StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » piata de capital
Trimite articolul prin email Instrumentele financiare, altele decit valorile mobiliare : Piata de capital Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Instrumentele financiare, altele decit valorile mobiliare



Instrumentele financiare, altele decit valorile mobiliare


Instrumentele financiare, altele decit valorile mobiliare, sunt clasificate de Legea nr.297/2004 in : (i) titluri de participare la organismele de plasament colectiv ; (ii) instrumente ale pietei monetare, insclusiv titlurile de stat cu scadenta mai mica de un an si certificatele de depozit ; (iii) contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finala in fonduri ; (iv) contracte forward pe rata dobinzii ; (v) swap-uri pe rata dobinzii, pe curs de schimb si pe actiuni ; (vi) optiuni pe valori mobiliare, titluri de participare la organisme de plasamente colectiv, pe contracte futures financiare si alte instrumente financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finala in fonduri, optiuni pe curs si pe rata dobinzii ; (vii) instrumente financiare derivate pe marfuri ; (vii) orice alt instrument admis la tranzactionare pe o piata reglementata intr-un stat membru al Uniunii Europene sau pentru care s-a facut o cerere de admitere la tranzactionare pe o astfel de piata.




Desi obligatiunile municipale, drepturile de preferinta la subscrierea de actiuni, drepturile de conversie a unor creante in acti 141b14b uni si contractele de report nu sunt expres enumerate printre tipurile de instrumente financiare, asa cum o facea OUG nr.28/2002 (actualmente abrogata), se poate considera ca si acestea sunt instrumente financiare, intrucit sunt in mod obisnuit negociate (tranzactionate) pe o piata reglementata. Intr-adevar, trasatura comuna a oricarui instrument financiar este negociabilitatea sa pe o piata reglementata.

Instrumentele pietei monetare, care sunt reglementate de Banca Nationala a Romaniei, nu sunt supuse Legii nr.297/2004 privind piata de capital, daca emitentul alege pentru tranzactionarea acestora o alta piata decit cea reglementata, astfel cum aceasta este definita in lege (art.1 alin.4 din Legea nr.297/2004). Per a contrario, daca emitentul alege sa tranzactioneze aceste instrumente pe pietele reglementate de capital, legea pietei de capital i se aplica in intregime, cu observarea specificului instrumentelor respective. In mod obisnuit, in Romania, instrumentele pietei monetare se tranzactioneaza pe piata interbancara. Incepind cu 2002 insa, aceste instrumente se tranzactioneaza si la bursele de marfuri, urmind modelul american al bursei de marfuri din Chicago.


Instrumentele financiare derivate reprezinta instrumente financiare cu preturi determinate sau derivate din preturile altor instrumente financiare, marfuri, cursuri de schimb, rate ale dobanzilor, indici bursieri sau alte preturi. Un instrument financiar derivat reprezinta o intelegere intre doua parti (denumite si contrapartide), prin care acestea convin sa transfere un activ sau o suma de bani la/sau inainte de o anumita data viitoare, la un pret stabilit . Contractele prevad o furnizare viitoare a acestor produse sau acordarea a dreptului de cumparare sau de vanzare in viitor a acestor produse.

Sunt considerate instrumente financiare derivate : (i) contractele futures financiare, inclusiv contractele similare cu decontare finala in fonduri ; (ii) optiunile pe valori mobiliare, pe titlurile de participare la organismele de plasament colectiv, pe instrumentele pietei monetare, insclusiv pe titlurile de stat cu scadenta mai mica de un an si pe certificatele de depozit, optiunile pe contracte futures financiare, optiunile pe contracte similare cu decontare finala in fonduri si optiunile pe curs si pe rata dobinzii ; (iii) instrumentele financiare derivate pe marfuri ; (iv) combinatii ale acestora ; (v) alte instrumente calificate ca atare prin reglementari ale CNVM.

Nu sunt instrumente financiare derivate (cu exceptia cazului in care CNVM ar decide altfel, prin regulament) contractele forward pe rata dobinzii si swap-urile pe rata dobinzii, pe cursul de schimb sau pe actiuni.

Dintre instrumentele financiare derivate, cele mai cunoscute sunt contractele la termen (forward), operatiunile futures si optiunile (options).

In definirea notiunilor de forward, futures si options, legea utilizeaza notiunea de “activ suport” ca obiect al acestor contracte.

„Activ suport” inseamna fie marfa propriu-zisa (aceasta are de obicei, un grad mare de fungibilitate, se tranzactioneaza la bursa de marfuri si se concretizeaza, de obicei in cereale, petrol, minereu de fier, cafea etc., aceste marfuri generic individualizate putand fi procurate oricand, de oriunde), fie titluri reprezentative ale marfii (conosamentul sau warantul ori recipsa de depozit), fie active financiare (valorile mobiliare, efectele de comert -cambie, bilet la ordin, cec - emise de o societate comerciala, rata dobanzii, instrumente sintetice care au la baza rata dobanzii, instrumente care au la baza moneda nationala - spre exemplu, certificate de trezorerie, bonuri de tezaur - , devize convertibile, contract futures si options) Principala diferenta intre derivatele pe active financiare si derivatele pe marfuri consta in faptul ca, in cazul derivatelor pe active financiare, pretul instrumentelor financiare (in special, pretul futures) este determinat de evolutia pretului de pe piata activului-suport, in timp ce, in cazul derivatelor pe marfuri, pretul instrumentelor financiare determina pretul de referinta al marfii.

Contractul forward (la termen) este un acord prin care partile se angajeaza sa realizeze o tranzactie financiara la o data viitoare specificata (forward), acord din care rezulta obligatia de a vinde, respectiv, de a cumpara, o anumita marfa la un anumit termen si la un pret specificat . Suntem, deci, in prezenta unui antecontract de vanzare-cumparare (promisiune bilaterala) . Aceste contracte sunt contracte ferme si obligatorii. Ele se incheie, de obicei, intre banca si client pentru achizitionarea sau vanzarea unei cantitati specificate dintr-o valuta stabilita la un curs de schimb fixat la data la care contractul este incheiat pentru a fi realizat in viitor, conform acordului stabilit la semnarea contractului. Una din partile semnatare a contractului la termen isi asuma o pozitie lunga si este de acord sa cumpere bunul care face obiectul contractului la o data viitoare specificata si pentru un anume pret specificat. Cealalta parte isi asuma o pozitie scurta si este de accord sa vanda bunul respective la aceeasi data si pentru acelasi pret. Pretul specificat intr-un contract la termen va fi referit la pretul de livrare. Un contract la termen este decontat la scadenta. Posesorul pozitiei scurte livreaza bunul posesorului pozitiei lungi in schimbul unei sume in numerar egala cu pretul de livrare . Cu exceptia contractului forward pe rata dobinzii, toate celelalte contracte forward sunt simple instrumente ale pietei monetare, nefiind calificate de lege drept instrumente financiare. Contractul forward pe rata dobinzii nu poate fi considerat instrument financiar derivat.



Contractele futures sunt contracte standardizate care creeaza pentru parti obligatia de a vinde sau de a cumpara un anumit activ suport la data scadentei si la un pret convenit la momentul incheierii tranzactiei. Contractul futures este un instrument financiar, iar daca el face si obiectul unei optiuni, operatiunea capata si caracterele intrumentelor financiare derivate. Pe de alta parte, spre deosebire de contractul forward, contractul futures este standardizat, singurele elemente negociabile fiind pretul si termenul, in timp ce contractul forward nu este necesarmente standardizat, el putand fi negociat sub toate aspectele. Pretul contractelor futures se stabileste prin procedura de negociere specifica pietelor organizate si variaza zilnic. Daca valoarea contractului creste, cumparatorul (detinator al unei pozitii long) primeste in contul sau la broker o suma corespunzatoare profitului virtual (paper profit); daca valoarea scade, o anumita suma reprezentand pierderea virtuala (paper loss) este dedusa din acel cont. In cazul vanzatorului unui contract futures (detinator al unei pozitii short) situatia este contrara. Contractul poate fi lichidat prin livrare (predarea/primirea activului care ii face obiectul). Pozitia detinuta pe piata futures poate fi lichidata prin compensare (o operatiune in sens contrar celei prin care s-a dobandit pozitia: cel care detine o pozitie long — vinde; cel care are o pozitie short — cumpara).

Contractele options sunt contracte standardizate care, in schimbul platii unei prime, creeaza pentru cumparatorul optiunii dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara sau de a vinde un anumit activ suport la un pret prestabilit, numit pret de exercitare, pana la sau la data expirarii. Acestea sunt de fapt contracte de vanzare-cumparare avand ca obiect vanzarea unei optiuni in schimbul platii unui pret (numit prima). Optiunea este un drept de creanta asemanator celui dobandit de cumparator impotriva vanzatorului promitent sau de vanzator impotriva cumparatorului promitent in cadrul promisiunii unilaterale de vanzare, respectiv de cumparare. In baza acestui drept, cumparatorul optiunii il poate obliga pe vanzatorul ei sa execute o obligatie de a face, constand in incheierea unui contract de vanzare-cumparare de valori mobiliare intre aceleasi parti, la un pret stabilit in cadrul contractului de vanzare-cumparare de optiuni. Specific contractului de vanzare-cumparare de optiuni este ca dreptul dobandit de cumparatorul optiunii este valabil numai o anumita perioada de timp, determinata prin contract, dupa care se stinge

Contractele options sunt, deci, contracte standardizate care, in schimbul platii unei prime, creaza pentru cumparatorul optiunii dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde sau cumpara sau de avinde un activ suport la un pret prestabilit (pret de exercitare) pana la data expirarii optiunii. Ca si la contracul futures, obiectul contractului este un activ suport. Diferenta consta insa in faptul ca titularul optiunii are :

a) fie dreptul de a cumpara activul suport respectiv, daca se va decide sa o faca in termenul de expirare a optiunii. Titularul optiunii devine proprietar al marfii dupa exercitarea optiunii. In acest caz, contractul options este un pact de preferinta , dreptul titularului optiunii justificandu-se prin plata unei prime;

b) fie dreptul de a vinde activul suport respectiv, in termenul de expirare a optiunii. In acest caz :

- titularul optiunii este proprietarul marfii inainte de expirarea termenului de exercitare a optiunii, el devenind proprietar al marfii ; suntem in prezenta unui pact de preferinta inversat, titularul optiunii avand nu obligatia, ci dreptul de a vinde cand se va decide sa o faca;

- titularul optiunii, nefiind proprietar al bunului, are dreptul fie de a cumpara el insusi activul suport, fie de a-l vinde unui tert ; in acest din urma caz, titularul optiunii vinde bunul altuia (acesta este beneficiarul primei), la pretul stabilit.

Contractul options este expres calificat de lege drept instrument financiar derivat.

Contractul options este executat la optiunea titularului. Dupa caz, contractele options sunt optiuni call (de cumparare) si optiunile put (de vanzare). O optiune de cumparare permite detinatorului sa cumpere un activ suport sau o anumita valoare mobiliara, de la vanzatorul sau emitentul optiunii, la un anumit pret, inainte de o anumita scadenta. O optiune de vanzare permite detinatorului sa vanda un activ suport sau o anumita valoare mobiliara, catre emitentul optiunii, la un anumit pret, la un anumit moment. Contractul de optiuni nu este obligatoriu a fi executat, putand fi pastrat chiar pana la scadenta.



Contractele futures si options, creatii ale burselor de valori si de marfuri, in egala masura, combina trasaturile valorilor mobiliare traditionale cu efectele unor contracte ce stipuleaza obligatii viitoare, executabile la un anumit termen. Astfel, in cazul contractelor futures, vanzatorul se angajeaza sa livreze un anumit produs, la un anumit termen, pentru un pret deja stabilit, iar cumparatorul se obliga sa accepte livrarea respectiva in conditiile de termen si de pret prestabilite. In cazul contractelor options, cumparatorului i se recunoaste de catre vanzator dreptul, iar nu obligatia, de a opta pentru cumpararea unui anumit produs, la un anumit termen si cu un anumit pret. Ceea ce se tranzactioneaza ca instrument financiar este contractul, ca angajament de preluare a efectelor unei obligatii viitoare. Ceea ce se vinde si, respectiv, se cumpara, ca instrument financiar derivat, este pozitia de vanzator ori de cumparator in contractele futures ori options Investitorii in acest gen de contracte beneficiaza de evitarea riscului de crestere a pretului produsului vandut, precum si de garantarea vanzarii unei cantitati importante de bunuri viitoare.

Pe pietele financiare pot fi comercializate si riscurile financiare. Instrumentele financiare derivate sunt uzual folosite pentru reducerea sau controlul riscului. In fapt, tranzactiile cu instrumente financiare derivate pe pietele financiare reprezinta mijloace privilegiate de protectie impotriva riscului pietei privind pierderile financiare rezultate din tranzactiile comerciale si din instrumentele financiare si de reducere sau modificare a diverselor riscuri financiare. Instrumentele financiare derivate nu se adreseaza investitorilor care dispun de venituri mici, ci, indeosebi, celor ce dispun de resurse financiare insemnate si sunt interesati de managementului riscului referitor la aceste resurse financiare. In acelasi timp, insa, acest gen de tranzactii au si o pronuntata tenta de speculatie, participantii urmarind realizarea profitului din comecializarea instrumentelor. Hedgingul riscurilor se poate, insa, transforma usor in speculatie . Speculatia poate aduce cistiguri mari, dar si pierderi importante, un exemplu recent, cel al crizei sub-prime din SUA care s-a extins, ulterior, si in Europa si in Asia fiind elocvent. Trasatura fundamentala a derivativelor este ca sporesc probabilitatea unui colaps general al unei parti semnificative sau a intregului sistem financiar.

Tranzactiile cu instrumente financiare derivate permit utilizatorilor sa-si compenseze expunerea la fluctuatiile survenite in evolutia ratelor dobanzii prin asumarea unei expuneri contrare expunerii lor curente. Aceasta activitate de management al riscului se numeste, in jargonul bursier si bancar, hedging. Prin hedging se urmareste transferarea riscului unor fluctuatii viitoare ale pretului sau ratei dobanzii prin vanzarea de contracte forward care le garanteaza un pret viitor pentru activul lor. Instrumentele financiare derivate sunt instrumente care permit agentilor de piata sa profite de miscarile de preturi ale altor instrumente, fara obligatia de a le comercializa propriu-zis. Prin derularea contractului forward pe cursul de schimb se elimina riscul generat de variatia acestuia.

In contextul volatilitatii ridicate a paritatii euro/dolar si a unei indatorari substantiale in valuta (in special in cazul leasingului si al creditelor ipotecare), trasatura specifica atat Romaniei, cat si altor tari in tranzitie, operatiunile de hedging se pot constitui in modalitati eficiente de evitare a acestor riscuri. Piata instrumentelor financiare derivate in Romania este, totusi, subdezvoltata, pe aceasta piata fiind prezente, in principal, bancile. Swap-ul valutar este folosit in Romania cu precadere intre banci, intrucit ofera posibilitatea acoperirii unor nevoi temporare de lichiditate intr-o anumita moneda. Swap-ul pe rata dobanzii este o operatiune la care bancile apeleaza pentru a se proteja impotriva riscului de fluctuatie a dobanzilor. Acest intrument este util si pentru companiile de leasing care, de obicei, isi plaseaza banii la o rata fixa pe o perioada de 3-5 ani. Pe de alta parte, aceste societati se refinanteaza, in general, de la banci, ceea ce le genereaza plasamente la rata fixa ce pot fi acoperite, la randul lor, printr-un astfel de swap.

Cauzele subdezvoltarii pietei derivatelor rezida in insuficienta reglementarilor fiscale, contabile si legale adecvate, evaluarea inadecvata a riscurilor financiare de catre agentii economici, gradul scazut de cunostinte in domeniu, gradul scazut de lichiditate al pietei etc. Bancile efectueaza cu preponderenta tranzactii spot derulate aproape exclusiv pe piata valutara interbancara.




Ligia Georgescu-Golosoiu, Introducere in instrumentele financiare derivate, RFBA nr.7-8/2003, p. 65-66.



Normele BNR nr. 10/2002, completate de Norma BNR nr. 1/2003 reglementeaza tranzactionarea a sase tipuri de instrumente derivate: futures pe cursul de schimb si pe rata dobanzii, forward pe cursul de schimb, forward rate agreements, swap pe devize si swap pe rata dobanzii.

Ligia Georgescu-Golosoiu, Contracte valutare la termen, RFBA nr.1/2003.

Promisiunea de vanzare este un contract, si nu o simpla promisiune de a contracta. Promitentul isi asuma obligatia de face – adica sa vanda lucrul, atunci cand beneficiarul promisiunii va accepta. Fiind vorba de o obligatie contractuala, ea poate fi executata silit, in conditiile art. 1073-1077 C.civ.rom. Promisiunea poate fi si bilaterala, caz in care suntem in prezenta unui antecontract de vanzare cumparare, partile asumandu-si obligatiile reciproce de avinde, respectiv de a cumpara.

Inregistrarea in contabilitate a contractelor futures este o problema delicata, deoarece aceste instrumente nu sunt cumparate sau vandute efectiv, asa cum sunt actiunile, obligatiunile, valutele sau optiunile. Acestea presupun o obligatie de a cumpara sau de a vinde ceva la un pret stabilit la momentul tranzactiei.

Contractele standardizate futures (ca si cele options) sunt de inspiratie anglo-saxona, in special ele fiind concepute dupa ISDA Master Agreement, creatie a International Swaps and Derivatives Association Inc (ISDA).

John M. Dalton, op.cit., p. 151; Robert Zipf, Piata Obligatiunilor, Ed. Hrema, Bucuresti, 2000, p. 101; Ioan Popa, Bursa, Colectia Bursa, vol.I. 1993.

Pactul de preferinta este un contract incheiat sub conditie potestativa simpla, prin care promitentul se obliga nu sa vanda bunul, ci sa ii acorde beneficiarului preferinta daca se va decide sa vanda.

C.I.Stoica, op.cit., p.94.

RPF nr. 3/2003, Succesul derivatelor depinde de hedgeri, interviu cu Paul Meier, presedintele Swiss Futures and Options Association, semnat Irina Sain.

A se vedea, in acest sens, Adrian Sorin Lazarescu Utilizarea instrumentelor financiare derivate, in RFBA nr. 12/2003






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact