StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » bancile in economie » Revirimentul economic si al activitatii bancare 1933 - 1944
Trimite articolul prin email Rolul institutiilor bancare pentru finantarea industriei : Revirimentul economic si al activitatii bancare 1933 - 1944 Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Rolul institutiilor bancare pentru finantarea industriei



Si institutiile infiintate cu sprijinul statului pentru finantarea industriei, indeosebi, prin credite pe termen lung, si-au extins activitatea, mai ales Creditul Industrial.In 1937, din cele 3-512 intreprinderi industriale, cu o productie globala industriala de 64,5 miliarde lei, Creditul Industrial finanta 466 intreprinderi, cu o productie globala de 18,1 miliarde lei, respectiv 28% din activitatea intregii industrii.Intre 1924-l938, din cele 18,2 miliarde lei credite solicitate, Creditul Industrial a acordat credite de 10,6 miliarde lei, soldul plasamentului, din 1938, fiind de 4,8 miliarde lei.In 1941, plasamentele reprezentau 8,8 miliarde lei, repartizate pe urmatoarele ramuri industriale: mecano-metalurgica - 47,1%; miniera si petroliera - 1



8,7%; chimica - 8%; textila, 8%; alimentara - 6%.
Cifrele demonstreaza ca politica de credite a Societatii a fost orientata, cu precadere, spre industria grea, urmata de cea a resurselor energetice, chimica, textila si alimentara si apoi de celelalte ramuri.
Din bilantul, la 31 decembrie 1941, rezulta ca sursele proprii insumau aproape 1 miliard lei, dar majoritatea proveneau din sumele primite de la Banca Nationala (8,2 miliarde lei), prin reescontarea efectelor industriale.
Plasamentul, de 8,3 miliarele lei, era garantat, in proportie de 43%, cu ipoteci, urmat de gaj de titluri, gaj de marfuri, cesiuni de creante si alte garantii, in proportie de 57%.
La 10 decembrie 1938, Casa Autonoma de Finantare si Amortizare (CAFA) s-a reorganizat, devenind institutie cu personalitate juridica si autonomie financiara completa, and ca obiect gasirea mijloacelor financiare extraordinare, pentru ca. pe langa amortizarea datoriei publice, sa contribuie si la finantarea inzestrarii armatei, executarea ele lucrari publice si pentru alte nevoi ale statului.
Conducerea CAFA a fost data, prin lege, unui consiliu de administratie, format din: doi delegati ai Ministerului de Finante, cate un delegat al Ministerului Economiei Nationale, al Bancii Nationale, al Casei Autonome a Fondului Apararii Nationale, al Casei Autonome a Fondurilor Aerului si Marinei, directorul Miscarii Fondurilor, directoail Datoriei Publice, directorul general al Casei Autonome a Monopolurilor si directorul general al CAFA.
Pentru examinarea problemelor, pe care le ridicau operatiunile de finantare si amortizare, s-a instituit, prin lege, si un Consiliu Consultativ, format din: guvernatorul Bancii Nationale, cate doi reprezentanti ai Ministerului de Finante si ai Ministerului Economiei Nationale, al Casei de Economii si Cecuri Postale, Consiliului Superior Bancar, Bursei, Creditului Industrial, cate doi reprezentanti ai Asociatiei Bancilor si Asociatiei Societatilor de Asigurare.
Din componenta consiliilor de adminsitratie si consultativ se poate desprinde importanta ce se acorda CAFA in inzestrarea armatei tarii, in momentele care prevesteau inceperea celui de-al doilea razboi mondial.Inca din 1939, CAFA acorda imprumuturi furnizorilor si antreprenorilor de lucrari publice, pe urmatoarele garantii:
- cedarea drepturlor de a incasa pretul contractelor, administratiile publice fiind obligate a emite ordinele de plata direct in favoarea CAFA;
- inscriptii ipotecare asupra averii imobiliare a furnizorilor si antreprenorilor;
- gaj asupra materiilor prime si prefabricatelor aduse pe santiere pentru executarea lucrarilor;
- cambii emise la ordinul CAFA, scutite de orice impozite;
- gaj de bonuri de tezaur, in baza legii din 29 ianuarie 1940. Creditele, acordate de CAFA, in perioada 1939/40 - 1941/42, au fost


urmatoarele :



Credite garantate Credite garantate
Anul cu bonuri de cu cesiuni de Total credite


tezaur contracte
1931/40 - 1,6 1,6


1940/41 4,1 2,8 6,9
1941/42 11,9 4,8 16,7

Rezulta ca, in perioada antebelica, nu s-au acordat decat imprumuturi pe garantii in cesiuni de contracte. Odata cu intrarea Romaniei in cel de-al doilea razboi mondial, veniturile obisnuite ale tezaurului, fiind insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor extraordinare, o parte din furnizorii statului au fost platiti cu bonuri de tezaur lombardabile de CAFA si aceasta, la randul ei, le lombarda la Banca Nationala a Romaniei, in baza unor conventii speciale, contribuind astfel la inflatia monetara.
Reescontul, obtinut de CAFA la Banca Nationala a Romaniei, in aceeasi perioada, se prezinta astfel :
Anii Total din care:


bonuri de tezaur cesiuni de contracte speciale
1939/40 1940/41 1941/42 2,4 6,6 10,0 4,9 0,4 3,2 2,5 2,0 3,4 2,6

Din initiati statului a luat fiinta INSTITUTUL NATIONAL DE CREDIT AGRICOL (CREDITUL NATIONAL AGRICOL), destinat sa sprijine agricultura mica si mijlocie.
Prin legea, din 7 ianuarie 1939, institutiei i s-a schimbat numele in Banca pentru Industrializarea si Valorificarea Produselor Agricole (BINAG), largindu-i campul de actiune.
Capitalul initial al Creditului National Agricol, in suma de 1 miliard lei, format din aportul statului si subscriptie publica (la care s-a admis sa participe: Banca Nationala, cooperativele si toate institutiile care finantau agricultura), a fost subscris astfel: statul - 500 milioane lei, Banca Nationala a Romaniei - 424,5 milioane lei, Banca Centrala Cooperati - 30 milioane lei, Creditul Ipotecar Agricol - 30 milioane lei, Creditul Funciar Rural - 10 milioane lei, Banca Agricola - 5 milioane lei, Casa Rurala - 500 mii lei. in total 1 miliard lei.
S-a reglementat ca statul sa contribuie anual la majorarea capitalului social, prin contributii de cate 100 milioane lei, timp de 20 de ani, incepand cu exercitiul bugetar 1938-l939. sporind astfel participarea sa pana la suma de 2,5 miliarde lei.
Statul a dispus Caselor de imprumut pe gaj sa treaca la BINAG, cu capitalul cu care au fost dotate aceste case.
De asemenea, s-a silit ca acesta sa-si poata spori resursele financiare atat prin primirea de depozite spre fructificare, care urmau sa fie secrete, precum si sa emita obligatiuni pana la indoitul capitalului subscris si rezervelor. Aceste obligatiuni erau lombardabile la B.N.R., Casa de Depuneri si CEC, bucurandu-se de toate antajele rentelor de stat. S-a aprobat sa emita si bonun de casa la purtator, pana la nivelul capitalului rsat.
Pe langa reeescontarea la Banca Nationala, BINAG putea gaja labil portofoliul sau la orice institutie cie credit, fara a fi nevoie de depunerea efecti a cambiilor in mana creditorului, ci numai a unui borderou.
Conform legii, operatiunile acestei banci au fost silite dupa cum urmeaza:
a) finantarea indirecta a exploatarilor agricole, prin intermediul bancilor populare, cooperativelor de credit, caselor de credit ale agricultorilor, Casei Rurale, Creditului Funciar Rural, Bancii Agricole, institutelor de credit viticol si Creditului Agricol Ipotecar al Romaniei.
In cazuri exceptionale, se putea lucra si cu banci desemnate de consiliul de administratie si, in Ardeal, cu bancile din asociatia Solidaritatea" .Imprumuturile se acordau numai proprietarilor ce detineau de la 5 la 60 ha proprietate agricola, silvica si pomicola si 15 ha vita altoita.
Termenele imprumuturilor erau fixate la:


» 3 - 12 luni pentru productie si exploatare;
» 1-5 ani pentru inzestrarea cu inventar viu si mort;
» pana la 30 de ani pentru imbunatatiri funciare, comasari si cumparari de pamant.
b) - sprijinirea financiara a lorificarii produselor agricole, prin acordarea exportatorilor de ansuri asupra sumelor creditate in conturile cliring si nelichidate, credite de finantare, ansuri pe trate asupra strainatatii;
c) operatiuni pentru crearea si dezvltarea industriilor de orice fel, in vederea prelucrarii produselor agricole;
d) operatiuni pentru procurarea de unelte si masini agricole pentru toate subramurile agriculturii;
e) scontarea de cambii, mandate, cupoane si titluri iesite la sorti;
0 imprumuturi pe gaj de recolte, inventar, cereale in magazii, gaj de portofoliu;


g) cesiuni de creante si ansuri pe efecte;
h) cumpararea de imobile proprii:I) cumpararea averii debitorilor bancii la licitatii publice.
Banca trebuia sa supravegheze buna exploatare a proprietatilor, lorificarea produselor debitorilor ei si utilizarea imprumuturilor in scopul pentru care au fost acordate, in caz contrar, acestea devenind exigibile imediat.
Dobanda imprumuturilor nu putea depasi 2% pe an, peste scontul Bancii Nationale a Romaniei.
Creantele se urmareau dupa procedura de percepere si urmarire a veniturilor statului. Sumele datorate unui debitor, urmarit de banca, trebuiau depuse, la cererea acesteia, Bancii sau Casei de Depuneri.
Gajul asupra recoltelor, chiar culese, era labil constituit prin acte sub semnatura prita.
Prin decretul lege din 20 noiembrie 1940, Banca pentru Industrializarea si Valorificarea Produselor Agricole a fost transformata in Creditul National Agricol", care, desi cu un st de finantare si creditare si cu privilegii acordate de stat, a avut, totusi, o activitate modesta fata de posibilitati si n-a putut solutiona marile nevoi ale pietei taranesti.
Banca intreprinderilor Aurifere si Miniere (Institutul National de Credit Aurifer si Metalifer) a fost a doua institutie de credit industrial, specializata pe o singura subramura, infiintata, prin legea din 5 aprilie 1937, sub denumirea Institutul National de Credit Aurifer si Metalifer", modificata, prin decretele regale din 27 aprilie 1937 si 5 mai 1938, in Banca intreprinderilor Aurifere si Miniere", care a functionat, cu aceasta denumire, pana la 10 ianuarie 1942, cand a fost inglobata in Creditul National Industrial.


Scopul Bancii, fixat de legiuitor, a fost:
a) finantarea, indrumarea si dezvoltarea:
» intreprinderilor de explorare a zacamintelor de orice substante minerale;
» intreprinderilor de prelucrare, transformare, industrializare si comercializare a acestor substante minerale sau a produselor inrudite;
» intreprinderilor de constructii si de utilare economica, in legatura cu cele de mai sus;
b) sprijinirea micilor exploatari bastinase de minereuri de metale pretioase, respectiv intarirea economica a motilor pauperizati din Muntii Apuseni.
Capitalul Bancii a fost fixat la 300 milioane lei, impartit in 600 mii actiuni, a 500 lei bucata, care s-au subscris astfel: statul roman - 100 milioane lei; Banca Nationala - 168,5 milioane l


ei; societatea Petrosani - 11 milioane lei; societatea Mica" - 10 milioane lei; societatea Aur" - 6 milioane lei; societatea Pyrit" - 4 milioane lei; societatea Breaza-Zlatna - 500 mii sau 0,5 milioane lei. in total 300 milioane lei.
Participatiile Bancii Nationale si statului reprezentau aproape 90%, iar capitalului prit, 10%.


Banca putea face urmatoarele plasamente:
a) imprumuturi pe termen scurt sau in cont curent, pana la 1 an, pentru activitati curente ale clientilor, garantate prin bilete la ordin, garantii mobiliare sau reale, cesiuni de creante, garantii bancare sau orice alt mijloc asemanator. Dobanda nu putea'depasi 2% peste scontul Bancii Nationale;
b) imprumuturi pe termen mijlociu, (pana la 5 ani) si pe termen lung (pana la 15 ani), pentru investitii destinate sporirii volumului operatiunilor, dezvoltarii capacitatii de productie, imbunatatirii calitatii productiei, cresterii renilitatii intreprinderilor. Aceste imprumuturi se acordau numai dupa verificarea prealabila a drepturilor miniere, a capacitatii tehnice si economice a intreprinderii si pe baza unui program de investitii. Erau garantate cu ipoteca, gaj asupra produselor si bilete la ordin;
c) credite exceptionale intreprinderilor de specialitate cu capacitate tehnica bine dovedita, pentru instalatii de prelucrare, in vederea tratarii minereurilor micilor exploatari bastinase, acordate pe baza de efecte si caiete de sarcini;
d) credite de explorare care se acordau, pe baza de studii prealabile, persoanelor juridice si fizice, and capacitate tehnica si seriozitate financiara pentru lorificarea permiselor lor. Creditele nu puteau depasi 75% din loarea investitiilor prezute si dobanda era 1-2% peste scontul B.N.R. in caz de rezultate favorabile, beneficiarul trebuia sa achite creditul cu o dobanda sporita, ce nu putea depasi 6% si sa accepte o participare proportionala la beneficiul eventualei exploatari. Daca rezultatele erau nesatisfacatoare, creditul se restituia proportional cu rezultatele, iar cand rezultatele erau negative, pierderea se suporta din fondul de explorare", alimentat dintr-o cota asupra beneficiilor anuale, din subventii sau orice alte resurse;
e) infiintarea depozitelor de materiale pentm exploatare, necesare micilor intreprinzatori. Materialele se vindeau la pretul de cost, contra numerar sau pe credit, platibile in produse, in natura sau pe credit;
0 investitii de interes general, in participare cu intreprinderi aurifere si miniere, pentru organizarea retelelor de distributie de forta sau mijloace de comunicatie, precum si participantii la completarea si sporirea mijloacelor proprii ale acestor intreprinderi; investitiile si participatiile nu puteau depasi 75% din capitalul si rezervele bancii;
g) alte operatiuni de credit bancar.
Evolutia plasamentului a fost rapida. Pana in semestrul I. 1938 se acordasera credite de 280 milioane lei. iar in semestrul II, au sporit la 608,3 milioane lei, din care 551,7 milioane lei in intreprinderi.
Rezulta ca ponderea creditelor acordate a avut scop productiv.
Desi s-au deschis doua agentii ale Bancii la Abrud si Brad, pentru finantarea micilor producatori bastinasi, cererile de credit au fost reduse si garantiile insuficiente, incat activitatea acestora s-a incheiat cu deficit.
Potrivit bilantului pe 1938. din totalul disponibilitatilor, de 658.8 milioane lei, s-au acordat credite de 552,5 milioane lei.
Datorita faptului ca institutia nu avea suficienta elasticitate pentru acordarea creditelor si nici suficiente mijloace pentru credite pe termen lung, care sunt specifice activitatii miniere, in general, si aurifere, in special, aceasta a fost absorbita de catre Creditul Industrial", asupra careia vom reveni mai tarziu.
Institutul National de Credit a Meseriasilor, infiintat, prin legea din 5 aprilie 1937, a avut ca scop crearea unor surse financiare suficiente, in conditii ieftine, pentru toate categoriile de meseriasi. Institutul National de Credit al Meseriasilor, ulterior, a devenit Banca de Credit a Meseriasilor.
Capitalul initial al Bancii s-a silit la 300 milioane lei, format din aportul statului (100 milioane lei), urmand ca acesta sa sporeasca, prin contributii anuale de 50 milioane lei, timp de 20 de ani, asa ca, in 1959, participarea statului sa ajunga la 1,1 miliarde lei. Au fost autorizate sa participe la capital: Banca Nationala a Romaniei, Creditul Industrial si Casa Centrala a Asigurarilor Sociale
Banca putea sa-si sporeasca resursele de finantare prin:
» primirea depunerilor spre fructificare, dobanzile depozitelor, pana la 2 mii lei anual, fiind scutite de impozite (ca si la depunerile la CEC);
» emisiunea de obligatiuni, and toate antajele rentelor de stat;
» emisiunea de bonuri de casa la purtator, pana la concurenta a 75% din capitalul rsat;
» reescontarea portofoliului si lombardarea titlurilor. Plasamentele urmau sa fie facute prin intermediul cooperativelor de
meseriasi, care urmau sa raspunda pentru creditele acordate de ele. Pana la infiintarea cooperativelor, Banca putea acorda credite individuale direct sau prin sucursale.
Creditele se puteau acorda numai meseriasilor romani care intruneau conditiile legii pentru pregatirea profesionala si exercitarea meseriilor si care trebuiau sa faca parte dintr-o camera de munca sau sa fie inscrisi in bresle.


Banca putea efectua urmatoarele plasamente:
» imprumuturi pentru productie de la 3-l2 luni;
» imprumuturi pentru investitii de la 1-5 ani, toate termenele putand fi marite prin decizia consiliului de administratie;
» operatiuni de credit bancar: scontarea de cambii, mandate, cupoane si titluri iesite la sorti, primirea cesiunilor, imprumuturi pe efecte admise de Banca, imprumutarea de titluri sau bonuri de tezaur contra garantii reale;
» subscrierea sau cumpararea de titluri de stat sau bonuri de tezaur din sumele disponibile;
» construirea sau cumpararea ele imobile destinate atelierelor, pentru a fi rendute meseriasilor, dar numai pana la 25% din subscriptia anuala a Ministerului Finantelor;
» depunerea disponibilului la institutiile la care Ministerul Finantelor sau Banca Nationala participau la formarea capitaluluiImprumuturile pe termen lung se garantau cu ipoteca, iar dobanda imprumuturilor nu putea depasi limita silita prin lege.
Statul a dat Bancii de Credit a Meseriasilor, ca atributie speciala, mandatul de a administra si folosi Fondul Meseriasilor", creat in 12 noiembrie 1936, care era alimentat de directia milor din Ministerul Finantelor, clintr-o taxa de. 1% asupra lorii importurilor. Acest fond trebuia sa fie utilizat pentru ajutorarea meseriasilor romani si cooperativelor de meseriasi romani, pentru inzestrarea acestora cu cele necesare pentru crearea, consolidarea sau dezvoltarea meseriilor.
Pana la 25% din aceste fonduri se acordau credite pe termen de 20 de ani, cu dobanda de 1% pe an, pentni achizitionari de masini, unelte sau materiale, plata cheltuielilor de instalare si acordarea fondurilor pentru buna functionare.
Conducerea Bancii era asigurata de un consiliu de adminsitratie compus din 11 membri: 5 alesi de adunarea generala si 6 numiti prin decret regal, la propunerea Ministerului Finantelor (recomandati: 1 de Ministerul Finantelor, 1 de Banca Nationala a Romaniei, 1 de Ministerul Economiei Nationale si 1 de Casa Centrala a Asigurarilor Sociale). Controlul statului se asigura printr-un comisar al guvernului.
La 31 decembrie 1941, plasamentele acestei banci insumau 383 milioane lei, din care 379 milioane lei credite de scont si 4 milioane lei credite de cont curent. Din total: 9,3% era pentm investitii, iar 90,70% pentru productie. Deci, plasamentul in mica industrie era foarte mic, neinsemnat fata de necesitati. Din totalul de 109 milioane lei, reprezentand Fondul Meseriasilor", acumulat in 4 ani de activitate, pana la 31 decembrie 1941, se consumau abia 56 milioane lei pentru inzestrarea meseriasilor, restul fiind plasat in disponibil (4,5 mii. lei), portofoliul de titluri (39.6 mii. lei), cheltuieli (6,1 mii. lei), diferente de curs (2,5 mii. lei).In aceste conditii, Institutul National de Credit al Meseriasilor nu si-a putut aduce o contributie hotaratoare in solutionarea problemei meseriasilor din Romania de atunci.
Dupa cum rezulta, institutele de credit specializate, create din initiati si cu sprijinul financiar direct al statului, desi declarativ urmarea scopuri sociale, acestea nu au fost atinse, pentru ca, in prea mica masura, masele largi muncitoare au beneficiat.
Dupa ce a sprijinit si a participat la infiintarea celor 3 mari institutii de credit, statutele Bancii Nationale a Romaniei, au fost modificate pentru a putea participa la capitalul acestora si, ulterior, la sporirea limitei creditelor, pe termen de 9 luni, pentru agricultori, respectiv 40% din totalul portofoliului.
Cresterea continua a stocului de aur din minele proprii si afectarea produsului reeluarii stocului metalic pentru inzestrarea armatei au determinat cresterea biletelor in circulatie de la 21,6 miliarde lei, in 1932, la 25,7 miliarde lei, in 1936, respectiv 29,4 miliarde lei, la sfarsitul anului 1937. Acoperirea totalului angajamentelor la vedere a riat in jurul procentului de 40%.
Datoria statului a scazut putin in aceasta perioada, fiind alimentata cu sumele prezute in ul de silizare. Ansul temporar de 2 miliarde lei, pe care BNR a fost autorizata sa-l acorde statului ca fond de rulment, a devenit un ans permanent cu toata imbunatatirea situatiei bugetului.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact