StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Politici privind aprovizionarea cu marfuri in
Trimite articolul prin email Tipologia politicilor de aprovizionare : Politici privind aprovizionarea cu marfuri in Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Tipologia politicilor de aprovizionare



In economia contemporana, datorita actiunii unor factori noi in sfera productiei si a consumului, cum sunt: progresul stiintific si tehnic, cresterea si diversificarea productiei, amplificarea nevoilor populatiei, transformarea la foarte multe produse a sortimentului in sortiment de masa, extinderea marilor suprafete comerciale, concurenta tot mai puternica de pe piata si aparitia unor forme oligopoliste in organizarea productiei, au schimbat conceptia, spectrul raporturilor dintre participanti si tehnicile de realizare a distributiei. Producatorii patrund in sfera comertului, preluand operatiuni ale comertului cu ridicata, pentru a fi mai aproape de reteaua de difuzare la consumator a propriilor produse, dupa cum comertul cu amanuntul se integreaza la randul sau cu comertul cu ridicata, pentru a se apropia de productie, a o influen



ta mai rapid si a rationaliza costurile de aprozionare. in acelasi timp, au loc schimbari in insesi raporturile dintre angrosisti si marea masa a micilor detailisti, care trebuie sa faca fata concurentei marelui capital comercial, printr-un sistem mai eficient de aprozionare. Aceste conditii determina firmele comerciale la politici de aprozionare care sa tina seama de mediul concurential, de forta furnizorilor si de avantajele pe care le poate aduce promovarea unor raporturi de integrare a intereselor lor economice cu cele ale altor participanti din bransa.
Corespunzator formelor de organizare a aparatului comercial modern , se disting trei tipuri de politici de aprozionare: a) politici independente; b) politici asociate si c) politici integrate.
Politici independente de aprozionare
Politicile independente de aprozionare corespund formelor de organizare a partenerilor ca unitati independente - intreprinderi pentru comertul cu ridicata si intreprinderi pentru comertul cu amanuntul - in cadrul structurilor comerciale.In conditiile acestui tip de politica, fiecare firma isi cauta resursele de marfuri corespunzator identitatii ei si obiectivelor pe care si le propune pentru a se mentine si prospera in cadrul pietei.
Desi s-ar parea ca firma dispune de o totala libertate de actiune, in realitate politica sa este in buna parte conditionata de gradul de dependenta a ei de producatori, distingandu-se in acest sens patru situatii : a) totala dependenta; b) partiala dependenta; c) totala independenta; d) totala dependenta a producatorului de o anumita firma comerciala.
a) totala dependenta a firmei comerciale de producator este situatia in care, de fapt, firma face parte din forta de vanzare a intreprinderii producatoare, ea fiind obligata sa desfaca produsele acesteia (cazul unor magazine de prezentare a produselor fabricii). Totusi, ea duce o politica de aprozionare proprie pentru elementele care privesc promovarea produselor (sortimente, pret, costuri de aprozionare).
b) partiala dependenta a firmei comerciale de furnizor este situatia in care beneficiarul este juridic independent, dar depinde prin proportia sortimentului de unul (cazul francizei) sau mai multi furnizori.
Firma comerciala se aprozioneaza cu prioritate de la anumiti furnizori, beneficiind de noutati de sortiment, de know-how (informare si cunoastere) asupra desfacerilor, obligandu-se sa pastreze insa anumite exigente cu prire la sortiment, pret, conditii de vanzare (prezentarea marfurilor) pe care le impune producatorul. in cazul francizei, firma plateste o redeventa catre francizor, in cadrul contractului incheiat, pentru avantajele pe care le aduce francizului de a utiliza prestigiul firmei producatoare.
c) totala independenta a beneficiarului de furnizori, caz in care comerciantul duce politica sa proprie de aprozionare. El se poate gasi fata de producator intr-una din urmatoarele cinci situatii (dupa Bert McCammon, citat de M. Leender):
- client obisnuit (permanent), avand acces la cele mai bune surse de aprozionare ale producatorului, participand si la promovarea noutatilor acestuia;
- challenger, clientul care incearca sa dena obisnuit, sa capete aceasta pozitie in competitie cu ceilalti clienti. El are numai sporadic acces la cele mai bune surse de aprozionare;
- client periferic, reprezentat de clientul care nu cauta cu adevarat sa dena obisnuit, prin comenzile sale umd doar locul lasat de altii. in general, el se adreseaza unor segmente foarte diferite de furnizori pe piata;
- nomad, un client pe termen scurt, ca si perifericul, in afara circuitului dominant de livrare al producatorului;
- inovator, contrar enumerarii sale ca un ultim tip, este in fapt cel care dinamizeaza si restructureaza, prin ideile si cererea sa, sistemul de aprozionare al producatorului.
La aceste tipuri de clienti se adauga leaderii circuitelor, care prin volumul si numarul de comenzi domina livrarile producatorilor, putand fi si inovatori daca produsul prezinta un interes aparte pentru firma (de exemplu, pozitia unui mare magazin).
La acest nivel de independenta a comerciantului fata de producator, intre parteneri se tinde spre relatii de cooperare. Nu lipsesc insa conflictele sau concurenta intre clientii apartinand aceluiasi tip, pentru obtinerea unei pozitii mai bune in sistemul de livrare al producatorului sau intre producatori si clienti pentru conditii mai bune de aprozionare, izvorand din interesele economice ale fiecaruia. Asemenea conflicte se inlatura in procesul negocierii clauzelor contractuale.
d) totala dependenta a producatorului de comerciant apare in situatia micilor producatori (meseriasi, mici fabricanti), care isi desfac produsele catre marii comercianti. Pozitia comerciantului este aceea de a-si impune producatorului conditiile proprii de aprozionare, acesta fiind nevoit sa le accepte. El poate iesi din aceasta dominare numai daca isi diversifica productia, apeleaza la mai multi distribuitori si se impune in concurenta prin specificitatea produselor.


Politicile asociate de aprozionare
Politicile asociate de aprozionare corespund structurilor organizatorice ale comertului asociat din aparatul comercial modern. Asocierea comerciantilor pentru a actiona unitar in relatiile din cadrul pietei si in procesul de aprozionare se face pentru a castiga o pozitie mai buna in raport cu concurentii pe piata si conditii mai favorabile de aprozionare de la furnizori.
Comertul asociat cuprinde: grupuri de angrosisti, grupuri de detailisti (sau cooperative ale detailistilor), lanturi voluntare, create prin asocierea micilor detailisti cu unul sau mai multi angrosisti, si acordul de franciza, in masura in care distributia producatorului se realizeaza printr-un numar mare de detailisti asociati acestui sistem.
Puterea acestor grupuri si lanturi este data de numarul participantilor si cifra lor de afaceri (de exemplu, in Franta trei grupuri de angrosisti - Promo, Flibo si Vercor - detin o treime din comertul cu ridicata cu sticlarie sau lantul France Drogueries asociaza 11 angrosisti si 1200 de detailisti).
Cu toate ca asocierea se face in scopul castigarii unei pozitii mai bune in fata furnizorilor, in relatiile de aprozionare apar avantaje pentru ambii parteneri. Producatorii intretin astfel relatii economice cu un numar mai mic de beneficiari, dar cu cifra de afaceri mai mare, in timp ce comerciantii pot obtine conditii mai bune de aprozionare (termene, pret), prin efectul de scara asupra costurilor pe care il are aprozionarea centralizata.
Grupurile


si lanturile realizeaza politici de aprozionare comune pentru unitatile pe care le asociaza, desi fiecare isi pastreaza identitatea si isi manifesta interesele specifice in cadrul grupului ". Astfel, grupurile de cumparare ale detailistilor, actionand ca societati comerciale de sine statatoare, constituite in acest scop, asigura cumparari grupate, care sa corespunda intereselor asociatilor, desi exista libertatea pentru fiecare membru al grupului de a se aproziona si independent cu orice cantitate de marfuri de la alti furnizori. Grupul selecteaza furnizorii si produsele, grupeaza comenzile asociatilor si le transmite furnizorilor, stocheaza marfuri in depozitele proprii si aprozioneaza membrii grupului.
Dezavantajele aprozionarii asociate constau in faptul ca organizarea centralizata, pe care o capata intr-un anumit sens aprozionarea grupului, obliga la o anumita periodicitate a aprozionarii si o anumita structurare a sa (termene, cantitati), care poate sa nu corespunda cu nevoile imediate ale fiecarui participant si sa nu fie in concordanta cu supletea pe care o presupune aprozionarea pentru adaptarea ei la cerintele pietei.
In ceea ce priveste lanturile voluntare, acestea duc o politica asociata de aprozionare, prin coordonarea de catre grupul astfel constituit a functiei de comert cu ridicata si comert cu amanuntul in desfasurarea relatiilor cu furnizorii. Grupul isi constituie in acest scop o centrala de aprozionare, care colecteaza comenzile, negociaza conditiile de aprozionare cu furnizorii si aprozioneaza pe membrii lantului.
Ca si in cazul grupurilor de cumparare, exista o independenta juridica si economica a participantilor la lantul constituit, ei putand sa realizeze si o aprozionare independenta.
Cu toate ca lantul voluntar este in principal o replica data de comertul cu ridicata asocierii comerciantilor cu amanuntul, el are numeroase avantaje (si bineinteles si unele inconveniente) pentru toti participantii la procesul de aprozionare. Avantajele pentru comercianti decurg din posibilitatile care se creeaza pentru ei de a actiona ca un partener puternic in relatiile cu furnizorii si a negocia conditii favorabile de aprozionare pe care nu le-ar putea avea fiecare din miile de participanti daca ar actiona singular. Pentru furnizori avantajele decurg din numarul mai restrans de parteneri, dar cu cifra de afaceri mai mare, cu care ei trebuie sa intretina legaturi economice.
Dezavantajele pentru membrii grupului privesc mai mult pe detailisti, care trebuie sa se incadreze mai riguros intr-un sistem de aprozionare centralizat, stirbindu-le astfel autonomia.
Politicile integrate de aprozionare
Aceste politici sunt promovate de formele organizatorice ale aparatului comercial in care sunt concentrate capitaluri si create mari magazine in care functia de comert cu ridicata este integrata cu cea de comert cu amanuntul. De asemenea, in acest gen de comert se includ si societatile cooperatiste, care sunt in primul rand societati de persoane, dar care asociaza micile capitaluri ale membrilor lor (parti sociale) si constituie unitati puternice pentru a-i putea aproziona pe acestia in conditii mai avantajoase decat de la unitatile obisnuite.
Marile magazine, prin volumul actitatii si prin suprafata lor, intretin relatii directe cu un mare numar de furnizori (magazinul Stoffle din Viena are legaturi economice cu 3000 de furnizori), putand transforma sortimentul industrial in sortiment comercial. Concentrarea actitatii comerciale in societati mari a dus la aparitia unor lanturi de mari magazine, conduse unitar (de exemplu, societatea de discount "Carrefour" are 60 de hipermagazine).
Organizate ca magazine universale, magazine populare, magazine discount (ieftine) si magazine sau case cu sucursale multiple, ele promoveaza o politica de aprozionare specifica pietei pe care o acopera si cerintelor cresterii cotei de piata. Astfel, magazinele universale au un sortiment foarte larg, imbinand toate criteriile de structurare a lui (pozitionare, diferentiere, consolidare, modernizare, selectare), ceea ce le permite sa se adreseze celor mai diferite categorii de consumatori rezidentiali si din localitatile din zona de atractie a lor. in schimb, magazinele populare sau discount isi selecteaza sortimentul, cautand sa se adreseze anumitor segmente de consumatori (cei cu venituri mai mici).
Datorita localizarii lor urbane si dificultatilor de a-si extinde suprafata, ele cauta sa-si sporeasca cifra de afaceri prin actiuni de largire a cererii, introducand in sortiment noi grupe de produse si actitati complementare apartinand altor branse comerciale. Asa, de exemplu, magazinele universale au deschis la parterul lor boutique-uri, cu marfuri de mare cerere, pe care consumatorii le procura in trecere, sau magazinele populare isi largesc sortimentul cu produse apartinand magazinelor discount si ofera sercii cum sunt pingelirea incaltamintei, agentii de voiaj, reparatii de articole electrocasnice sau produse de alimentatie publica (patiserii, cofetarii).
Cooperativele de consum, avand rostul de a aproziona la preturi mai reduse pe membrii lor, duc o politica de aprozionare care imbina diversele criterii ale micsorarii costurilor acestui proces: selectarea furnizorilor, circuite de aprozionare mai scurte, retea proprie de depozite, actitati complementare etc.
Fiind organizate intr-o structura teritoriala (cooperative locale, federale zonale si organisme centrale de coordonare), ele realizeaza aprozionarea printr-un sistem centralizat, prin depozite proprii teritoriale sau centrale, putand introduce astfel procedee de tipizare a aprozionarii, care, alaturi de alte elemente de tipizare (retea, utilaj, sortiment), contribuie la micsorarea cheltuielilor de circulatie. Aceste particularitati nu micsoreaza progresul tehnic, unitatile cooperatiste fiind in toate tarile capabile sa patrunda in cele mai indepartate zone ale pietei, prin formele comertului mobil si ale comertului prin corespondenta, paralel cu asigurarea fluxului de circulatie a produselor agricole de la producatorii din mediul rural catre unitatile de prelucrare industriala a produselor.
Tipurile de politici de aprozionare specifice formelor moderne ale organizarii comertului sunt definite si prin tehnologii proprii de desfasurare a aprozionarii, acestea solicitand insa o tratare aparte si formand obiectul unor discipline de aprofundare a Economiei comerciale.





Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact