StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

Traditiunea - ca mod de dobandire a dreptului de proprietate

Traditiunea - ca mod de dobandire a dreptului de proprietate

Traditiunea este un mod de dobandire a dreptului de proprietate enumerat de textul art.644 C.civ. Ea este un mod originar de dobandire, pentru ca priveste lucruri 424f59e care nu au apartinut nimanui (aquisitio originaria). Acest mod de dobandire si-a pierdut interesul in zilele noastre. Termenul de traditiune, consacrat si de codul nostru civil inca in vigoare, are in legislatii diferite tot atat de diferite acceptiuni. Astfel, art.1053, coroborat cu art.431 din Codul civil austriac de la 1811, dispune ca proprietatea se dobandeste numai prin traditiune si nu prin contract de vanzare-cumparare. Dar aceasta nu in intelesul de traditiune corporala, ceea ce ar duce la contrazicerea dintre cele doua texte aratate, ci ca operatiune juridica. Dupa comentatorii acestui cod, traditiunea este de doua feluri: la mobile predarea corporala, iar la imobile intabularea.[i]



Traditiunea era specifica transmiterii proprietatii in Codul civil austriac care a fost puternic inraurit de dreptul roman si de cel bizantin, care i-a influentat pe aclatuitorii lui de la 1811. Acest lucru s-a transmis si dreptului aplicabil in Ardeal si Bucovina de Nord, legiuiri ale caror influente se resimt si astazi. Dupa dreptul austriac si cel ungar se putea efectua in urmatoarele forme: traditie corporala, traditie prin declaratiune, traditie prin spedare (cand locul invoielii nu era identic cu cel al bunului) si traditie la ordin (dispusa de o autoritate competenta).[ii]

Actul juridic (contractul de vinzare, de donatie etc.) da nastere numai la un raport de drept personal, prin care cumparatorul, de pilda, poate pretinde traditiunea lucrului cumparat. Actul juridic datorita caracterului dominant volitiv poate fi alterat de vicii sau afectat de modalitati si conditii, el este despartit de transmiterea dreptului real, care este al doilea moment. Cele doua momente sunt distincte, ca atare traditiunea este acea care reflecta momentul transmiterii dreptului real, prin supunere la prescriptiile formale ale legii (ex. imobile) sau prin remiterea materiala a bunului (ex. la mobile). Fara dovada traditiunii corporale a mobilelor, care se afla la un tert, nu se poate considera ca s-a dobandit proprietatea. Tot la mobile art.427 si 428 din C.civ.austr. au consacrat ca modalitati efective ale traditiunii: predarea simbolica si traditia prin declaratiune. Aceasta functiona la mobile prin predarea documentelor justificative, punerea unor semne distinctive (la traditiunea simbolica pentru lucrul ce nu putea fi predat imediat corporal), sau predarea bunului prin manifestarea evidenta a vointei de a detine bunul pentru viitor de catre primitor, avand de acum inainte un drept real (cand opereaza efectiv traditia, ca a doua faza ce marcheaza dobandirea proprietatii). Traditia era "acea formalitate esentiala, fara observarea careia acordul dintre parti nu poate avea efectul abrogator de drept pentru o parte si efectul constitutiv de drept pentru cealalta parte."

La imobile, transmiterea proprietatii se facea prin inscrierea in cartea funciara, care era considerata ca traditiunea bunului (asemanatoare predarii simbolice de la mobil, cum ar fi predarea biletului de proprietate pentru un animal luat din obor). Intabularea consta in inregistrarea in registrele publice de carte funciara a dreptului real transmis echivalent - dupa cum am vazut - traditiunii. Adica, intabularea era egala traditiunii si aceasta transmitea dreptul de proprietate, iar nu conventia partilor. Pe langa schimbarea faptica a posesorului prin traditie, este necesar ca proprietatea sa se stramute in favoarea achizitorului de drept sa se opereze si inscrierea in cartea funciara. Inscrierea este momentul consumarii consensului partilor si se indeplineste cu aceasta formalitate. Titlul, adica contractul, testamentul, sentinta judecatoreasca sau dispozitia legii constituiau modalitati ale achizitiei mijlocite. Dar art.425 preciza ca "Titlul singur inca, nu da proprietate." Proprietatea se poate castiga numai prin predare si luare in primire justa.[iii] Practica Codului civil austriac a consacrat ca dobandirea deplinei proprietati opereaza prin intabulare, ca operatiune distincta de acea a consensului prin act juridic.

Am staruit putin asupra acestui aspect avand in vedere Legea nr.115/1938, care prevede la art.17 ca dreptul de proprietate in regimul de carte funciara se transmite odata cu inscrierea lui in cartea funciara. Intabularea este momentul constituirii dreptului de proprietate. Publicitatea imobiliara prin regimul de carte funciara existenta la noi are, fara indoiala, la origine sistemul din legislatia austriaca. Acesta a fost introdus in sec.XIX de imparatul Iosif al II-lea. Cartile funciare au fost reglementate in mare parte de legislatia austriaca si intr-o mica masura de legislatia ungara; inspirata din prima aceasta din urma s-a aplicat exclusiv in unele localitati. Evolutia regimului de constituire si de publicitate al proprietatii s-a cladit pe acest sistem, inclusiv Legea nr.115/1938 a fost nevoita sa tina seama de aceasta. Insa avem in vedere si prevalenta Codului civil si, pentru considerente de aplicare unitara a legii, nu poate fi ceruta o similitudine. Textul art.644 din Codul civil roman, prevede conventia ca mod de dobandire si ca atare prin incheierea ei se transmite si se dobandeste dreptul de proprietate. Traditiunea bunului nu are, dupa parerea noastra, relevanta textului din Codul civil austriac. Aceasta chiar prin pastrarea publicitatii imobiliare de carte funciara

Acceptand solutia din dreptul austriac, s-ar diminua rolul conventiilor pentru dobandirea proprietatii, ceea ce in conceptia dreptului roman nu este admis. Chiar asa fiind, nu putem trece cu vederea faptul ca literatura juridica si practica judiciara au dat un rol aparte constituirii dreptului de proprietate din momentul inscrierii titlului in cartea funciara. Este clar, dupa parerea noastra, ca in regimul de carte funciara dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilelor opereaza de la data inscrierii transmisiunii in cartea funciara, conform art.17 din Legea nr.115/1938. In acest fel observam ca desi exista diferentiere neta de conceptii intre cele doua coduri (austriac si roman), sub acest aspect inraurirea legiuitorului nostru de la 1938 de catre jurisprudenta existenta in Ardeal, dupa Codul civil austriac, este evidenta. Problema este pentru viitor clarificata prin punerea in aplicare a Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr.7/1996, in care s-a optat pentru conceptia consensualista a nasterii dreptului de proprietate iar inscrierea in cartea funciara are doar rolul de a asigura publicitatea.

Mentionam ca si in practica judiciara ulterioara Legii nr.115/1938 s-a mentinut aceasta conceptie. Principiul a fost respectat constant pentru dobandirea de catre persoane particulare, chiar daca in cazul nationalizarii nu avea nici o importanta pentru constituirea dreptului de proprietate al statului efectuarea transcrierii, nationalizarea fiind considerata ca un mod originar de dobandire.[iv] Deci in cazul statului practica judiciara de pana la 1989 nu conditiona dobandirea proprietatii de efectuarea intabularii. In acest contest, se pune problema de a sti daca exista o identitate intre traditiunea imobiliara prin inscrierea in cartea funciara ceruta de art.1053 si 431 din C.civ.austr. pe de o parte, si cerinta inscrierii in regimul de publicitate pentru dobandirea dreptului de proprietate, pe deplin, a actului juridic al dobandirii, potrivit art.17 din Legea nr.115/1938 si fiind vorba de traditiune in intelesul art.644 din Codul nostru civil.

Indiscutabil legiuitorul nostru s-a inspirat din jurisprudenta timpului la redactarea Legii nr.115/1938 pentru a da publicitatii imobiliare rolul sau puternic, dar este in dezacord cu art.644 din Codul nostru civil, unde conventia este enumerata chiar inaintea traditiunii. Pentru a impaca acest dezacord putem conchide ca proprietatea se dobandeste prin conventie, daca tinem seama si de art.1295 C.civ., aspectul depinde de vointa partilor, insa transmiterea opereaza odata cu data inscrierii in cartea funciara, asimilata traditiunii. Cu precizarea ca "vinderea este perfecta si proprietatea de drept stramutata la cumparator.", dupa cum se prevede in art.1295 C.civ.roman, este simplificata la regula consensualismului spre care opteaza si Legea nr. 7/1996.

Jurisprudenta a fost favorabila ideii ca in sistemul de carte funciara drepturile reale se pot dobandi numai prin inscrierea in cartea funciara. Ratiunea ei consta, in principal, in realizarea publicitatii fata de terti, care sa fie avertizati despre operatiunile care privesc imobilul.[v] Titlurile constitutive de drepturi reale neinscrise in cartea funciara sunt aparate prin actiunea in prestatie tabulara, care este o actiune in realizarea dreptului si ale carei conditii de exercitare sunt cele prevazute de art.25 din Decr.nr.115/1938, pus in aplicare in Transilvania si Banat prin Legea nr.241/1947.[vi]

In teoria si jurisprudenta recenta s-a reiterat aspectul ca in regimul cartilor funciare un drept real se constituie, se stramuta, se modifica sau se stinge numai prin inscriere (intabulare) si ca prin aceasta inconvenientele dovezii proprietatii prin titluri sunt inlaturate.[vii] Titlul ramane un simplu act obligational (ius ad rem) care obliga la stramutarea sau constituirea dreptului real. Inscrierea dreptului confera dobanditorului o prezumtie absoluta de proprietate (iuris et de iure). Aceasta este traditia sistemului sigur si riguros si fata de care consensualismul codului civil din art. 1295 si cel al Legii nr. 7/1996, reprezinta un evident regres.

Mai este de retinut ca in cazul darurilor manuale, indeplinite fara alte formalitati, momentul dobandirii dreptului este acela al remiterii, al traditiunii bunului in mainile donatorului, acesta devenind veritabil proprietar. Dupa cum s-a subliniat in doctrina, darul manual consta in traditiunea materiala a unui bun mobil corporal de la o persoana la alta, atunci cand apare intentia de a gratifica, fiind necesar acordul celor doua parti manifestat, practic prin predarea, respectiv preluarea bunului.[viii] Darurile manuale sunt donatii speciale, ele se realizeaza prin traditiune (art.644) si ca atare sunt supuse consecintelor ce decurg din aceasta. Intr-o speta[ix] darul la nunta unui copil a fost caracterizat dar manual. Caracterizarea ca dar manual are importanta in ce priveste, de exemplu, obligatia de raport succesoral. Comentand speta, un autor considera ca darurile facute, potrivit obiceiului, copiilor de catre parinti la nastere, botez sau nunta lor, la zile onomastice si alte asemenea ocazii, nu alcatuiesc donatii manuale si nu sunt raportabile de succesorii care le-au primit. Suma de bani primita cadou la nunta este o donatie preciputara conform art.762 C.civ. iar decizia citata este criticata ca (in opinia autorului) califica un asemenea dar ca fiind manual.

In ce ne priveste, caracterizarea ca dar manual sau ca donatie in sensul art.712 C.civ., este data de elementele de fapt in care are loc predarea bunului in sensul (sau nu) unei traditiuni simbolice si de vointa partilor. Traditiunea, in acest caz, pe langa faptul ca este de esenta validarii contractului, produce irevocabil calitatea de proprietar din acel moment al beneficiarului donatiei. Este considerata traditiunea indeplinita si atunci cand nu se realizeaza o deplasare a bunului, dar sunt manifestari exterioare echivalente, cum ar fi predarea cheilor de la o caseta cu valori, depunerea unor sume banesti pe numele donatorului.[x]

In cazul donatiilor, traditiunea considerata dar manual frecvent intalnita in practica si materializand diferite forme, face exceptie de la regula solemnitatii donatiilor, de aceea ea trebuie sa rezulte fara echivoc fiind un mod aparte de dobandire al dreptului de proprietate. Ce altfel ar justifica mai puternic prezumtia instituita de art. 1909 C.civ.

Dupa parerea noastra, traditiunea unor mobile, pentru a fi considerata dar manual si fiind o exceptie de la regula formei autentice a donatiilor, trebuie dovedita de cel care o pretinde. In contextul dovedirii este necesar a se stabili atat animus donandi cat si remiterea materiala a bunului mobil corporal, sau realizarea implicita a traditiunii, aceasta din urma fiind o creatie a practicii judiciare.

Traditiunea este considerata ca avand o sfera de aplicare foarte restransa. La darurile manuale ea este o solemnitate care inlocuieste forma autentica ce conditioneaza contractul de donatie si rezulta din materialializarea gestului. Transmiterea dreptului de proprietate opereaza prin traditiune si la instrainarea titlurilor la purtator (obligatiuni C.E.C., obligatiuni de stat, depuneri la purtator, actiuni la societati comerciale).[xi] In cazul titlurilor nominative nu pot fi dobandite prin dar manual, decat cu indeplinirea unor conditii ce le sunt specifice. Este cazul actiunilor comerciale ale PAS-urilor, cand nu s-au platit creditele la F.P.S., in perioada de interdictie a vinzarii, prevazuta de Legea nr.77/1994; la fel depuneri in banca, nominative si alte asemenea titluri.

Concluzia ce se desprinde este ca traditiunea ca mod de dobandire a dreptului de proprietate este cel mai bine reflectata in cazul darului manual si ca, atat doctrina, cat si practica judiciara sunt unanime in acest sens, ca poate imbraca diferite forme in raporturile sociale si ii sunt asimilate remiterea titlului care incorporeaza valoarea cand este la purtator sau depunerile la institutii de specialitate (banci, C.E.C. etc.).[xii]

In fine, apreciem ca isi mai pastreaza valabilitatea sustinerii unor autori mai vechi, cat si a celor contemporani, ca in cazul dobandirii prin conventie a unor bunuri determinate de specia lor, pe langa operatiunea de individualizare (prin numarare, cantarire, masurare) trebuie sa opereze si traditiunea.[xiii]




[i] St.Laday, Codul civil austriac in vigoare in Ardeal, comentat, Ed.Ministerului Justitiei, Directoratul Cluj, 1924, p.713-722.

[ii] G.Plopu, Parti alese din dreptul privat ungar, tom.I, Oradea 1929, p.415-419.

[iii] St.Laday, Codul civil austriac in vigoare in Ardeal. Ed.Cluj, 1924, p.713.

[iv] Trib.Supr., S.civ., Dec.nr.2140/1 oct.1974 si 2159/2 oct.1974, publicate in I.G.Mihuta, Repertoriu . pe anii 1969-1975, p.101-102; C.Turianu: Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Ed. All-Beck, 1999, p.108.

[v] Trib.Supr., S.civ., Dec.nr.400/1978, in "C.D." 1978, p.19.

[vi] Trib.Supr., S.civ., Dc.nr.911/1978, ne.1584/1980, in I.G.Mihuta, Repertoriu de practica judiciara pe . 1975-1980, Ed.1982, p.75.

[vii] P.Perju, Sinteza teoretica a jursiprudentei instantelor ., in "R.D." nr.2/1996, p.80.

[viii] D.Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Ed."Cordial", Cluj-Napoca, 1994, p.161-162; I.Zinveliu, Contracte civile, Ed."Dacia", Cluj, 1978, p.156.

[ix] In acest sens, Curtea de Apel Suceava, Dec.civ.nr.742/1995, comentata in "R.D." nr.9/1996, p.109.

[x] Trib.Supr., S.civ., Dec.nr.580/1971, in I.G.Mihuta, Repertoriu pe anii 1969-1975, p.134.

[xi] L.Pop., Dreptul de proprietate. Ed."Lumina Lex", 1996, p.271-272.

[xii] Vezi si Trib.Supr., S.civ., Dec.nr.1291/5 sept.1978 si 757/19 apr.1979, publicate in I.G.Mihuta, Repertoriu . pe anii 1975-1980, p.97.

[xiii] M.Planiol, G.Ripert, Traite practique de droit civil francaise, Tome III, Paris 1926, p.572, 6o1; C.Hamangiu, N.Georgean, op.cit., vol.II, p.339.



Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact