 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» bancile in economie
» Constituirea si consolidarea sistemului bancar 1859 - 1918
|
|
Incercari de patrundere a capitalului strain |
|
| Dupa abdicarea lui Al. I. Cu/a si alegerea, la 10 mai 1866, a principelului Carol de Hohenzollern Sigmaringen ca domn, finantele europene au continuat sa concureze, din nou, pentru obtinerea de concesiuni. in vederea organizarii unor institutii de credit in Principate. Astfel, in 1867, comitetul Zamoyski a cerut concesiunea, pentru infiintarea unei Banci de scont si circulatie, care nu i s-a acordat.In 1871, E. Bousquet Deschamps, in numele sau si al unor bancheri din Paris, cerea ministrului de finante, Petre Mavrogheni, conces unea de a infiinta o Banca Nationala de scont si un Credit funciar. Desi pi opunerea a fost insusita de unii parlamentari, concesiunea nu i-a fost acordata.In 1873, Ferdinand F. Leithner, care-si facuse o atmosfera farabila in Romania, a cerut guvernului c De asemenea, s-au mai facut propuneri de alte grupuri de bancheri: Hertz, Reims si Daai, Mallet, 1 laber si Stern, ce aveau stranse legaturi cu finantele din Londra si Paris, dar nici una din aceste propuneri nu a fost admisa. Toate aceste propuneri s-au lovit de ideea ca, la baza creditului national, trebuie sa stea institutii infiintate si sprijinite de capitalul romanesc si conduse de romani.In legatura cu creditul national, se cuvine a fi subliniat proiectul de lege cu expunerea de motive a economistului Holban, care arata urmatoarele: Toate bancile straine, care ne fac propuneri ca r sa infiinteze in tara noastra silimente de credit, nu r alta decat, sub ocrotirea privilegiului exclusiv ce cu toate cer, sa vina sa ne estorcheze si putinele mijloace ce ne-au mai ramas" . Cu toate ca cele sustinute, in acest proiect, au intarit ideea unor asezaminte cu capital romanesc, conservatorii au ramas convinsi ca astfel cie asezaminte depasesc puterile natiunii romanesti si ca ele trebuie rezervate capitalului strain. Aceasta conceptie rezulta, in mod evident, si din expunerea de motive a ministrului de a- finante - P. Mavrogheni - din 1871, prin care sustinea aprobarea vnui proiect propus de Bousquet Deschamps. in numele bancherilor parizieni (Merkens si Ga reies), in care se atata ca: ..Neincrederea, pe care opinia publica o are intr-un grup de bancheri straini care ar veni sa infiinteze o astfel de institutie, este iieindreptatita fata de marile avantagii pe care le-ar aduce tarii .., romanii nefiind apti sa conceapa si sci conduca astfel de asezaminte de credit de mare anvergura" . Sustinerile lui P. Mavrogheni, care au declansat o lupta ascutita cu liberalii care isi vedeau amenintata una din ideile fundamentale ale conceptiei lor, despre organizarea creditului in Romania . au reusit sa convinga opinia publica, si chiar pe unii conservatori, in mod deosebit, prin cele trei scrisori deschise adresate de Ion C. Bratianu, prin presa, ministrului finantelor (Petre Mavrogheni) din care extragem urmatoarele: Chestiunea consta in a se sti daca creditul roman organizat trebuie dat strainilor ca astfel, cu propriile noastre arme, ei sa ne cucereasca sau trebuie mai bine sa ramana in mainile astre institutele de credit, pentru ca, cu puternicile mijloace, ce ele ne r procura, sa putem lupta cu succes, creand industria nationala, intarind comertul roman si sa asiguram astfel romanilor pamantul romanesc". " Romanii sunt deja patrunsi c a unei natiuni, cucerite de taisul sabiei, ii ramane dreptul de revendicare si mijloace de descotropire, pe cand, din contra, o natiune, cucerita prin mijloace economice, este nimicita pentru totdeauna in drept si in fapt..: Apelul lui I. Bratianu a avut rasunetul cuvenit in randul celor mai de seama proprietari, care au initiat o actiune de asociere, in care au intrat si conservatori de vaza, organizand, la 30 octombrie 1872, o intrunire a proprietariloi. Concatorul a fost semnat, printre altii, de: Baleanu George Em., Berindei Dimitrie, Blarenberg Constantin, Boerescu Basiliu, Bratianu Ioan C, Cantacuzino Ioan, Cantacuzino Grigore, Kogalniceanu Mihail, Daniileanu George, Falcoianu Scarlat, Filitis Panait, Ghica Dimitrie Gr., Ghica Ioan, Gigurtu P., Goga Iordache, Golescu Stefan, Lahovary Grigore, Manolescu Nicolae, Sturclza Dimitrie A., Stuzu Mihail. In concator se preciza: Cunoasteti ca suntem in momentul de a infiinta, in tara, un Credit funciar. Concesiunea acestei instituitul ii va face, negresit, obiectul celor dintai dezbateri ce r avea loc in Camerele noastre. Se reclama. in modul cel mai imperios, silirea unui Credit funciar; un asemenea Credit, facut in conditiuni bune, nu numai ca va putea descarca proprietatea de sarcinile ce o apasa, dar va mari chiar valoarea ei. Noi credem, insa, ca Creditul funciar va fi in conditiuni de a aduce si mai mari avantagii proprietatii, cand asta insiitutiune va fi incredintata insusi proprietarilor. Persoanele, singurele interesate in cestiune, suntem noi proprietarii; de averile noastre se discuta. Sa nu lasam, dar, aceasta cesiune vitala pentru proprietate sa se reguleze fara concursul nostru Bineiti a veni spre a ne consulta intre noi, cum am putea infiinta Creditul funciar prin asociatii mea proprietarilor La consultarea din 30 octombrie 1872, delegatii, alesi de proprietarii romani, au adresat ministerului de finante o cerere pentru concesiunea creditului funciar, anexand si un proiect de Statut si unul ele lege. Dupa indelungate discutii si cu unele modificari, proiectul de lege a fo;,t tat la 5 aprilie 1873 si astfel a luat fiinta Creditul Funciar Rural Bucuresti, constituit pe baza principiului asociatiei directe si a garantiei mutuale a proprietarilor de terenuri - prima institutie financiara cu capitalul romanesc. Creditul funciar rural, destinat sa acorde credite pe termen lung, combatand imprumuturile cu dobanzi camataresti, ne permite sa rbim, pentru prima data, de o politica de credite in tara noastra.In lege s-a prevazut interdictia, pentru stat, pe timp de 30 de ani de la data promulgarii legii, de a mai autoriza vreun consortiu de capitalisti pentm formarea unei astfel de asociatii, precum si posibilitatea proprietarilor de imobile urbane de a constitui si alte asemenea asociatii. Capitalul social s-a prevazut a se forma prin retinerea unei sume, reprezentand 2% din suma imprumutata cu ocazia contractarii imprumuturilor. Aceasta retinere se restituie imprumutatilor la achitarea integrala a datoriei lor. Toate persoanele imprumutate deveneau membri ai Societatii ele credit funciar, iar ipotecile, constituite in faarea Societatii, formau garantia solidara a totalitatii obligatiunilor contractate de Societate. Fondul de circulatie al Societatii s-a prevazut a fi format clin: sumele provenite din platile imprumutatilor pe termen lung (anuitati, respectiv dobanzi si amortizarea imprumutului), dobanzile produse de capitalul social, varsamintele incasate din ImprumLiturile pe termen scurt, veniturile Societatii provenite de la bunurile care au devenit proprietatea ei, sumele obtinute prin vinderea acestor bunuri, contributia, de maximum 0,50%, platibila in fiecare an asupra cuantumului imprumutului, toate celelalte venituri ale Societatii care nu erau destinate fondului de rezerva. Fondul de rezerva, care servea la completarea fondului de circulatie, se constituie din: o retinere de 0,25% asupra sumei imprumutate ce se platea Societatii in numerar de catre imprumutai, o singura data, la acordarea imprumutului, o retinere de 90% din beneficiile nete anuale, dobanzile care se fructificau in folosul sau propriu. Fondul de subventie - de imprumut - consta dintr-un credit de 1,5 milioane lei deschis de o alta institutie financiara romaneasca pe care am prezentat-o, Casa de Depuneri si Consemnatiuni, cu o dobanda de 3% pe an, garantat solidar de toti membrii Societatii. In legatura cu plasamentele, s-a precizat ca imprumuturile, acordate proprietarilor de imobile, trebuiau sa fie garantate cu ipoteca pe termene lungi sau scurte. Aceste imprumuturi se acordau pe termen, variind intre minimum 10 ani si maximum 60 de ani si nu puteau depasi 50% clin valoarea imobiliulu- ipotecat. Achitarea imprumuturilor se facea prin anuitati, platibile semestrial in numerar sau in cupoane, ale scrisurilor funciare, dobanda maxima fiind silita la 7%. Legea a prevazut emiterea de scrisuri funciare pentru o valoare ce nu putea depasi totalul imprumuturilor care trebuiau sa fie garantate cu toate imobilele Societatii, fondul de rezerva si orice alta avere. Scrisurile iunciare erau la purtator, se primeau la casele statului in garantie, ca si efectele de stat, creandu-se astfel un regim de faare scrisurilor funciare, emise de Creditul Funciar Rural. Plata lor se facea la date fixe sau prin tragere la sorti, astfel incat lumul lor, aflat in circulatie, sa se inscrie in lumul imprumuturilor acordate. Beneficiile ramase Societatii, dupa scaderea platii cupoanelor, valorilor scrisurilor funciare iesite la sorti, cheltuielilor de administratie si dobanzilor la imprumutul Casei de Depuneri si Consemnatiuni, se repartizau astfel: - 10% Consiliului de administratie, directorului si subdirectorului; - 90% fondului de rezerva. Primul consiliu de administratie al Creditului Funciar Rural a fost alcatuit din: Ion C. Bratianu, G. Gr. Cantacuzino, Lazar Calinderu, Dimitrie G. Ghica, Ion Ghica. Gh. Germani, G. Vernescu si Mihail Xantho. Primul presedinte al consiliului de administratie a fost Gh. Germani, iar primul vicepresedinte G. Gr. Cantacuzino. G. Vernescu, dandu-si demisia, in locul sau a fost cooptat Dimitrie A. Sturdza. Consiliul a delegat pe Ion Ghica ca director al Societatii, iar pe Dimitrie A. Sturza, care fusese in Germania sa studieze functionarea unor astfel de institutii, ca subdirector.Imprumuturi de 64.1 milioane lei pe baza de garantii ipotecare, insumand 115 hectare terenuri si a emis scrisuri funciare 5% pana la plafonul imprumuturilor acordate),care au circulat la cursuri de la 85% la 99%, determinand scaderea dobanzilor ia bonurile de tezaur ale statuau de la 12%, cat erau in 1873, la 5%. in anul 1881. Pana in anul 1915. proprietarii rurali au primit, de la Creditul Funciar Rural, imprumuturi de 725,1 milioane lei, care dovedesc ca Societatea si-a indeplinit, de la inceput, functia economica pentru care a fost creata. Opinia publica, acordandu-i incredere, a facu: ca activitatea sa se desfasoare in conditiuni bune si in viitor. Proprietarii de imobile din Bucuresti, folosind experienta Creditului Funciar Rural, au militat pentru infiintarea unei organizatii proprii de credit si astfel, ca urmare a actiunilor intreprinse, prin decretul domnesc din 17 decembrie 1874, a luat fiinta Creditul funciar Urban din Bucuresti, decret contrasemnat si de Petre Mavrogheni, ministrul finantelor, care, cu doi ani inainte, ia sa acorde concesiunea acestei organizatii unoi grupuri de bancheri straini. Aceasta organizatie de credit, intemeiata pe principiile de asociere mutuala ale proprietarilor urbani care urmau sa primeasca imprumuturi sub forma de scrisuri funciare cu ipoteca pe imobile, avea ca scop finantarea constructiilor, reparatiilor si intretinerea imobilelor urbane. Pentru formarea mijloacelor financiare de lucru, legea Creditului Funciar Urban prevedea urmatoarele fonduri: - capitalul social - format din retinerea unei cote de 2%, la acordarea fiecarui imprumut, din valoarea lui nominala in scrisuri funciare - fondul de rezerva - constituit din: 0,25% din valoarea nominala a imprumutului contractat ce se depunea, in numerar, de fiecare imprumutat, minimum 60% din venitul net anual, dobanzile proprii ale fondului de rezerva; - fondul de circulatie, este format din: ratele si c obanzile la imprumuturi achitate de imprumutati, dobanzile la capitalul social, veniturile averii proprii a Societatii, contributia societarilor la cheltuielile de administratie, alte incasari. Acest fond era folosit pentru: plata cupoanelor exigibile, plata scrisurilor funciare iesite la sorti, executarea bugetului de cheltuiueli. In legatura cu plasamentul mijloacelor, legea prevedea acordarea de imprumuturi ipotecare pe imobilele situate in comune urbane sau in localitatile cu statiuni climaterice sau balneare, chiar daca acestea erau intr-o comuna rurala. impaimuturile ipotecare, in primul rand. se acordau pe termen Ling, intre 10-40 ele ani si pe termen scurt, sub 10 ani. Creditul Funciar Urban avea, dupa achitarea impozitelor datorate, privilegiul asupra veniturilor si produselor, de orice fel. ale imobilului ipotecat. Cu autorizarea justitiei, imobilele puteau fi ipotecate la Creditul Funciar Urban, pe un termen de cel putin 25 de ani. Dobanda imprumutului trebuia sa fie egala cu cea a scnsuriloi funciare, emise pe baza imprumutului garantat cu ipoteca. Se prevedea, de asemenea, acordarea de imprumuturi pe gaj de scrisuri funciare urbane din propria emisiune, pe gaj Primul consiliu de administratie al Creditului Funciar Urban clin Bucuresti a fost format din urmatorii proprietari urbani: Dimitrie Cariagcli, Alexandai Cretzescu, G. Gr. Cantacuzino, C. Derussi, I. Vasilescu, cir. Iatropol, Emanoil Protopooescu, Pake si Alexandru Baicoiainr. La acordarea primului imprumut. Creditul Funciar Urban din Bucuresti a efectuat si prima sa emisiune tle scrisuri funciare (7%), in valoare de 60 mii lei. Publicul a primit cu rezerva noile titluri dar, treptat, acestea au inceput sa se impuna.Imprumuturile pe scrisuri hinciare urbane 7% au durat intre 1875-l881. dupa care au fost inlocuite cu scrisuri funciare urbane 6% si 5%.In perioada 1884-l900, Creditul Funciar Urban clin Bucuresti a desfasurat 0 activitate normala, cu un progres lent dar constant. in perioada 1900-l905 a intrat intr-o faza de stagnare si chiar de regres, influentat ele criza agricola clin acei ani, cu consecinte si asupra proprietatilor urbane, mai cu seama, in orasele mici clin provincie. in faza de avant a industriei si comertului, de migrare a populatiei satesti spre orase si de urcare a chiriilor, Creditul Funciar Urban a iesit din criza.Intre 1908 - 1914, Cre. iitul funciar Urban a acordat importante imprumuturi care s-au ridicat l.i suma de 200 milioane lei aur. Primul razboi mondial a restrans activitatea Societatii si. astfel, intre 1916-l918, nu s-au mai acordat impmmuturi; creditele nerestituite, din cauza ostilitatilor, in suma de 22 milioane lei, au fost amanate pe o durata de pana la 10 ani. Creditul Funciar Urban dm Bucuresti a jucat un rol important in constructia, reconstructia si modernizarea cladirilor, in principal din Bucuresti, precum si din alte orase din Muntenia, Oltenia si Transilvania. Creditul Funciar urban din Bucuresti si-a reluat activitatea dupa 1918, cu unele fluctuatii, asa cum m vedea in urmatoarele module.In 1881 s-a infiintat Creditul Funciar Urban din Iasi, pe aceleasi principii ca si creditul Funciar Urban din Bucuresti. Capitalul social al acestei Societati a crescut an de an, ajungand de la 175 mii lei, in 1883, la 910,5 mii lei, in L9l6. in aceeasi perioada, fondul de rezerva a sporit de la 21,9 mii lei, la 1.8 milioane lei. Plasamentele, sub forma de imprumuturi garantate cu ipoteca asupra constructiilor de imobile, au crescut an de an, insumand, in 1918, cumulat, 37,9 milioane lei imprumuturi, care au contribuit la consolidarea proprietatii urbane din orasele: Iasi, Vaslui, Barlad, Tecuci, Focsani, Galati, Cernauti, Dorohoi, Botosani, Balti, Chisinau, Tighina, Vatra Dornei, Cluj, Craiova, Braila, Ramnicu-Sarat, Roman, Piatra Neamt s.a. Scrisurile funciare au atins, in anii buni, cifre importante, astfel, daca in 1882, cand valoarea totala a scrisurilor funciare, aflate pe piata, insumau 4 milioane lei, la intrarea Romaniei in primul razboi mondial, acestea totalizau 37,7 milioane lei , mentinandu-se la acest nivel pe tot timpul ostilitatilor. Aceasta organizatie bancara a trecut si prin unele perioade grele ale existentei sale, cum au fost crizele din 1889 si 1901, de fiecare data reusind sa-si redreseze situatia financiara cu sprijinul statului, prin obtinerea imprumuturilor necesare, precum si prin restrangerea bugetu.ui propriu de cheltuieli." La preluarea domniei de catre Principele Carol I, finantele tarii erau intr-o situatie foarte grea, statul avand multe datorii vechi neachitate, iar bugetele anuale nu se echilibrau. Pentru urmarirea si lichidarea datoriilor inregistrate pana la finele anului 1865 si pentru a separa astfel situatia financiara a trecutului de cea prezenta, in 1866 s-a infiintat Casa de Lichidare, mai tarziu devenita Casa de Amortizare si Finantare (C.A.F.A.), condusa de MinistenjI Finantelor, prin secretatul general al acestui minister si de un consiliu al Curtii de Conturi. Operatiunile Casei urmau a se efectua prin casieriile statului. Pentru realizarea obiectivului avut in vedere, Casa urma sa fie alimentata la venituri cu ramasitele anilor 1859-l865 (inclusiv), cu veniturile din vanzarea tutunului si un imprumut intern. Guvernul, dandu-si seama ca nu se r putea real.za veniturile preconizate din tara, a facut demersuri pentru obtinerea unui imprumut extern si, astfel, la 27 octombrie 1866, Ministerul Finantelor a semnat contractul cu Casa Offenheim din Paris pentai un imprumut extern, cu o dobanda de 7% pe an, amortizabil in 23 de ani. Suma, care a revenit statului de 18,S milioane lei noi, a fost repartizata astfel: - 4,7 milioane lei noi pentru echilibrarea bugetului pe anul 1866; - 13,8 milioane lei noi s-au facut venituri Casei de lichidare pentru plata unei parti din datoriile trecutului.In iegatura cu acest imprumut, Petru Mavrogheni, ministrul de finante, a afirmat ca imprumutul putea fi calificat de nenorocit, dar ca nu a zguduit creditu tarii, ci, din contra, 1-a resilit . Casa si-a continuat, deci, activitatea. Prin legea din 30 mai 1892, s-a creat a doua Casa de Amortizare, cu scopul de a cumpara de pe piata titlurile care reprezentau datoria statului, dar fondurile, de care dispunea, au fost utilizate in alte scopuri, incat, la 18 martie 1896, Casa a fost desfiintata. A treia Casa de Amortizare si Finantare isi va avea importanta sa, dupa cum m arata in modulele urmatoare.In aceeasi perioada, a luat fiinta prima institutie bancara cu capital mixt - MARMOROSCH BLANK & Co care a avut o activitate complexa, implicata in toate ramurile economiei romanesti, prin politica sa de credite si cu un sfarsit deosebit, ceea ce ne determina sa prezentam mai detaliat activitatea acestei banci, in perioadele 1874-l916; 1918-l931, data intrarii in lichidare a acestei institutii bancare. Banca Marmorosch a avut ca fondator pe tanarul Iacob Marmorosch, care si-a inceput activitatea de imprumutator de bani (zaraf) si negustor, cu un capital de 30 mii lei, in 1848. la intretaierea strazii Bacani cu strada Blanari din Bucuresti. I. Marmorosch a fost ajutat si sfatuit de cumnatul sau Iacob Lobel, care, in 1865 devenise directorul sucursalei din Bucuresti a Bancii Imperiale Otomane din Constantinopol, sub firma Banque de Roumanie si care a adus servicii economiei nationale, apreciate de Ion. C. Bratianu, CA. Rosetti si fratii GolestiIn 1863, Iacob Marmorosch si-a ales colaborator pe tanarul Mauriciu Blank, nascut la 8 iulie 1848 la Pitesti, pe care, dupa 6 ani de activitate, in 1869, I Marmorosch 1-a primit partas la castig. La l ianuarie 1874, firma individuala s-a schimbat intr-una cu colectiv, cu un capital de 172 mii lei si denumirea de Marmorosch Blank & Co, concentrandu-si activitatea pe afaceri de banca. Aceasta banca a devenit o puternica institutie de credit pentru acele vremuri. Prin creditele deschise comertului si agriculturii, Banca a participat la satisfacerea neilor economice ale tarii.In 1877, Banca Marmorosch, a ajutat la aprovizionarea armatelor, finantand furnizorii armatei ruse si ai celei romane prin marele comerciant Hagianoff. Prin proclamarea tarii ca stat independent cerealele noastre au inceput sa fie cerute de statele apusului care se angajau sa ne trimita. in schimb, ceea ce ne lipsea. Aceste operatiuni de export-import cereau artere noi ele comunicatie, mijloace moderne de transport. Banca Marmorosch Blank c\ (io a finantat constructia mai multor linii de cai ferate, prima fiind Ploiesti Predeal, care a format legatura, cea mai directa, cu Viena si Europa occidentala si a deschis posibilitatea valorificarii campurilor petrolifere si a masivelor paduroase din Valea Prahovei. Cu prilejul constructiei acestei linii, Banca a intrat in reiati: de afaceri si ele stransa prietenie cu tanarul inginer roman I. G. Cantacuzino. din care a rezultat o conlucrare rodnica in inzestrarea tarii cu lucrari dintre cele mai importante. Aceasta conclucrare a inceput cu constuctia unei parti din linia ferata Buzau-Marasesti. menita sa lege caile ferate ale Munteniei cu cele ale Moldovei. inceputa in 1879, linia a foM terminata in 1881, regele Ca rol I subliniind la inaugurare: Celebram azi o indoila sarbatoare- deschiderea unei linii de o mare insemnatate economica si stragelica si inaugurarea intaiului drum de fier conceput, condu* si inspirat prin noi iisine". Banca a colaborat cu inginerul I. G. Cantacuzino si la darea in exploatare a liniilor ferate Dorohoi-Iasi si Kamnicu Valcea - Caineni. Aceasta din urma, inceputa in 1895, lorifica o regiune bogata in paduri si minerale, constituind o principala artera de comunicatie cu Transilvania si apusul Europei. Terenul accidentat de pe Valea Oltului a facut ca o institutie financiara straina solicitata sa participe, sa refuze colaborarea, de teama unor eventuale pierderi. Banca Blank, cu concursul inginerului I. G. Cantacuzino, a dus lucrarea la bun sfarsit. Banca Blank a participat si la perforarea tunelului Barbosi - cel mai lung din Vechiul Regat - menit sa scurteze drumul dintre Muntenia si Moldova de vest si sa valorifice regiunea exceptional de bogata in grane si furaje. Capitala tarii avea un sistem primim de canalizare, din care cauza, starea sanitara era precara si ingrijoratoare. Administratia comunala a decis sa intreprinda vasta opera de canalizare, incredintand lucrarile casei franceze Societe Marseillaise des Ciments du Midi, renumita in toata Europa pentru lucrari de acest gen. Lucrarile au incepui in 1882, sub conducerea tehnica a societatii franceze si cu concursul financiar al Bancii Marmorosch Blank. Banca, pe langa concursul dat marilor intreprinderi publice, a sprijinit si intreprinderile private care prezentau interes pentru economia nationala. Astfel, a luat asupra sa participari insemnate la infiintarea fabricilor de hartie de la Letea si Scaeni, la transformarea, in societate anonima, a fabricii de incaltaminte si furnituri militare M. Th. Mandrea din Bucuresti, precum si la transformarea, in societate anonima forestiera, a firmei P. & G. Goetz & Co, unele din acestea prezentand un interes deosebit si sub raportul politicii industriale si sub acela al apararii nationale. Participatiunile bancii, la intemeierea primelor doua fabrici de hartie si la transformarea intreprinderilor Mandrea si Goetz in societati anonime, constituiau primele incercari de participari industriale din partea unei banci, initiativa care a contribuit la dezltarea industriei nationale si ridicarea Bancii Marmorosch Blank printre fruntasele institutiilor de credit din tara.In 1895, Banca Marmorosch Blank a participat, pentru prima oara, la emiterea unui imprumut public roman in intelegere cu Deutsche Bank, Darmstadte- Bank (Bank fur Handel unei Industrie) si cu Berliner Handels-Gesellschaft, ca mandatara a acestora si pe cont propriu, in proportie de 10%. Banca a mijlocit un imprumut, pentru orasul Bucuresti, in suma de 32,5 milioane lei, destinat lucrarilor de canalizare, tatiuni, constructii de scoli, hale si piete publice. E primul imprumut al orasului Bucuresti, cu o dobanda de 4,5%, toate imprumuturile anterioare fiind emise cu 5%. Un an nai tarziu, in temeiul legii din 8 mai 1895, in tovarasia aceluiasi grup de banci, participand tot cu 10% pe cont propriu, Banca Blank a operat conversiunea in obligatiuni (4,5%' a mai multor imprumuturi ale orasului Bucuresti, in valoare de 58 milioane lei, emise in perioada 1882-l890. Datorita acestor corversiuni, in orase, Banca Blank a avut un important rol, situatia financiara a orasului Bucuresti s-a consolidat si a permis realizarea unor serii de lucrari edilitare. O ramura de activitate economica moderna, care ramasese prea putin dezltata in tara noastra, a fost a |
|
|
Politica de confidentialitate
|
