StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept constitutional

Obligativitatea deciziilor curtii constitutionale pentru instantele judecatoresti - factor de stabilitate a constitutiei



OBLIGATIVITATEA DECIZIILOR CURTII CONSTITUTIONALE PENTRU INSTANTELE JUDECATORESTI - FACTOR DE STABILITATE A CONSTITUTIEI[*]

Stabilitatea este o trasatura esentiala a Constitutiei. Revolutionarii francezi de la 1789 cereau ca legea fundamentala sa fie stabila si superioara celorlalte legi.

Asigurarea stabilitatii Constitutiei este rezultatul interactiunii mai multor factori. Unii tin de procedura de revizuire a Constitutiei, altii de modul in care prevederile constitutionale sunt aplicate, inclusiv de catre instantele judecatoresti. In intreg procesul de asigurare a stabilitatii Constitutiei, Curtea Constitu-tionala joaca un rol deosebit de important, in calitatea sa de garant al suprematiei Constitutiei.



In Romania, ca si in alte state care au constitutii rigide, procedura de revizuire a Constitutiei intervine la intervale mari de timp, iar puterea constituanta instituita este tinuta sa respecte vointa Adunarii Constituante, atat in ceea ce priveste limitele revizuirii, cat si in privinta normelor de procedura care conduc procesul de revizuire. In acest proces, Curtea Constitutionala a Romaniei este datoare sa exercite, din oficiu, controlul asupra proiectului legii de revizuire a Constitutiei, inainte de dezbaterea parlamentara. La prima si singura revizuire de pana acum, Curtea Constitutionala, examinand proiectul legii de revizuire a Constitutiei, a constatat ca doua din prevederile acestuia erau neconstitutionale: una desfiinta o garantie a proprietatii private-prezumarea caracterului licit al dobandirii averii si alta excepta de la controlul judecatoresc hotararile Consiliului Superior al Magistraturii, incalcandu-se astfel limitele revizuirii Constitutiei privitoare la drepturile omului.

Evident, in virtutea caracterului obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, aceste dispozitii contrare limitelor revizuirii Constitutiei au fost inlaturate din 949h75j proiectul legii de revizuire. In ceea ce priveste caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale in raporturile sale cu instantele judecatoresti, trebuie sa precizam ca in temeiul Constitutiei Romaniei, partile intr-un proces, procurorul sau chiar instanta din oficiu pot ridica, la toate nivelele sistemului judiciar, o exceptie de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile unei legi sau ale unei ordonante emise de Guvern in temeiul delegarii legislative, cu conditia ca dispozitia respectiva sa fie in vigoare si solutionarea cauzei sa depinda de aceasta. Exceptia de neconstitutionalitate vizeaza contrarietatea acelei dispozitii legale cu principiile si prevederile Constitutiei. Cu alte cuvinte, este vorba de o antinomie juridica,[1] care apare intre lege sau ordonanta si Constitutie. Aceste antinomii pot fi aparente sau reale. Cele aparente exista doar in imaginatia celor care sesizeaza Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate care in mod evident va fi respinsa. Antinomiile aparente formeaza obiectul marii majoritati a exceptiilor de neconstitutionalitate. In perioada 1992-2003, Curtea Constitutionala a respins 2772 din 3012 exceptii de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, confirmand conformitatea dispozitiilor legale criticate cu cele ale Constitutiei. Deciziile Curtii Constitutionale, in astfel de situatii, au prin ele insele un efect benefic asupra stabilitatii constitutionale, intarind convingerea instantelor judecatoresti, dar si a justitiabililor si a altor participanti la activitatea de aplicare a dreptului, ca dispozitia legala ce a facut obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este valida si aplicabila.

In cazul antinomiilor reale, Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate si declara dispozitia din legea criticata ca fiind neconstitutionala, eliminand astfel din legislatia activa prevederile cuprinse in legi si ordonante care sunt contrare Legii fundamentale.

Problema caracterului obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale a facut obiectul unor ample dezbateri in literatura de specialitate, dar si a unor reactii din partea instantelor de judecata. In forma anterioara revizuirii din anul 2003, Constitutia Romaniei stipula ca deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor. Aceasta prevedere constitutionala a fost interpretata in mod diferit in doctrina si in practica instantelor judecatoresti. Astfel, unele instante, in special instanta suprema, au considerat ca deciziile Curtii Constitutionale produc efecte juridice doar inter partes litigantes. In sustinerea acestui punct de vedere s-a plecat de la sistemul antebelic de control al constitutionalitatii legilor, care era un control realizat de Inalta Curte de Casatie si Justitie,[2] iar deciziile acesteia produceau efecte doar pentru partile aflate in proces. Acest punct de vedere era evident contrar dispozitiilor noii Constitutii a Romaniei, care vedea in controlul constitutionalitatii o chestiune de ordine publica, deciziile Curtii Constitutionale urmand sa produca efecte erga omnes.

In vederea aplicarii unitare a dispozitiilor constitutionale a fost nevoie de o interventie decizionala a instantei de contencios constitutional, care in calitatea sa de garant al suprematiei Constitutiei a stabilit solutii diferite pentru efectele deciziilor de respingere si pentru deciziile de admitere a exceptiilor neconstitutionalitate. Astfel, deciziile prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate nu produc efecte erga omnes, ci doar inter partes, permitand astfel altor subiecti ai dreptului de sezina sa ridice o exceptie identica in speranta ca instanta de contencios constitutional isi va modifica jurisprudenta si va ajunge sa admita exceptia de neconstitutionalitate. In schimb, in cazul deciziilor de admitere, Curtea a statuat ca "prevederea normativa a carei neconstitutionalitate a fost constatata nu mai poate fi aplicata de nici un subiect de drept (cu atat mai putin de autoritatile si institutiile publice), incetandu-si de drept efectele, pentru viitor, si anume de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei".[3]



Solutiile oferite de jurisprudenta Curtii Constitutionale au fost avute in vedere la Revizuirea Constitutiei din 2003 si in noul text constitutional s-a prevazut ca: "Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor". Prin aceasta proclamare expresa a caracterului general obligatoriu al deciziilor Curtii s-a pus capat oricarei controverse cu privire la efectele deciziilor instantei de contencios constitutional de admitere a exceptiilor de neconstitutionalitate.

Cu toate acestea, proclamarea formala a caracterului general obligatoriu al deciziilor Curtii nu poate fi absolutizata, deoarece in lipsa unei argumentari corespunzatoare a acestora, obligativitatea poate deveni un factor potrivnic stabilitatii Constitutiei, mai ales prin erodarea autoritatii Curtii Constitutionale.

Pentru a se ajunge la eliminarea antinomiilor reale ca si a celor aparente, judecatorul constitutional recurge la argumente rezultate din compararea dispozitiilor legale criticate cu cele constitutionale, din tratatele internationale privitoare la drepturile omului si din hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului ori din determinarea continutului conceptelor constitutionale. Pe aceasta baza, in practica instantei noastre de contencios constitutional pot fi identificate trei tipuri de decizii: 1) care se bazeaza pe compararea textelor criticate cu cele constitutionale; 2) care in interpretarea textelor constitutionale privitoare la drepturile omului dau prioritate reglementarilor internationale, cand acestea sunt mai favorabile; 3) care se fundamenteaza pe determinarea continutului conceptelor constitutionale.

1. Prima categorie de decizii o constituie cea care se bazeaza pe compararea textelor de lege criticate cu dispozitiile Constitutiei. Prin acest demers comparativ, Curtea Constitutionala pune fata in fata dispozitiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanta cu cele ale Constitutiei. Ne aflam astfel in fata unei duble interpretari: a normei juridice criticate si a normei constitutionale. In ambele cazuri interpretarea este complexa, avand la baza metode gramaticale, logice, istorice, sistematice sau teleologice, care trebuie sa puna in evidenta concordanta celor doua texte sau contrarietatea acestora. In cazul in care dispozitia legala este conforma cu cea constitutionala, exceptia de neconstitutionalitate este respinsa, iar instanta de judecata este imputernicita sa faca aplicarea acesteia in solutionarea pricinii.

In cazul in care Curtea constata ca intre cele doua texte exista elemente de contrarietate, exceptia de neconstitutionalitate este admisa, textul de lege declarat neconstitutional este scos din vigoare, iar instanta de judecata va aplica direct prevederile Constitutiei in solutionarea cauzei sau va respinge pretentiile partilor, in lipsa unui text de lege care sa le confere drepturi subiective sau sa le legitimeze interesul propriu.

2. A doua categorie de decizii o constituie cele care, in interpretarea textelor constitutionale privitoare la drepturile omului, acorda prioritate reglementarilor internationale mai favorabile.

In temeiul art.20 din Constitutia Romaniei, "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile"

Aceste texte constitutionale obliga Curtea Constitutionala ca, in activitatea sa de inlaturare a antinomiilor dintre legile interne si Constitutie, sa acorde prioritate reglementarilor internationale in materie.

In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a recurs la interpretarea textelor constitutionale prin prisma Declaratiei Universale a Drepturilor Omului in 64 de cazuri, a Pactului international cu privire la drepturile civile si politice, de 39 de ori, a Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, de 23 ori, a Conventiei europene in materia adoptiei de copii si a Conventiei cu privire la drepturile copilului, de 7 ori, a conventiilor Organizatiei Internationale a Muncii, de 13 ori, a Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, de 2 ori, a altor conventii internationale, in 57 de cazuri. Un aspect distinct in aceasta materie il constituie Conventia europeana a drepturilor omului, la care Curtea a facut referiri directe sau indirecte prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in nu mai putin de 340 de cazuri. Prin deciziile luate de Curtea Constitutionala pe baza argumentelor izvorate din reglementarile internationale si mai ales din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a realizat o consolidare si o extindere a prevederilor constitutionale de natura sa elimine solutiile judecatoresti contradictorii in materia drepturilor omului si sa duca la constituirea unei practici judiciare unitare.

Constitutia Romaniei, bunaoara, stabileste ca restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati se poate face prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prin interpretarea bazata pe tratatele internationale s-a ajuns la concluzia ca sfera de aplicare a acestor restrangeri este mai larga, dispozitiile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si ale Pactului international cu privire la drepturile civile si politice conducand la actuala redactare a art.10 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia:





"Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii si a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti"

Pe aceasta baza, dreptul la libera circulatie, obligatia de a nu incalca drepturile si libertatile altora, libertatea de exprimare, organizarea pasnica si fara arme a intrunirilor, dreptul la greva, dreptul de proprietate si alte drepturi inscrise in Constitutia Romaniei au dobandit un nou continut, care a avut efecte benefice pe planul realizarii unei practici unitare in activitatea instantelor judecatoresti si pe planul edificarii democratiei si a statului de drept.

De asemenea, in baza practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, care considera contraventiile ca apartinatoare dreptului penal, desi in majoritatea statelor europene ele au fost dezincriminate si considerate abateri administrative, Curtea Constitutionala a precizat ca principiul retroactivitatii legii penale mai blande se aplica si in cazul legii contraventionale, ceea ce nu era prevazut de Constitutie la acea data.

Astfel, exceptie de neconstitutionalitate a fost ridicata direct de catre instanta de judecata in legatura cu dispozitiile unei ordonante care prevede ca o fapta savarsita in trecut nu mai poate fi sanctionata daca ulterior ea nu mai constituie contraventie, sustinand ca este vorba de un caz de retroactivitate a legii, neadmis de Legea fundamentala. Tinand seama de asimilarea faptelor contraventionale cu cele penale in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile constitutionale privitoare la retroactivitatea legii penale mai blande urmeaza a fi extinse si la legea contraventionala.[4] Si aceasta solutie a Curtii Constitutionale a fost, ulterior, introdusa in Constitutia Romaniei, cu prilejul revizuirii acesteia.

Un alt exemplu edificator in care deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului, datorita tariei argumentelor, constituie izvor de drept pentru Curtea Constitutionala si, prin intermediul acesteia, pentru instantele judecatoresti are in vedere o dispozitie din Codul familiei, in virtutea careia actiunea in tagada paternitatii putea fi pornita numai de catre sot. Curtea Constitutionala avand a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate a acestui text de lege, a considerat ca interdictia dreptului la actiune, instituita de legea nationala pentru femeia casatorita si pentru copilul nascut in timpul casatoriei, este neconstitutionala.[5] Aceasta solutie a fost data tinandu-se seama de art.8 al Conventiei europene a drepturilor omului si de argumentele Curtii Europene a Drepturilor Omului prezentate in cazul "Kroon si altii impotriva Olandei".

3. A treia categorie de decizii se fundamenteaza pe determinarea continutului conceptelor constitutionale. Constitutia, in mod inevitabil, utilizeaza unele concepte sau principii care, prin continutul lor, constituie in realitate o adevarata delegare legislativa in favoarea interpretului. Sunt concepte care permit expansiunea dispozitiilor constitutionale, al caror continut, nedefinit de legiuitorul constituant, variaza in functie de evolutiile mediului social. Cu titlu de exemplu mentionam, in acest sens: stat social, demnitatea omului, dreptatea, asezarea justa a sarcinilor fiscale, buna-credinta, discriminarea, cazuri exceptionale etc. Prin stabilirea continutului acestor notiuni, prin deciziile sale, Curtea Constitutionala asigura reflectarea la nivel constitutional a elementelor noi care trebuie sa intre sub incidenta normelor constitutionale, asigurand stabilitatea acestora in fata presiunilor care izvorasc din fluctuatiile politice, sociale, morale, economice sau tehnice ale mediului social. Intelesul termenilor constitutionali, stabilit prin decizia Curtii Constitutionale este receptat pe plan social si el determina starea de constitutionalitate a societatii. Dar mediul social se schimba. Prin definitie, tranzitia implica schimbarea. Or, societatea noastra este supusa unui profund proces de tranzitie catre o economie concurentiala si o societate din ce in ce mai democratica. Pe acest fond, starea de constitutionalitate nu poate sa nu evolueze. Democratia constitutionala constituie, prin definitie, o stare evolutiva, dinamica. De aceea, receptarea sociala a normei constitutionale este diferita in epoci diferite. Constitutia, indeosebi datorita caracterului sau rigid, reprezinta un cadru de stabilitate ce nu ar fi insa posibil daca interpretarea ei nu-i asigura supletea necesara pentru adecvarea normei constitutionale la conditiile, adesea alerte, ale schimbarii.



Un exemplu edificator in acest sens il constituie principiul separatiei puterilor in stat. In 1991, anul in care a fost adoptata Constitutia Romaniei, principiul separatiei puterilor in stat nu era inscris decat in Constitutia cantonului Jura si in Constitutia Bulgariei. Expertii Comisiei constitutionale au apreciat atunci ca nu este necesara proclamarea expresa a principiului separatiei puterilor in stat in Legea fundamentala, fiind suficienta o constructie constitutionala care sa se bazeze pe acest principiu. In practica sa, Curtea Constitutionala a fost nevoita sa proclame existenta principiului separatiei puterilor in stat pentru a putea solutiona, pe aceasta baza, exceptiile de neconstitutionalitate a unor prevederi legale anterioare Constitutiei, care permiteau procurorului sau unor autoritati administrative sa intervina in procesul infaptuirii justitiei. Astfel, printr-o decizie, Curtea Constitutionala a stabilit ca astfel de prevederi ale legii afecteaza "principiul separatiei puterilor in stat, principiu care, desi nu este proclamat expres, el poate fi dedus din ansamblul reglementarilor constitutionale si, indeosebi, al celor avand ca obiect precizarea functiilor autoritatilor publice si a raporturilor dintre acestea".[6]

Aceasta consacrare pe cale pretoriana a principiului separatiei puterilor in stat sta la baza solutionarii pozitive a numeroase exceptii de neconstitutionalitate, declarandu-se neconstitutionale dispozitii ale legii prin care se interzice - fie si numai temporar - executarea unei hotarari judecatoresti, deoarece ne aflam in prezenta unei imixtiuni a puterii legislative in procesul de realizare a justitiei.[7] De asemenea, Curtea a stabilit ca sunt contrare principiului separatiei puterilor in stat dispozitiile legale prin care autoritatile administratiei publice pot controla, anula ori modifica o hotarare a instantei judecatoresti in legatura cu activitatea de judecata, respectiv cu stabilirea taxei judiciare de timbru.[8] Intr-un alt caz, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale dispozitiile privitoare la competenta Curtii de Conturi de a efectua controale si la alte persoane juridice decat cele care fac parte din sectorul public. In motivarea deciziei sale, Curtea Constitutionala a aratat ca efectuarea unor asemenea controale incalca principiul separatiei puterilor in stat prin negarea specializarii functionale si a delimitarii diferitelor categorii de autoritati publice.[9]

Consacrarea principiului separatiei puterilor in stat prin decizia Curtii Constitutionale a retinut si atentia puterii constituante instituite pentru revizuirea Constitutiei, care a introdus in Legea fundamentala urmatoarea formulare: "Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale". In felul acesta, decizia Curtii Constitutionale se dovedeste a fi in egala masura un factor care asigura stabilitatea si dezvoltarea constitutionala.

Asa cum se poate constata, rolul interpretului in receptarea noului pe plan constitutional este decisiv. Stabilitatea unor constitutii -din care, poate, exemplul cel mai concludent este al Constitutiei Statelor Unite ale Americii, adica al unei Constitutii adoptate in secolul al XVIII-lea, in vigoare si azi - se explica, printre altele, tocmai prin interpretarea termenilor constitutionali, ceea ce a permis aplicarea lor in noile conditii ale evolutiei ulterioare, pe care, incontestabil, legiuitorul constituant nu le-a putut avea in vedere si nici nu le putea imagina. Constitutia este, mai mult decat orice lege, un pariu cu viitorul, in care rolul hotarator, in castigarea acestuia, il are interpretul.

4. Din cele prezentate pana aici se desprinde concluzia ca obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale pentru instantele judecatoresti este nu numai un factor de stabilitate a Constitutiei, ci si unul de dezvoltare a acesteia. Daca multitudinea presiunilor sociale exercitate asupra Curtii Constitutionale pe calea exceptiilor de neconstitutionalitate este un factor perturbator al stabilitatii constitutionale, acesteia i se opune decizia Curtii Constitutionale, care are rolul de a detensiona situatiile conflictuale prin indicarea textului de lege pe baza caruia urmeaza a fi solutionate cauzele civile, penale sau de alta natura de catre instantele de judecata. In masura in care aceste decizii absorb in cuprinsul lor transformarile petrecute pe plan social, ele dau noi semnificatii termenilor Constitutiei, conceptelor cu care aceasta opereaza, deschizand drumul perpetuei sale innoiri






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024: Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact