StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie generala
Trimite articolul prin email Economia de piata : Economie generala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Economia de piata



ECONOMIA DE PIATA


ECONOMIA NATURALA, ECONOMIA DE SCHIMB


ECONOMIA NATURALA (CASNICA) – reprezinta acea forma de organizare si desfasurare a activitatilor economice in care nevoile de consum sunt satisfacute din propriile activitati, fara interventia schimbului. In cadrul economiei naturale activitatile se desfasoara pe baza divizarii naturale a muncii, dupa criterii naturale (varsta, sex, capacitate de efort).




Caracteristica dominanta a economiei naturale este autoconsumul, producatorul si familia sa fiind, de regula, si consumatorii bunurilor produse.

ECONOMIA DE SCHIMB – crearea si maturizarea anumitor conditii necesare au facut ca, pe fundalul economiei naturale, sa apara si sa se dezvolte economia de schimb, ca acel sistem de organizare a act 757i88h ivitatii economice in care bunurile create sunt destinate satisfacerii nevoilor prin intermediul pietei, a activitatilor de vanzare-cumparare, bunurile imbracand forma de marfa.

Economia de schimb a aparut cu milenii in urma, atunci cand s-au intrunit cele doua conditii ce stau la baza sa:

diviziunea sociala a muncii;

autonomia producatorului.

Diviziunea sociala a muncii, consta in specializarea agentilor economici - ca o prima conditie necesara aparitiei si existentei economiei de schimb, reprezentarea proceselor obiective de desprindere, diferentiere si separare a diferitelor categorii de munca din ansamblul muncii sociale si fixarea lor ca activitati specializate de sine statatoare.

Prima diviziune a muncii s-a produs in perioada descompunerii comunei primitive prin desprinderea pastorilor din masa celorlalti agricultori.

A doua diviziune a muncii – desprinderea mestesugarilor de agricultori, lucru care a dus la o importanta crestere a productivitatii muncii.

A treia diviziune a muncii consta in desprinderea negustorilor care se ocupau cu schimbul.

A patra divizare a muncii – munca intelectuala, activitati de creatie, fiind caracteristice zilelor noastre.

Autonomia producatorului, (conditia este necesara pe langa aceea a diviziunii muncii) reprezinta dreptul acestuia de a dispune de productia lui. Numai produsele unor producatori de sine statatori se pot intalni in calitate de marfuri. Conform acestei conditii, agentii economici dispun de dreptul de decizie.

Modalitatile concrete de fundamentare, adoptare, aplicare si urmarire a deciziilor impuse de raritatea resurselor au dat nastere la sisteme de organizare si functionare a economiei de schimb:

a.          sistemul economic de piata;

b.         sistemul economic de comanda (centralizat, planificat).


AGENTII ECONOMICI IN CONTEXTUL ECONOMIEI DE PIATA


Dintre tipurile concrete ale economiei de piata amintim:

tipul anglo-saxon;

tipul vest-european;

tipul economico-social;

tipul nordic;

tipul economiei de piata orientata si dependenta de exterior;

Elementele structurii de baza ale economiei de piata sunt:

a.           unitatile economice autonome producatoare de bunuri si servicii, ca element central al economiei de piata;

b.          piata;

c.           parghiile economice folosite (pret, dobanda, credit, profit);

d.          mecanismul functional propriu;

e.           reglementarile juridice si cadrul organizational adecvat;

Trasaturile economiei de piata sunt:

se bazeaza pe productia si circulatia marfurilor;

asigura pietei rolul sau adecvat;

este o economie bazata pe pluralism, forma de proprietate unde cea privata predomina;

subiectii fiecarei forme de proprietate dispun de autonomie deplina;

este o economie a competitiei si a concurentei;

asigura echilibrul intre producator si consumator, eliminand monopolul primului;

statul intervine indirect si doar prin parghii economice;



pretul se formeaza liber pe piata, prin negocieri intre diferiti subiecti;

o structura tehnico-economica moderna, ca baza a cresterii eficientei economice;

un sistem financiar bancar bine pus la punct.


Toate aceste trasaturi comune ale economiei de piata se manifesta cu anumite particularitati de la o tara (sau grup de tari) la alta, in functie de conditiile istorice, politice, culturale etc.


AGENTII ECONOMICI


AGENTII ECONOMICI reprezinta o persoana sau un grup de persoane fizice sau juridice, care participa la viata economica, cu functii si comportari asemanatoare.

q        In economia de piata moderna cei mai reprezentativi agenti economici sunt:

Intreprinderile;

menajele, „gospodariile”;

administratiile: publice / private;

institutii: financiare / bancare;

restul lumii – strainatatea.

a.           INTREPRINDERILE – agentii economici care grupeaza toate unitatile, indiferent de forma de proprietate, a caror functie principala este productia bunurilor si serviciilor destinate consumarii;

b.          MENAJELE – acel agent economic care exprima generic calitatea de consumator de bunuri si servicii personale;

c.           ADMINISTRATIILE (indiferent de forma de proprietate) – forma acelor agenti economici care, in principal, executa functia de redistribuire a veniturilor pe baza serviciilor prestate, in cazul in care intreprinderile nu ofera pe piata astfel de servicii sau le ofera in cantitate insuficienta;

d.          INSTITUTIILE DE CREDIT SI ASOCIATIILE DE ASIGURARI – reprezinta acel agent economic care indeplineste rolul de agent financiar, intermediar intre ceilalti agenti economici;

e.           RESTUL LUMII (strainatatea, exteriorul) – agentii economici ce sunt abilitati legal pe plan extern, cum ar fi administratiile straine sau internationale aflate pe teritoriul anumitor tari.


INTREPRINZATORUL SI INTREPRINDEREA

Intreprinzatorul reprezinta persoana sau grupul de persoane care asigura organizarea si conducerea intreprinderii in scopul obtinerii profitului. In acest sens, rolul principal al intreprinzatorului este de a realiza o astfel de combinare a factorilor de productie care sa aduca rezultate maxime. O alta functie a acestuia este riscul.

Pentru a asigura reusita in actiunile unei intreprinderi este necesara o strategie a functionarii si dezvoltarea acesteia, lucru posibil prin conceperea si promovarea unui intreprinzator deosebit; in general, acesta este Consiliul de Administratie, format din actionari, reprezentanti ai proprietarilor si ai actionarilor, deseori si proprietarii bancilor si administratiei care concepe si promoveaza politica intreprinderii, aparand interesele generale.

INTREPRINDEREA – este o organizatie economica autonoma, care reuneste sub conducere unitara factorii de productie, necesari in scopul producerii bunurilor economice, serviciilor si comercializarea lor.

ð        Sub aspect macro-economic – intreprinderea este unitatea de baza a economiei nationale;

ð        Sub aspect micro-economic – intreprinderea este un microsistem economic – social;

ð        Toate actiunile din cadrul unei intreprinderi sunt puse in evidenta de functiunile acesteia, intelegand prin functiune ansamblul de activitati omogene sau complementare, a caror desfasurare urmareste realizarea unor obiective concrete ale intreprinderii



ð        Dintre functiunile de baza acceptate de majoritatea specialistilor, amintim:

a.          Functiunea de cercetare-dezvoltare;

b.         Functiunea de productie;

c.          Functiunea comerciala (marketing);

d.         Functiunea financiar-contabila;

e.          Functiunea de personal.


a.          Functiunea de cercetare-dezvoltare: - cuprinde ansamblul activitatilor prin care se concepe, se elaboreaza si se realizeaza viitorul cadru tehnic, tehnologic si organizatoric al intreprinderii; in mod concret, aceasta functiune are in vedere:

Ø           Proiectare de produse noi;

Ø           Pregatirea si adaptarea tehnologiilor noi;

Ø           Organizarea laboratoarelor.

b.          Functiunea de productie: - cuprinde toate activitatile ce se desfasoara de la nivelul obiectului muncii si pana la obtinerea produsului finit; activitatile sunt:

Ø           Pregatirea, programarea, lansarea, controlul productiei;

Ø           asigurarea activitatilor auxiliare (intretinere);

Ø           transportul intern (in interiorul intreprinderii).

c.           Functiunea comerciala (marketing): - cuprinde activitatea ce asigura majoritatea legaturilor intreprinderii cu mediul extern, respectiv activitatea de aprovizionare, de desfacere a produselor, de prospectare a pietei, de prezentare a produselor, participari la targuri si expozitii etc.

d.          Functiunea financiar-contabila: - reuneste activitatile care asigura obtinerea si folosirea rationala a resurselor financiare, necesare desfasurarii activitatii de ansamblu a intreprinderii, respectiv contabilitatea, partea financiara, calcularea costului de productie, a pretului etc.

e.          Functiunea de personal: - urmareste asigurarea intreprinderii cu forta de munca necesara si urmareste activitatile de recrutare, selectare, pregatire, salarizare si promovare a personalului, precum si activitati administrative de genul secretariat si protocol.

In Romania, Legea ce sta la baza IMM-urilor este L. 346/2004 ce abroga L. 133/1999. Dupa forma juridica, exista 5 forme de societati comerciale:

Societati in nume colectiv SNC;

Societati in comandita simpla SCS;

Societati in comandita pe actiuni SCA, sunt cele mai putin reprezentate;

Societati cu raspundere limitata SRL, sunt cele mai frecvent intalnite, circa 70%;

Societati pe actiuni SA.

In mod neconventional s-a hotarat ca din aceasta categorie sa faca parte si asociatiile familiale (AF) si persoanele fizice (PF).








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact