MECANISMUL CURSULUI VALUTAR

1. Conceptul de curs valutar

Cursul valutar reprezinta raportul de schimb intre doua valute care se compara in cadrul mecansimului cursului de schimb. Pe plan international, simbolizarea monedelor nationale se realizeaza printr-o denumire cu 3 litere (primele doua semnifica tara emitenta, iar a treia denumirea monedei respective). In practica internationala se intalnesc urmatoarele modalitati de cotare

à cotarea directa (incerta) prin care se determina numarul de unitati de moneda nationala ce revine la o unitate de moneda straina. Aceasta cotatie se exprima prin raportul:

N = Moneda straina / Moneda nationala à Moneda straina = N * Moneda nationala

(exemplu: in Romania: 1 EUR = 3,5513 RON)

Aceasta modalitate de cotare se intalneste 555e43f in majoritatea tarilor.

à cotarea indirecta (certa) prin care se determina numarul de unitati de moneda straina ce revine la o unitate de moneda nationala. Aceasta cotatie se exprima prin raportul:

M = Moneda nationala / Moneda straina à 1 Moneda nationala = M * Moneda straina

(exemplu: in Anglia: 1 GBP = 1.7417 USD)

Aceasta modalitate de cotare se intalneste 555e43f in tari precum Anglia, tarile Zonei Euro, Canada, Irlanda, Australia, Noua Zeelanda.

à cotarea incrucisata (cross-rate): doua monede care isi exprima cursul initial printr-o a treia moneda, isi pot determina cursul intre ele

Ø      in cazul cotatiei directe

Ø     

in cazul cotatiei indirecte

Modalitatea de exprimare a cursului valutar este: 3,5412/684 RON/EUR (1 EUR = 3,5412/684 RON). EUR = valuta de baza (valuta cotata), RON = valuta cotanta.

Ø      3,5412 reprezinta cursul la cumparare. El este privit prin prisma operatorilor pe piata valutara (in calitate de intermediari) si este cursul la care se cumpara valuta cotata contra valutei cotante.

Ø      3,5684 reprezinta cursul la vanzare, fiind cursul la care intermediarul vinde valuta cotata contra valutei cotante.

Diferenta intre cursul la cumparare si cel la vanzare s.n marja (spread) si reprezinta castigul intermediarului (= 0,0272 = 272 puncte).

In functie de puterea de cumparare, starea de convertibilitate a monedelor nationale si de reglementarile existente pe fiecare piata, exista mai multe tipuri de cursuri

à curs oficial  (central) este stabilit de autoritatea monetara fiind mai apropiat sau mai indepartat de raportul valoric real dintre monedele care se compara

in tarile cu moneda convertibila oficial = cursul la care se converteste moneda nationala in mod obligatoriu de catre autoritatea monetara (media ponderata a cursurilor de revenire pentru principalele grupe de bunuri si servicii ce fac obiectul schimburilor intre tarile ale caror monede se compara);

in tarile cu moneda neconvertibila = este considerat un curs mediu interbancar recunoscut de banca centrala si utilizat in diverse operatiuni de decontare interna, la evaluari, raportari statistice.

à curs de piata (curs economic, cursul zilei) = reflecta conditiile pietei, fiind determinat ca punct de echilibru intre cererea si oferta de valuta de pe piata la un moment dat. Este un curs liber, variabil si care se poate modifica de mai multe ori pe parcursul unei zile in principiu fara nici o limita a variatiei de curs.

à curs international = se stabileste ca o medie a cursurilor practicate la un moment dat pe principalele piete valutare

à curs al bursei negre = este stabilit in afara reglementarilor legale

Trecerea la convertibilitatea oficiala nu se poate face pe baza unor cursuri multiple.

2. Factori de influenta asupra cursului valutar

factori interni (economici, financiar-monetari, psihologici, politici, militari)

factori externi (cererea si oferta de valuta)

à factori economici: volumul si structura productiei, calitatea bunurilor si serviciilor produse in cadrul unei economii, tehnologiile folosite, evolutia productivitatii muncii, nivelul si dinamica preturilor.

Orice factor economic isi transmite influenta asupra cursului valutar prin pret. Daca indicele general al preturilor si tarifelor scade, aceasta inseamna o crestere a puterii de cumparare a monedei nationale, ceea ce se reflecta in cresterea raportului de schimb al monedei nationale fata de o alta moneda cu care se compara, respectiv o influenta favorabila asupra cursului de schimb.

In caz contrar, cresterea indicelui general al preturilor si tarifelor va avea o influenta nefavorabila asupra raportului de schimb, moneda nationala pierzand din puterea de cumparare.

Nivelul preturilor este corelat cu nivelul produsului intern brut - care genereaza oferta de bunuri si servicii intr-o economie si cu inflatia. Daca intr-o economie ritmul anual de crestere a preturilor este de 2-3%, urmarea este stimularea activitatii economice, ceea ce se va reflecta intr-o apreciere a monedei nationale.

à factori financiar-monetari: nivelul ratei dobanzii, nivelul creditelor, masa monetara in circulatie, situatia finantelor publice, situatia balantei comerciale.

Acesti factori trebuie priviti sub doua aspecte: ca rezultat direct al activitatii economico-financiare a tarii respective si ca posibilitate a bancii centrale de a modifica nivelul ratei dobanzii si pe aceasta baza masa monetara in circulatie cu efecte asupra modificarii cursului de schimb al monedei nationale.

Majorarea de catre banca centrala a ratei dobanzii de refinantare determina cresterea ratei dobanzii la bancile comerciale si ca urmare scumpirea creditelor. Efectul va fi o scadere a cererii de credite si reducerea masei monetare in circulatie.

Intr-o economie care functioneaza normal, reducerea masei monetare in conditiile mentinerii constante a ofertei de bunuri si servicii, are ca efect scaderea preturilor si implicit o crestere a puterii de cumparare cu efecte favorabile asupra cursului de schimb al monedei nationale.

Pentru tarile cu moneda convertibila oficial, reducerea masei monetare pe piata interna se reflecta in reducerea ofertei de moneda nationala, iar daca cererea pentru moneda respectiva este relativ constanta, urmarea este ca acea moneda devine mai scumpa, avand loc o crestere a cursului de schimb al monedei respective.

Factorii financiari au in vedere situatia bugetului de stat deoarece in cazul in care se inregistreaza deficit bugetar, banca centrala va incerca acoperirea acestuia prin emisiune monetara. Daca aceasta operatiune nu este insotita si de cresterea corespunzatoare a ofertei de bunuri si servicii, urmarea va fi cresterea preturilor cu efecte nefavorabile asupra cursului de schimb al monedei nationale.

In cazul existentei unei balante comerciale deficitare, autoritatea monetara va incerca procurarea resurselor necesare acoperirii decalajului dintre importuri si exporturi, urmarea fiind o crestere a cererii de valuta in conditiile cresterii ofertei de moneda nationala, ceea ce va determina scaderea cursului de schimb al monedei nationale.

à factori psihologici: influenteaza direct cursul valutar pe pietele unde functioneaza burse valutare si cursul se determina pe baza reportului cerere/oferta. Simple informatii sau pareri cu privire la evolutia cursului pe alte piete sau evolutii ale preturilor interne produc modificari imediate asupra cererii de valuta influentand cursul de schimb al monedei nationale.

à factori politici: increderea in conducerea tarii, in capacitatea acesteia de amentine echilibrul economic, in(stabilitatea) politica concretizata in schimbari de guverne.

Toate aceste fenomene determina intarirea sau erodarea monedei nationale, cu efecte favorabile sau nefavorabile asupra cursului valutar.

à factori militari: ori de cate ori intr-o economie se produc fenomene de aceasta natura (razboaie, revolutii etc.) activitatea economica este indreptata catre satisfacerea cu prioritate a nevoilor cu caracter militar si de aceea increderea in capacitatea economiei nationale de a produce bunuri si servicii de larg consum care sa acopere masa monetara scade, ceea ce influenteaza nefavorabil cursul de schimb al monedei respective.

à factori externi

Evolutia unei anumite valute pe piata internationala va infleunta cusrul valutar al monedei nationale deoarece prin intermediul cursului valutar se preiau la nivelul unei economii nationale influentele provenite din economiile cu care se compara moneda tarii respective. Existenta unor stari conflictuale poate determina intreruperea pentru o anumita perioada a relatiilor comerciale dintre economia nationala si o anumita zona, ceea ce va produce dezechilibre la nivelul balantei comerciale. Existenta unui embargou intr-o zona invecinata determina reorientarea activitatii economice internationale, ceea ce va determina costuri suplimentare pentru economia nationala respectiva.

3. Determinarea cursului valutar

In conditiile sistemelor banesti bazate pe etalonul aur, determinarea cursului valutar rezulta din raportarea continutului in aur al monedelor care se comparau.

Complexitatea etalonului monetar actual, puterea de cumparare, face ca modelele practice de determinare a cursului valutar sa fie mult mai cuprinzatoare, avand o determinare reala, bazata pe preturile bunurilor si servicilor practicate in tarile ale caror monede se compara. Cursul de schimb apare ca medie aritmetica ponderata a cursurilor de revenire pentru bunuri si servicii.

Se porneste de la premisa potrivit careia tarile cu moneda convertibila oficial publica la intervale regulate de timp indicele general al preturilor si tarifelor, dar si preturile medii practicate pentru acestea. Se ia in considerare structura PIB din tarile ale caror monede se compara si categoriile de bunuri si servicii care intra preponderent in structura schimbului reciproc intre tarile respective.

In tarile cu monede neconvertibile, determinarea cursului real se poate face prin legarea monedei nationale de cursul unei monede mai puternice.

Determinarea cursului real prezinta o importanta deosebita deoarece el este considerat un curs central, oficial. Nivelul sau ramane nemodificat atat timp cat indicele preturilor nu se schimba. Importanta lui este data de compararea cu cursul pietei, determinat ca raport intre cererea si oferta zilnica de valuta si care oscileaza in jurul cursului oficial. La un moment dat cursului central ii poate corespunde o multitudine de cursuri de piata (economice).

Formarea cursului de schimb depinde, in principal, de factorii economici care actioneaza asupra balantei de plati externe si, in subsidiar, de factori tehnici, financiari si politici.

4. Pozitia valutara

O banca activa in tranzactii internationale trebuie sa detina sume oarecum echilibrate din toate valutele principale pentru a face fata necesitatilor de plati internationale. De regula, conturile detinute la banci straine nu trebuie sa fie supraalimentate (sumele respective sunt supuse riscului valutar), dar nici subalimentate (daca apare un deficit de scurta durata costurile procurarii sumelor necesare sunt ridicate).

Cand aceste conturi de lucru prezinta disponibilitati (active) valutare ele sunt definite ca pozitii long.

In situatia in care o valuta trebuie cumparata cu o alta valuta, se intra in pozitie short cu suma respectiva (se creeaza un deficit in valuta respectiva).

Pozitiile valutare ale bancilor se schimba continuu, din cauza operatiunilor curente. Pozitia long dintr-o anumita valuta are corespondent intotdeauna o pozitie short intr-o alta valuta.

5. Riscul valutar

Reprezinta pierderea inregistrata de un participant la tranzactiile economice internationale ca urmare a unor fenomene economice, monetare si valutare ce se pot produce in intervalul cuprins intre momentul incheierii contractului (To) si momentul decontarii (T1) si care afecteaza cursul de schimb.

Gestionarea acestor riscuri are in vedere adoptarea de masuri care sa limiteze pierderea ce s-ar putea inregistra la nivelul partenerilor comerciali. Astfel, in practica se delimiteaza metode (tehnici) contractuale si metode (tehnici) extracontractuale de acoperire a riscului.

Tehnici contractuale

Constau in clauze ce se includ in contractele internationale si care permit recuperarea partiala sau integrala a pierderii. Includerea acestor clauze echivaleaza cu recalcularea pretului contractual, in situatia in care fluctuatia cursului valutar depaseste o anumita marja specificata in contract.

In cazul scaderii cursului valutar intre momentul To (incheierea contractului) si T1 (decontarea contractuala) apare:

risc pentru creditor (exportator) à pierdere de valoare, ca diferenta intre nivelul real al creantei si valoarea ce urmeaza a fi recuperata prin utilizarea viitoare a mijloacelor de plata incasate

avantaj pentru debitor (importator) à va trebui sa faca un efort valoric mai mic pentru a procura mijloacele de plata cu care sa isi achite datoria initiala

In cazul cresterii cursului valutar se inregistreaza:

risc pentru debitor (importator) à va avea nevoie de mijloace de plata suplimentare pentru acoperirea datoriei de plata initiala

avantaj pentru creditor (exportator) à va putea procura o valoare efectiva mai mare prin utilizarea semnelor banesti de la data decontarii

Introducerea intr-un contract international a unei clauze de evitare a riscului se bazeaza pe previziunea participantilor cu privire la evolutia cursului monedei de contract in perioada de derulare a contractului.

In practica internationala se folosesc urmatoarele tipuri de clauze valutare: clauza valutara simpla, clauza cosului valutar simplu, clauza cosului de valute ponderat, clauza indexarii sau rectificarii pretului etc.

Clauzele contractuale presupun calcularea unui coeficient de corectie (K) care se compara cu marja de variatie (M) stabilita prin contract. Daca acest coeficient depaseste marja, are loc recalcularea pretului contractual, astfel:

P1 = Po (1+/- K)

Calcularea coeficientului de corectie

à in cazul clauzei valutare simple:

K = (CV1/CVo)*100 - 100

à in cazul cosului valutar simplu (toate valutele componente au aceeasi pondere la cos)

à in cazul cosului valutar ponderat (ponderea valutelor la cos este diferita)

à in cazul clauzei indexarii

P1 = Po (1 +/- D)ⁿ

D = diferenta intre rata dobanzii la data finalizarii contractului si rata dobanzii la data initierii contractului

n = numarul de ani pentru care se deruleaza contractul

Tehnici extracontractuale

Tehnici extracontractuale interne

In cazul in care unul dintre parteneri nu poate apela la metodele contractuale (pozitia sa pe piata fiind modesta), dar si ca o completare a procedeelor contractuale, se poate face apel la metode neprevazute in contract:

à sincronizarea in timp a incasarilor si platilor in aceeasi valuta = este posibila pentru agentii economici care deruleaza concomitent atat operatiuni de export, cat si de import. Ei vor cauta sa incheie contractele in aceeasi valuta astfel incat riscul valutar sa fie resimtit doar pentru soldul operatiunilor.

à alegerea monedei de contract = se poate face in functie de pozitia (forta comerciala) partenerilor in cadrul negocierilor; exportatorul urmareste sa impuna ca moneda de contract o valuta in apreciere, in timp ce importatorul prefera o moneda in proces de depreciere.

à amanarea sau devansarea platii datoriei de catre importator = in cazul anticiparii aprecierii monedei de contract, importatorul va urmari urgentarea platii; in caz contrar, el va cauta intarzierea platii atat timp cat ii permit clauzele acordurilor de plati (pentru a nu plati penalizari de intarziere).

à derularea corecta si conform graficului a relatiei economice internationale = orice abatere in timp sau de la cantitatea si pretul prevazute in contract atrage intarzierea platii si amplificarea efectelor negative ale modificarilor de curs valutar

Tehnici extracontractuale externe

Constau in transmiterea riscului catre o banca comerciala sau catre un alt intermediar, care accepta preluarea acestuia. Cel mai frecvent, in cazul in care contractele comerciale internationale se incheie fara clauze, se procedeaza ulterior la incheierea unui contract de hedging valutar.

Hedgingul consta in operatiunea la termen prin care se incheie cu o banca comerciala un contract de vanzare sau de cumparare a valutei, la un curs la termen predeterminat. Rezultatul acestei operatiuni se determina la data platii (la scadenta) cand se compara cursul la vedere al monedei de contract la data respectiva cu cursul la termen prestabilit.