StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » bancile in economie » Criza economica mondiala; activitatea bancara in perioada crizei 1929 - 1933
Trimite articolul prin email Activitatea bancara sub impactul crizei economice : Criza economica mondiala; activitatea bancara in perioada crizei 1929 - 1933 Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Activitatea bancara sub impactul crizei economice



Criza economica din 1929-l933 a avut efecte ubitoare si asupra activitatii bancare. in 1931, in urma crizei bancare din Europa Centrala, sistemul bancar romanesc a fost zguduit la un nil nemaicunoscut in istoria financiara a Romaniei. Cele mai afectate au fost cooperatile de credit de la sate si bancile comerciale mici, deoarece, sub impactul scaderii preturilor agricole si a proastei recolte din 1928, atat micii, cat si marii agricultori, nu au mai fost in masura sa restituie imprumuturile primite de la banci. Pe de alta parte, panica, provocata in randurile depunatorilor care au invadat bancile cerand restituirea depunerilor, a dus la imposibilitatea efectuarii platilor ele catre acest



ea si la declararea lor in stare de faliment.
Intre 1928 si 1933, numarul bancilor a scazut cu 229 (20,4%), dar, desi capitalul bancar s-a mentinut la acelasi cuantum, unele banc au intrat in concordat, iar altele in stare ele lichidare.
Foarte puternice au fost scaderile operatiunilor bancare atat ca urmare a silizarii monetare care a adus o incetinire a plasamentului bancar, cat si datorita ruinarii debitorilor care au atras ruinarea unei cincimi din totalul bancilor; la randul lor, acestea au atras ruinarea depunatorilor. Astfel, operatiunile bancare au scazut ca valoare de la 103,7 miliarde lei - in 1929, la 62.4 miliarde lei - in 1933 (scadere de 39,9%). Criza bancara a atins varful evolutiei in 1931, cand s-a produs asaltul depunatorilor si creditorilor asupra bancilor din Romania.
Bancile au facut fata retragerilor masi cu disponibilitatile in numerar si in cont (circa 5 miliarde lei), cu sumele obtinute clin reducerea plasamentului in scont (5,2 miliarde lei), din diminuarea debitorilor in cont curent (7 miliarde lei) si clin cresterea reescontului la Banca Nationala (6,3 miliarde lei). Mobilizarea sumei de 12,2 miliarde lei, din scont si debitori in cont curent, dodeste ca plasamentul nu a fost aiat de imobilizat, putand contribui la imbunatatirea gradului de lichiditate. Pentru buna functionare a operatiunilor bancare, Banca Nationala a acordat credite ele 6,3 miliarde lei in cursul anului 1931 ceea ce a salvat situatia multor banci.
In conditiile date, lichiditatea bancilor din Romania (in special a celor mici), in 1931, ativ cu anul 1926, cand activitatea bancara atinsese un nil ridicat de dezvoltare.
Daca Banca Nationala nu ar fi acordat creditele ele reescont si nu s-ar fi mobilizat o parte din plasament, situatia bancilor ar fi denit mult mai precara.
In ce priste marile banci si bancile cu interese straine, acestea au reusit sa aiba o lichiditate mai buna < 12%. in 1931, fata de 6,59%, aratata mai sus).
Economistii , care au analizat cauzele prabusirii bancilor noastre in 1931, arata, ca factor principal, prabusirea marilor banci germane si austriece: Darmstadter und National bank. Osterreichische Bodencreditanstalt fur Handel und Gewerbe, care au provocat si caderea Bancii Marmorosch Blank & Co, institutia noastra de credit cu cele mai importante participatii, credite si interese in marea industrie romaneasca.
Banca Chrisscoloni, implicata, de asemenea, in participatii industriale, a trecut prin greutati mari financiare, reducandu-si capitalul cu 250 milioane lei.
Banca Comerciala Romana si-a restrans participatiile industriale, cu exceptia celor de la Steaua Romana.
Singura banca, avand capital strain, care si-a pastrat pozitiile puternice din industrie a fost Banca de Credit Roman.
Greutati si falimente au avut de suportat si bancile cu capital romanesc, care n-au dus o politica bancara echilibrata. Printre acestea, cea mai rasunatoare a fost prabusirea Bancii Generale a Tarii Romanesti.
Datorita greutatilor provocate ele criza, in martie si aprilie 1930, Banca Franco-Romana, a fuzinonat cu Creditul Taranesc (30 milioane lei), Banca Romana din Braila (10 milioane lei) si Banca Izbanda" din Oltenita (2 milioane lei). Asupra acestor fuziuni se duceau tratati, in ajunul cererii de moratoriu facuta de Banca Fanco-Romana, care nu mai putea face fata solicitarilor de numerar ale depunatorilor.
Aceasta banca a avut putine participatii industriale. Banca a fost declarata in stare de faliment in anul 1930. Din decembrie 1.930 si pana in anul 1935 au durat procesele cu cei 4.385 creditori ai Bancii".
Criza a afectat si operatiunile Bancii Romanesti - cea mai puternica banca comerciala cu capital romanesc. Conducerea acestei banci, cu spirit de predere in efectuarea plasamentelor, garantate cu valori usor mobilizabile, a asigurat, in cele din urma, depasirea efectelor crizei.
Astfel, angajamentele formate din depuneri spre fructificare si creditori, care in 1930 atinsesera cifra de 3,3 miliarde lei, au scazut, datorita retragerilor masi, la 1,7 miliarde lei - in 1931 si. respectiv, 1,4 miliarde lei - in 1932.
Pentru compensarea acestor scaderi, au crescut, in schimb, angajamentele din reescontul efectelor comerciale la Banca Nationala a Romaniei de la 81 de milioane lei - in 1930 la 1,6 miliarde lei - in 1931 si, respectiv, 1,5 miliarde lei - in 1932.
De asemenea, pentru a face fata retragerilor de fonduri de catre deponenti si creditori, Banca Romaneasca a incasat si o parte din imprumuturile acordate de ea in cont curent, acestea scazand de la 2.6 miliarde lei - in 1931 la 2 miliarde lei - in 1932, nil mentinut si in 1933 »In 1931, presedintele consiliului de adminsitratie al Bancii Romanesti era I. G. Duca, fost minsitru, iar printre membri urau si fosti ministrii: I. C. Gradisteanu, Ion Inculet, profesorul D.L. Mrazec, Stefan C. Pop si Vasile Sassu.
Prin momente grele au trecut si Banca de Scont, Banca Agricola, Banca Comertului din Craiova si Banca Berkowits, care a dat faliment.In afara de cauzele economice generale ale caderii bancilor, documentele atesta si o adminsitrare nejudicioasa a fondurilor acumulate de la mii de deponenti si chiar incalcarea unor reguli elementare de conduita bancara.
Astfel, desi in 1930, Banca Marmorosch Blank & Co a pierdut 378 milioane lei, asa cum am mai aratat, ea a inscris in bilant un beneficiu de 60 milioane lei, prin falsificarea beneficiilor cu 440 milioane lei, formate din: o noua supraevaluare a terenului Bordei (300 milioane lei), supraevaluarea actiunilor cu care Banca Blank participa la Discom (108 milioane lei) si evaluarea cartilor, mostenite prin falimentul editurii Cultura Nationala" (32 milioane lei), care nu se puteau vinde. Ulterior, ultimele doua sume s-au inlocuit printr-o noua contributie de 140 milioane lei, tot de la Banca Industriala, condusa de aceleasi persoane care conduceau si Banca Marmorosch Blank & Co.
Deputatul Florin Zaharia arata toate aceste falsuri pentru a determina parlamentul sa nu mai aprobe ca gurnul - reprezentat in aceasta problema prin ministrul finantelor, C. Argetoianu - sa mai adauge inca un ajutor pe langa cele circa 4 miliarde lei, pe care statul le acordase, sub diferite forme, pentru salvarea Bancii Marmorosch Blank & Co.
Semnatarii bilantului Bancii Marmorosch Blank % Co, pe 1930, erau: Victor Romniceanu - presedintele consiliului de administratie al bancii, C. Argetoianu - vicepresedinte, Aristide Blank, I. Boamba (socrul lui C. Argetoianu) , Soepkez, Tabacovici, Andre Benac (adminsitrator al Banque de Paris et des Pays Bas), general C. Coanda, Grigore Filipescu, Andre Homberg, Grigore Iunian, Emil Pantazi. Rosenthal, Baronul Starcea, Achile Levy-Strauss, Anibal Teodorescu, Vaide Voevocl - membrii.
Florin Zaharia arata, de asemenea, ca ministrul finantelor si ad-interim la interne fusese, in 1930, chiar in comitetul de directie al Bancii Marmorosch Blank & Co., impreuna cu Aristide Blank, Boamba, Rosenthal, Soepkes si Tabacovici; deci era in masura sa aiba cunostinta de manipularea bilanturilor. Numai intre 26 iunie - 17 octombrie 1931, dirsi membri ai familiei Blank au primit de la Banca Marmorosch Blank & Co din Bucuresti, prin intermediul societatii Lugano" din Eltia, din banii primiti de la stat si destinati depunatorilor, suma de 40 milioane lei
Cu toate aceste abuzuri din partea Bancii Marmorosch Blank & Co, comisarul gurnului (in fapt doar delegatul Ministerului Finantelor) pe langa Banca Marmorosch Blank & Co. - N. P Ioanicl dadea in sedinta si in presa, in numele gurnului, certificate de ..buna purtare" administratorilor Bancii Marmorosch Blank & Co. Florin Zaharia arata ca acest comisa:" se manifesta astfel deoarece era si debitor, cu 86,5 milioane lei, al Bancii Marmorosch Blank & Co., care facuse ca datoria s-o preia Ministerul Finantelor, in cadrul ajutoarelor ce primise Banca Marmorosch Blank & Co. de la acest minister.
Asupra abuzurilor Bancii Marmorosch Blank si a sprijinului, in miliarde, dat de minsitrul finantelor clin 1931. ale lui Constantin Argetoianu, interesat prin legaturile directe si de familie cu conducerea Bancii Marmorosch Blank, s-a desfasurat o ampla dezbatere parl


amentara in zilele de 19, 21 si 22 decembrie 1931, in care au fost date pe fata, ele catre deputatul Florin Zaharia, toate dedesubturile demersurilor lui C. Argetoianu, in calitatea pe care o aa, pentru a determina parlamentul sa salze, cu fonduri de la buget, afacerile Bancii Marmorosch Blank .
Victima a propriilor greseli si a opozitiei parlamentului de a i se acorda noi fonduri de catre Ministerul Finantelor, Banca Marmorosch Blank a ajuns in situatia de a nu putea restitui depozitele cerute de deponenti si a fost silita sa ceara concordatului prentiv, obligandu-se la plata integrala a datoriilor sale, ceea ce preura falimentul acestei banci.
Cererea de concordat, facuta de Banca Marmorosch Blank la 27
octombrie 1931, admisa de Tribunalul Ilfov, sectia I Comerciala, prin sentinta
nr. 163/1932, a dat termen de plata a deponentilor pana la 21 octombrie 1934.
Nereusind sa-si indeplineasca obligatiile, prin sentinta Tribunalului Ilfov,
'2 Sectia I Comerciala, nr. 1728/29.XI.1934, s-a acordat un moratoriu pana in


aprilie 1939.
Criza si-a exercitat impactul si asupra institutiilor de credit specializat si, indeosebi, asupra institutiilor de credit pentru agricultura.
Astfel, Casa Rurala, al carei rol fusese micsorat prin reforma agrara clin 1918, a fost reorganizata, in anul 1930, de catre stat, care-i detinea jumatate din actiuni, insumand 50 milioane lei si controla operatiunile sale. Ea isi putea procura fondurile necesare prin reescontarea portofoliului sau cambial la Ba nea Nationala a Romaniei, scopul sau principal fiind acordarea de imprumuturi, pe termen lung, satenilor, obstiilor si comuneloi, sa cumpere mosii sau parti de mosii, loturi de improprietarire sau izlazuri, sau sa cumpere si sa rev ancla asemenea proprietati.
Creditul Funciar Rural a fost afectat de criza in sensul ca. incepand inca din 1928, emisiunea scrisurilor lunciare si, in consecinta, si acordarea imprumuturilor ipotecare a inceput sa scada din cauza cotei joase cu care se negociau, in bursa, scrisurile lunciare. Astfel, fata de o emisiune de 252,8 milioane lei in 1927, in 1928, aceasta a scazut la 29,2 milioane lei, in 1929, la 30,4 milioane lei, iar in perioada 1930-l933, nu s-au mai putut emite scrisuri funciare, ceea ce a insemnat incetarea, de fapt, a functionarii creditului agricol pe termen lung.
Acest fapt a determinat, in 1931. initiativa creerii unei noi institutii de credit agricol ipotecar .
Prin legea, din 18 martie 1931, s-a constituit, sub forma de societate anonim;:, Creditul Agricol Ipotecar al Romaniei, cu un capital initial de 330 milioane lei aur, divizat in 66.000 actiuni a cate 5.000 lei aur fiecare, din care 34.000 actiuni ordinare si 32.000 actiuni de preferinta. Capitalul a fost subscris de statul roman si de unele consortii straine.
Actiunile de preferinta li se garanta de stattil roman, pe timp de 33 ani, un dividend anual de 7% lei aur. scutit de orice impozite romanesti, prezente si viitoare.
A doua sursa de finantare a institutiei era emisiunea de obligatiuni, care nu putea depasi o suma egala cu de 15 ori capitalul social si rezerle. Obligatiunile trebuiau sa fie in lei aur si puteau fi emise simultan in una sau mai multe monede straine.
Ministeail Finantelor era autorizat sa subscrie sau sa cumpere obligatiuni pentru o suma de 200 milioane franci francezi, prelevata asupra imprumutului de Dezvoltare 1931, emis de Casa Autonoma a Monopolurilor.
Obligatiunile erau emise, fara data fixa, pentru amortizare. Ele ajungeau la plata prin tregere la sorti.
Neintelegerile, privitoare la garantiile statului, s-a connit sa fie judecate de un tribunal arbitrai, compus clin 3 arbitri, dintre care unul numit de detinatorii obligatiunilor (obligatari), al doilea ele statul roman, iar al treilea, de primii doi arbitri desemnati. in caz ele dezacord, judecata urma sa se faca de presedintele Curtii de Justitie Internationala de la Haga.
Operatiunile institutiei erau:
' pastrarea de numerar in devize, in depozite de banca pe termen si la dere;
' plasamente in titluri, in bonuri de tezaur, in titluri de stat cotate in strainatate, in obligatii ale Societatii, precum si in obligatiuni si actiuni ale societatilor create prin legi speciale, cu participarea statului, avand ca scop acordarea de credite agricultorilor;


' avansuri asupra titlurilor admise de Banca Nationala;
' scontarea scrisorilor de schimb sau efectelor de comert cu cel putin 3 semnaturi si reesconile la Banca Nationala;
' acordarea de imprumuturi ipotecare: pe termen lung ' de cel putin 10 ani si cel mult 30 de ani, rambursabile prin anuitati; pe termen scurt, cu sau fara anuitati.
Suma imprumutului nu putea depasi 50% clin valoarea imobilului ipotecat, iar pentru vii, paduri si tatii de arbori fructiferi, 30%. Dobanda nu putea depasi 3% pentru procentul real al obligatiunilor ultimei emisiuni. Anuitatile erau platibile semestrial, anticipat. Neplata unei rate semestriale facea exigibila totalitatea datoriei. imprumuturile puteau fi achitate anticipat.
Conducerea acestei institutii de credit era incredintata unui gurnator, care era presedintele de drept al consiliului de administratie si care era numit prin decret regal, dintr-o lista de 3 persoane, prezentata de Consiliul de Ministri, pe o perioada de 10 ani, reinnoibila si putea fi revocat tot prin decret regal, la propunerea Consiliului de Ministri, cu asentimentul prealabil al adunarii generale extraordinare.
Pe langa societate functiona un consilier tehnic, care era si administrator de drept si putea fi ales vicepresedinte al consiliului de administratie, fiind numit de Ministerul Agriculturii. Administratorii, in numar de 12, erau numiti de adunarea generala pe 4 ani, si anume: 6 desemnati de detinatorii de actiuni ordinare, respectiv statul roman si 6 desemnati de actioanrii de preferinta, respectiv de capitalistii straini. Functiile de gurnator, consilier tehnic si administrator nu puteau fi indeplinite de persoane instite cu functii publice in Romania, exceptand pe cea de profesor in invatamantul superior sau cu un mandat colectiv.
Aceasta banca si-a orientat activitatea spre marii producatori agricoli. De pilda. in primul an de dupa conrsiunea datoriilor agricole, aceasta a acordat majoritata imprumuturilor pentru lichidarea datoriilor mosierilor. In acest fel, capitalul societatii a scazut in scurt timp, obligandu-o la retineri in repartizarea imprumuturilor .
Prin legea din 22 decembrie 1931, s-a creat a treia Casa de Amortizare si Finantare (CAFA) a datoriilor statului, ca organism autonom, controlat de Ministerul Finantelor, cu urmatoarele atributiuni: executarea bugetelor extraordinare; efectuarea amortizarii datoriei publice, anterioara silizarii din 1929 si a celei ce urma sa se mai contracteze, lichidarea angajamentelor statului catre particulari, lichidarea daunelor clin primul razboi mondial, realizarea creantelor statului de la particulari, silite prin legi, urmarirea incasarii amenzilor vamale si fiscale, administrarea valorilor mobiliare ale statului si participatiilor acestuia la intreprinderile private.
Dupa un an de functionare, i s-au redus toate aceste atributii, ramanand doar cea a amortizarii datoriei publice.
Atmosfera de depresiune la toate bursele europene, a creat o stare de agitatie in vara lui 1929 si la BURSA din Bucuresti. Desi prin legea din 13 august 1929 s-au luat masuri pentru o mai buna organizare a burselor din Romania, retragerea depozitelor din banci si falimentul unora din cele mai importante a influentat simtitor si activitatea Bursei de efecte, la care s-a manifestat o importanta scadere a tranzactiilor si o deplasare de la valorile cu nit variabil spre cele cu nit fix.
Rezulta ca, in 1931, actiunile au ajuns la nilul cel mai scazut. Oscilatiile din primii ani ai crizei mondiale m dm perioada de iesire din criza, aratau starea ele incertitudine a economiei acelei perioade.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact