DAREA IN PLATA
Definitie.
Darea in plata este acel mijloc de stingere a obligatiilor prin care debitorul
il libereaza de obligatia sa fata 454f59e de creditor, cu consimtamantul acestuia,
printr-o alta prestatie decat cea la care s-a obligat initial. Deosebit de conditiile
generale de validitate a conventiei, darea in plata trebuie sa
indeplineasca si conditiile speciale ale operatiei sub care se
realizeaza. Cand este de fapt o vanzare, ea trebuie sa respecte
conditiile speciale ale vanzarii referitoare la bunul vandut. Consimtamantul creditorului trebuie sa fie
concomitent cu plata, pentru ca daca el este anterior, ne aflam in fata unei
novatii prin schimbare de obiect.
Efectele
darii in plata vizeaza stingerea obligatiei cu toate garantiile si
accesoriile ei. In ipoteza ca prestatia initiala era mai mare decat cea care
face obiectul darii in plata, debitorul va fi obligat la plata unei sulte.
Atunci cand
obligatia initiala consta intr-o suma de bani iar darea in plata priveste un
bun, darea in plata pare a fi o vanzare. Si totusi nu este o vanzare pentru ca
ea poate avea ca obiect bunuri viitoare, in timp ce darea in plata nu se poate
face fara predarea concomitenta a bunului. Pe de alta parte, in timp ce
vanzarea presupune intodeauna un pret, darea in plata poate fi facuta si prin
predarea unui bun.
