapabili sa se adapteze la o viata sociala normala. Cercetarile in aceasta directie se regasesc in SUA, in Suedia si Danemarca. De pilda, au fost realizate studii asupra copiilor adoptati care au testat ipoteza conform careia comportamentul delincvent al acestor copii adoptati urmeaza linia de conduita a parintilor biologici. Constatarile sunt fundamentate pe cercetari empirice si nu iau in considerare alte variabile ale mediului social, indeosebi al familiei adoptive, precum si alti factori care pot influenta comportamentul in evolutie al omului, conexati cu caracteristici ale programului genetic (din fecundare)


Interpretari psihiatrice si psihologice ale delincventei

Modelul psihiatric al delincventei


Diferitele studii pentru stabilirea genezei delincventei au incercat in continuare sa raspunda la intrebarea: ½Care este cauza delincventei?½ Studiile au inceput cu cercetarile in domeniul personalitatilor de tip patologic. Atat in trecut cat si in contemporaneitate au aparut teorii care sustin ca actele criminale sunt comise indeosebi de indivizi deficienti psihic, adica cu tulburari de comportament si de personalitate. Teoria lui S. Freud este cea mai importanta contributie in domeniu, el fiind acela care raspandeste modelul prihiatric al deviantei. Freud postuleaza existenta a trei instante in structura personalitatii: sinele, eul si supraeul.

Sinele sau id este locul unde se nasc pulsiunile instinctuale si este rezervorul de energie al psihicului. El reprezinta un complex de instince si tendinte refulate (reprimate, alungate) care au un caracter impersonal si nu sunt traite in mod constient. Sinele sau id-ul, apreciaza Freud, constituie polull pulsional al personalitatii, depozitar al tendintelor instinctive predominant sexuale si agresive care pune organismul in tensiune.




Eul sau ego-ul este sistemul constient de conducere si control al comportamentului. Eul reprezinta constiinta de sine, nucleul personalitatii in alcatuirea caruia intra cunostintele si imaginea despre sine si atitudinea constienta si inconstienta despre cele mai importante interese si valori.

Supraeul sau superego-ul este instanta psihica cu rol prohibitiv. Este delimitarea eului de lumea externa. Reprezinta constiinta morala si exprima existenta individului in mediul social. Se considera a fi o achizitie recenta a individului, achizitie care este dezvoltata sub influenta normelor sociale si nivelului socio-cultural al comunitatii in care individul este pozitionat.

Raportandu-ne la aceasta conceptie, devianta este apreciata ca rezultatul unui supraeu slab,motiv pentru care deviantul nu-si poate controla pulsiunile inconstiente. Rezulta ca atat reprezentantii scolii freudiene, cat si neofreudienii considera criminalitatea ca fiind fundamentata pe conflicte interne, pe sentimente de insecuritate, de inadecvare si inferioritate. Psihanaliza lui Freud ofera o explicatie doar pentru comportamentul psihotic, nevrotic si sociopat, si inlatura explicatia actelor criminale produse se deviantii asa zisi normali.


Interpretari psihologice ale delincventei

Interpretarea delincventei fundamentata de teoriile despre personalitate


Perspectiva psihologica de analiza a delincventei incearca sa explice in ce masura omul dispune de o capacitate intelectiva, afectiva, volitiva, capabila sa mentina un echilibru in satisfacerea necesitatilor tip nevoi,aspiratii si interese.

Pentru definirea delincventei din aceasta perspectiva unele analize se centreaza pe conceptul de imaturitate sociala care genereaza comportamentul delincvent. Insuficienta maturizare sociala se releva in dificultatile de integrare, in starea de conflict cu cerintele unui anumit sistem valoric normativ.

De pe aceste pozitii de abordare a delincventei se releva:

insuficienta proceselor de asimilare a cerintelor si normelor sociale. In aceasta situatie spunem ca omul se afla intr-un deficit de socializare

insuficienta proceselor de acomodare la mediul social. Aceasta insuficienta de adaptare este evidentiata de comportamentul delincvent. Caracteristica acestor oameni este neechivalenta sau disonanta intre maturizarea sociala si dezvoltarea personalitatii. Se inregistreaza decalaje de dezvoltare pe urmatoarele planuri:-a- intre nivelul maturizarii intelectuale, pe de-o parte si nivelul dezvoltarii afectivo-motivationale si caracterial-actionale pe de alta parte;

-b- intre dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatii lor sentimentale si morale.


De pe aceste pozitii, trasaturile personalitatii relevate de comportamentul delincventei se identifica prin:

instabilitate emotiv-actionala

inadaptabilitate sociala

centrarea satisfactiei materiale sau morale prin delict

duplicitatea comportamentului delincvent.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact