StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » bancile in economie » Criza economica mondiala; activitatea bancara in perioada crizei 1929 - 1933
Trimite articolul prin email Stabilizarea monetara din i929 : Criza economica mondiala; activitatea bancara in perioada crizei 1929 - 1933 Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Stabilizarea monetara din i929



Inflatia si deficitele bugetare ale primilor ani postbelici au intensificat deprecierea leului, ceea ce constituia un pericol pentru dezvoltarea economiei si impunea luarea unor masuri de remediere a situatiei. Dupa dezbaterea a mai multor solutii posibile (revalorizarea, respectiv ridicarea valorii leului la cuantumul de aur antebelic; circulatia paralela a unei noi monede de aur, fara legatura cu vechiul leu; silizarea leului, respectiv fixarea convertibilitatii la un nou curs, inferior celui legal si apropiat celui atins, efectiv, prin depreciere), s-a ales silizarea, fara a se t.ne seama ca aceasta necesita existenta unor resurse interne pe care sa se intemeieze si nici de situatia in care se gasea economia in acel moment.
La 7 februarie 192



9, Guvernul National Taranesc - ministrul finantelor fiind Mihai Popoci si ministrul industriei si comertului, profesorul Virgil Madgearu - a legiferat silizarea monetara, prin care s-a silit ca unitate monetara romaneasca - leul - cantarind 10 miligrame aur, cu titlul de 900/1000, ceea ce corespundea, la cursul de 3,10 lei aur, pentru L00 lei hartie, respectiv 1 leu aur pentru 32,25 lei silizati.
S-a hotarat ca biletele, emise de Banca Nationala a Romaniei, sa fie convertibile la purtator si la vedere, in monede, respectiv lingouri ele aur sau deze convertibile. Desi convertibilitatea bancnotelor nu era limitata, s-a legiferat ca suma maxima, ce se putea preschimba in cadrul unei operatii, sa fie de 100 mii lei.
Banca Nationala a Romaniei era obligata sa aiba o acoperire de 35%, din suma totala a angajamentelor la vedere (bilete in circulatie si conturi curente), din care, cel putin 25%, aur.
Asa cum a subliniat, mai tarziu, profesorul Virgil Madgearu ", silizarea, efectuata in februarie 1929, cu 8 luni inainte de declansarea crizei mondiale, apare ca un pas fortat: silizarea n-a urmat unei perioade de presilizare, care sa reflecte o stare de asanare, de fapt, a etii economice, ci a fost conceputa ca o metoda de insanatosire prin ea insasi a etii economice, care, la finele anului 1928, prezenta urmatoarea situatie negativa: balanta comerciala deficitara; balanta platilor se echilibrase numai prin credite pe termen scurt si prin deze cedate de Banca Nationala (chiar cu o luna inainte de silizare, statul imprumutase de la Banca Nationala 760 milioane lei, care, impreuna cu alte avansuri, acordate anterior, cifrau datoria statului la Banca Nationala la apreciabila suma de 14,7 miliarele lei, redusa ulterior la 4 miliarde lei, prin incasarea beneficiului din reevaluarea stocului ele aur si cu sumele acumulate la fondul de lichidare a avansurilor catre stat); bugetul era deficitar; tezaurul incarcat cu angajamente neacoperite; nivelul preturilor inte-ne mai ridicat decat nivelul puterii de cumparare a leului in afara; stocul de deze al Bancii Nationale epuizat
Urmarindu-se inaugurarea unei politici monetare, in scopul de a aduce prosperitatea economica intr-o situatie critica a acesteia, s-a adoptat un Program pentru silizarea monetara si dezvoltarea economica". Acesta era destinat sa asigure: in primul rand, asanarea bilantului Bancii Nationale pentru a-i reda lichiditatea si posibilitatea punerii in practica a convertibilitatii leului; in al doilea rand, refacerea finantelor publice si asigurarea echilibrului bugetar; in al treilea rand, realizarea unui program de investitii pentru caile ferate si alte lucrari publice, menite sa asigure dezvoltarea si inorarea actitatii economice.
Pentru usurarea realizarii acestui , in februarie 1929, s-a contractat un imprumut de silizare, pe diferite piete financiare, in valoare de 17,4 miliarde lei sub forma ele obligatiuni, cu o dobanda de 7% anual, amortizabil in 30 de ani.
Fondurile imprumutate, potrit ului de silizare si dezvoltare economica, s-au repartizat astfel :
- Banca Nationala pentru portofoliul imobilizat 1,7 miliarde lei
- Pentru rascumpararea avansurilor 2,5 miliarele lei
- Fondul ele rulment al tezaurului 1,6 miliarele lei
- Fondul ele rulment al cailor ferate 3,4 miliarde lei
- Fondul de investitii al cailor ferate 5,8 miliarele lei
- Diverse lucrari publice productive 1,2 miliarele lei
- Stingerea litigiilor romano-germane 1,2 miliarele lei
Silizarea s-a intemeiat si pe unele credite, care au avut rolul sa compenseze dezechilibrul balantei platilor si deficitul balantei comerciale din 1928. Aceste credite au insumat 4.5 miliarde lei, din care:
- 1,5 miliarde lei avansuri pe' aur la Bank of England si Banque de France;
- 1,0 miliarde lei imprumut contractat de stat prin intermediul Sindicatului Rafinorilor;
- 2,0 miliarde lei, credit de 12 milioane dolari, prin banca Comerciala Romana.
Acest aflux de capitaluri a fost obtinut in conditii oneroase.
Dupa silizarea monetara, evolutia economica din tara a fot impletita cu cea externa, dominata de criza mondiala declansata in noiembrie 1929, ceea ce a dus la prabusirea preturilor. in special la produsele agricole.
Aceasta evolutia a preturilor a creat un fenomen de saracie in tara noastra, care s-a datorat, dupa afirmatiile unor economisti, si faptului ca datoriile au fost mentinute la valoarea nominala anterioara silizarii monetare. Astfel, imprumuturile agricultorilor erau evaluate la 62 m


iliarde lei, din care 71,4% imprumuturi taranesti si 28,6% datorii ale proprietarilor mari si mijlocii .
Venitul national net al tarii noastre a scazut, fata de 1929, la 73,17% - in 1930 si la 56,96% - in 1931, reprezentand, ca cifra absoluta, 98,7 miliarde lei, ceea ce inseamna ca imprumuturile din agricultura reprezentau mai mult de jumatate din venitul national.
Avand in vedere aceste dificultati majore, s-a considerat ca una din principalele cauze ale aceslei situatii a fost modul cum s-a infaptuit silizarea monetara.
In contextul acestor probleme, s-au constituit doua curente de gandire:
- unul, care a constestat cursul la care s-a efectuat silizarea (Grigore Iunian, jurist, dr. Nicolae Lupu si. mai tarziu, economistul Ion Raclucanu);
- al doilea, care a militat pentru mentinerea cursului de silizare (economistii Victor Slavescu si Virgil Madgeam).
Nu ne propunem sa dezbatem pe larg elementele acestor pareri si gandiri in legatura cu silizarea din 1929; vom prezenta doar cateva aspecte in legatura cu aceasta problema.
Curentul Grigore Iunian sublinia: criza nu este numai economica, ci si monetara. Nu s-a facut corelarea puterii de cumparare a monedei pe intern si extern. Leul a fost silizat numai in functie de cursul de schimb extern, respectiv puterea de cumparare externa.
Grigore Iunian arata ca Virgil Madgeaai, ca ministru al finantelor, in sedinta Adunarii Deputatilor din 28 martie 1.933, a precizat urmatoarele: Jntr-adevar s-a criticat - eu nu accept critica in masura in care s-a facut - dar s-a criticat cursul silizarii. Cursul fusese fixat de catre predecesorii nostri la guvern. Domnul Charles Rist care fusese insarcinat de Vintila Bratianu sa caute a obtine colaborarea celor 14 banci de emisiune la ul de silizare, la care urma sa se Jaca operatiunea si care trebuia sa fie de 3,20 centime elvetine si am afirmat credinta ca silizarea trebuia facuta la 2,50.
Informat despre aceasta, consilierul Charles Rist a declarat urmatoarele: Aveti sa alegeti intre a amana silizarea cu 6 luni, pentru ca sa putem, lua din nou contact personal cu gevernalorii celor 14 banci de emisiune si sa le explicam pentru ce trebuia facutei la acest curs Nu am putut amana silizarea si acesta este intreg secretul situatiei
Dar, imprejurarile, care au survenit in urma pe piata internationala, ne-au incredintat ca am procedat foarte bine, pentru ca, daca am fi amanai operatiunea cu 6 luni. ea nu s-ar fi facut si n-am fi avut nici imprumut extern si nici silizare, ci catastrofa monetara si financiara .
Grigcre Iunian sustinea ca pentru lichidarea neajunsurilor, ca urmare a silizarii, se impuneau urmatoarele: Va trebui sa faceti o resilizare monetara, adresanclu-se ministrului finantelor Victor Slavescu, ca sa reparati nedreptatea, care a fost facuta />rin preluarea din intreg activul producatorilor a 1/3 - la incepui - la facerea silizarii din 1929, care astazi se traduce prin 2/3- Aceasta este pierderea in valoare a bunurilor productiile, calculata in lei, astazi fata de valoarea din 1929". Dar, in contextul resilirii creditului, Iunian accentua: Crearea acestei capacitati de credit nu o puteti realiza decat resilind un raport normal intre valoarea bunurilor si valorea leului, ceea ce nu puteti obtine decat prin devaluarea monetara'.
Pentru combaterea acestor teze, V. Slavescu, ministrul finantelor, avea urmatoarele argumente: prin devaluarea monedei, preturile se urca. Urcandu-se preturile, este nevoie de cheltuieli mai mari. De aceea este profund eronata conngerea unora ca, in criza actuala economica, exista, medicamente monetare. Avem ferma hotarare de a mentine leul la actualul curs de silizare"'.
Fata ele aspectele si opiniile enuntate, in legatura cu silizarea monetara din 1929, redam, in incheiere, parerea profesorului Virgil Madgearu din lucrarea sa, Evolutia economiei romanesti dupa razboiul mondial", publicata in 1940.In aceasta lucrare, arata ca. silizarea, efectuata in 1929, s-a legiferat intr-un moment in care nu exista nici una din conditiile prealabile necesare efectuarii unei operatiuni financiare de o asemenea importanta pentru economie, motiv pentru care o caracteriza ca o masura fortata. Astfel, in anul 1928, cand s-au inceput pregatirile pentai silizare, balanta comerciala era negativa (deficit 5,2 miliarde lei), balanta platilor se echilibrase numai prin creditele pe termen scurt si prin dezele cedate de Banca Nationala, bugetul era deficitar (2.5 miliarde lei); tezauru: era incarcat cu angajamente neacoperite (0.2 miliaide lei); preturile interne erau mai ridicate decat puterea ele cumparare a leului in strainatate; stocul de deze al Bancii Nationale era epuizat .




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact