StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Implicatiile mecanismului de piata asupra activiatii comerciale
Trimite articolul prin email Implicarea statului in cadrul mecanismului de piata : Implicatiile mecanismului de piata asupra activiatii comerciale Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Implicarea statului in cadrul mecanismului de piata



in abordarea sistemului de implicare a statului in cadrul mecanismului de piata trebuie plecat de la premisa ca nu exista o economie de piata "pura", in care toate deciziile economice sa fie luate in cadrul pietelor libere . Economiile de piata sunt mixte, intrucat in orice societate moderna statul - ca reprezentant al intereselor comunitatii - are de indeplinit un rol important. Cu toate ca in cadrul unei economii de piata, bine formata, cum ar fi, de exemplu, cea intalnita in sistemul economiei sociale de piata din Europa de Vest, membrii acesteia se bucura, in general, de mai multa libertate de actiune decat aceia dintr-o economie ificata, statul si aici, trebuie sa asigure existenta unui cadru institut



ional adecvat. Fenomenul, in sine, implica un cod legislativ adecvat, care sa asigure, printre altele, faptul ca individul este liber sa-si infiinteze propria afacere. Pe de alta parte, statul trebuie sa asigure respectarea legii si ordinii, o aparare militara adecvata, un sistem de protectie sociala si acorduri de diferite tipuri cu alte tari. in ceea ce priste domeniul comercial, domeniu caruia ii este consacrata prezenta lucrare, intereseaza si faptul ca atunci cand statul formeaza cadrul institutional de lucru si sileste "regulile jocului" pentru sectorul afacerilor, este important ca partea negativa - efectele activitatii economice - sa fie luata in calcul, printre componentele acestei parti aflandu-se si distrugerea mediului inconjurator. Intereseaza, de asemenea, ca statului ii revine principala responsabilitate in ceea ce priste inflatia si controlul acesteia, el avand controlul emisiunilor de bancnote, pe termen lung asigurarea banilor in economie fiind decisiva pentru evolutia generala a preturilor .In contextul celor relatate, cu privire la rolul statului, interntia sa in economie reprezinta totusi o problema extrem de controrsata, predominand teoriile potrivit carora statului i-ar reni doar rolul de supraghere a modului in care se deruleaza fenomenele economice, subliniindu-se ideea potrivit careia, interntia directa a acestuia ar echivala cu blocari de preturi, dezechilibre si aparitia unor situatii dramatice in procesul de aprovizionare a consumatorului. O orientare oarecum diferita ofera J.M. Keynes prin analizele sale, indeosebi in lucrarea "Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor", din care transpare ideea potrivit careia statul trebuie sa renunte la rolul sau de jandarm, preconizat de neoclasici, si sa treaca la actiune, urmand sa intervina si sa actioneze in economie atunci cand initiativa individuala este slaba. Chiar si dupa aceasta noua orientare, modul de interntie a statului difera de la o tara la alta, depinzand de natura tezelor promovate, cat si de insesi rationamentele de piata.
Evolutia economica a lumii contemporane a evidentiat faptul ca interntia statului in economie este necesara, insa in mod diferentiat si numai prin actiuni menite a solutiona o serie de probleme cu implicatii deosebit de complexe pentru dezvoltarea social-economica a societatii in ansamblul sau. Unele dintre aceste interntii imbraca caracter social, luand aspectul unor masuri de protectie a omului sau a naturii, altele il implica direct ca institor in economie, atunci cand initiativa particulara este slaba sau eforturile individuale nu sunt suficient de puternice pentru a depasi anumite situatii din economie, iar altele materializeaza chiul rol al statului de supraghetor al dezvoltarii.In ceea ce ne priste, vom analiza doar, in mod succint, motivatia interntiei statului in economie si ne vom opri mai mult asupra metodelor de interntie si, indeosebi, asupra consecintelor acestora asupra modului de functionare a mecanismului de piata.
Motivatia interntiei statului in economie si a implicarii sale in mecanismul pietei
Intr-o societate libera, fiecarui individ ii este permis sa-si orienteze activitatea in functie de capacitatile sale, activitatea economica fiind plasata, asa cum se sublinia la inceputul acestui modul, sub semnul libertatii de actiune. Acesta fiind contextul, trebuie insa tinut seama si de faptul ca mecanismul pietei, avand la baza jocul liber al fortelor ofertei si cererii, face ca piata sa ignore intreaga cerere daca aceasta nu este solvabila, in general, toate persoanele care nu pot oferi nici o componenta care ar putea face obiectul cererii, orice individ cu o productivitate nula sau foarte slaba fiind exclus din circuitul de piata. Piata devine astfel oarba si insensibila la o serie de handicapati sau esuati ce nu sunt sau nu pot deni productivi. in astfel de conditii, statul trebuie sa-si asume responsabilitatea rezolvarii diferitelor probleme ce apar si prin interntii economice directe sau masuri sociale sa puna la adapost asemenea categorii de renegati ai mecanismului de piata .
Un alt element formator al motivatiei interntiei statului in economie si implicit in cadrul mecanismului de piata se refera la faptul ca piata nu este interesata decat de circuitul bunurilor rare, respectiv acele bunuri care au valoare economica si sunt cautate de consumatori. Bunurile libere ca aerul, apa etc, ^eavand valoare economica sunt ignorate si, in anumite situatii chiar puternic afectate, fie ca urmare a ignorantei si desconsiderarii mediului inconjurator, fie datorita utilizarii lor in mod nerational, tocmai datorita lipsei valorii lor economice. Aparitia insa a unor produse si tehnologii poluante sau mari consumatoare de asemenea bunuri fara valoare, cum ar fi aerul si apa, genereaza asa-zisul fenomen de "externitate" prin care se au in dere efectele exercitate de dirse procese de productie si de consum asupra bunurilor neglijate prin sistemul de pret. De pilda, la silirea costurilor de productie a unor produse nu se ia in considerare diminuarea sau uzura mediului inconjurator prin poluarea sa, datorata dersarii unor deseuri toxice sau folosirii abuzi a diferitelor substante stimulatoare si de protejare a procesului de realizare a unor produse, cum ar fi ingrasamintele chimice si pesticidele in agricultura. Mecanismul pietei, neglijand astfel de efecte legate de sistemul de productie, revine in sarcina statului, pe de o parte, de a interni cu institii pentru protectia mediului ecologic, iar, pe de alta parte, de a obliga la asemenea eforturi institionale agentii economici implicati direct si a le supraghea, printr-un sistem de reglementari, atat realizarea institiilor respecti, cat si excluderea sau diminuarea efectelor noci ale diferitelor procese de productie asupra mediului inconjurator.In sfarsit, sunt situatii in care desfasurarea normala a activitatii de realizare a unor bunuri si servicii, prin natura lor, implica sprijin din afara, fie din partea statului, fie din partea unor organisme sociale. in domeniul producerii bunurilor materiale, cel mai semnificativ exemplu il constituie cazul agriculturii, care, in anumite imprejurari, trebuie sustinuta prin subntii banesti, iar in alte cazuri prin fixarea unor preturi in afara pietei si sustinerea acestora printr-o interntie autoritara. in sectorul serviciilor cazurile sunt multiple, insa mai evidente sunt cele privind sanatatea publica, invatamantul si serviciile locati. Si in aceste domenii este recomandabila interntia statului, care, prin masuri adecvate, trebuie sa asigure buna desfasurare a activitatilor economice si sociale implicate.
Posibilitati si metode de implicare a statului in mecanismul de piata
Complexitatea fenomenelor economice care presupun interntia statului face ca modalitatile sale de implicare si metodele utilizate sa fie extrem de dirse, atat sub aspectul tipologiei interntiei respecti, cat si sub cel al nilului de autoritate.
Tinand seama de eterogenitatea cailor si metodelor de implicare, s-a procedat la o structurare a acestora in trei mari categorii: metode de interntie in materie de pret, implicarea directa prin organizarea unor activitati economice si controlul concurentei. Toate aceste fenomene prezinta o importanta deosebita pentru evolutia economico-sociala a unei societati, iar pentru activitatea comerciala si de protectie a consumatorilor se constituie in adevarate coordonate ale dezvoltarii, privind deopotriva activitatea de aprovizionare a pietei si de comercializare a produselor, cat si masurile care trebuie intreprinse in domeniul satisfacerii si protectiei consumatorilor, al organizarii si reprezentarii acestora.
Metode de interntie a statului in materie de pret
Una din metodele utilizate cu frecnta ridicata o constituie fiscalitatea, cu sistemul sau de impozite directe. Dupa cum a fost subliniat anterior, in cadrul modelului teoretic al concurentei, atat preturile produselor, cat si preturile factorilor de productie sunt fixate in cadrul pietei, la punctul de intersectie a curbelor cererii si ofertei. Preturile astfel silite au un rol esential in informarea si reglarea activitatii de ansamblu a agentilor economici, producatori si consumatori. Trebuie mentionat ca in toate tarile capitaliste dezvoltate, cu toate ca au un mecanism de piata foarte liber, un pret nu este niciodata un simplu rezultat al cererii si ofertei. Toate aceste tari folosesc un sistem de impozite indirecte, care fac ca foarte multe dintre preturile produselor din cadrul circuitului economic sa difere de cel ce ar rezulta direct din jocul liber al fortelor cererii si ofertei. Asa, de exemplu, in Franta, pretul benzinei este constituit in proportie de 70% prin impozite. Se poate spune, in acest sens, ca preturile nu sunt preturi de piata, ci preturi partial administrati. Impozitele indirecte sunt apreciate ca mijloc important, la dispozitia statului, pentru a actiona asupra cererii de marfuri.
O alta metoda o reprezinta taxarea unor preturi. Este vorba de fixarea unor preturi de catre stat sub forma unor tarife sau liste de preturi, cum ar fi, de plida, tarifele postale, pretul taxiurilor, tarifele prestatiilor medicale etc. Metoda taxarii unor preturi este folosita cand statul vrea sa impuna o logica diferita de cea care ar rezulta din mecanismul de piata. Scopul urmarit prin aplicarea acestei metode poate fi format din urmarirea mai multor obiecti: reducerea marjelor de beneficii cand acestea devin prea mari pentru intreprinderi - cazul pietelor oligopoliste, unde, datorita diferitelor intelegeri, se poate ajunge la preturi impuse cumparatorilor; asigurarea unui anumit nil pentru niturile unor anumite categorii de producatori; mentinerea unui pret scazut pentru o serie de produse de prima necesitate, cum ar fi, de exemplu^ .painea sau laptele. Taxarea poate aparea astfel ca un sistem de supraghere a pretului si un mijloc de lupta impotriva inflatiei. Metoda respectiva contine, prin conceptia sa, riscul introducerii unor distorsiuni intre preturile taxate si costurile reale ale productiei, fapt ce are ca efect dereglarea mecanismului de piata cu toate consecintele ce apar in cadrul evolutiei economice.
Tinand seama de faptul ca o serie de domenii economice, prin natura activitatii desfasurate, resimt, in anumite perioade de timp, necesitatea sustinerii din afara sectoarelor respecti,statul poate apela si la metoda sustinerii unor preturi. Diferit metodei anterioare, de data aceasta se are in dere asigurarea posibilitatilor firmelor producatoare de a-si retine o marja de manopera si bineinteles de profit, chiar si in conditiile in care s-ar putea confrunta cu caderi de preturi in cadrul pietei. intr-o asemenea situatie se afla, in frecnte cazuri, sectorul agricol, a carui activitate prezinta o serie de caracteristici specifice, ceea ce face ca jocul normal al ofertei si al cererii sa antreneze considerabil fluctuatii de pret. in acest caz, statul este nevoit sa recurga la sistemul de sustinere a preturilor produselor oferite de sectorul respectiv si la organizarea pietelor agricole. Folosirea metodei respecti are o larga raspandire, iar organizarea pietei produselor agricole a luat proportii continentale, in Europa formand, de exemplu, obiectul realizarii unei politici agricole globale la nilul Comunitatii Economice Europene. Folosirea metodei de sustinere a preturilor, in cazul produselor agricole, trebuie incorporata intr-adevar intr-o anumita politica promovata de stat in domeniul respectiv, deoarece are consecinte multiple asupra sectorului respectiv, asupra nilului de trai al populatiei, asupra finantelor statului si, bineinteles, asupra mecanismului de piata. Atat complexitatea fenomenului, cat si implicatiile acestuia rezida din faptul ca fluctuatiile productiei agricole genereaza sinuozitati accentuate ale preturilor produselor realizate, in timp ce cererea pentru asemenea produse este foarte inelastica in raport cu pretul. Mai mult, trebuie subliniat faptul ca, in mod paradoxal, recoltele bune antreneaza o diminuare substantiala a niturilor agricultorilor, in timp ce recoltele slabe au efect inrs.
Dezvoltarea economica din cea de-a doua jumatate a secolului nostru s-a

concretizat prin cresteri neintrerupte ale preturilor , in pofida echilibrului preconizat de unii specialisti, generand astfel o situatie inflationista perpetua. Inflatia, dupa cum se stie, reprezinta un dezechilibru economic, caracterizat printr-o urcare generala, durabila, cumulativa, mai mult sau mai putin puternica, a preturilor. Una din cauzele acestei inflatii este reprezentata, fara echivoc, de fenomenul concentrarii, care da putere de piata intreprinderilor oligopoliste. in fata unei asemenea situatii, marea majoritate a statelor a trecut la o incercare de ingradire a inflatiei respecti prin controlul preturilor sau a unei asa-zise incadrari a preturilor. Potrivit acestei metode, statul obliga firmele care actioneaza in cadrul pietei sa faca cunoscute modificarile de pret avute in dere, trecandu-se astfel la o "libertate supragheata" a preturilor respecti, in virtutea acestei metode, statul, prin unitatile sale de specialitate, poate proceda si la incheierea unei serii de contracte cu unele firme sau asociatii reprezentati ale acestora (contracte de programe, de silitate etc), schimband astfel "libertatea controlata" cu o serie de negocieri pe dirse probleme (ajutoare, subntii, cresterea controlului fiscal etc).
O problema aparte o implica aplicarea acestei metode la nil interstatal, controlul preturilor denind mai dificil, deoarece fiecare stat este suran doar pe teritoriul sau. Necesitatea stringenta a diminuarii fenomenului inflationist a condus la o serie de intelegeri interstatale, materializate in dirse "acorduri pe produse" si chiar intelegeri generale cu privire la principiile in functie de care trebuie sa fie negociate acordurile de control al pietelor pentru principalele produse de baza. Ca exemple, in acest sens, pot fi citate19: Carta de la Havana din 1948, masurile preconizate de catre UNCTAD sau acordurile realizate de catre tarile din Grupul celor 77.
O metoda mai dura si, drept urmare, mai rar folosita o constituie blocajul preturilor. Procedeul are si un important impact psihologic, statul asumandu-si, in mod constient, riscul unui derapaj de pret. De mentionat ca un asemenea procedeu, pentru a putea fi eficient si a servi scopului urmarit, nu poate fi folosit decat pe perioade mici de timp si trebuie pus sub controlul unui 2parat numeros de supraghere, care sa poata urmari modul in care se respecta blocajul respectiv. Metoda respectiva, ca de altfel toate procedeele brutale de interntie in cadrul mecanismului de piata, risca sa genereze, alaturi de derapaje si distorsiuni in cadrul sistemului de preturi, un circuit imprevizibil al produselor in cadrul asa-ziselor piete paralele. Drept urmare, ea nu este recomandabila decat in cazuri extreme care apar in economie si pe perioade foarte scurte.
Tinand seama de implicatiile deosebite pe care o asemenea metoda le poate aa asupra mecanismului de piata, ea trebuie bine gandita, atat sub aspectul cerintelor protectiei sociale, al carui instrument se vrea a fi, cat si sub aspectul consecintelor pe care le poate aa asupra circuitului economic in cadrul pietei.
Prin intermediul graficului prezentat pot fi puse in evidenta consecintele silirii de catre stat a unui pret maxim (pm) pentru vanzarea unui produs. La inceput trebuie remarcate doua aspecte:
a) in conditiile in care pretul maxim silit de catre stat este mai ridicat decat pretul de echilibru (Pm> Pe)> interntia statului nu are nici un efect asupra pietei, realizarea echilibrului nefiind ingradita prin masuri de reglementare, iar respectivul echilibru urmeaza a se realiza, in mod normal, la pretul pietei;
b) cand insa pretul maxim silit de catre stat este inferior celui care ar fi practicat normal in cadrul pietei (pM < pE) se asigura intr-adevar o protectie efectiva a consumatorilor prin pret, nu insa si caile de procurare a bunurilor respecti. Acest al doilea caz, sub dublul sau aspect - protectie prin pret si lipsa asigurarii procurarii produsului - trebuie analizat mai pe larg, deoarece este generator de penurie si dereglari in activitatea de comercializare a produselor. Asa dupa cum se poate observa, prin intermediul graficului prezentat, la nilul pretului (pm < pE) cantitatea de oferta (q0) este inferioara celei corespunzatoare pretului de echilibru al piatei (qg), atunci cand cantitatea ceruta (qc) este superioara. Tinand deci seama de reactiile agentilor economici, transcrise prin curbele ofertei si cererii, scaderea pretului si blocarea acestuia se traduce, in fapt, printr-o crestere a cererii si o diminuare a ofertei. Amploarea intensitatii efecti a fenomenului este redata, pe grafic, de evolutia celor doua curbe (O si C). Urmarind evolutia acestor doua curbe se observa ca in toate cazurile apare o cerere, excedentara (qD-qO), de amploare crescatoare, cerere care nu poate f


i resilita prin liberalizarea pretului si cresterea astfel a ofertei, intrucat preturile respecti sunt blocate de stat la nilul pM prin dirse reglementari.Intr-o asemenea situatie, lipsind mecanismul pietei, indepartat prin reglementarile de blocare a preturilor, ajustarea cantitatilor de produse oferite (q0) cu cantitatile cerute (qc) urmeaza a se realiza foarte anevoios si cu multiple consecinte negati asupra procesului de comercializare. Experienta acumulata in timp si in dirse zone ale lumii a conturat patru principale "solutii":
a Prima dintre aceste "solutii" o constituie cea a firelor de asteptare sau a cozilor, solutie potrivit careia consumatorul poate beneficia de principiul: "primul sosit, primul servit". Acest principiu specific perioadelor de penurie generata de razboi, cataclisme naturale, precum si de o ificare si o centralizare excesi, are efecte negati atat asupra consumatorilor, care se confrunta cu necesitatile unei mari risipe de timp, incertitudini si cazuri fortuite Implicatiile mecanismului de piata asupra activitatii comerciale 81In aprovizionare, cat si asupra functionarii normale a firmelor producatoare, a caror activitate poate fi dereglata dramatic prin lipsa pieselor de schimb sau a materiilor prime.
a Alta "solutie" o constituie cea a relatiilor personale, bazate pe preferintele vanzatorilor. in acest caz, furnizorii isi permit sa decida ei, in mod unilateral, pe cine sa aprovizioneze si pe cine nu, iar personalul din comert sa abuzeze de preferinte si favoritisme. Apar astfel riile piete paralele de influenta sau schimburi de favoruri, in cadrul carora pretul oficial este respectat, dar, in realitate, creste puternic prin contraprestatiile pretinse de catre vanzatori, care nu livreaza sau nu vand produsele decat celui care este dispus si ii poate procura altceva.
a A treia "solutie" o reprezinta introducerea tichetelor de rationalizare, prin care nu se face altceva decat sa se substituie preferintelor vanzatorilor preferintele statului sau ale organelor sale centrale de specialitate, statul fiind, de aceasta data, cel care decide modalitatile de atribuire a fondurilor de produse catre consumatori. Pentru consumatori, o asemenea solutie inseamna ca nu este suficient a aa bani spre a plati pentru procurarea anumitor produse, ci mai sunt necesare, alaturi de sumele respecti, si tichetele eliberate de autoritatile de stat. Ca principiu, solutia respectiva are in dere ca prin tichetele respecti, cantitatea care urmeaza a fi distribuita sa fie egala cu productia disponibila, repartitia facandu-se dupa dirse criterii (varsta, sex, profesie etc), produsele de prima necesitate fiind toate rationalizate.
a Cea de a patra "solutie" o constituie insasi "piata neagra" sau "paralela", care apare ca urmare a fixarii autoritare a preturilor si blocarea acestora la un anumit nil, cu sau fara rationalizare. in cadrul unei asemenea piete bunurile sunt vandute in mod ilegal, la preturi cu mult superioare atat pretului maxim, impus prin dirse reglementari, cat si entualului pret de echilibru al unei piete reale, libere. O asemenea piata apare atunci cand un cumparator sau grupuri de asemenea cumparatori sunt dispusi sa plateasca mai scump, respectiv peste limitele impuse prin reglementarile in vigoare, pentru a-si procura produsele necesare.
Atat demonstratia grafica, cat si analiza consecintelor implicate de utilizarea metodei de blocare a preturilor de catre stat scot in evidenta consecintele dramatice pe care aceasta le genereaza in cadrul pietei, artismentul asupra inoportunitatii sale intr-o economie de piata.
Fixarea preturilor produselor realizate de catre intreprinderile statului
Statul, in calitatea sa de coordonator al dezvoltarii economico-sociale a societatii, in unele situatii este obligat sa gestioneze direct o serie de activitati sociale sau chiar economice, desfasurate in cadrul unor intreprinderi sau institutii ale administratiei publice. in aceasta calitate, statul trebuie sa fixeze o serie de preturi numite, in limbajul de specialitate, "preturi publice". Problema in discutie are in dere doua domenii importante: fixarea preturilor si tarifelor privind unele bunuri si servicii din activitati nemarfare, a caror organizare cade in sarcina statului; fixarea preturilor si tarifelor bunurilor si serviciilor rezultate din activitati marfare, organizate in cadrul unor intreprinderi publice supuse concurentei.
Fixarea preturilor si tarifelor, in ambele cazuri, pentru cea mai mare parte din bunurile si serviciile rezultate din activitati organizate de catre stat are la baza, in principiu, o logica de piata, apelandu-se la pretul de echilibru generat de jocul cererii si ofertei. O problema aparte o ridica insa cazul preturilor si al tarifelor produselor realizate de intreprinderi sau servicii publice, care isi desfasoara activitatea in conditii de monopol. in legatura cu acestea, este necesar a fi subliniat faptul ca in cazul fixarii unui pret public pentru asemenea produse, nu este posibil a se apela la logica de piata din doua moti: intreprinderea sau serviciul public in situatia de monopol fixeaza in mod unilateral pretul la produsele sale, urmand a tine seama doar de entualele substitutii intre bunurile sau serviciile respecti si alte produse realizate in dirse ramuri ale economiei (de ex. serviciile de transport ale statului, cu autoturisme proprietate personala, serviciile locati, cu cele ce se ocupa cu construirea locuintelor personale etc); activitatea intreprinderilor si serviciilor publice trebuie, cel putin teoretic, sa substituie operatiunea de maximizare a profitului intereselor generale ale populatiei si asigurarii bunastarii publice. In acelasi timp, fixarea unor preturi publice la produsele realizate de unitatile statului poate fi folosita si ca un mijloc de orientare a consumului populatiei in directia dorita de stat. De pilda, posibilitatea proiectarii unor preturi scazute la transportul in comun, in scopul atragerii consumatorilor spre acest mijloc de transport si renuntarea la mijloacele auto personale, obiectivul constituindu-l reducerea gradului de poluare atmosferica, scaderea numarului de accidente, diminuarea consumului de benzina si a costului de intretinere a soselelor etc .
Tinand seama de situatia speciala in cate actioneaza unitatile statului, cat si de obiectile urmarite de catre acestea prin organizarea diferitelor activitati publice marfare sau nemarfare, preturile si tarifele trebuie sa reflecte ceea ce se numeste "optimul social". Acest optim social variaza in functie de politicile promovate de stat in domeniul binelui public, obiectile urmarite in anumite perioade si, bineinteles, in functie de capacitatea institionala a statului respectiv. Ca metode economice de silire a optimului social pot fi folosite doua procedee:
a) principiul comercializarii la cost marginal, care asigura satisfacerea cererii consumatorilor la nilul pretului de echilibru din cadrul pietei concurentiale perfecte, pret considerat inferior oricarui pret de monopol sau oligopol, intrucat corespunde cerintelor legii cererii si ofertei din cadrul pietei ideale, care, dupa cum se stie, nu are in dere nici un fel de influenta externa rezultata din intelegeri, sectiunelari etc;
b) principiul echilibrului bugetar al unitatilor realizatoare, principiu care priste indeosebi activitatea interna a institutiilor statului si modul lor de organizare. in acest sens, respectilor unitati trebuie sa li se acorde o mai mare autonomie financiara spre a le determina, pe de o parte, sa nu mai apeleze la subntiile statului, iar, pe de alta parte, sa permita o diminuare a sistemului contractarilor de datorii, care deregleaza, in cele mai frecnte cazuri, macanismul financiar al statului.
Controlul concurentei
Dupa cum s-a putut intelege din analiza diferitelor tipuri de piata, elementul care leaga modelul teoretic al pietei cu diferite piete reale il constituie concurenta. Acest fenomen are in dere situatia economica rezultata din interactiunea intreprinderilor rivale, pe o piata data, in cumpararea si vanzarea unor marfuri identice sau substituibile, care raspund acelorasi nevoi .
Implicand agentii economici si interferentele lor - cumparari si vanzari de produse, substitutii de bunuri si servicii, pretul si relatiile de pret - fenomenul respectiv trebuie avut in dere sub toate aspectele sale, el avand un rol deosebit in evolutia de ansamblu a economiei de piata.
Din cercetarea axiomelor modelului teoretic al concurentei pure si perfecte reiese ca in conditiile asigurarii necesare manifestarii legii cererii si ofertei, concurenta exercita o presiune permanenta, prin intermediul preturilor, asupra gestiunii costurilor de productie si comprimarii preturilor. in acelasi timp, ea contribuie la largirea pietei, deoarece cantitatea ceruta de consumatori este cu atat mai mare, cu cat pretul este mai scazut Concurenta reprezinta, in acelasi timp, o libertate a preturilor, ceea ce permite consumatorilor de a repera furnizorii cei mai avantajosi, iar producatorilor sa caute o crestere a clientelei, printr-o comprimare continua a preturilor. Orice blocaj al preturilor, introdus in economie, provoaca multiple si puternice dezechilibre. Concomitent, trebuie avut in dere si faptul ca libertatea pretului nu este o libertate a cresterilor abuzi, cel mai bun mijloc de contracarare a unor abuzuri de acest gen fiind, in mod precis, tot concurenta .
Concurenta nu este insa spontana, iar pentru asigurarea respectarii mecanismului concurential fiecare tara isi pune la punct propriile reglementari, care sanctioneaza strict infractiunile economice cautand, in acelasi timp, a domina influenta anumitor intelegeri si concentrari monopoliste sau oligopoliste care impiedica functionarea normala a mecanismului de piata. Intre principalele infractiuni economice sanctionate de reglementarile proconcurentiale se inscriu multiple aspecte; vom reda, in continuare, doar cateva dintre acestea, considerandu-le semnificati pentru interntia statului sub aspectul controlului si asigurarii unei concurente loiale.
a Refuzul de a vinde un produs catre un cumparator in conditiile in care este disponibil. In acest context, este interzis unui vanzator sa-si aleaga clientii si sa refuze unora dintre acestia anumite baremuri de pret, sau esantioane de produs care sunt distribuite in mod obisnuit si care impiedica informarea respectivilor clienti cu privire la posibilitatile reale de cumparare.
a intelegerile internite intre anumiti vanzatori, pentru a impiedica jocul concurentei si libertatea preturilor.
a Impunerea unor anumite niluri de pret distribuitorilor, precum si oricare altfel de presiuni asupra revanzatorilor (personal comercial) cu privire la preturile de vanzare practicate de catre acestia in relatiile cu publicul cumparator.
a Practicarea unor preturi de atragere, practica ce consta in ademenirea clientelei pe diferite cai - afisarea unor preturi mici ce revin marfurilor deficitare, publicitate pentru o serie de marfuri ce nu se gasesc etc. - care, odata intrata in unitatea comerciala, sa fie influentata pentru a cumpara alte produse.
a inselarea consumatorilor asupra preturilor sau a calitatii marfurilor, printr-o publicitate dubioasa sau printr-o etichetare necorespunzatoare. De pilda, pentru toate produsele alimentare, etichetarea trebuie sa asigure precizarea pretului unitar, compozitia, aditivii si tara de pronienta.
a Vinderea in pierdere, cu exceptia unor conditii speciale, ca inchiderea unui magazin, lichidarea unor stocuri greu vandabile, faliment etc. in legatura cu aceasta forma de infractiune, sanctionata prin reglementarile proconcurentiale, trebuie precizat faptul ca ea nu lezeaza consumatorul, dar deformeaza, prin viclesug, concurenta, deoarece rapeste intreaga semnificatie a preturilor de vanzare. in acelasi timp, sistemul respectiv ascunde intentii daunatoare, deoarece nu se poate concepe o supravietuire economica prin pierderi de valori.
Desi, prin natura sa, concurenta trebuie sa fie libera si loiala, ea reprezinta o lupta continua care sanctioneaza prompt erorile combatantilor. Avand ca mobil, in multe cazuri, deposedarea participantilor de pozitiile dominante pe care le detin, politicile concurentiale degenereaza in excese care tulbura sau deregleaza buna functionare a mecanismului de piata. De aceea, sunt interzise prin dirse reglementari juridice, alaturi de infractiunile prezentate mai sus, toate actiunile si intentiile care risca a impiedica, restrange sau denatura jocul concurentei, in special prin crearea unor obstacole in scaderea preturilor de vanzare, favorizand cresterea sau scaderea artificiala a pretului sau impiedicarea progresului tehnic. Cu toate masurile luate impotriva practicilor anticon-curentiale, apar totusi o serie de fenomene care se constituie in riile obstacole ce franeaza concurenta. Asemenea obstacole in calea liberei concurente provin din doua importante surse: eludarea conditiilor presupuse de piata model si recurgerea la o serie de factori anticoncurentiali. Eludarea exigentelor si ingradirea conditiilor pe care le presupune piata model, bazata pe concurenta pura si perfecta, isi gaseste materializarea in urmatoarele aspecte:
a) existenta unor puternice dificultati cu privire la patrunderea pe o anumita piata, create de firmele existente deja in cadrul diferitelor branse cu o puternica intensitate specific capitalista, care consta in a-si exploata la maximum diferitele avantaje de care dispun in cadrul pietei ramurii respecti. De pilda, patrunderea unor noi firme in cadrul pietei produselor electronice sau pe piata automobilelor impune eforturi de mari proportii, greu de asigurat de o firma nou creata. Un asemenea obstacol are drept consecinta inlocuirea unei piete concurentiale cu piete oligopoliste, caracterizate prin intelegeri si sectiunelari care limiteaza substantial concurenta;
b) bunurile, serviciile si factorii de productie - munca si capitalul -nu ating gradul de mobilitate presupus de piata model. Circulatia unor produse, care teoretic trebuie asigurata prin jocul fortelor ofertei si cererii, este supusa unor reglementari, iar existenta unor brete protejeaza un timp intreprinderile care le exploateaza. Forta de munca si capitalul sunt supuse unor legi salariale si, respectiv, unor legi si reglementari financiare. Si, in sfarsit, normele si baremurile vamale existente la nil national se opun concurentei internationale si liberei circulatii a capitalului;
c) pietele, in cea mai mare parte, nu sunt transparente, ceea ce genereaza o slaba informare a consumatorilor si obligarea, indirecta, a acestora sa accepte un pret mai ridicat decat cel care rezulta din jocul cererii si ofertei. In aceste conditii, ofertantii (producatori si comercianti) isi pot permite sa segmenteze piata, incercand sa propuna preturi si marci diferite, in functie de clientela si de gradul de informare al acesteia.
a Recurgerea la o serie de practici anticoncurentiale isi are originea in puterea de piata la care au ajuns o serie de firme sau intreprinderi. Uzand de o asemenea putere economica, ele pot actiona atat pentru impiedicarea unor intreprinzatori de a intra pe o anumita piata, cat si pentru evitarea unor scaderi ale pretului de piata, dezavantajand astfel masa larga a consumatorilor. Este vorba de intelegeri, sectiunelari, cotari de piata, premii si alte actiuni similare de tipul celor semnalate cu ocazia analizei caracteristicilor pietelor de monopol si, indeosebi, a celor oligopolistice, toate avand efecte negati asupra concurentei, actionand atat in detrimentul intreprinderilor concurente, cat si in defavoarea consumatorilor ale caror interese sunt lezate, lipsindu-i de accesul la preturile de piata, in ceea ce priste produsele de care au nevoie.
Tinand seama de continutul acestor practici daunatoare pietei concurentiale si, indeosebi, de efectele deosebit de noci pentru evolutia normala a economiei de piata, precum si de puterea economica la care pot ajunge firmele monopoliste, care pot impieta chiar asupra puterii publice, majoritatea tarilor au trecut la elaborarea unor reglementari antitrust, menite a ingradi respectiva putere economica a monopolurilor si oligopolurilor. Exista astfel, in momentul de fata, o legislatie antitrust in toate tarile capitaliste . in aceasta privinta, de pilda SUA, prin legile din 1890 si 1914, reprezinta un fel de pionierat fata de sistemul francez de control al concurentei, care dateaza din 1945, imbunatatit in anul 1986 printr-o lege speciala. O asemenea legislatie exista si la nilul Comunitatii Economice Europene, care, prin tratatul de la Roma, interzice orice practica ce ar aa ca efect impiedicarea, restrangerea sau deformarea concurentei.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact