StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Management bun inseamna oameni de CALITATE
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management comparat
Trimite articolul prin email Individualizarea managementului comparat : Management comparat Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Individualizarea managementului comparat



INDIVIDUALIZAREA MANAGEMENTULUI COMPARAT



Scurt istoric


Pe fondul expansiunii institutiei managementului, pe masura ce aceasta institutie devine indispensabila la nivelul tuturor organizatiilor, in paralel/conexat cu fenomenul de globalizare a afacerilor, din ansamblul a ceea ce numim azi “stiinta managementului” se desprind sau individualizeaza diverse “ramuri” sau domenii distincte. Intre astfel de domenii – alaturi de managementul strategic, MRU, comportamentul organizational etc. – se numara in prezent si managementul comparat.




Primele studii teoretice si aplicatii empirice ce pot fi incluse in sfera managementului comparat au avut loc in SUA, dupa anul 1950.[1] Astfel, la nivelul anilor ’60 economia americana era deja relativ internationalizata, fapt ce a favorizat efectuarea primelor studii privind practicile de management din mai multe tari/companii. In mare masura, astfel de studii de management comparat au fost facute de profesori universitari si specialisti in management din cadrul unor corporatii americane multinationale, care aveau importante interese de afaceri in alte zone/tari ale lumii. Aproximativ in aceeasi perioada, o intrebare standard este formulata tot mai des de analistii economici si specialistii in management mondial: Cum se explica succesul economic obtinut de tari precum Japonia, Coreea de Sud sau Hong-Kong? Care a fost rolul importului de tehnologie in dezvoltarea economica a Japoniei? Care a fost rolul importului de cunostinte in cadrul aceluiasi proces ? Cum au reusit companiile nipone sa adapteze sau sa japonizeze diverse concepte preluate din occident ? “ Astfel de intrebari, intr-o formulare sau alta, vor polariza interesul catre studii/aplicatii de management comparat si evolutia acestui domeniu. Asa cum demonstreaza convingator Alvin Toffler, nu mai exista strategii infailibile de urmat in afaceri sau modele ce au produs rezultate favorabile intr-un caz concret si care sa poata fi copiate/aplicate intr-un alt caz. Intr-un mediu competitiv global, schimbarea conditiilor de piata a devenit o trasatura constanta si ea obliga la aplicarea unui management creativ. Prin urmare, este de dorit sa intelegem cum se explica succesul economic al Japoniei si altor tari recent industrializate dar nu este oportun sa fie „importate ca atare” diverse practici de management sau modele teoretice care au condus la succes in cazul altor tari; se recomanda in toate cazurile ca firmele interesate (din Romania sau alte tari) sa cunoasca astfel de practici/reguli de urmat catre succesul in afaceri dar sa recurga la o filtrare si adaptare la specificul culturii organizationale si mentalitatea salariatilor in cauza.

In general, analistii in management comparat discuta de mai multe etape ale evolutiei/dezvoltarii acestui domeniu:[3]

Perioada 1965 – 1972: este considerata a fi primul “boom” al managementului comparat; in aceasta perioada s-au publicat peste 11.000 de studii si articole de management comparat; marile universitati din Europa si SUA introduc aceasta disciplina in planul de invatamant; marile corporatii din lume aloca fonduri substantiale pentru cercetari si studii etc.; se publica diverse explicatii privind succesul Japoniei si altor tari asiatice, desi nu exista inca un punct de vedere sau o explicatie completa cu privire la acest subiect;

Perioada 1972 – 1980: este considerata ca reflectand o anumita stagnare in evolutia managementului comparat; desi se publica noi studii/analize, totusi scade interesul pentru acest domeniu si fondurile alocate pentru cercetari de amploare; aplicarea practica imediata nu oferea rezultate concrete; in lipsa unei finalitati practice imediate corporatiile multinationale s-au orientat catre studii de management international, strategii pe piete externe, politici de marketing global si alte subiecte similare;

Perioada 1980 – 1990: este perioada in care se manifesta un nou “boom” in managementul comparat; se multiplica studiile de management comparat si management international, se incearca a sistematiza volumul de cunostinte detinute prin editarea unor lucrari de sinteza; intre astfel de lucrari amintim[4]:

Richard Farmer – Advances in International Comparative Management, Vol. I-II;

Raghu Nath – Comparative Management: A Regional View

Geert Hofstede – Cultures and Organizations. Software of the Mind

Perioada 1990 si pana in prezent: in care se constata un trend ascendent in evolutia managementului comparat, pe fondul accentuarii procesului de globalizare economica si crestere a interdependentelor dintre tari/regiuni/companii. In aceasta perioada se constata un interes crescand si pentru studii comparative din alte domenii socio–economice (drept comparat, contabilitate comparata etc.).

Intre problemele nesolutionate inca de studiile de management comparat amintim:

Succesul economic inregistrat de tari precum Japonia, Thailanda sau Taiwan este doar intr-o mica masura inteles si explicat; „repetarea” acestui succes in alte tari din America Latina sau Europa nu a functionat;

Tehnicile /metodele de import si adaptare a “cunostintelor de management” ce au dat rezultate in cazul Japoniei nu au functionat pentru alte tari; importul „invers” din Japonia s-a dovedit a fi imposibil ; in acest sens amintim ca anumite concepte precum TQM (Total Quality Management), MBO (Management By Objectives) sau altele cunoscute nu au dat decat rezultate partiale in tarile occidentale;

Fiecare problema (notat P) aflata sub incidenta managementului unei companii nationale sau multinationale reclama o solutie creatoare si specifica; altfel spus, nu putem discuta de solutii standard ce ar putea fi importate si aplicate la rezolvarea unor probleme din managementul zilnic al unei firme; rezulta o finalitate practica partiala a studiilor de management comparat (eficienta firmei nu rezida numai in profit; cresterea economica si functia sociala sunt definite/percepute diferit de la o tara la alta);

Marile corporatii multinationale “inventeaza” zilnic practici si strategii de management pentru a obtine succes intr-o competitie globala extrem de dura; ele se indeparteaza frecvent de recomandarea unor lucrari de management comparat, de concluziile si/sau orientarile formulate de teoreticieni in manuale de management; conform cu Toffler, nu mai exista retete standard care sa poata fi preluate si aplicate „ad literam”. [5]

Managementul comparat inca opereaza cu termeni/notiuni ce au acceptiuni diferite pe tari sau “scoli de management”; se fac eforturi de uniformizare a unor concepte si de efectuare a unor studii globale, cu influenta din mai multe contexte culturale[6]; se adauga un anume decalaj intre recomandarile teoreticienilor si practicile la care recurg corporatiile multinationale.






Definirea managementului comparat


Apreciem ca definirea managementului comparat se poate in mod distinct, separat de alte ramuri ale managementului sau prin antiteza cu domeniul managementului international.

Exista mai multe acceptiuni cu privire la definirea si continutul managementului comparat, ca domeniu de sine statator al stiintei managementului. Astfel, intre diverse abordari intalnite pe plan mondial/national amintim urmatoarele definitii:

In anii ’80, William Newman considera ca “managementul comparat isi propune sa studieze similaritatile  si diferentele din practica manageriala autohtona a diferitelor tari” ;

In anii ’90, Raghu Nath extinde conceptia anterioara; el considera ca “managementul comparat vizeaza a studia similaritatile si diferentele intalnite in sistemele economice apartinand unor contexte diferite”; apreciem ca aceasta optica este mai potrivita intrucat, pentru a intelege practicele de management dintr-o tara, este nevoie sa intelegem si aspecte juridice, tehnice, economice sau politice ce definesc mediul de afaceri din acea tara;[8]

Mai recent (1984), Edwin Miller propune o definitie mai larga asupra managementului comparat; el considera ca managementul comparat studiaza procesele de management ce au o baza multinationala, respectiv el introduce in ecuatie factorul cultural  national diferit in care se aplica anumite metode/tehnici de management; aceasta influenta a factorului cultural in managementul diferitelor tari este stralucit argumentata de specialistul olandez Geert Hofstede;

Richard Farmer considera ca managementul comparat reprezinta studiul managementului in medii/culturi diferite si ratiunea pentru care firmele obtin rezultate diferite in tari diferite. Se cunoaste faptul ca dezvoltarea economica impune transferul de tehnologii, capital si informatii/cunostinte. Conform lui Farmer, managementul are un rol determinant in sporirea productivitatii muncii si cresterea economica a unei tari.[10]

Profesorul Ovidiu Nicolescu, opinie la care subscriem, considera ca managementul comparat studiaza procesele si relatiile de management din firme/organizatii apartinand unor contexte culturale nationale diferite; aceasta disciplina vizeaza a stabili asemanarile si deosebirile din practica manageriala pentru a permite transferul international de know-how, adica importul de cunostinte de management; pe baza acestui import firmele si tarile importatoare ar trebui sa-si imbunatateasca practica afacerilor si sa obtina succes in competitia globala.[11] Agream aceasta interpretare, inclusiv atunci cand consideram ca definitia surprinde patru aspecte:

a)      analizele comparative de acest tip vizeaza elemente/aspecte de management; totusi, consideram ca in mod implicit astfel de studii includ obligatoriu si aspecte juridice, sociale, economice, tehnologice, psihologice etc.;

b)      specificul managementului comparat este dat de viziunea culturala multinationala, adica se abordeaza realitati ale managementului din doua sau mai multe tari;

c)      studiile de management comparat incearca sa prezinte similaritati si diferente intalnite in practicile/conceptele de management ce conduc la performanta in afaceri; se vizeaza a explica succesul in competitia economica globala;

d)      managementul comparat are un obiectiv pragmatic: sa favorizeze transferul international de know-how managerial; adica un posibil import de cunostinte de management care sa fie apoi aplicate de cei interesati (firme si tari/natiuni).

Pe de alta parte, unii specialisti trateaza managementul din SUA ca un tip standard de management si considera ca managementul comparat se ocupa de transferul de cunostinte din managementul american in managementul unor tari mai putin dezvoltate; este cazul inclusiv al unor manageri din Europa ce neglijeaza Japonia sau alte tari ce incep a se impune in competitia mondiala.[13] In realitate consideram ca, atat procesul de globalizare, cat si studiul practicilor de management din diverse tari nu se rezuma numai la situatia companiilor americane, la pozitia detinuta de aceasta superputere pe plan mondial; este si cazul studiilor de management comparat care prin continutul lor reliefeaza, intr-o viziune comparatista, reguli/practici/proceduri de management din toate tarile dezvoltate.

In sfarsit, mai amintim ca se impune a distinge clar intre doua notiuni/ sintagme:

managementul comparat;

managementul international.

Conform definitiei formulate de Edwin Miller, managementul international se ocupa de managementul si activitatile companiilor multinationale, el vizeaza a asigura accesul la fonduri, oameni si informatii ce traverseaza frontierele nationale si politice. Este adevarat ca studiile de management international ce incearca sa surprinda/descrie practicile manageriale din cadrul firmelor multinationale recurg in mod inevitabil si la analize comparative. Invers, studiile de management comparat – chiar atunci cand fac comparatii intre organizarea unor IMM, a unor ONG din tari diferite – pot oferi concluzii si reguli care sa conduca la imbunatatirea practicilor de management din firmele multinationale. Prin urmare, discutam de o stransa interdependenta intre domeniile management comparat si management international, dar suprapunerea este numai partiala.[14] Desi exista elemente comune intre cele doua discipline/domenii, avem si multiple diferente de fond:



sfera de analiza a managementului comparat este mai mare decat cea a managementului international; el se ocupa de toate cunostintele de management ce au un fundament multicultural;

se poate considera ca managementul international este doar o componenta majora a managementului comparat;

managementul international raspunde unor cerinte exprese ale companiilor multinationale; ofera acces la resurse, piete de desfacere, specialisti pe diverse domenii de varf gata formati, acces la manageri profesionisti ce au activat in medii culturale diferite etc.;

managementul comparat incearca a raspunde unor cerinte de performanta a firmelor din majoritatea tarilor lumii, pentru ca pe aceasta baza natiunile sa-si aloce o mai buna pozitie in competitia globala; incearca a identifica ce metode sau practici de management curent pot fi „importate” cu succes de firme sau tari din esalonul doi / trei.

„Data de 11 septembrie a insemnat o experienta traumatizanta”, spune omul de afaceri George Soros, cu referire la atacul terorist de la WTC; iluzia ca Statele Unite ar fi invulnerabile s-a spulberat, remarca acelasi autor.[16] Cu unul sau doua decenii in urma, unii analisti apreciau ca SUA ar putea fi depasita economic de Japonia, fapt ce nu s-a confirmat. Intre timp, Uniunea Europeana in „formula celor 27” va deveni un formidabil competitor global incluzand unitar o forta economica, inovativa, stiintifica si comerciala fara precedent (peste 500 milioane consumatori informati, selectivi si cu putere de cumparare). Care va fi rezultatul competitiei globale intre cele trei „superputeri economice” pe parcursul urmatoarelor 4 sau 5 decenii ? Ce se va intampla daca pe arena globala se va afirma si China ca o noua superputere economica, incluzand o piata de 1,3 miliarde consumatori ? Este extrem de dificil de conturat raspunsuri pertinente la astfel de intrebari intrucat, spune Peter Drucker, viitorul nu poate fi anticipat; putem numai sa incercam a identifica care vor fi consecintele unor procese/fenomene/modificari ce au avut loc in mod ireversibil la nivel planetar.

„Detinand deopotriva puterea economica si cea militara, spune Soros, Statele Unite detin incontestabil hegemonia in lumea de astazi”. Ele nu pot face chiar ce ar dori, insa nimic nu se face fara acordul lor, remarca acelasi autor.[17] Intr-adevar, pe parcursul ultimului secol de istorie a umanitatii, drumul urmat de SUA, fie de catre firme in afaceri, fie ca natiune pe plan mondial, acest drum s-a dovedit a fi de mare succes. Insa succesul succesiv pentru individ, organizatie sau natiune poate deveni extrem de periculos. “Succesul este mereu obiectivul principal pentru o intreprindere – spune profesorul Plumb – dar cand se atinge”, el poate induce influente negative, poate genera rezistenta la nou/schimbare. Mai mult chiar, succesul corupe iar succesul total corupe complet, afirma lordul Acton. Asadar, succesul incontestabil al SUA in competitia globala ramane sub semnul intrebarii si ramane sa identificam care sunt cunostintele necesare Europei pentru a se impune in lume ca superputere economica; o piata interna unica de peste 500 milioane de locuitori constituie deja un argument concret de care trebuie sa se tina seama. Daca avem in vedere si uriasul potential tehnic, tehnologic, resurse naturale, capacitatea de inovare, capacitatea stiintifica, gradul de educare al populatiei, prestigiul si internationalizarea unor universitati europene etc. – toate fiind in patrimoniul Europei de astazi – inseamna ca poate fi gandita o strategie adecvata la nivelul UE pentru a se impune in competitia globala pe parcursul urmatoarei jumatati de secol. Totusi, o tara precum China dezvoltata economic, cu un GDP per locuitor de 20-30 mii USD, nu poate fi exclusa ca ipoteza si poate deveni o realitate a viitorului.



*


In sfarsit, intrucat am utilizat deja sintagma „corporatie multinationala” este oportun sa remarcam ca, desi exista unele diferente de nuanta, intalnim in literatura de management doua notiuni:

MNC: (multinational corporations), corporatii multinationale;

TNC: (transnational corporations), corporatii transnationale.

Fara a dezvolta subiectul invocat – specific managementului international – aratam ca prin corporatie multinationala (MNC) intelegem o companie/firma ce desfasoara operatiuni semnificative in doua sau mai multe tari. Firme precum General Motors, General Electric, Exxon din Statele Unite, Toyota, Nissan din Japonia sau SAS, Volvo din UE obtin 20% - 70% din cifra totala de afaceri si din profitul total in alte tari decat tara de rezidenta (tara in care se afla sediul central al firmei). Prin urmare, intelegem ca tarile invocate si diverse companii / institutii din structura lor sunt puternic implicate in procesul de globalizare contemporan; mai concret, astfel de MNC din tarile dezvoltate exploateaza la maximum diverse fatete favorabile ale globalizarii.

Etapele teoretice in care poate fi internationalizata o afacere, o companie din orice tara, se prezinta grafic in figura 1.1.


Fig. 1.1. – Etapele internationalizarii unei companii













Sursa: Adaptat dupa: Samuel C. Certo – Modern Management, Eight Edition Pretince Hall, Inc. 2000; traducere in limba romana, Ed. Teora, 2002. Copyright © All rights reserved.




O. Nicolescu – Management comparat, Editura Economica, 1998

Robert J. Mockler – Multinational Strategic Managemet an Integrative Context Specific Process, under Strategic Management Group (SMRG), 2001; Traducerea in limba romana, Editura Economica, Bucuresti, 2001; Alvin Toffler – Corporatia Adaptabila, Editura Antet, 1995

O. Nicolescu – Management comparat, Editura Economica, 1998; Eugen Burdus – Management comparat, Editura Economica, 1998; Richard Farmer – Advances in International Comparative Management, Vol. I, 1984

Richard Farmer – Advances in International Comparative Management, Vol. I-II, Jai Press Greenwitch, 1984-1986 Raghu Nath – Comparative Management, Regional View, Cambridge, 1988; Geert Hofstede – Culture’s Consequences International Differences in Work, Related Values, Beverly Hills CA: Sage Publications; Geert Hofstede – Cultures and Organizations, Software of the Mind, Institute for Research on Intercultural Cooperation (IRIC), Published by McGraw – Hill Book Company, Europe, London, 1991

A. Toffler – The Eco-Spasm Report, traducere in romana Spasmul Economic, Editura Antet, 1995

O. Nicolescu – Management Comparat. Uniunea Europeana Japonia si SUA, Editia a II a Editura Economica, Bucuresti, 2001

Conform cu O. Nicolescu – Management Comparat, Editura Economica, 1998

R. Nath – Comparative Management. A Regional View, Cambridge, 1988

E. Miller – Comparative Management Conceptualization, Greenwich Press, 1984; vol I, Advances in International Comparative Management

R. Farmer – Advances in International Comparative Management, vol I – II Greenwich, 1984 - 1986

Ovidiu Nicolescu – Management comparat, Editura Economica, 1998, pag.30

Idem – pag. 30-31

Eugen Burdus – Management comparat, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag.44

Eugen Burdus – Management comparat, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag.45

Ovidiu Nicolescu – Management comparat, Editura Economica, 1998, pag. 31

G. Soros – Despre globalizare, Ed. Polirom 2002; traducere dupa On Globalization

G. Soros – Idem

I Plumb – Elemente moderne ale abordarii contextuale ale intreprinderii, vol II din lucrarea „Abordari moderne in managementul si economia organizatiei”, Editura Economica, 2004, vol. I, II, III si IV; coord. O. Nicolescu, s.a.

I. Plumb - Idem







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact