StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finante internationale
Trimite articolul prin email Bazele teoretice ale riscului international : Finante internationale Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Bazele teoretice ale riscului international



BAZELE TEORETICE ALE RISCULUI INTERNATIONAL





Orice activitate economica se desfasoara in conditii de risc, aceste riscuri fiind mai mult sau mai putin grave, mai mult sau mai putin cunoscute, mai usor sau mai greu de evitat. Inainte de a incepe orice tip de activitate se impune o identificare si evaluare a riscurilor ce pot aparea, eliminarea sau reducerea lor pe cat posibil, acceptandu-se doar acele riscuri care nu afecteaza decat in mica masura activitatea firmei. Insuficienta cunoastere a riscului, evaluarea sa gresita, lipsa unei protectii adecvate impotriva acestuia va afecta in mod direct rezultatul final al activitatii desfasurate.

Investitia straina directa (ISD), ca forma particulara a activitatii economice presupune, generic vorbind, „sacrificiul a ceva acum (un consum prezent sigur) pentru perspectiva obtinerii a ceva mai tarziu (un consum, un rezultat viitor posibil si incert)' . Datorita caracteristicilor specifice, ISD este o operatiune ce implica o mai mare expunere la o larga varietate de riscuri inerente. Investitia intr-o tara se va realiza numai daca exista un stimulent suficient de puternic, in masura sa motiveze firma sa-si asume riscurile implicate de desfasurarea activitatii intr-un mediu caracterizat printr-un grad relativ ridicat de instabilitate si incertitudine. Pregatirea derularii unui astfel de proces presupune o analiza riguroasa a resurselor de care dispune intreprinderea, evaluarea ratiunilor care stau la baza unei astfel de actiuni, analiza conditiilor de mediu din tara unde se va face implantarea activitatii economice tocmai pentru a reduce expunerea la risc. Sintetic vorbind, fundamentarea oricarei investitii, in particular a unei ISD, necesita includerea notiunilor de risc si incertitudine in structura procesului decizional.


Riscul - constanta a activitatii economice internationale


Fundamentele teoriilor decizionale clasice, bazate pe presupozitia certitudinii, sunt din ce in ce mai puternic erodate de situatiile reale care nu corespund cerintelor de cunoastere completa si corecta a tuturor conditiilor si efectelor producerii unui eveniment. Ca o consecinta directa a acestui fapt, in teoria moderna a deciziei nu se mai opereaza cu certitudini absolute, cu estimari precise ale evolutiei unui anumit element sau fenomen, ci decidentii recurg tot mai des la estimari probabile, incerte, la notiuni ca risc si incertitudine . Cele mai multe decizii se iau in conditii de risc si/sau incertitudine, incompleta cunoastere a uneia sau mai multor „variabile' fiind o constanta a activitatii economice si o cauza care explica intr-o masura mai mica sau mai mare diferentele intre rentabilitatea diverselor proiecte de afaceri.

Riscul este privit ca un fenomen care provine din circumstante pentru care decidentul este in masura sa identifice evolutii / evenimente posibile si chiar probabilitatea producerii (materializarii) acestora, fara a fi insa in masura sa precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce electiv[3]. Se poate spune deci ca riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumita acuratete care este evenimentul posibil, identificat ca atare de decident, care se va materializa efectiv si va determina un anumit nivel al riscului. Chiar daca probabilitatea estimata pentru materializarea efectiva a unui anumit factor generator de risc este ridicata, decidentul nu poate fi sigur daca acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine si nu un altul; este posibil chiar sa se produca un fenomen a carui probabilitate era apreciata la un nivel redus sau chiar u 111i83b n eveniment neprevazut.


Acceptiuni ale conceptului de risc


Riscul cunoaste mai multe acceptiuni, majoritatea insa pornesc de la elementele definitorii enumerate in paragraful de mai sus.

Astfel, riscul poate fi privit ca „reprezentand incapacitatea unei firme de a se adapta la timp si la cel mai mic cost la modificarile de mediu'[4] – semnificatia economica a riscului. Privit din acest punct de vedere, riscul unei investitii efectuate de o intreprindere are ca principala sursa instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) si incapacitatea agentului economic de a contracara la timp si fara costuri ridicate efectele generate de aceasta evolutie continua. Se lanseaza astfel ideea ca o afacere forate bine definita si rentabila din punct de vedere economic poate deveni nerentabila ca urmare a modificarilor conditiilor de mediu initiale; de aceea, acest asa-numit „risc de mediu' trebuie avut in vedere in fundamentarea unei afaceri si trebuie prevazute mecanisme eficace care sa evidentieze rapid modificarile intervenite si modul in care vor fi gestionate.

Din punct de vedere probabilistic riscul „poate insemna si variabilitatea profitului fata de media profitabilitatii din ultimii ani”[5]. S-a ales drept criteriu de definire a riscului oscilatiile profitului fata de o medie, considerandu-se ca in fundamentarea unei decizii (in special aspectele referitoare la costul si finantarea investitiei) sursele proprii provenite din profiturile viitoare au o importanta deosebita atat in ceea ce priveste utilizarea lor, cat si in dimensionarea nevoii de finantare din alte surse. Realizarea unor profituri viitoare mai mici decat nivelul mediu, considerat ca nivel de referinta poate sa conduca la aparitia unor situatii de criza si sa afecteze negativ respectiva activitate economica.

In definitia data de OCDE in 1983[6] se apreciaza ca „riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinte nedorite sa se produca”; aceasta definitie are la baza eventualitatea ca un eveniment (anticipat cu o anumita probabilitate sau neprevazut de decident} sa se materializeze si sa afecteze negativ anumite aspecte ale activitatii economice (procesului investitional). De fapt, in aceasta acceptiune, accentul cade pe efectele pe care le genereaza evenimentul respectiv.

Exista un numar mare de definitii ale riscului prin care se incearca gasirea de noi valente si semnificatii ale acestuia asupra activitatii investitionale:

„riscul reprezinta variabilitatea rezultatului posibil in functie de un eveniment nesigur, incert”[7];

„riscul este incertitudinea cu privire la o pierdere”[8];

„riscul poate fi definit ca posibilitatea ca pierderile sa fie mai mari decat se asteapta”[9];

„riscul reprezinta incertitudinea cu privire la producerea unei pagube”[10];

riscul este acea situatie in care exista posibilitatea unei devieri potrivnice a rezultatului sperat”[11].

Analizand toate aceste definitii se pot observa anumite caracteristici comune, anumite criterii de definire a riscului. In primul rand se poate spune ca riscul deriva din incertitudine: adoptarea deciziei are loc in prezent, iar punerea in practica si rezultatele generate se vor produce in viitor; incertitudinea provine din necunoasterea cu privire la care eveniment din cele identificate se va produce si la ce moment, care vor fi efectele reale si amplitudinea ale producerii acestuia. In al doilea rand, riscul implica ideea de pierdere potentiala (de orice tip), generat de o evolutie a unui factor in sens contrar asteptarilor decidentului.


Riscul si incertitudinea


Relatia dintre risc si incertitudine nu este o relatie simpla, ci una complexa. Spre deosebire de risc, incertitudinea este descrisa ca situatia in care decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul dintre evenimentele posibile a se produce si cu atat mai putin de a putea estima probabilitatea producerii lor, avand semnificatia matematica de variabila incomplet definita[12]. Incertitudinea presupune anticiparea foarte vaga a unor elemente astfel incat nu se poate face nici o previziune cu privire la ceea ce se va intampla; in definirea incertitudinii un singur lucru este cert: 'nimic nu este sigur sau previzibil'. O situatie este incerta atunci cand decizia trebuie luata dar nu se cunosc suficient sau deloc evolutia ulterioara a evenimentelor precum si probabilitatile aferente. (Spre ex., o astfel de situatie este frecvent intalnita in cazul tarilor in curs de dezvoltare, in care institutii politice sau economice sunt schimbate in mod frecvent si sunt greu de prevazut). In ceea ce priveste notiunea de risc, se pot face anumite anticipari ale evenimentelor ce se pot produce si ale probabilitatii asociate producerii lor. Profitul potential urmarit a fi realizat in urma unei investitii trebuie sa fie proportional cu riscul asumat.

Incertitudinea are doua componente: o componenta obiectiva – incertitudinea obiectiva (identificata nu de putine ori cu notiunea de risc), - si o componenta subiectiva – incertitudinea subiectiva[13]. Distinctia intre aceste notiuni este importanta in cazul ISD (si a afacerilor internationale in general). Caracterul subiectiv al incertitudinii trebuie apreciat in sensul ca estimarile cu privire la producerea unui anumit eveniment generator de risc se bazeaza pe aprecierile si perceptiile proprii ale decidentului in functie de informatiile de care dispune la momentul respectiv si de experienta pe care o are in domeniul respectiv. Incertitudinea obiectiva poate fi asimilata situatiei in care toate rezultatele posibile sunt cunoscute si majoritatea celor implicati in procesul decizional sunt unanimi in estimarea aceleiasi probabilitati de producere a fiecaruia dintre efectele identificate pe baza datelor furnizate de evolutii anterioare.

In conditii de certitudine, firma si investitia nu sunt supuse nici unui risc, fiind cunoscute efectele generate de producerea unui eveniment si impactul lor la nivelul rezultatelor activitatii viitoare. Incertitudinea si riscul, odata introduse in ecuatia decizionala, afecteaza calitatea si acuratetea estimarilor cu privire la evolutiile si rezultatele viitoare ale firmei si ale investitiei internationale. Vulnerabilitatea profiturilor viitoare poate fi modelata matematic in conditii de incertitudine obiectiva ca o functie de natura particulara a evenimentului propriu-zis, iar in conditii de risc ca o functie de impactul producerii evenimentului asupra unei afaceri; in conditii de incertitudine subiectiva este o functie de ambele variabile enumerate.

Cu toate acestea, evaluarile managerilor cu privire la conditiile viitoare de desfasurare a unei afaceri au un caracter preponderent subiectiv. Pentru o cat mai buna fundamentare a deciziei de investitii si de reducere a numarului de „necunoscute” cu care se opereaza se impune o imbunatatire a cantitatii si calitatii informatiilor, pentru a se realiza o „conversie” a incertitudinii in risc.

Esenta riscului este data de incapacitatea firmei de a prevedea cu exactitate rezultatele viitoare ce vor fi obtinute de pe urma investitiei facute. Riscul reprezinta astfel acel factor de probabilitate ce poate fi asociat unui posibil rezultat atunci cand factorul de decizie cunoaste toate efectele viitoare posibile ale deciziei luate. Incertitudinea apare atunci cand factorul de decizie cunoaste toate posibilele efecte viitoare dar el nu le poate asocia, din diferite motive, nici un factor de probabilitate rezultatului posibil. Incertitudinea este „mai drastica” decat riscul si provine in cele mai multe din cazuri din absenta informatiei, din calitatea precara a acesteia sau ca urmare a anumitor defectiuni ale sistemului informational al decidentului.

Indiferent de metoda de analiza utilizata, riscul nu va putea fi eliminat in totalitate din afacerile internationale, ramanand intotdeauna un anumit nivel ireductibil de incertitudine. Acest lucru trebuie avut, de asemenea, in vedere in alegerea proiectului de investitii. Gradul de incertitudine al unei afaceri este dat de acele riscuri care nu pot fi identificate de firma transnationala la momentul dat, in timp ce gradul de risc este dat de riscurile identificate. Cu cat, intr-un mediu economic, ponderea riscurilor nonidentificabile este mai mare, cu atat finalitatea actiunilor derulate este mai incerta. Chiar daca investitorul poate cunoaste cea mai mare parte a riscurilor implicate de actiunile sale, incertitudinea poate sa nu dispara in totalitate.

Riscul este un concept multidimensional al carui nivel nu poate fi redus la un singur element, la o cifra. Important pentru fiecare firma este necesar sa se determine un nivel acceptabil al riscului investitional pe care este dispusa sa si-1 asume. Nivelul acceptabil al riscului se refera la riscul „maxim' pe care investitorul este dispus sa si-1 asume: este necesar sa fie certa obtinerea unei rentabilitati minime care sa justifice costurile operatiunii. Nu exista un nivel acceptabil unic, ci acesta este diferit in functie de conditiile concrete ale fiecarei activitati economice/investitii si de atitudinea fata de risc a decidentului.

In esenta, succesul unei investitii depinde in mare masura de optiunile pe care un manager le face la momentul adoptarii deciziei de investitii cu privire la ce riscuri este dispus sa accepte pentru un nivel al profitului preconizat a fi realizat.


Categorii de riscuri internationale


Exista o larga varietate de riscuri investitionale; fiecare dintre acestea fiind determinata de anumiti factori generatori de risc, are anumite componente si forme de materializare care produc efecte dintre cele mai variate (ca mod de manifestare si amplitudine). Este important ca managementul firmei sa identifice cat mai multe dintre aceste aspecte pentru o cat mai corecta fundamentare a deciziei investitionale.




Macroriscuri si microriscuri, riscuri sistematice si nesistematice


Riscurile cu care se confrunta o firma care investeste in strainatate sunt clasificate, in functie de perspectiva din care sunt abordate, in macroriscuri si microriscuri. Macroriscurile sunt rezultatul evolutiei intr-un anumit sens a conditiilor de mediu de afaceri in care este localizata investitia. Microriscurile sunt determinate de factori endogeni, specifici sectorului de activitate, firmei si proiectului propriu-zis si/sau de insuficienta corelare intre particularitatile activitatii si limitele impuse de cadrul general al tarii gazda.

Dintr-o alta perspectiva, firmele transnationale se confrunta in principal cu doua tipuri majore de riscuri: riscuri sistematice (nediversificabile) si riscuri nesistematice (diversificabile). Diferenta intre cele doua este data de factorii care stau la baza producerii lor. Riscul sistematic depinde de factori economici generali (ca inflatia sau framantarile politice) care determina conjunctura economica a tarii gazda, in timp ce riscul nesistematic este determinat de acei factori de risc care depind in mod nemijlocit de conditiile interne ale firmei. Investitorul poate minimiza riscurile nesistematice prin adoptarea unor masuri capabile sa imbunatateasca situatia actuala a firmei. In privinta riscurilor sistematice, investitorul accepta posibilitatea materializarii lor fara a avea la indemana prea multe mijloace de minimizare (in general se considera ca firmele nu pot influenta semnificativ conjunctura economica a tarii gazda)[14]. In acest caz, este mult mai importanta analiza riscurilor sistematice, deoarece un investitor inteligent poate elimina prin deciziile sale riscurile nesistematice.


Riscul de tara, riscul de transfer si riscul suveran


La nivel de tara, firmele ce investesc in strainatate trebuie sa ia in calcul, in principal, doua riscuri: riscul de tara si riscul de transfer[15]. Celelalte categorii de riscuri fie actioneaza asupra creditelor externe acordate (riscul suveran, riscul de dobanda, riscul de tara aferent imprumuturilor externe), fie actioneaza la nivel de firma (riscul de finantare, riscul comercial, riscul financiar, riscul juridic etc.). O categorie aparte de riscuri este cea legata de desfasurarea ulterioara a activitatii firmei pe piata straina. Unele dintre aceste riscuri sunt considerate riscuri pure (riscul de tara, riscul de transfer, riscul de suveranitate, riscul juridic), iar altele sunt considerate riscuri strategice (riscul comercial, riscurile financiare, riscul de finantare, riscul de implantare).

Riscul de tara este generat de actiunea conjugata a unui numar variat de factori de natura economica, politica sau sociala, a caror evolutie ulterioara firma trebuie sa o aiba in vedere. Probabilitatea materializarii riscului de tara depinde atat de producerea unor evenimente apte sa produca pierderi (greve, convulsii sociale, razboaie civile, schimbari de guverne, schimbari de politica, cataclisme naturale cu conditia ca acestea sa nu se produca cu regularitate, recesiune economica), cat si de conditiile specifice ale tarii analizate.

Riscul de transfer se aseamana intrucatva cu riscul suveran si el are in vedere fluxurile banesti generate de investitiile in strainatate. Riscul apare atunci cand un proiect de investitii realizeaza un profit in moneda locala, iar firma mama doreste sa-1 converteasca in valuta straina si sa-1 transfere in strainatate. Pentru a descuraja scurgerea de fonduri in afara granitelor tarii, statul poate refuza sau intarzia schimbul valutar. In unele cazuri, refuzul autoritatilor de a permite schimbul valutar are la baza lipsa unor fonduri valutare suficiente pentru onorarea acestor cereri. In acest fel, firmele straine sunt „impinse” sa reinvesteasca fara voia lor profiturile obtinute in economia tarii gazda sau sunt nevoite sa gaseasca alte forme de recuperare a profiturilor. Deoarece aceste profituri se regasesc in bilantul firmei mama, uneori acest risc este tratat in cadrul riscului financiar alaturi de riscul valutar sau riscul de dobanda.

Diferenta dintre riscul de tara si riscul suveran (de suveranitate) este data de sfera for de cuprindere. Operatiuni ca implantarea unei firme in strainatate sau imprumuturile acordate de diverse institutii financiare unor firme dintr-o tara straina sunt expuse riscului de tara. Riscul suveran are in vedere numai creditele acordate de banci unor guverne straine, credite care compun datoria publica externa a acelei tari; acest tip de risc provine din posibilitatea ca la un moment dat guvernul tarii debitoare sa nu poata sau sa nu doreasca sa ramburseze datoria externa. Ca forme de materializare a acestui risc se intalnesc riscul de reesalonare, de renegociere sau de repudiere a datoriei externe si care apar in momentul in care o tara refuza plata datoriei sau se afla in incapacitate de plata datorita agravarii situatiei sale economice.


Riscuri financiare


Firmele transnationale sunt mult mai expuse riscului financiar decat cele nationale, ele deruland majoritatea tranzactiilor in moneda straina. Datorita fluctuatiilor frecvente pe care monedele unor tari le inregistreaza in raport cu moneda nationala, exista adesea riscul ca un castig obtinut sa se transforme in pierdere. De regula, firmele urmaresc o moneda slaba atunci cand realizeaza investitia, urmand ca la repatrierea profiturilor sa fie preferata o moneda puternica. Firmele transnationale presupun existenta unei societati mama si un numar variabil de subsidiare in strainatate (filiale, birouri comerciale, reprezentante, societati mixte etc.). Sumele transferate de la subsidiare la societatea mama trebuie raportate la moneda sa nationala, in aceste conditii apare problema cursului de schimb la care se va inregistra transferul profiturilor catre societatea mama, existand astfel riscul de pierdere a unor castiguri reale. Exista trei cai de urmat pentru rezolvarea acestei probleme prin aplicarea urmatoarelor rate de schimb:

din momentul inregistrarii contabile a tranzactiei;

din momentul realizarii sale efective;

o rata de schimb ca medie a celor doua.

Riscul financiar mai poate sa apara si in cazul tranzactiilor derulate de subsidiare pe diferite piete. In acest caz, modificarea raportului de schimb poate afecta negativ creditele primite, imprumuturile acordate, depozitele bancare, incasarile sau platile efectuate in moneda straina. Acest risc este tratat ca risc de tara numai in cazul in care deprecierea monedei are la baza aplicarea de catre guvernul tarii gazda a unor politici monetare si valutare defectuoase.

Riscul de dobanda este un alt risc financiar ce actioneaza nu numai in cazul creditorului, ci si in cazul firmelor ce nu dispun de suficiente resurse proprii pentru derularea unui proiect de investitii si astfel sunt nevoite sa recurga la credite bancare. Pentru creditele luate, firma va trebui sa anticipeze care va fi evolutia ulterioara a ratei dobanzii pentru ca o eventuala crestere a acesteia va mari costurile capitalului imprumutat si implicit vor creste costurile investitiei. Pentru a reduce posibilitatea de materializare a acestui risc, firma investitoare va trebui sa cunoasca foarte bine factorii care determina nivelul dobanzii bancare (rata inflatiei, situatia economica generala etc.).

Alt risc international ce actioneaza la nivel de firma este riscul de finantare generat de costul capitalului investitional. Firmele pot realiza investitia in strainatate fie din resurse proprii, fie pot suplimenta aceste resurse cu resurse imprumutate. Materializarea acestui risc depinde de structura capitalului utilizat pentru finantarea operatiunii de implantare in strainatate si va actiona exclusiv asupra firmei emitente (investitoare). Structura capitalului necesar investitiei se stabileste in functie de:

dimensiunea firmei (firmele mari au la dispozitie un numar mai mare de posibilitati de finantare a unui proiect de investitii);

gradul sau de indatorare (cu cat o firma este mai indatorata, cu atat ea va primi mai greu un credit pentru finantarea unei investitii);

structura activelor (firma care dispune de active ce pot fi ipotecate va prefera capitalul imprumutat);

ritmul de crestere al firmei investitoare (o firma cu ritm de crestere ridicat va opta pentru capital de imprumut pentru a nu imparti profiturile cu un numar mai mare de actionari).

Costul capitalului investitional obtinut din surse externe este dat de dobanzile platite, cheltuielile de emisiune pe piata de obligatiuni sau actiuni, de comisioanele si spezele bancare etc. Costul profitului reinvestit (autofinantare) este dat de costul de oportunitate al reinvestirii profitului. Daca nu se va utiliza o structura optima a capitalului investitional, apare riscul unei suplimentari a costurilor de finantare a investitiei, putand astfel aparea dezechilibre puternice in bilantul firmei investitoare.


Riscul de inflatie si riscul operational


Unele clasificari ale riscurilor internationale[16] mai includ in lista riscurilor majore cu care se confrunta societatile transnationale si riscul de deteriorare a puterii de cumparare (sau de inflatie) generat de posibilitatea ca din incasarile viitoare firma sa nu mai poata cumpara bunuri (materii prime, energie, materiale, subansamble) sau servicii (transport, telecomunicatii, servicii bancare de pe piata tarii gazda in aceeasi cantitate ca in prezent. Acest risc afecteaza, in principal, firmele care se aprovizioneaza in cantitate mare cu bunuri si servicii pe piata gazda. Atunci cand rata anuala a inflatiei este mai mare decat rata anuala a profitului, investitorul inregistreaza pierderi.

Un alt risc cu care se confrunta firmele ce investesc in strainatate este riscul operational care este determinat de specificul operatiunilor ce urmeaza a fi desfasurate pe o anumita piata. Riscul operational este inclus in categoria riscurilor nesistematice ce actioneaza la nivel de firma. Materializarea acestui depinde in mare masura de modul in care sunt valorificate resursele interne ale firmei, managementul avand un rol important in diminuarea efectelor negative inregistrate la nivelul entitatii economice.

Aceasta categorie aparte de riscuri este generata de activitatea desfasurata pe piata straina si de modul in care firma subsidiara isi gestioneaza propriile resurse. In opinia specialistilor, cele mai importante riscuri operationale[17] specifice investitiilor straine sunt:

imposibilitatea realizarii unor canale adecvate de distribuire a produselor realizate;

personal insuficient pregatit;

intarzieri in derularea incasarilor si platilor;

dificultati in aprovizionarea cu materii prime;

probleme generate de exploatarea gresita a instalatiilor;

produse insuficient adaptate la conditiile specifice ale pietei;

instrainarea unor informatii legate de produs sau tehnologia utilizata.

Deoarece aceste riscuri specifice apar in faza de exploatare a investitiei, rolul principal in identificarea si diminuarea lor revine managerilor subsidiarelor locale. In aceste conditii, o atentie deosebita se acorda selectarii si pregatirii managerilor capabili sa administreze eficient investitia intr-o tara straina.



Riscul de implantare si riscul juridic


Firmele care investesc in strainatate trebuie sa ia in calcul si riscul de implantare generat de alegerea unei strategii de implantare insuficient adaptata la conditiile politico-economice ale tarii gazda. Pentru o firma care patrunde pe piata fara sa tina cont de conditiile sale specifice, costurile reale ale implantarii pot sa fie mult mai mari. Materializarea acestui risc este generata de imposibilitatea adaptarii firmei la conditiile de mediu, de o alegere gresita a partenerilor locali sau de existenta unei imagini nefavorabile a firmei sau a produselor sale pe acea piata. Deoarece analiza riscului de tara are la baza un studiu aprofundat al mediului economic si politic al tarii receptoare a investitiei, includerea acestei analize in elaborarea proiectului de implantare in strainatate va reduce considerabil posibilitatea alegerii gresite de catre managerii firmei transnationale a modului de patrundere pe acea piata. Selectarea si pregatirea unor manageri din tara gazda, care cunosc cel mai bine situatia acelei piete, mareste flexibilitatea si capacitatea de adaptare a subsidiarei la conditiile de mediu. De asemenea, dezvoltarea unor actiuni promotionale inainte de lansarea pe o piata straina poate mult usura operatiunea de implantare.



O forma de risc interesanta este riscul juridic. Acest risc are in vedere toate contractele incheiate de firma transnationala, astfel ca el actioneaza si asupra contractelor incheiate cu diverse firme din tara gazda pentru realizarea proiectului de investitii (de constructii montaj, furnizori de utilaje, furnizori de materiale, transportatori). Deoarece contractul reprezinta legea partilor, este foarte important sistemul juridic de care acesta este legat. Se impune in acest sens o analiza aprofundata a sistemului juridic din tara gazda. Pentru a evita problemele care ar aparea ulterior in derularea contractelor, firmele transnationale pot face referire la o serie de norme si conventii internationale sau pot alege alt sistem juridic care sa guverneze contractele incheiate. Pe langa riscul contractual, ca forme ale riscului juridic mai intalnim riscuri legate de impunerea unor restrictii de proprietate, control al schimbului valutar, repatrierea profitului sau regulamentele bursiere.


Componentele riscului total asociat unei investitii straine directe

Riscurile cu care se confrunta firmele transnationale sunt mult mai complexe si mai variate decat cele cu care se confrunta firmele ce s-au limitat doar la piata nationala. O data cu diversificarea riscurilor, s-au dezvoltat si o serie de metode de identificare si de gestionare a lor, astfel ca ponderea riscurilor neidentificabile ale unei afaceri a scazut considerabil. Datorita faptului ca materializarea riscurilor antreneaza pierderi financiare, gestionarea lor a devenit un instrument apropiat de gestiunea financiara.


Riscuri identificate si riscuri neidentificate


Cele mai multe riscuri pot fi identificate, insa firma isi va asuma numai o parte dintre ele, mai exact pe cele majore (capabile sa produca pierderi substantiale). Ramane astfel o categorie de riscuri identificate pe care firma le va exclude in mod voluntar (riscuri minore) si o categorie de riscuri exclusa involuntar pentru ca nu pot fi identificate (fig. 1.1.).






Riscuri identificate






Riscuri neidentificate








Riscuri asumate

(riscuri majore)



Riscuri excluse voluntare


Riscuri excluse involuntare

(riscuri minore)               




Fig. 1.1. Formula traditionala a riscurilor intalnite

in afacerile internationale



Este foarte important pentru activitatea viitoare a firmei, ca in categoria riscurilor neidentificate sa nu ramana nici un risc major capabil de efecte distructive. O parte a riscurilor majore asumate pot fi preluate de diverse institutii financiare specializate (ex. COFACE din Franta) in baza unor contracte de asigurare, restul riscurilor fiind suportate direct de firmele transnationale. S-a dovedit faptul ca, atunci cand isi asuma riscurile, firmele prefera o atitudine conservatoare in locul uneia agresive.





Structura riscului total al unei investitii. Reprezentarea tridimensionala a riscului


Riscurile implantarii unei firme in strainatate sunt numeroase si nu pot fi determinate cu precizie la momentul adoptarii deciziei de investire. In cazul oricarei afaceri internationale si in special a ISD, ca forma superioara a acestora, exista cel putin trei surse majore de risc care genereaza categorii specifice de riscuri la care investitia este expusa simultan: riscul de tara, riscul de proiect si riscul specific de firma. Toate aceste trei mari categorii de risc impreuna cu alte riscuri de importanta mai mica (excluse voluntar) si cu elementele de risc neidentificate (elemente de incertitudine) compun riscul global al unei investitii straine directe (fig. l .2.)






1-Riscul de tara

RT





S12


S13


2-Riscul de proiect

RP

S23


3-Riscul de firma

RF




Fig. 1.2. Structura riscului total al unei investitii


Riscul de tara poate fi definit ca expunerea la o pierdere potentiala - a unui activ real, a unei afaceri sau chiar o pierdere cauzata de internationalizarea unei activitati - ca urmare a producerii unor evenimente economice, politice, sociale care se afla de la un anumit nivel in sus, cel putin partial, sub controlul guvernului din tara gazda si nu sub controlul proprietarului bunului sau al managerului firmei . Acestia din urma nu pot influenta sau controla in mod direct evenimentele respective, ci doar evalua probabilitatea producerii lor si gestiona partial sau in intregime riscul de tara. Factorii care stau la baza materializarii riscului de tara sunt dependenti de evolutia componentelor macroclimatului din tara gazda. Riscurile care compun riscul de tara sunt determinate de evolutia intr-o anumita directie a cadrului general economic, politic, social, institutional al tarii gazda si sunt incluse, alaturi de riscul de tara, in categoria macroriscurilor. Aceste macroriscuri se manifesta si afecteaza toate firmele straine cu activitati economice rezidente in spatiul national respectiv. Pentru ca un risc sa fie catalogat drept risc de tara el trebuie sa fie o rezultanta a climatului national global, sa fie intr-o anumita masura controlat sau controlabil de catre guvern. Controlul guvernului nu trebuie inteles exhaustiv deoarece riscul de tara are la baza factori interni si factori externi; in acest ultim caz gradul de control al autoritatii nationale difera de la simpla gestionare si diminuare a efectelor pana la implicarea directa in aceste anumite evolutii internationale, dar, in ultima instanta, guvernul gazda este cel care poate influenta si controla efectele evolutiilor externe in spatiul sau national.

Riscul de proiect este privit in literatura de specialitate ca implicatiile existentei unui grad ridicat de incertitudine cu privire la performantele ce pot fi realizate de proiectul respectiv . O corecta definire a obiectivelor proiectului si criteriilor de performanta au o influenta considerabila si este necesara o evaluare a interdependentelor dintre diferite obiective si proiecte. Riscurile de proiect sunt riscuri care deriva din natura specifica a fiecarei activitati si firme. In marea lor majoritate aceste riscuri sunt microriscuri produse de evenimente si factori care deriva din incompleta cunoastere a efectelor viitoare ale unei decizii adoptate in prezent in conditiile evolutiei continue a mediului. Acest risc se afla in mare masura sub controlul managerilor sau proprietarilor afacerii / activitatii respective deoarece deciziile si proiectele respective sunt fundamentate pe baza evaluarii factorilor riscului de proiect. In aceasta categorie se include: riscul comercial, riscul concurential, riscul tehnologic etc. Urmarind figura 1.2. se poate spune ca riscul de proiect cuprinde:



• o componenta de risc generata de caracteristicile proprii ale proiectului de investitii (incorecta fundamentare a proiectului propriu-zis) care determina o rentabilitate negativa sau chiar redusa a proiectului indiferent de locul de realizare a investitiei;

• o componenta de risc generata de incorecta adaptare a proiectului la conditiile economice si politice concrete ale tarii gazda (S12 in fig. 1.2.); altfel spus, riscul de proiect trebuie privit in relatie si cu conditiile de mediu din tara gazda – o afacere poate fi profitabila intr-o tara si mai putin profitabila in alta tara sau in aceleasi conditii de mediu dintr-o tara, diferite investitii au grade diferite de profitabilitate;

o componenta de risc care provine din necorelarea cerintelor si obiectivelor proprii ale proiectului cu caracteristicile si resursele de care dispune firma investitoare (suprafata S13).

Distinctia dintre riscul de tara si cel de proiect depinde de amploarea riscului si de nivelul la care se manifesta controlul. De ex.: daca riscul de faliment capata amploare si este rezultatul unui management gresit al guvernului, atunci el poate fi considerat risc de tara, dar dacǎ este rezultatul unui management ineficient al firmei este risc de proiect.

Riscul specific de firma provine din caracteristicile particulare ale firmei investitoare, precum si din incorecta corelare a posibilitatilor de care dispune o firma la caracteristicile proprii ale unei ISD, si / sau ale tarii in care se va realiza investitia. Evenimentele generatoare de risc sunt controlabile de catre managementul firmei respective in mare masura.

Asa cum se poate vedea in figura 1.2., intre cele trei mari categorii de risc implicate de realizarea unei investitii straine directe exista anumite zone de contact, de intercorelare. Suprafata S12 reda schematic riscurile generate de incorecta adaptare a investitiei la conditiile tarii gazda si de factori de risc care se afla sub controlul guvernului din tara receptoare (ex. reglementari care limiteaza formele de realizare a investitiei straine etc.). Suprafata S13 cuprinde riscurile care au ca sursa incompatibilitatea dintre caracteristicile proprii firmei investitoare si cerintele climatului de afaceri al tarii (ex. structura organizatorica si formele de coordonare a activitatii ineficiente si riscuri derivand in special din impactul pe care politica guvernului il are asupra firmelor straine). Zona S23 permite o reprezentare a riscului care deriva din necorelarea posibilitatilor de care dispune firma cu cerintele impuse de realizarea proiectului de investitii. In ceea ce priveste localizarea controlului factorilor de risc se disting doua niveluri:

• la nivelul firmei (riscul de proiect si de firma) si

• la nivelul guvernului tarii gazda (riscul de tara).

In suprafata S23, factorii de risc se afla in totalitate la firma investitoare – sunt factori endogeni – , in timp pe in cazul suprafetelor S13 si S12 controlul este localizat fie la nivelul guvern ului – factori de risc exogeni – , fie la nivelul firmei (situatia cea mai frecventa este aceea in care factorii de risc se afla la nivel de guvern, iar gestionarea impactului probabil al acestor factori se afla la nivel de management al firmei).

Daca se incearca tratarea tridimensionala a riscului total al unei investitii s-ar obtine urmatoarea reprezentare (fig. 1.3.):








RISC DE TARA



A







RISC DE PROIECT

O B


C




RISC DE FIRMA        



Fig. 1.3. Reprezentarea tridimensionala a riscului total al unei ISD


Pe fiecare dintre cele trei axe se reprezinta cate o componenta a riscului total; astfel, pe axa OX – riscul de tara, pe axa OY – riscul de proiect si pe axa OZ – riscul de firma, iar punctele A, B si C au urmatoarea semnificatie: A – nivelul riscului de tara la momentul analizei, B – riscul de proiect aferent investitiei la momentul analizei, C – riscul de firma[21] la acelasi moment al analizei. In acest sistem de trei coordonate de risc, riscul total al proiectului de investitii ar fi dat de volumul piramidei OABC. Orice modificare a nivelurilor de risc, fie ca are loc la nivelul pietei, la nivelul proiectului sau la nivelul firmei, va determina o deplasare a punctelor A, B, C, ceea ce va conduce la modificarea volumului total al piramidei. Pornind de la aceasta abordare geometrica a riscului, se poate defini o formula de calcul al riscului total al investitiei, functie de cele trei componente fundamentale:


R total al investitiei =


Cele trei categorii de risc enumerate, alaturi de alte tipuri de riscuri de importanta mai redusa (care fie sunt identificate si excluse voluntar, fie raman neidentificate pana la materializarea lor efectiva) formeaza riscul total al investitiei.

Pentru o cat mai completa evaluare a unei investitii localizate in afara granitelor tarii de origine a firmei este important sa se determine gradul de expunere a proiectului la fiecare din componentele si tipurile de risc prezentate mai sus. Nivelul global al riscului asociat unei ISD poate fi moderat, dar daca investitia este mai vulnerabila la anumite riscuri decat la altele, se impune remodelarea sa astfel incat si respectiva componenta de risc sa fie „adusa” la un nivel acceptabil.

Riscul total al unei investitii este un factor esential de care decidentul va tine cont in adoptarea deciziei de a investi sau nu, precum si in ceea ce priveste localizarea si forma in care se va concretiza o afacere sau o investitie. In acest sens, investitorul va compara rata acceptabila a profitului (acea rata a profitului care compenseaza riscul presupus de o anumita afacere) cu rata probabila a profitului rezultata in urma calculelor si estimarilor. Numai in cazul unei rate probabile cel putin egale cu rata acceptabila firma isi va asuma riscul si va realiza investitia.




C. Munteanu, C. Valsan, „Investitii internationale', Ed. Oscar Print, 1995, pag. l;

Gh. Negoescu, 'Risc si incertitudine in economia contemporana', Ed. Alter-Ego Cristian, Galati, 1995;

C. Munteanu, profesor univ. dr. ASE Bucuresti – Note de curs (Investitii internationale), Facultatea de Relatii Economice Internationale, Bucuresti, 1998;


P. Conso, 'La gestion financiere de l'entreprise', Ed. Dunod, Paris, 1985;

Gh. Negoescu, 'Risc si incertitudine in economia contemporana', Ed. Alter-Ego Cristian, Galati, 1995;

Preluata de W. Shaunessy in 'La faisabilite de project', les Editions de SMG, Paris, 1983

Dorfman, 'Introduction to Risk Management and Insurance', 4th edition;

Green Tieschman, 'Risk and Insurance”, 7th edition;

Mehr Hedges, „Risk Management. Concepts and Aplications';

Rejda, 'Principles of Risk Management, and Insurance', 4th edition;

Vaughn, „Fundamnetals of Risk and Insurance”, 5th edition;

Prof. univ. dr. C. Munteanu, Note de curs (Investitii internationale), Facultatea de Relatii Economice Internationale, Bucuresti, 1998;

H.V. Wortzel, L. H. Wortzel, Op. cit;

A se vedea si cartea „Fundamentals of investments” de Richard Stevenson, editata de West Publishing Company, 1988, pag. 13-18;

A se vedea si cartea „Investitii internationale” de Costea Munteanu si Calin Valsan, editata de Oscar Print, 1995, Cap.5, pag.84-90;


Clasificarile facute de Gitman Lawrence sau Richard Stevenson;

A se vedea si cartea „S'intenationaliser” de A. Dunois, Editura Dalloz, Paris, 1995;

Sursa: A. Dunois, 'S internationaliser', Ed. Dalloz, Paris, 1995;


Pancras Nagy, 'Country Risk', Euromoney Publications, 1989;

***, 'Project Risk Management', London, 1997;

Toate aceste niveluri de risc sunt apreciate prin intermediul unor indicatori sintetici calculati pe baza modelelor matematice.






Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact