CONFUZIUNEA
Defintie.
Confuziunea este acel mijloc de stingere a obligatiilor care se realizeaza ori
de cate ori aceeasi p 454i87e ersoana cumuleaza calitatea de creditor cu cea de debitor
al aceleasi obligatii. Aceasta situatie se intalneste in special in cazul
succesiunii cand succesorul creditor acceptand succesiunea pur si simplu,
devine propriul sau creditor, sau, dimpotriva, debitorul acceptant pur si
simplu se vede in situatia de a nu avea cui plati datoria pentru ca patrimoniul
succesoral se contopeste cu cel al acceptantului. Tocmai pentru a se evita
confuziunea, a fost imaginat beneficiul de inventar, mostenitorul acceptand sa
succeada doar in masura activului succesoral. Aceeasi situatie se poate intalni
si la persoanele juridice cu ocazia reorganizarii lor prin comasare sau
divizare.
Efecte.
Confuziunea stinge obligatia debitorului cu toate garantiile si accesoriile
sale. Acest efect se produce doar in limita in care obligatia nu se poate
executa. Cand o parte a unei datorii a ramas neacoperita, ea continua a fiinta.
Pentru identitate de ratiune, si atunci cand sunt mai multi debitori,
confuziunea nu opereaza si in privinta celorlalti codebitori solidari. O nulitate
a actului juridic prin efectul caruia s-a creat confuziunea atrage nulitatea
efectelor produse de confuziune, potrivit regulii Quod nullum est,
nullum producit efectum.
