StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Politici privind aprovizionarea cu marfuri in
Trimite articolul prin email Locul aprovizionarii in politica economica a agentilor comerciali : Politici privind aprovizionarea cu marfuri in Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Locul aprovizionarii in politica economica a agentilor comerciali



Semantic, notiunea de aprovizionare semnifica "procurarea de resurse alimentare, industriale etc.".
Desi lapidara, definitia presupune prin termenul de "procurare" procesele economice si tehnice prin care are loc atragerea acestor resurse pentru nevoile consumatorilor de bunuri intermediare sau finale. Aceasta interpretare este prezenta in literatura de specialitate, aprovizionarea fiind considerata fie ca o functie a intreprinderilor industriale si comerciale, publice sau prite, sinonima cu cumpararea (deci cu relatia economica bani-marfa si aspectele tehnice care o insotesc), fie ca un proces amplu, ingloband cumpararea (tranzactiile de achizitionare) si activitatile care urmeaza acestora (transportul, receptia, stocarea, depozitarea, controlul



etc.) .Inscriind aprovizionarea in actele comerciale, se desprinde din continutul ei scopul diferit pentru care ea se efectueaza, in functie de locul pe care agentii economici il detin in circuitul capitalului social, acela de producatori, comercianti sau consumatori.
Schematic, circuitul capitalului social este dat de relatiile:


B-M(Fp) P M'-B'
unde:


B = capitalul banesc;
M(Fp) = factorii de productie (materii prime, combustibil, teren, forta de munca etc.) procurati de pe piata bunurilor si serviciilor si piata muncii;
P = factorii de productie prezenti in procesul prelucrarii; M' = bunurile si serviciile obtinute ca rezultat al activitatii economice, cuprinzand si profitul intreprinzatorului;
B' = capitalul banesc reintors dupa realizarea lorii marfurilor pe piata.
Pentru producatori aprovizionarea inseamna relatia B - M(Fp), adica actele de cumparare a factorilor de productie, specificul ei fiind determinat de nevoile productiei (de structura riguroasa sortimentala si de calitate a produselor), de caracteristicile pietei acestor produse (specializarea larga a furnizorilor, caracterul limitat al alegerii furnizorilor) si de specificul circulatiei produselor (circuite in general directe sau scurte).
Pentru comercianti aprovizionarea se face in scopul exercitarii de catre ei a actelor comerciale de intermediere a schimbului dintre producatori, dintre producatori si comercianti si dintre comerciantii detailisti si consumatorii finali. Astfel, relatiile B - M (Fp), in proportie mai mica, precum si relatiile M' - B', in mare parte, sunt infaptuite de comercianti, care prin acte de comert bani - marfa - bani+profit aprovizioneaza producatorii cu factori de productie sau consumatorii cu bunuri finale. De asemenea, relatiile de aprovizionare au loc si intre comercianti angrosisti si detailisti, pentru formarea ofertei in scopul aprovizionarii consumatorilor de bunuri finale.
In sfarsit, pentru consumatori de bunuri finale, aprovizionarea este relatia de insusire, prin schimbul bani - marfa, a bunurilor necesare satisfacerii nevoilor de trai, pentru consumatorii individuali si a bunurilor pentru consumul public si pentru administratie, al statului si al agentilor economici.Incadrandu-se in relatiile de schimb, orice relatie de cumparare (de aprovizionare) este pentru partenerul de schimb o relatie de nzare. Cu toate acestea, cele doua acte sunt de natura diferita. Pentru producator nzarea inseamna incheierea circuitului economic al bunurilor produse, in timp ce pentru comerciant sau orice cumparator acest act, devenit cumparare, inseamna inceputul circuitului economic pentru formarea stocurilor si asigurarea nzarilor. intr-o alta interpretare, cei doi agenti economici - nzatorul si cumparatorul (comerciantul) - se raporteaza la o alta piata, aprovizionarea comerciantului nefiind subordonata nzarii produselor producatorului (decat in cazul in care comerciantul este integrat sistemului economic al producatorului), ci asigurarii conditiilor materiale ale propriei activitati, de renzare a marfurilor.
Prin natura proceselor economice si tehnice pe care le contine, aprovizionarea comertului (pentru ca acest proces fi tratat cu prioritate in modulul de fata) este o componenta a lantului de activitati din cadrul distributiei produselor. Ea se inscrie in acest lant prin urmatoarele operatiuni:
- actele de nzare - cumparare dintre furnizori si intreprinderile comerciale cu ridicata sau cu amanuntul. Ele sunt insotite de toate atributele pe care le presupune schimbul (negocierea, incheierea tranzactiilor, perfectarea contractelor, relatii monetare, transfer de proprietate);
- operatiunile


tehnico-economice care insotesc trecerea marfurilor de la producator (furnizor) la beneficiar (comerciant, utilizator) si anume livrarea marfurilor cu o anumita frecventa de catre furnizor, transportul acestora, receptionarea marfurilor;
- formele de miscare a marfurilor care desemneaza tipurile de circuite de distributie;
- formele institutionale de organizare a sistemului de* aprovizionare (centrale de cumparare in cazul unui lant integrat de angrosisti si detailisti, baze de aprovizionare, depozite);
- relatiile monetare (bancare, de asigurari) si relatiile de procurare a unor servicii (transport, servicii comunale, cercetarea pietei, publicitate etc).
Politica de apovizionare a fiecarei intreprinderi comerciale trebuie sa fie deci circumscrisa exigentelor pe care le impune fluxul rational de miscare a marfurilor de la producatori la consumatori.
Fiind o componenta fundamentala a activitatii economice a intreprinderii comerciale, politica de aprovizionare a acesteia fi formulata in relatie cu celelalte obiective privind perspecti dezvoltarii intreprinderii, tinand seama de cele doua ipostaze in care se afla aprovizionarea:
- fie ca un proces menit sa asigure baza materiala a constituirii stocurilor si derularii nzarilor, fiind determinat de acestea si and astfel un rol pasiv;
- fie ca proces initiator de activitati, caz in care determina stocarea, nzarea si celelalte conditii ale desfasurarii activitatii economice (resursele economice), and deci un rol activ.
Indiferent de ipostaza in care se afla, aprovizionarea influenteaza desfasurarea intregii activitati economice si antreneaza costuri care greveaza asupra situatiei financiare a intreprinderii. Astfel, aprovizionarea, prin termenele la care ea se infaptuieste, determina marimea stocurilor, acestea and rolul de a asigura continuitatea desfacerilor intre doua aprovizionari succesive.


De exemplu:
Varianta 1 Varianta 2


Desfacerile anuale (unitati fizice) 9000 9000
Desfaceri zilnice (d= D/360) 25 25


Termenul de aprovizionare -zile-(frecventa = f) 6 12
Lot de aprovizionare (stoc = f x d ) 150 300
Deci, pentru realizarea aceluiasi volum al nzarilor de 9000 unitati fizice, lotul de aprovizionare si stocul constituit prin acesta fi de 150 unitati, daca aprovizionarea se face la 6 zile si de 300 unitati, daca se face la 12 zile.
Calitatea aprovizionarii contribuie la formarea structurii de sortiment a stocurilor, in timpul optim cerut de derularea nzarilor, proces care se rasfrange asupra satisfacerii cererii de marfuri si calitatii servirii consumatorilor.
Prin procesele tehnico-economice care o insotesc, aprovizionarea determina numeroase cheltuieli de circulatie specifice, grupate in categoria cheltuieli de aprovizionare (transport, depozitare, asigurare, dobanzi bancare, pierderi naturale de marfuri etc). Marimea acestora este determinata de amplasarea teritoriala a furnizorilor, mijloacele de transport folosite, frecventa cu care se realizeaza aprovizionarea, gradul de dotare tehnica a depozitelor etc, care devin obiectul deciziilor conducerii in politica de aprovizionare.
Relatiile dintre aprovizionare si celelalte componente ale activitatii economice si financiare a firmelor comerciale explica interesul conducerii spre o politica acti de aprovizionare, de modernizare a conditiilor de infaptuire a ei si promore a unor metode de derulare care sa asigure rezultate maxime cu cheltuieli cat mai mici.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact