StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Politici privind aprovizionarea cu marfuri in
Trimite articolul prin email Gestiunea aprovizionarii cu marfuri : Politici privind aprovizionarea cu marfuri in Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Gestiunea aprovizionarii cu marfuri



infaptuirea politicii de aprozionare are loc printr-un complex de decizii ale conducerii cu prire la aprozionare si derularea procesului de aprozionare. Ele se refera la delimitarea functiei de aprozionare in organigrama intreprinderii, determinarea necesarului de aprozionare de catre intreprinderi, incheierea contractelor cu furnizorii, lansarea comenzilor catre furnizori si executarea acestora, transportul marfurilor, receptia lor la beneficiar si operatiunile tehnico - economice de constituire a stocurilor de marfuri in depozitele sau magazinele beneficiarilor. Organizarea si derularea acestor procese economice si tehnice de catre diversele structuri functionale ale firmelor comerciale formeaza gestiunea aprozionarii.


Gestiunea si tipurile de agenti economici
Aceste procese economice si tehnice au un fond general as



emanator, pentru toti agentii economici care cumpara marfuri, dar si unele particularitati, in functie de scopul pentru care se fac aceste cumparari. Pornind de la respectivele particularitati, care in practica privesc obiectivele aprozionarii in actitatea economica a fiecarei firme, se disting trei categorii de agenti economici : intreprinderi producatoare de bunuri si sercii, care se aprozioneaza pentru nevoile productiei si cele ale administratiei intreprinderii; intreprinderi comerciale cu ridicata si cu amanuntul, care cumpara in scopul revanzarii; statul (administratiile publice), care cumpara pentru consumul public, adica aprozionarea institutiilor de invatamant, de cultura, a armatei, spitalelor, primariilor etc.
» Aprozionarea agentilor economici producatori se face intr-un sistem de relatii specifice, impuse de piata bunurilor pentru consumul intermediar (numar mai restrans de participanti, cerere derivata din cererea finala, fluctuanta ca urmare a progresului tehnic, cu o anumita concentrare geografica etc).
Motivatiile cumpararii sunt foarte diferite, fiind legate de productia curenta a bunurilor, modernizarea acesteia prin noi echipamante si noi materii prime, obtinerea unui nou raport pret - calitate etc, oportunitati pe care le silesc serciile de creatie tehnica si de desfasurare a productiei. Ideile de cumparare sunt sugerate si de furnizori, prin saloane si expozitii de echipamente, publicitate, reprezentanti care ziteaza pe beneficiari si ofera produsele etc.
In managementul productiei, o idee noua prind necesitatea modernizarii productiei si domeniile de interventie (dezvoltata initial de societatea General Electric) o reprezinta analiza valorii. Ea este o tehnica de reducere a costurilor de productie, bazata pe examinarea in detaliu a tuturor componentelor succeptibile de a fi modificate, standardizate sau fabricate .
Pe baza specificatiilor prind programul de productie (profilul si schimbarile acestuia), serciul de aprozionare al beneficiarului se informeaza direct sau prin intermediul Camerelor de comert si industrie teritoriale, asupra furnizorilor si ii contacteaza, solicitandu-le sa prezinte oferte pentru produsele pe care vor sa le cumpere. in cazul organizarii de catre furnizori a unor saloane sau expozitii cu vanzare, acestea den direct centre de incheiere a tranzactiilor comerciale.
Alegerea furnizorilor se face dupa criteriile deja cunoscute, urmarindu-se consolidarea relatiilor existente cu anumiti furnizori, atragerea altora pentru ameliorarea tehnologiilor, precum si silirea unor potentiali furnizori pentru reinnoirea produselor.
Prin contactarea furnizorilor si acceptarea ofertei lor se lanseaza de catre beneficiar comenzi de cumparare, incheindu-se cu furnizorii contracte, cu care ocazie se negociaza conditiile de pret si de livrare a produselor.
Pentru aprozionarea cu materii prime industriale si agricole, definite ca produse fungibile, de sortiment omogen si a caror calitate este desemnata prin raportare la un produs consacrat calitativ de piata (bumbac egiptean, lana australiana, cafea braziliana etc), aprozionarea are loc prin intermediul burselor de marfuri, tranzactiile fiind mult simplificate, ele efectuandu-se la pretul pietei, format in urma cererii si ofertei din ziua de actitate a bursei.
» Aprozionarea cu produse in scopul revanzarii se face de catre intreprinderi comerciale cu ridicata, care cumpara produse de la furnizorii industriali sau agricoli si le revand beneficiarilor pentru satisfacerea unor nevoi de productie sau de consum. Astfel, intreprinderile comerciale cu ridicata aprozioneaza pentru nevoi de productie fabricile, cu echipament accesoriu (utilaj usor, piese de schimb), cu furnituri de exploatare si intretinere (lubrifianti, vopsele), cu cereale, animale si produse animale si, pentru nevoi de consum indidual, intreprinderile comerciale cu amanuntul.
Piata acestor produse este foarte larga, putand participa la aceste tranzactii de vanzare zeci de mii de societati comerciale pentru vanzarea cu ridicata sau cu amanuntul a marfurilor (ca, de exemplu, in circulatia bunurilor de consum indidual). in ceea ce priveste numarul de participanti la actele de schimb, se poate include in aceasta piata intreaga populatie a tarii, in calitate de cumparatori de bunuri, sau milioane de gospodarii indiduale, ca vanzatori de produse agricole.
Deciziile de aprozionare in scopul revanzarii se iau de catre agentii economici din acest domeniu in functie de asortimentul pe care il comercializeaza, putandu-se adopta 4 metode: a) asortiment exclusiv al unei fabrici furnizoare; b) asortiment profund, insa omogen, apartinand mai multor furnizori; c) asortiment larg, pentru satisfacerea complexa a nevoilor utilizatorilor (consumatorilor); d) asortiment variat, fara legaturi intre produse, in functie de aceste metode apare un grad mai mare sau mai mic de specializare a intreprinderilor comerciale din acest domeniu.
Functia de aprozionare in intreprinderile mari rene unui serciu specializat, serciu care, la randul sau, cuprinde microcolective de specialisti (birouri) formate din merceologi specializati pe grupe de marfuri.
Pentru lanturile de magazine - forme organizatorice prezente in tarile dezvoltate - se constituie o centrala de cumparare, care realizeaza o politica unitara de aprozionare pentru intregul grup asociat, iar la nivelul magazinului decizia de cumparare rene in exclusitate patronului sau managerului magazinului.In derularea procesului de aprozionare un loc determinant il are silirea necesarului de aprozionare, care este circumscris rolului pe care aprozionarea il are in politica intreprinderii, fie acela de "acoperire" cu marfuri a desfacerilor si mentinere a volumului si structurii stocurilor la nivel normat, fie de generare, prin intermediul actitatii de aprozionare, a procesului de crestere a actitatii economice.
In primul caz, nivelul aprozionarii rezulta din echilibrul balantei circulatiei marfurilor, ca expresie a corelatiei dintre oferta si cerere in actitatea intreprinderilor.
stoc initial + aprozionare = desfaceri + stoc final
S, + I= D + S2,
de unde:I = D + (S2-Si)In cel de al doilea caz, aprozionarea se inscrie in strategia intreprinderii pe termen scurt, mediu sau lung, de crestere a vanzarilor si a cotei de piata.
Structurarea aprozionarii se face prin cercetarea continua a cererii utilizatorilor sau consumatorilor si a prognozei prind evolutia acesteia, precum si a ofertei furnizorilor prezentata la saloane cu vanzare, expozitii, targuri, prin publicitate sau prin reprezentanti ai firmelor producatoare sau prin serciile Camerelor de comert si industrie teritoriale.
Optiunea conducerii pentru o anumita structura a aprozionarii se concretizeaza in contractele economice cu furnizorii si in comenzile care preced incheierea contractelor sau care se intocmesc in procesul de derulare curenta a aprozionarii.
» Aprozionarea pe piata a unitatilor statului cuprinde cumpararile de bunuri si sercii pe care le fac organismele publice, nationale sau locale, pentru satisfacerea nevoilor de interes general (in Franta, de exemplu, circa 23% din P.I.B. are drept client statul).
Acestea se refera la bunuri pentru administratiile publice, centrale si locale, bunuri pentru institutiile de invatamant, pentru dotarea unitatilor sanitare, pentru inzestrarea armatei etc.
Din punctul de vedere al ofertantilor, piata acestor produse nu se deosebeste de celelalte piete decat cu unele exceptii, pentru anumite categorii de consumatori (de exemplu, cumpararile de armament pentru armata). Avand ca sursa de achizitii finantarea de la bugetul statului sau din fonduri locale, cumpararile sunt mai riguros reglementate. Statul incearca, cu ocazia cumpararilor, sa minimizeze costurile de achizitii, deschizand licitatii, la care sunt solicitati sa participe mai multi ofertanti.
Se cunosc trei procedee mai frecvent folosite in cumpararea acestor bunuri: adjudecarea, cererea de oferta si buna intelegere.
Adjudecarea consta in optiunea beneficiarului pentru o anumita oferta facuta de un furnizor in urma unei licitatii a sa in care s-a cerut respectarea unui caiet de sarcini si a unui pret maximal.
Cererea de oferta are in vedere cumpararea pe care o face beneficiarul in urma solicitarii sale, adresata unui anumit furnizor, de a-si prezenta oferta pentru un produs pe care intentioneaza sa-l cumpere. Optiunea se face luand in considerare masura in care caracteristicile produselor oferite corespund cu cerintele din caietele de sarcini.
Buna intelegere reprezinta acordul cumparatorului cu furnizorul pentru un anumit produs, luand in considerare calitatea, pretul si facilitatile acordate pentru produse care nu au specificatii riguroase. Ca si in cazul celorlalte cumparari, optiunile beneficiarului se concretizeaza in comenzi si in acorduri in contractele economice.
Componentele tehnico-economice ale procesului de aprozionare
Independent de tipul de piata, respectiv de natura agentilor economici care participa la aprozionarea cu marfuri, derularea procesului de aprozionare cuprinde actele de vanzare-cumparare dintre furnizorii si beneficiarii de bunuri si sercii si dintre acesti participanti si terti prestatori de sercii (transport, sercii bancare, sercii de asigurari etc), precum si operatiunile tehnico-economice, legate de miscarea fizica a marfurilor, care insotesc actele de schimb.
a) Baza derularii procesului de aprozionare o reprezinta contractul economic, incheiat intre furnizor si beneficiar, in care sunt reglementate in sens economic si juridic raporturile izvorate din actele de vanzare-cumparare.
Contractul economic este un acord de vointa intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, cu prire la desfasurarea relatiilor comerciale dintre ele. El da nastere la efecte juridice, adica la drepturi si obligatii reciproce, reglementate prin norme juridice.
Acordul de vointa interne cu prire la obiectul contractului (cantitatea vanduta si respectiv cumparata), cerintele de calitate, conditiile de ambalaj, termenele de livrare, locul predarii de catre furnizor a produsului, modalitatile de plata, serciile de garantie si rezolvarea litigiilor aparate in executarea contractelor.
Silirea acestor clauze reprezinta in fapt armonizarea intereselor economice ale partenerilor, deoarece fiecare dintre ei incearca sa impuna in contract conditiile care ii avantajeaza. Aceasta concordanta de interese se asigura prin negocierea clauzelor in spiritul libertatii de actiune a fiecarui participant si a unor norme de drept cil. Desigur, unele prevederi din contract si in primul rand cele prind cantitatea si sortimentul nu se negociaza, ele exprimand vointa cumparatorului si posibilitatea de a raspunde a furnizorului. Celelalte clauze sunt insa negociate, in sensul formularii succesive de optiuni pe baza raspunsurilor reciproce ale partenerilor. Intre acestea, doua au o semnificatie si consecinte deosebite - calitatea si pretul produselor.
Pentru producator calitatea este un element strategic in oferta sa, ea definind hotarator prestigiul unei firme si asigurand prosperitatea si castigarea pietei de catre aceasta. in notiunea de calitate a produsului intra elemente cum sunt (dupa Dad Gorn de la Harvard Business School): randamentul (indeplinirea functiilor sale), caracteristicile (proprietatile si deosebirile fata de alte produse), fiabilitatea (functionarea fara defectiuni), durabilitatea (comportarea la uzaj), usurinta in intretinere si estetica (designul).


Importanta calitatii explica si locul pe care specificatiile cu prire la calitate il au in negocierea clauzelor contractuale. Acestea sunt formulate prin referire la marca produsului, echivalenta cu anumite calitati, specificatii referitoare la caracteristicile fizico-chimice, materiale de fabricatie etc, cu ajutorul desenului industrial, prin esantioane si altele. Marca produsului are cea mai expresiva semnificatie, ea fiind, pentru producator, un mijloc de a evoca o serie de caracteristici pastrand secretul de fabricatie si reprezentand o garantie a calitatii produsului.
In ceea ce priveste pretul, negocierea se impune din cel putin trei considerente:
- pentru a reflecta prin pret calitatile produsului, furnizorul motivand cu ajutorul nivelului pretului caracteristicile produsului in echivalenta cu alte produse;
- pentru a reflecta schimbarile fata de perioadele anterioare in nivelul costurilor, la produsele cu permanenta in tranzactii;
- pentru a aprecia influenta nivelului pretului asupra pietei. Un pret prea mare ingusteaza piata, cu consecinte asupra cifrei de afaceri si a profitului ambilor parteneri.
In sfera negocierii intra si conditiile de livrare a. produselor, un loc aparte intre acestea determinandu-l termenele de aprozionare. Pentru producator, termenele de livrare depind de durata procesului de productie, de marimea si structura loturilor ce urmeaza a fi livrate (nu toate sortimentele dintr-un lot se produc cu aceeasi frecventa, unele produse "asteptand" producerea celorlalte) si de restrictiile cu prire la marimea lotului de livrare pe care le practica (nu livreaza loturi solicitate de beneficiar decat de la o anumita marime). Pentru cumparator, termenul de aprozionare (frecventa) depinde de lotul optim, determinat prin functia de costuri, de capacitatea de depozitare (o capacitate mare creeaza conditii de aprozionare in cantitati mai mari) si de cerinta folosirii complete a unui mijloc de transport (de exemplu, un necesar zilnic de 2500 kg poate fi adus la 6 zile, ca un lot de livrare de 15000 kg, pentru a folosi complet capacitatea unui vagon de 15 tone).In mod asemanator, in sensul luarii in considerare a conditiilor de care depind procesele tehnico-economice pentru fiecare partener, se silesc si celelalte clauze prind ambalajul, formele de transport utilizate, locul de livrare a produselor, receptia etc.
Realizarea prevederilor din contractele economice genereaza multiple operatiuni tehnico-economice de miscare a marfurilor, care definesc logistica aprozionarii (termenul de logistica a fost introdus in 1670 in armata franceza, legat de dispozitivele militare, extinzandu-se ulterior si in ata cila). Dupa definitia data de Council of Logistics Management, logistica reprezinta "procesul de ificare, de realizare si control al fluxurilor de materii prime, de produse in curs de fabricatie si de produse finite, depozitarea lor eficace si renila si informatiile care le insotesc de la productie la consum . Logistica are - asadar - o interpretare larga, cuprinzand - s-ar putea spune - intregul complex de operatiuni tehnico-economice ale distributiei. Logistica aprozionarii este o componenta a logisticii distributiei.
b) Livrarea marfurilor de catre furnizori se desfasoara, in principiu, pe baza contractelor incheiate cu beneficiarii, daca se refera la cantitati mari de marfuri, cu un anumit automatism in livrari. Executarea contractelor este insotita insa de comenzile curente intocmite de magazine, care concretizeaza prevederile contractului cu prire la cantitatea sortimentului si calitatea marfurilor. Prin aceste comenzi are loc, in fapt, adaptarea procesului de aprozionare la cerintele pietei.
Unul dintre aspectele livrarii pe baza de contract, cu mare eficienta si perspective de extindere (in prezent este practicat in tari dezvoltate ca S.U.A., Japonia, Canada, Germania si altele), se refera la livrari in conditii de stoc zero la beneficiar sau vanzari fara stoc. Beneficiarul se aprozioneaza de la furnizori cu cantitati pentru nevoi pe un termen foarte scurt, produsele intrand imediat in productie sau in vanzare, fiind urmate automat de livrari la aceleasi termene scurte. Edent ca aceasta forma este specifica pentru produse la care cererea nu cunoaste fluctuatii de la o zi la alta, lipsind nevoia de stocuri, care au printre alte functii si aceea de atenuare a fluctuatiilor cererii.
Alaturi de livrarile pe baza de contract, furnizorii vand marfuri si in sistemul unor relatii de vanzare-cumparare cu plata imediata (cash and carry). Marfurile sunt alese in depozit de catre beneficiar, achitate si transportate cu mijloace proprii la magazin sau punctul de vanzare.
Efectuarea comenzilor de catre furnizori are loc prin operatiuni de manutentiune (de miscare sau rrrnipulare a marfurilor in depozite), pentru alcatuirea loturilor de livrare. Acest proces este mult usurat de folosirea paletelor si containerelor in depozitarea si deplasarea marfurilor, transformarea sortimentului industrial in sortiment comercial si livrarea marfurilor constand, tocmai, in gruparea paletelor sau aranjarea containerelor.
Procesul de manutentiune este specific formelor de stocare a marfurilor in depozite, distingandu-se in acest domeniu trei procedee de depozitare: in vrac, in grupuri unitare si in incarcaturi diverse.
Stocarea in vrac este specifica produselor granulate sau lichide (cereale, carbuni, petrol etc), marfurile fiind depozitate in gramezi, in fose (gropi), silozuri, rezervoare etc, de unde sunt incarcate in vagoane sau camioane si expediate beneficiarilor.
Stocarea in grupuri unitare cuprinde stive de lazi, navete, pachete de produse care se preteaza la alcatuirea unor grupuri de livrare (conserve, bauturi, te, placi de faianta). Ele se livreaza cu mijloace auto sau pe caile ferate.
Stocarea in incarcaturi diverse se refera la acea parte a produselor care se prezinta sub forma de articole sau piese constitutive ale acestora (confectii, articole electrocasnice etc), foarte variate ca dimensiune si greutate, necesitand de aceea mijloace specifice de depozitare (rafturi, rastele etc).
c) Transportarea marfurilor de la furnizori la beneficiari reprezinta o actitate componenta a logisticii marfurilor, care este efectuata fie de partenerii la actele de schimb, fie de intreprinderi specializate in asemenea sercii.
Transportul marfurilor se realizeaza in mai multe forme: feroar, auto, naval, aerian si prin conducte, fiecare reprezentand solutia eficienta pentru anumite grupe de marfuri si in anumite conditii. De aceea, cu cat sunt mai diversificate formele de transport in economie si mai moderne din punct de vedere tehnic, distributia marfurilor este mai eficienta, intreprinderile putand adopta, pentru aprozionare, solutii optime pentru o anumita cantitate sau loc de deplasare a marfurilor.
Transportul pe caile ferate este utilizat pentru marfuri in cantitati mari si pe distante lungi. Pentru marfurile de sortiment complex se folosesc containere de mare capacitate, care sunt transportate pe platforma vagoanelor, iar deplasarea lor de la depozite la statia de cale ferata si de la statia de destinatie la depozit se face cu mijloace auto.
Transportul auto se foloseste pentru marfuri de sortiment complex, deplasate pe distante variabile (in principiu medii sau scurte), avand avantajul ca sunt transportate "din poarta in poarta".
Transportul naval (maritim sau flual) este utilizat pentru toate categoriile de marfuri, in cantitati sau volum mare. Pentru transportarea lor in acest mod, marfurile trebuie pregatite in sistem containerizat, paletizat sau pachetizat.
Transportul aerian este utilizat pentru marfuri de volum mic si valoare mare, in conditii de maxima rapiditate.
Transportul prin conducte se realizeaza la produsele fluide, la care aprozionarea este continua si in cantitati mari.
Aceste forme se combina in realizarea procesului de aprozionare pentru diferiti beneficiari, fiecare forma avand limite pana la care pot fi aduse marfurile (de exemplu, conductele pana la statia de distributie).
Eficienta transporturilor este exprimata prin indicatori variati, generali sau specifici fiecarei forme, proveniti fie din raportarea efortului (mijloace sau capacitati utilizate), la efecte (cantitati transportate), fie reprezentand gradul de utilizare (coeficienti) a mijloacelor de transport. Acesti indicatori den componente ale eficientei aprozionarii, deoarece nivelul lor contribuie la definirea costului aprozionarii.
Dintre indicatorii cei mai expresi ai eficientei transporturilor, retinem:
Indicele de folosire a parcului, ca raport intre numarul mediu al mijloacelor de transport in circulatie, fata de totalul parcului existent.
Indicele de utilizare a capacitatii, ca raport intre totalul t/km efectuate cu incarcatura, fata de totalul t/km efectuate intr-o perioada (cu incarcatura-si "in gol").
Parcursul mediu zilnic, ca raport intre numarul de km efectuat de mijloacele de transport fata de numarul de zile posibile de exploatare intr-o perioada (luna, an).In mod asemanator se calculeaza: durata medie de transport al marfurilor, distanta medie de transport, teza medie de deplasare a vehiculelor etc.
Eficienta transporturilor depinde de calitatea tehnica a mijloacelor de transport si de modul de gospodarire a parcului, pentru a fi cat mai rational folosit. Un loc important in acest sens il detine forma organizatorica a transporturilor, adica apartenenta lor, fie la intreprinderi specializate pentru transporturi, fie la diferiti agenti economici. Prima forma permite coordonarea deplasarii mijloacelor de transport intre localitati, astfel incat mijlocul de transport sa circule cat mai mult cu incarcatura. Cel de al doilea sistem asigura o suplete mai mare in deplasarea marfurilor intre unitatile unei intreprinderi. De aceea, agentii economici opteaza pentru serciile de transport ale unor intreprinderi specializate si dotarea pentru nevoi proprii urgente cu un numar redus de vehicule cu capacitati mici.
d) Primirea marfurilor de catre beneficiar termina procesul de livrare a marfurilor de catre furnizor, ele intrand in sistemul de manutentiune al beneficiarului, cu care se incheie aprozionarea. Procesul consta in receptionarea marfurilor, aranjarea lor pe palete si deplasarea la punctele de depozitare adecvate sistemului de stocaj silit in functie de natura produsului (in vrac, in grupuri unitare sau in incarcaturi diverse), operatiuni insotite de edenta marfurilor intrate la nivelul serciului comercial sau al locurilor de pastrare in depozite.
Receptia marfurilor este actul care confirma indeplinirea obligatiilor asumate prin contracte sau alte acte de schimb, ea generand relatii juridice de schimbare a proprietatii si de silire a raspunderilor in cazul neindeplinirii contractului. In acest sens, ea este reglementata de norme juridice, determinand un comportament metodologic riguros al partilor prin referiri la aceste prevederi.
e) Achitarea marfurilor primite de la furnizori se realizeaza potrit modalitatilor de plata convenite prin contracte sau general valabile pentru actele de schimb. Acestea cuprind acreditivul, constand in sume puse cu anticipatie la dispozitia furnizorului, cererea de plata introdusa de furnizor la banca ce deserveste pe beneficiar, diverse instrumente de plata (cecul, biletul la ordin, cambia), precum si plata directa, in numerar, in sistemul de aprozionare cu plata pe loc.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact