StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept comunitar
Trimite articolul prin email Parlamentul european : Drept comunitar Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Parlamentul european



PARLAMENTUL EUROPEAN


Parlamentul European a aparut prin Tratatele institutive, fiind denumit, la inceput, fie Adunarea comuna (in Tratatul instituind C.E.C.A.), fie Adunare (in Tratatele instituind C.E.E., Euratom); prin Rezolutia din 20 martie 1958, cele trei institutii similare au fost reunite in Adunarea parlamentara european 747d36h a, numire ce si-a produs efectele incepand cu anul 1960.

Prin rezolutia Adunarii parlamentare europene din 30 martie 1962 s-a stabilit denumirea de Parlament European, denumire pe care o poarta si in prezent. Aceasta denumire este recunoscuta juridic prin Actul Unic European.

Parlamentul European constituie fundamentul democratic al comunitatii europene si este parte integranta a sistemului institutional comunitar. Calitatea sa de institutie comunitara da expresia institutionalizarii puterii politice comunitare, el fiind unul dintre instrumentele politice prin care se realizeaza suveranitatea comunitara.



Alegerile parlamentare au loc la fiecare cinci ani si fiecare cetatean cu drept de vot in tara lui are dreptul sa-si aleaga europarlamentarii.

Deputatii Parlamentului European isi exercita mandatul independent si nu pot primi instructiuni de la guvernele lor si nici nu pot fi investiti cu un mandat imperativ, se bucura de privilegii si imunitati prevazute de Protocolul asupra privilegiilor si imunitatilor Comunitatilor europene, adoptat in anul 1965.

Sub aspectul componentei, remarcam faptul ca numarul parlamentarilor a evoluat in functie de numarul statelor membre ale Uniunii Europene; in mandatul 1999-2004 Parlamentul European era alcatuit din 626 de parlamentari; in legislatura a 6-a, 2004-2009, cuprinde 732 parlamentari in primii trei ani de legislatura, ca urmare a extinderii Uniunii din mai 2004 (25 de state membre); incepand cu anul 2007, in urma aderarii Bulgariei si Romaniei, cuprinde 786 de parlamentari.

Urmare a alegerilor din 2004 situatia membrilor Parlamentului European, la 1 noiembrie 2004, pe tari membre, este urmatoarea:

1) Belgia††††† - 24

2) Cehia†††††† - 24

3) Danemarca††††††††††††††††††††††††††††††† - 14

4) Germania - 99

5) Estonia††† - 6

6) Grecia†††† - 24

7) Spania†††† - 54

8) Franta††††† - 78

9) Irlanda†††† - 13

10) Italia††††† - 78

11) Cipru†††† - 6

12) Letonia††††††††††††††††††††††††††† - 9

13) Lituania - 13

14) Luxembourg††††††††††††††††††††††††††† - 6

15) Ungaria- 24

16) Malta††††† - 24

17) Olanda†††††††††††††††††††††††††† - 27

18) Austria††† - 18

19) Polonia††† - 54

20) Portugalia††††††††††††††††††††††††††††††††† - 24



21) Slovenia†† - 7

22) Slovacia - 14

23) Finlanda†† - 14

24) Suedia††††† - 19

25) Marea Britanie†††††††††††††††††††††††††† - 78

TOTAL:†††††††† 732

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Incepand cu anul 2007, ca urmare a largirii Uniunii Europene, Parlamentul European numara 786 deputati; Bulgaria este reprezentata de 18 membri si Romania de 35 membri.

Statutul membrilor Parlamentului European este reglementat atat de dispozitiile comunitare, cat si de cele nationale. Dispozitiile aplicabile la alegerile europene, care sunt inscrise in Act, sunt foarte sumare. Ele trimit, in special, fie la tratatele originare, fie la masurile de aplicare sau, cel mai des, la legislatiile nationale, legislatii care dispun ca se fac aplicabile si parlamentarilor europeni. Parlamentarii europeni sunt alesi pentru o perioada de cinci ani, iar mandatul lor este reprezentativ. Verificarea puterilor lor este o prerogativa care incumba Parlamentului european. Cumulul mandatului european cu un mandat national este autorizat pe plan european, dar el este interzis pe plan national.

Actul privind alegerea reprezentantilor Adunarii stabileste in articolul sase, paragraful l incompatibilitatile carora trebuie sa li se supuna membrii Parlamentului European. Astfel, un membru al Parlamentului European, pe timpul mandatului, nu poate indeplini si calitatea de: membru al guvernului unui stat; membru al Comisiei; membru al Curtii de Justitie sau grefier; membru al Curtii de Conturi; membru al Consiliului consultativ C.E.C.A. sau Comitetului economic si social al CE ori al Euratom; membru al comitetelor sau organismelor create in temeiul sau in aplicarea Tratatelor institutive in vederea administrarii fondurilor comunitare sau a unei sarcini permanente si directe de gestiune administrativa; membru al consiliului de administratie, al Comitetului de directie B.E.I.; functionar sau agent in activitate in cadrul Comunitatilor europene. Mentionam ca reglementarile adoptate la nivel national pot completa aceste incompatibilitati.

O legislatura se intinde pe o perioada de cinci ani. Parlamentul European organizeaza in medie o sesiune saptamanala, in fiecare luni, cu exceptia lunii august. Articolul 196 al Tratatului C.E. (fostul art. 139, art. 109 al tratatului Euratom, art. 22 al Tratatului C.E.C.A.) prevede ca Parlamentul se reuneste intr-o sesiune anuala de plin drept in a doua zi de marti din luna martie si organizeaza, uneori, si sesiuni suplimentare mai scurte.

Parlamentul poate fi convocat, cu titlu de exceptie, in sesiuni extraordinare, la cererea majoritatii membrilor sai sau la solicitarea Consiliului ori a Comisiei si din initiativa unei treimi din membrii sai. Dezbaterile Parlamentului sunt publice. Parlamentul European este singura institutie comunitara care se reuneste si isi tine dezbaterile in public. Dezbaterile, opiniile si rezolutiile Parlamentului se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Parlamentul este asistat de un Secretar general, care se gaseste in fruntea Secretariatului general. In cadrul Secretariatului isi desfasoara activitatea aproximativ 3500 de persoane, pe langa care mai functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii membrilor. Cele unsprezece limbi de lucru ale Parlamentului presupun ca o treime din personalul Secretariatului sa lucreze in domeniul lingvistic (traducere si interpretare). Cu toate acestea, in ciuda constrangerilor impuse de multilingvism si de cele trei puncte de lucru, bugetul operational al parlamentului este doar unu la suta din bugetul Comunitatii, adica un euro si jumatate pe an de la fiecare persoana care traieste in Uniunea Europeana.

Lucrarile Parlamentului se desfasoara in trei orase diferite: secretariatul se gaseste la Luxemburg; comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles; iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg, cu sesiuni suplimentare la Bruxelles.

In ceea ce priveste organizarea interna a Parlamentului European, observam ca acesta dispune de competenta stabilirii propriei sale structuri interne, propriul sau regulament interior, iar statele membre si celelalte institutii comunitare trebuie, in virtutea principiului cooperarii loiale sa respecte regulile stabilite de Parlamentul European atata timp cat acestea au drept obiectiv sa-i asigure buna functionare.

Sub aspect structural Parlamentul European se aseamana cu parlamentul statelor membre ale Comunitatii dar difera de acestea, purtand amprenta naturii sale comunitare. Este un parlament unicameral, avand in structura sa:

organele de conducere,

comisiile parlamentare;

grupurile politice (parlamentare);

conferinta presedintilor;

comisii constitutive ad-hoc pentru ancheta si investigatii, secretariatul general si aparatul auxiliar necesar activitatii parlamentare.

Biroul Parlamentului European este compus dintr-un presedinte si 14 vicepresedinti, din birou fac parte si cinci membri numiti de Parlament care nu au drept de vot si se numesc chestori insarcinati cu probleme administrative si financiare.



Presedintele Parlamentului European impreuna cu vicepresedintii si presedintii grupurilor politice parlamentare formeaza biroul largit. Presedintele este ales prin vot secret, cu o majoritate absoluta, pe o perioada de doi ani si jumatate, ca de altfel si membrii biroului, Parlamentul fiind ales pe o perioada de cinci ani; rezulta ca in fiecare legislatura Parlamentul alege doi presedinti.

Conducerea Parlamentului European este asigurata de catre presedintele acestuia, cei 14 vicepresedinti, colegiul chestorilor si conferinta presedintilor.

Presedintele este cel care conduce lucrarile Parlamentului si reprezinta Parlamentul in relatiile cu celelalte institutii comunitare, reprezinta Parlamentul in relatiile internationale.

Alegerea vicepresedintilor are loc dupa alegerea presedintelui, prin scrutin uninominal si cu majoritate absoluta a sufragiilor exprimate in primele doua tururi de scrutin.

Rolul biroului Parlamentului European este acela de a regla chestiunile ce tin de desfasurarea sedintelor, organizarea administrativa si financiara a Parlamentului si pregatirea ante-proiectului de cheltuieli.

Conferinta presedintilor este formata din Presedintele Parlamentului European si presedintii gruparilor politice parlamentare la care se adauga doi reprezentanti ai parlamentarilor independenti, acestia din urma neavand inca drept de vot.

Conferinta presedintilor decide in toate problemele privind organizarea interna a Parlamentului European (sesiuni, ordinea de zi, ante-proiect de cheltuieli etc) si asupra relatiilor cu celelalte institutii comunitare, cu tarile terte si cu alte organizatii internationale, fiind practic centrul de putere al Parlamentului European.

Comisiile parlamentare sunt constituite din membrii Parlamentului prin votul majoritatii voturilor exprimate.

Parlamentul poate crea la cererea unui sfert din membrii sai, Comisii de ancheta, ca si Comisii temporare pentru o perioada de cel mult 12 luni. Membrii titulari ai Comisiilor parlamentare sunt numiti de biroul Parlamentului, in baza unei repartizari prealabile intre grupurile politice si tin cont de reprezentarea echitabila a tarilor membre.

Comisiile parlamentare cu caracter permanent sunt o reflectare fidela a compozitiei Parlamentului in ansamblul sau, evitandu-se astfel aparitia divergentelor intre pozitia unei comisii si a plenului Parlamentului European. Aceasta remarca este necesara pentru ca in cazul in care un membru al Parlamentului schimba grupul politic din care face parte desi el ramane membru al Parlamentului European, Conferinta Presedintilor trebuie sa faca o alta propunere pentru comisia din care acesta a facut parte pana in acel moment.

Membrii titulari ai comisiilor parlamentare sunt alesi pe o perioada de doi ani si jumatate.

Principalele atributii ale Parlamentului European sunt:

asigurarea controlului politic general;

participarea la elaborarea dreptului comunitar prin cooperare (legislativa);

decizia, propriu-zisa, in materie bugetara (in sensul ca adopta bugetul Comunitatii);

participarea la relatiile externe.

Parlamentul European are puteri de supervizare numai asupra Comisiei, nu si asupra Consiliului. Consiliul este subiectul controlului parlamentar numai in masura in care fiecare membru este, ca un ministru dintr-un guvern national, subiect al controlului parlamentului national. Comisia este supervizata in sensul justificarii activitatii desfasurate in Parlament, prin prezentarea anuala a unor rapoarte. Conducerea ei trebuie aparata in sesiuni deschise, dar poate sa fie fortata, atunci cand este cazul, sa demisioneze, urmand procedura votului de neincredere. Parlamentul nu are nici o influenta privind componenta noii Comisii. Guvernele statelor membre pot, teoretic, sa repuna in drepturi chiar vechea Comisie, propunand aceiasi membri.

Parlamentului European i s-a recunoscut un rol important in luarea deciziilor numai pentru cele care privesc accesul noilor state, ca state membre, in Comunitati, precum si asocierea cu unele tari membre. Istoria sistemului parlamentar evidentiaza faptul ca parlamentele au fost investite la inceput cu puteri bugetare depline si dupa aceea au devenit organe legislative.

Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht asupra Uniunii Europene, la 1 noiembrie 1993, Parlamentului European i-au fost conferite puteri suplimentare, si anume:

in materie co-decizionala, impreuna cu Consiliul de ministri in anumite domenii ale legislatiei referitoare la piata unica, avand posibilitatea (Parlamentul) sa respinga definitiv unele propuneri; procedura codeciziei reprezinta in fapt o imbinare a principiilor concilierii si a dreptului de veto, de care poate face uz Parlamentul in procesul elaborarii legislatiei comunitare, atunci cand institutiile Comunitare cu atributii legislative incalca anumite proceduri ale tratatului: Tratatul de la Maastricht a sporit rolul Parlamentului European in elaborarea legislatiei comunitare;

dreptul de a cere Comisiei sa inainteze propuneri pentru anumite domenii ale politicii comunitare;

dreptul de a infiinta Comisii de ancheta temporare;

dreptul la petitie.

Parlamentul European este institutia care reprezinta cetatenii statelor membre. In multe domenii, Parlamentul actioneaza in calitate de co-legislator, indeplinind atributii co-decizionale, impreuna cu institutia Consiliului; ambele institutii constituie si autoritati bugetare ale Uniunii Europene.



Tratatul de la Nisa accentueaza rolul de co-legislator al Parlamentului, creand, in acelasi timp, o noua baza legala ce permite Consiliului sa adopte reguli pentru partidele politice de la nivelul european, in special in privinta fondurilor acestora.

Constitutia europeana cu privire la Parlamentul European

Parlamentul European exercita, impreuna cu Consiliul, urmatoarele functii: a) functia legislativa; b) functia bugetara; c) functia de control politic; d) functia consultativa.

Parlamentul este compus din cel mult 750 de deputati, reprezentanti ai cetatenilor Uniunii, in mod proportional cu populatia statelor, dar nu mai putin de 7 si nu mai mult de 96 deputati pentru un stat membru.

Potrivit unei legi-cadru europene adoptata de Consiliu in unanimitate si aprobata de Parlament, ce va intra in vigoare dupa aprobarea de catre statele membre potrivit propriilor reguli constitutionale, membrii Parlamentului sunt alesi prin vot universal direct, liber si secret, pentru un mandat de 5 ani, printr-o procedura uniforma in toate statele membre.

Statutul partidelor politice la nivel european va fi stabilit prin legea europeana.

Parlamentul poate sa ceara Comisiei, cu majoritatea membrilor sai, sa supuna acestuia toate propunerile asupra problemelor care sunt apreciate ca necesare pentru adoptarea unui act de punere in aplicare a Constitutiei.

Parlamentul, la cererea unui sfert din membrii sai, in indeplinirea functiilor sale, poate sa constituie o comisie temporara de ancheta pentru examinarea acuzatiilor de infractiune sau de rea administrare in aplicarea dreptului Uniunii.

Orice persoana fizica sau juridica rezidenta sau avand sediul statutar intr-un stat membru are dreptul sa adreseze petitii Parlamentului, individual sau in asociere cu alte persoane, cu privire la activitatea Uniunii si in legatura cu probleme care le privesc direct.

Parlamentul alege mediatorul european care este abilitat sa primeasca plangeri de la orice cetatean european ori de la oricare persoana fizica sau juridica rezidenta sau care are sediul statutar intr-un stat membru, cu privire la cazurile de rea administrare in activitatea institutiilor, organelor si organismelor Uniunii, cu exceptia Curtii de Justitie.

Parlamentul tine o sesiune anuala, reunindu-se in a doua marti din luna martie; se poate reuni in sesiuni extraordinare, la cererea majoritatii membrilor sai, a Consiliului sau a Comisiei.

Deciziile Parlamentului sunt luate cu majoritatea voturilor exprimate, cu exceptia cazurilor prevazute expres de Constitutie. Cvorumul este stabilit prin Regulamentul interior al Parlamentului.

Cand este sesizat cu o motiune de cenzura cu privire la gestiunea Comisiei, Parlamentul nu se poate pronunta decat dupa cel putin trei zile de la depunerea sa si prin scrutin public. Daca motiunea este aprobata cu majoritatea de doua treimi din voturile exprimate, membrii Comisiei trebuie sa demisioneze din functiile pe care le exercita in cadrul Comisiei, precum si toti ceilalti functionari ai Comisiei.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact