StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept roman
Trimite articolul prin email Periodizarea istorica a statului si epocile dreptului roman : Drept roman Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Periodizarea istorica a statului si epocile dreptului roman



Periodizarea istorica a statului si epocile dreptului roman


Fondarea Romei.


Conform traditiei, Roma a fost fondata in anul 753 i.H. de catre cei doi frati legendari , Romulus si Remus, descendentii printului troian Enea, care, impreuna cu sotia sa, Lavinia, a intemeiat cetatea Alba Longa in centrul Latiumului. Cei doi gemeni au ridicat ,noua generatii mai tarziu , zidul viitoarei cetati la varsarea Tibrului in mare si au jurat ca cine va darama zidul va fi ucis (Pentru lege, poporul trebuie sa se bata ca pentru un zid - Heraclit din Efes).



Numele cetatii avea sa-l dea cel care avea sa vada mai multe pasari de pe colina. Remus urcat pe Aventin a vazut sapte. Romulus, de pe Palatin, a vazut douasprezece: prin urmare cetatea avea sa se numeasca Roma. Remus, necajit ca pierduse, a zis ca zidul e slab si lovindu-l cu piciorul, a daramat o bucata din el. Iar Romulus, credincios juramantului, si-a ucis fratele.

Toate acestea, se spune s-au intamplat in anul 753 i.H. exact pe 21 aprilie, data la care se sarbatoreste si azi intemeierea orasului, nascut, dupa cum se vede, ca si lumea intreaga, dintr-un fratricid1.

Lasand legenda la o parte, la acea data Roma era un mic sat in centrul Latiumului, a carui populatie de pastori nu anunta nimic din 949d39j ceea ce va urma. Nu vor trece decat cinci secole si micul sat va deveni centrul lumii cunoscute.

La inceput, Roma a fost condusa de regii agricultori, de aceea prima mare perioada istorica poarta numele de Regalitate. In anul 509 d.H. ultimul rege etrusc Tarquinius Superbus este alungat de pe tronul Romei de catre popor si cetatea intra in a doua epoca istorica, Republica.

In anul 27 i.H., fiul adrogat al lui Julius Caesar, Octavianus, se numeste princeps. El devine Augustus si Roma intra in prima perioada imperiala si anume Principatul.

In anul 305 d.H., imparatul Diocletian, ultimul mare imparat roman, se retrage in palatul sau de la Spalato. Urmasii sai se vor numi atat "Dominus" (stapan), cat si Deus (zeu).

Incepe cu acestia ultima perioada a istoriei Romei ,Dominatul.

In anul 395, imparatii Arcadiu si Honoriu isi impart imperiul. Imperiul Roman de Apus se prabuseste in anul 476 d.H. sub loviturile triburilor de heruli conduse de Odoacru. Acesta il detroneaza pe Romulus Augustus si-i trimite imparatului Orientului, Zenon, insemnele Imperiului, luandu-si titlul de "patrician"1. Ia sfarsit, astfel, seria imparatilor Imperiului Roman de Apus.

Imperiul Roman de Rasarit va supravietui pana in anul 565 d.H., cand moare luminatul imparat Justinian. Lui si vestitilor lui juristi le datoram faptul ca dreptul roman s-a transmis mai departe si a devenit fundamentul pe care s-a construit Europa de mai tarziu.



Structura sociala si organizarea politica in fiecare etapa a istoriei Romei


Regalitatea


a) Structura sociala

In secolul al VIII-lea i.H., cele sapte coline erau locuite de trei triburi urbane: latinii, sabinii si etruscii. Aceasta populatie foarte diferita din punct de vedere etnic era impartita in doua mari clase sociale:

patricienii si plebeii

Patricienii, cunoscuti sub numele de populus romanus, erau descendentii intemeietorilor cetatii. Plebeii erau formati din populatiile vecine invinse sau atrase de mirajul noii cetati. Diferentele dintre cele doua clase erau date de urmatoarele interdictii in persoana plebeilor:

acestia nu cunosteau procedurile jurisdictionale, detinute in exclusivitate de patricienii pontifi;

plebeii nu aveau nici un fel de drepturi politice;

ei nu se puteau casatori cu patricienii1.

Perioada a fost dominata de lupta permanenta a plebeilor de a ridica aceste interdictii, lupta care a capatat forme diverse: refuzul de a se prezenta la razboi, retrageri pe muntele sacru sau revolte armate.

Organizarea primitiva a Romei ca cetate s-a realizat prin fuziunea celor trei triburi. Fiecare trib era format din 10 curii sau cartiere, iar fiecare curie era formata din 10 ginti. Gintile sau neamurile erau formate din familii conduse cu o mana de fier de pater familias.

Fiecare curie era obligata sa ofere statului o centurie (o suta de luptatori inarmati) si o decurie (10 cavaleri echipati de razboi). Astfel, prima armata regulata a Romei cuprindea 3.300 de luptatori2.

Revoltele plebeilor nu au ramas fara ecou. Penultimul rege etrusc, Servius Tullius, declanseaza la sfarsitul sec. VI i.H. o serie de reforme, care coincid cu aparitia Statului roman in acceptiunea deplina a termenului.

Societatea este impartita pe criterii cenzitare cu ocazia recensamantului, in cinci clase sociale. Aristocratia financiara o inlocuieste treptat pe cea gentilica, iar diferentele dintre patricieni si plebei se mentin la interdictiile deja enuntate.


b) Organizarea politica

Roma la aceasta epoca era o monarhie militara. In varful ierarhiei politice era regele (rex sacrorum). Prerogativele acestuia erau:

conducerea armatei si a cetatii;

judecator suprem;



mare preot (pontifex maximus)1.

Regele era ajutat de un consiliu al inteleptilor format din sefii gintilor. Acest organism se va numi Senat si va domina viata politica romana in secolele urmatoare. Adunarea poporului se numea comitia curiata si avea atributii legislative si jurisdictionale. Atunci cand tronul devenea vacant, comitia curiata se intrunea pentru a vota inscaunarea unui alt rege. Regii romani au fost in numar de sapte. Primii patru au fost romani: Romulus, Numa Pompilius, Tullius Hostilius si Ancus Martius. Ultimii trei au fost etrusci: Tarquinius Priscus, Servius Tullius si Turquinius Superbus si in timpul lor Roma si-a inceput expansiunea.


Republica


a)      Structura sociala

In anul 509 i.H. ultimul rege etrusc, Tarquinius Superbus, este alungat de pe tronul Romei de catre Senatul roman. Incepe o noua perioada in istoria Romei, cand cetatea va fi condusa de magistrati.

Structura sociala sufera modificari majore. Plebeii obtin satisfacerea unor revendicari importante. Astfel:

- in anul 494 i.H. obtin o magistratura foarte importanta, aceea de tribun al plebei. Acest magistrat avea drept de veto impotriva legilor votate de comitiile centuriate;

- in anul 451 i.H. plebeii isi vad satisfacuta cea mai importanta revendicare, aceea de realizare a dreptului scris. Se redacteaza prima si cea mai cunoscuta lege romana: Lex duodecim Tabularum (Legea celor XII Table). Ea este expusa in Forum si procedurile jurisdictionale ajung la cunostinta intregii societati romane;

- in anul 445 i.H., prin Lex Canuleia se ridica interdictia de incheiere a casatoriilor intre patricieni si plebei;

- in sfarsit, mult mai tarziu, in anul 300 i.H., prin Lex Sextia Licinia plebeii obtin cea mai importanta magistratura si anume un post de consul1.

Societatea romanaeste impartita in cinci clase sociale stabilite cu ocazia recensamantului , odata la 5 ani. Prima clasa era formata din 98 de centurii din cele 193. Dat fiind faptul ca adunarea centuriata vota legile, era evident ca acestea reflectau interesele de casta ale acestei prime clase.

Totusi, un criteriu de justitie in aceasta procedura exista. Romanii considerau ca drepturile trebuiau sa mearga in acelasi pas cu indatoririle si invers. De aceea, cu cat erai mai bogat, cu atat plateai impozite mai mari si cu atat slujeai mai mult timp in armata. 2

Spre finele sec. III i. H. se formeaza, insa, o clasa dominanta unica, nobilitas, prin contopirea aristocratiei senatoriale cu patura avuta a plebeiilor. Patura saraca purta numele de populus. Apare, insa, si o clasa mijlocie, formata din mici negustori si meseriasi, precum si din proprietarii unor suprafete restranse de pamant.2


b)      Organizarea politica

In epoca republicana conducerea cetatii era exercitata de magistrati alesi de regula anual si cu titlu gratuit. Competenta acestora era exprimata prin termenii imperium (dreptul de a comanda o armata)si potestas (dreptul de a administra). Desi nu erau organizati intr-un sistem ierarhic, atributiile lor ne conduc spre o clasificare ce vizeaza importanta magistraturilor in societatea romana.3

Primii magistrati ai republicii romane au fost consulii. Ei au luat locul regelui, simbol al tiraniei etrusce. Cei doi consuli erau alesi anual, aveau puteri egale si comandau fiecare o parte din armata. Teoretic, dupa anul 300 i.H., unul dintre ei trebuia sa fie plebeu. Erau alesi de catre Comitia centuriata si ratificati de catre Senat 1. In timp de pace prezidau reuniunile acestui organism, ale carui hotarari le punea in executare. Atributii foarte importante aveau cenzorii. Ei erau alesi pe o perioada de 5 ani si principala lor activitate viza efectuarea recensamantului.

Competentele jurisdictionale ale consulilor au fost preluate din anul 367 i.H. de catre pretori. Acestia, in numar de patru, administrau justitia, dar cand izbucnea vreun razboi, luau comanda marilor unitati sub ordinele "consulilor".2

Alti magistrati erau questorii, ce administrau tezaurul public si edilii curuli, ce asigurau aprovizionarea Romei cu alimente. O magistratura cu caracter exceptional era dictatura. In situatii deosebite, cand Roma era in pericol, consulii numeau din ordinul Senatului un dictator pe o perioada de cel mult 6 luni, caruia ii era incredintata toata puterea. Toti dictatorii Romei republicane, in afara de unul, au fost patricieni. Toti , in afara de doi au respectat limitele de timp si de putere care le fusesera impuse. Unul din ei, Cincinatus, care, numai dupa saisprezece zile de exercitare a puterii, a revenit la plug ca sa-si are ogorul cu boii, a ramas in istorie ca o figura legendara. 3

In anul 494 i.H. le-a fost recunoscut plebeilor dreptul sa-si aleaga tribuni care sa le apere interesele. Unul dintre ei, Terensilius Arsa, a formulat zece ani cererea ca dreptul cutumiar sa fie sistematizat si publicat. Stradania lui a fost rasplatita cu redactarea celor XII Table la mijlocul sec. V i.H.

Persoana tribunului era considerata inviolabila si oricine il impiedica sa vorbeasca poporului era condamnat la moarte.1 Tribunii plebei aveau drept de veto impotriva actelor emise de consuli sau a legilor votate de Adunarea Centuriata.

In epoca republicii, Senatul devine principalul organism politic. Din anul 509 i.H. toate monumentele ridicate de romani purtau inscriptia SPQR, Senatus Populus- Que Romanus (Senatul si poporul roman). La origine senatorii erau sefii neamurilor sau gintilor romane fiind , asadar ,in numar de 300. In timpul dictaturii lui Sulla numarul lor a crescut la 600 iar in vremea lui Iulius Caesar numarul lor era de 900. In timp alaturi de patricieni au intrat in Senat si plebei ce purtau numele de conscripti , adunarea fiind formata din parinti si cooptati , adica patres et conscripti.

Au ramas in istoria lumii ca un exemplu de intelepciune politica ce nu a fost de nimeni intrecut.



Asta l-a facut pe ambasadorul lui Pirrus, regele Epirului sa exclame:Il contrazic pe oricine spune ca la Roma nu exista regi. Fiecare din acesti trei sute de senatori este unul"2 .

In epoca republicii poporul roman participa la adoptarea legilor in cadrul a trei mari adunari:

1) Comitia curiata isi pierde din atributiile avute in epoca anterioara pastrandu-si competente doar in numirea unor magistrati sau in aprobarea adrogatiunii (o forma de adoptie).

2) Comitia centuriata, formata la origine din 198 de centurii era compusa din poporul sub arme. Avea largi competente legislative.

3) Comitia tributa a fost la origine o adunare a plebei (concilium plebs). Hotararile ei devin obligatorii pentru toti cetatenii la inceputul sec. III i.H. prin Lex Hortensia.


3. Principatul

La sfarsitul sec.I i.H. Octavius Augustus impune formula unui stat autocrat si cu el incepe epoca imperiala.

a) Structura sociala

Asistam la aceasta epoca la o polarizare sociala evidentiata de aparitia a doua clase sociale antagonice: honestiores si humiliores.

Honestiores cuprindea aristocratia senatoriala in randul careia intrai daca aveai o avere de peste un milion de sesterti si cavalerii, categorie ce trebuia sa aiba o avere de minimun 40.000 sesterti.

Humiliores era formata din plebea urbana la care se adauga colonii (arendasii pamantului ) si sclavii.


b) Organizarea politica

In aceasta epoca puterea politica era exercitata de catre imparat, senat si magistrati. In realitate ne aflam in fata unei monarhii autoritare in care puterea se concentra in mainile princeps-ului.

Senatul isi pierde orice independenta revenindu-i printre atributii administrarea provinciilor pacificate, alegerea magistratilor, judecarea proceselor penale etc.1

Magistratii vechi sunt inlocuiti cu inalti functionari imperiali aflati sub directa supraveghere a imparatului. Astfel de functionari erau: praefectus praetorio (seful garzii imperiale), praefectus urbi, praefectus annonae (insarcinat cu aprovizionarea, legatus Augusti pro praetore (acestia guvernau in provinciile imperiale, care spre deosebire de cele senatoriale nu erau pacificate) etc.

Adunarile populare isi pierd atributiile, ultima lege votata de Comitia centuriata fiind o Lex Agraria, in timpul imparatului Nerva, in sec. I d.H.2


4. Dominatul

Structura sociala


In ultima perioada a imperiului structura sociala constituie o forma incipienta a societatii feudale de mai tarziu. Astfel, clasa superioara, potentiores este formata din aristocratia senatoriala si cavaleri iar patura saraca humiliores cuprindea: mici meseriasi, negustori, mici proprietari, tarani, arendasi etc.

2) Organizarea politica

Roma este la aceasta epoca o monarhie absoluta, puterea concentrandu-se in persoana imparatului (Dominus et Deus) ajutat de un imens aparat birocratic ce cuprindea functionari imperiali , numit consistorium principis.

Senatul isi pierde orice rol in viata politica devenind un simplu sfat al imparatului (consistorium sacrum)1.

Magistraturile devin simple functii decorative.


Dreptul roman in fiecare etapa a statului roman.


1. Perioada straveche

Aceasta perioada incepe odata cu fondarea Romei si dureaza pana la aparitia primei legi scrise in anul 451 i.H. Principalul izvor de drept al acestei perioade era cutuma sau obiceiul juridic.

2. Perioada veche a dreptului roman


Este perioada cuprinsa intre expunerea in Forum a Legii celor XII Table si sfarsitul Republicii. Principalul izvor de drept al acestei perioade este legea.


3. Perioada clasica a dreptului roman

Aceasta perioada se circumscrie Principalului si constituie apogeul culturii juridice romane surprinsa atat de bine in formula "jus est ars boni et aequi" (dreptul este arta binelui si al dreptatii)1. Edictul pretorului a fost instrumentul de creare a dreptului in aceasta perioada.

4. Perioada postclasica a dreptului roman este cuprinsa intre anul 305 d.H. si moartea lui Iustinian.

Aceasta epoca postclasica a dreptului roman traduce fidel criza in care se afla imperiul.



Principalul izvor de drept la aceasta epoca este constitutiunea imperiala.


Izvoarele dreptului roman


Sursele dreptului roman erau:

a.Cutuma.

Obiceiul juridic era principalul izvor de drept la epoca straveche. Aceasta regula se obtinea prin validarea succesiva pe parcursul mai multor generatii a unei solutii uniforme.

b.Legea a fost principalul izvor de drept la epoca veche a dreptului roman. Legile erau de doua feluri:

Datae - emise de magistrat in virtutea lui jus edicendi

Rogatae .propuse de magistrat si votate de adunarile centuriate

Structura legii cuprindea trei parti:

praescriptio - partea introductiva

rogatio - cuprinsul legii

sanctio - sanctiunea legii

Prima lege a fost Lex duodecim Tabularum, iar ultima, se pare o Lex Agraria votata in sec. I. d. H., in timpul imparatului Nerva.

c.Edictul pretorului a fost principalul izvor de drept in epoca clasica si mijlocul cel mai eficient de modernizare a dreptului.

Emiteau edicte magistratii investiti cu jurisdictio, adica:

pretorul urban

edilii curuli

cenzorii

pretorii peregrini

guvernatorii

Edictele erau de doua feluri: - perpetua (valabile 1 an) si repentina†† (date pentru situatii neprevazute)

d.Hotararile senatului sau Senatus consultele dobandesc forta de lege abia in perioada Principatului.

e.Doctrina juridica. Creatiile uriasilor jurisconsulti romani dobandesc calitatea de izvoare de drept. Dintre aceste spirite stralucite amintim pe: Julius Paulus, Florentinus, Modestinus, Pomponius, Papinian, Gaius si Domitius Ulpianus.

f.Jurisprudenta era arta de a cunoaste si de a aplica principiile juridice. Stiinta dreptului a constituit izvor de drept inca de pe timpul vechilor pontifi. Cicero afirma in plina epoca clasica "ca este oracolul cetatii casa jurisconsultului"1.

g.Constitutiunile imperiale erau actele emise direct de imparat si luau forma edictelor, decretelor, mandatelor si rescriptelor. Constituiau principalul izvor de drept in epoca post clasica.


Codificarea Justiniana


Justinian, ultimul imparat roman din partea de rasarit a imperiului este restauratorul dreptului roman. Intr-un efort colosal, impreuna cu juristii sai Tribonian, Theophilus si Dorotheus,Justinian reuseste sa reuneasca toate izvoarele dreptului roman, intr-o lucrare vasta, numita in Evul Mediu- corpus juris civilis, ce avea o structura quadripartita.1

Codul aparut in 529 d. H. cuprindea 4650 de constitutiuni imperiale in ordine cronologica, date din timpul domniei lui Hadrian si pana la Justinian.

Digestele aparute in 533 d.H. in 50 de volume cuprindea deciziile motivate ale marilor jurisconsulti.

Institutele aparute in 533 d.H. era un manual de drept pentru uzul studentilor ce cuprindea in mare parte Institutiunile lui Gaius.

Novelele - aparute in 565 d.H. la moartea sa, cuprindeau constitutiunile imperiale emise de catre Imparatul Justinian.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact