StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » istoria dreptului
Trimite articolul prin email Statul si dreptul roman intre 1948-1989 : Istoria dreptului Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Statul si dreptul roman intre 1948-1989



STATUL SI DREPTUL ROMAN INTRE 1948-1989


Proclamarea Republicii Populare Romane la 30 august 1947 a marcat trecerea tarii intr-o noua etapa, aceea a revolutiei socialiste si a determinat transformari radicale in modul de organizare si exercitare a puterii.

Punerea de acord a caracteruli ralatiilor de productie cu caracterul puterii politice s-a realizat prin crearea proprietatii socialiste, ca proprietate a intregului popor. 818h77i

Sistemul de drept a fost substantial modificat astfel incat sa corespunda noului sau continut social si noilor sale finalitati.Unitatea de esenta socialista s-a realizat treptat, fiind conturata prin Constitutia din anul 1948, prin cea din anul 1952, prin cea din anul 1965, precum si prin legislatia elaborata pe baza acestora.

Constitutia din 14 aprilie 1948 a consacrat principiul ca intreaga putere emana de la popor si apartine poporului care o exercita prin organe reprezentative alese prin vot universal, egal, direct si secret.

Importante dispozitii se refereau la dreptul statului in indrumarea si planificarea economiei nationale, la existenta micii proprietati si a proprietatii particulare, la revizuirea tuturor codurilor si legilor existente pentru a fi puse de acord cu prevederile Constitutiei.

Constitutia din 1952 a consacrat consolidarea puterii democrat-populare, obiectivele lichidarii totale a contradictiei dintre caracterul socialist al puterii de stat si caracterul relatiilor de productie bazate pe proprietatea privata. A consacrat existenta celor trei sectoare in economia nationala: sectorul socialist, sectorul micii productii si sectorul particular capitalist.

Pe aceasta baza a fost creat noul sistem socialist al organelor statului, iar inlocuirea aparatului de stat existent cu unul nou s-a realizat prin modificarile aduse legilor de organizare judecatoreasca si de organizare si functionare a Parchetului. Legea nr. 17/1949 a reglementat organizarea si functionarea Sfaturilor Populare si Comitetelor lor executive, inlocuita, ulterior, prin Legea nr. 6/1956. Prezidiul Marii Adunari Nationale a fost transformat prin Legea 1/1961 in Consiliu de Stat, nou organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta si subordonat Marii Adunari Nationale.

Constitutiile din 1948 si 1952 prevedeau drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor axate pe coordonata majora a egalitatii tuturor cetatenilor, fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie sau grad de cultura in toate domeniile vietii economice, politice si culturale. In practica, insa, drepturile si libertatile cetatenesti au fost incalcate, savarsindu-se mari abuzuri.

Organizarea judecatoreasca si Procuratura a cunoscut o noua reglementare prin Legea nr. 5 din 19 iunie 1952. Au fost create Arbitrajul de Stat (Legea nr. 5/1954), Notariatul de Stat (Decretul nr. 377/1960) si organe jurisdictionale obstesti: comisiile pentru solutionarea litigiilor de munca si consiliile de judecata tovaraseasca.

Institutiile juridice au cunoscut importante transformari. Dreptul civil s-a format si dezvoltat in noile conditii pe doua cai: pe calea elaborarii unei legislatii adecvate si prin mentinerea temporara a unei parti din legislatia anterioara. Codul civil din timpul lui Cuza a ramas in vigoare, dar a fost adaptat noilor conditii.




Aparitia si dezvoltarea unor relatii sociale noi au facut necesara desprinderea de dreptul civil a unor ramuri de drept autonome: dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul cooperatiei etc.

Dreptul in perioada regimului socialist (21 august 1965 – 22 decembrie 1989)

Adoptarea noii Constitutii la 21 august 1965 a insemnat inceputul unei perioade de destindere interna si externa care a durat pana in anul 1974.

Constitutia din 1965 a reflectat modificarile produse in baza sociala a statului si in forma de stat (nationalizarile, colectivizarea agriculturii, industrializarea fortata etc.). In mod formal si in total dezacord cu realitatile, ea garanta inviolabilitatea persoanei (art. 31), a domiciliului (art. 32), secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice (art. 33); organizarea statului si mai ales organele securitatii faceau iluzorii asemenea garantii.

Organizarea judecatoreasca a fost reglementata prin Decretul nr. 135/1968 si Legea nr. 58/1968. Justitia se infaptuia potrivit legii prin Tribunalul Suprem, tribunalele judetene, judecatorii, precum si prin tribunalele militare.

Reglementari importante s-au adoptat si in domeniul dreptului financiar, dreptului civil, dreptului familiei, dreptului muncii, dreptului cooperatist, dreptului penal si dreptului procesual. Dreptul era conceput ca o masura de marire a capacitatii de constientizare in folosirea legitatilor juridice incadrate in legile obiective ale dezvoltarii sociale, ale transformarii revolutionare a lumii, potrivit ideologiei si conceptiei filosofice marxiste.

Pe plan extern, Statul Roman a promovat in aceasta perioada o politica de impunere in viata internationala a principiilor deplinei egalitati in drepturi, respectarea suveranitatii si independentei nationale, neamestecul in treburile interne, avantajul reciproc, nerecurgerea la forta sau amenintarea cu forta, dreptul fiecarui popor de a fi stapan pe destinul sau.

Dreptul international public a respectat aceste principii de politica externa ale Statului Roman, iar dreptul international privat si-a gasit o noua conceptie in solutionarea conflictelor de legi.

Stiinta dreptului a fost dominata in intregime de teoria marxist-leninista si dupa o prima faza de imitatie a modelelor juridice sovietice, juristii romani au trecut la crearea unui sistem de valori de drept pe o baza teoretica proprie, cautand sa se reconsidere si sa valorifice traditia juridica romaneasca.

In contextul degringoladei sistemelor socialiste din Europa Centrala si de Est, revolta populara din decembrie 1989 a pus capat acestui regim totalitar.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact