StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management comparat
Trimite articolul prin email Aspecte selective din managementul european : Management comparat Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Aspecte selective din managementul european



ASPECTE SELECTIVE DIN MANAGEMENTUL EUROPEAN


Anglia


Date introductive


Avand o populatie de circa 60 milioane, suprafata  245.000 Km, 24.000 USD/loc, Anglia se numara printre tarile mari europene, cu o economie dezvoltata. Anglia ramane o tara insulara formata din trei insule principale (Anglia, Tara Galilor si Scotia) la care se adauga Irlanda de Nord si alte mici teritorii. Originile populatiei britanice (celtii, germanii si danezii etc) explica apropierea culturala, lingvistica si istorica de tarile germane si cele din nordul continentului.




Avantajele obtinute prin nasterea in societatea engleza, apartenenta la o clasa sociala (nobili), tind a se reflecta partial si-n lumea afacerilor. In plus, engleza britanica este mai putin accesibila decat engleza americana; se adauga o anume rezerva a salariatilor sau managerilor britanici in a invata limbi straine, aceste aspecte specifice, dublate de pozitia economico – politica a SUA, au facut ca engleza americana sa devina treptat un standard international in afaceri. Marea Britanie ramane tara lui Adam Smith si economia ce a generat „revolutia industriala” in intreaga Europa; lucrarea The Wealth of Nations (1776) a influentat in aceiasi masura organizarea industriala, relatiile dintre proprietari si salariati, managementul structurilor macro din sec. XIX-XX; in aceasta perioada economia britanica a fost un „workshop al lumii” (pentru perioada in care a reusit sa-si mentina un anume monopol cu privire la inventii/inovatii tehni 818f58i ce)[1]

Pentru alte tari europene, Anglia ramane un model al disputei politice / parlamentare, un model de echilibru social, o economie in care sindicatele detin o influenta notabila. Ministerul Industriei si Comertului /Department of Trade and Industry este institutia guvernamentala cu real direct in sprijinirea mediului de afaceri, a introducerii unor reglementari care sa favorizeze sectorul IMM, concurenta si libera initiativa; se adauga Biroul pentru investitii in UK ce ofera asistenta investitorilor straini; alte institutii: Confederatia Industriei Britanice, Asociatia Camerelor de Comert, Federatia IMM, Institutul de Marketing (2000 firme – 12 miliarde cifra de afaceri), Asociatia Consultantilor in Management (27000 persoane) etc. Intre principalele sectoare economice din Anglia[2]:

serviciile contribuie cu 70% la GDP;

agricultura foloseste aproximativ 2% din forta de munca si asigura 60% din necesar;

sectorul industriei foloseste 17% din angajati si participa cu 22% in GDP;

unele sectoare industriale au inregistrat un usor declin: BMW din Germania a preluat firma Rover (masini de lux); Ford a preluat firma Jaguar; constructorul german Wolkswagen a preluat Rolls Royce etc.

sectoarele productive folosesc pe scara larga proiectarea pe computer si roboti (firmele britanice au introdus Sistemul „No-Skil Computer” bazat pe Sisteme Expert de Control / Decizie prin intermediul la care un specialist fara cunostinte de IT isi poate creia propriul instrument de sprijin);

dupa SUA, atrage anual cele mai mari investitii straine in toate sectoarele economice, ca investitii directe sau de portofoliu;

in sectorul constructiilor imobiliare, transport aerian, naval, cale ferata regasim firmele britanice intre primele locuri din Europa (caile ferate sunt privatizate in prezent);

in distributia cu ridicata si amanuntul regasim mari companii britanice; se adauga si City Londonez pentru servicii financiare si bursiere, London Stock Exchange este una din marile burse din lume etc.

Alaturi de SUA, Anglia este una dintre tarile in care profesia de manager a devenit treptat o profesie distincta in plan social: cel putin in cazul marilor corporatii, afacerile zilnice sunt administrate de manageri profesionisti care nu detin sau detin un procent nesemnificativ de actiuni; aceasta tendinta s-a reflectat in cazul existentei unui numar mare de actionari care adopta mai greu o pozitie comuna fata de interesele curente ale companiei. Totusi, dupa unele estimari, 50-60% dintre managerii firmelor britanice detin actiuni la propria companie sau alte companii.

Intre diverse caracteristici specifice managerilor britanici amintim:[3]

sunt relativ conservatori, ceea ce prezuma o orientare spre trecut, traditii, cutume etc. si o viziune mai modesta asupra viitorului.

sunt relativ mai slab pregatiti profesional, judecand dupa tipul si provenienta diplomelor de care dispun (foarte rar provin de la Oxford sau Cambridge), cel putin comparativ cu Germania, SUA si Japonia;

managerii britanici pun un accent deosebit pe chestiuni financiare, dar nu neglijeaza alte functiuni;

obtin venituri mai mici decat managerii americani (30.000 – 100.000 lire/an)

opteaza relativ usor si sunt eficienti pentru posturi de management in strainatate: filiale ale firmelor britanice din alte tari, inclusiv SUA – Japonia;


Organizarea firmelor britanice


In ceea ce priveste organizarea structurala a companiilor britanice:

majoritatea firmelor sunt organizate sub forma unor Holding-uri, ceea ce permite aplicarea de strategii alternative flexibile;

fiecare filiala a holdingului are o autonomie considerabila in a-si alege procedurile de lucru;

exista putine schimburi si relatii de lucru/cooperare intre filialele aceluiasi holding; este admisa si competitia intre filiale.

Schematizat, organigrama unui holding britanic se prezinta cel mai adesea:






















Initierea unei afaceri in Marea Britanie


Pentru investitorii straini, primul pas consta in alegerea formei juridice a unei companii, prin care urmeaza sa opereze pe piata britanica; daca firma straina este de tip S.A. (Incorporated) se prefera a infiinta o sucursala sau filiala (subsidiares –Branches). In situatia initierii unoi companii, legislatia engleza prevede forma de SRL (Limited) insa cu un dublu sens:

a)      Private Limited (Ltd) – actiunile sunt detinute numai de persoane fizice si nu se vand public, prin bursa sau piata secundara;

b)      Public Company Limited (PLC) – actiunile se tranztioneaza public, de obicei prin Bursa de Valori, deci au un caracter deschis publicului larg;

Alte forme juridice ale proprietatii prevazute de Companies Act (1985) sunt:

c)      Joint Ventures – recomandata pentru diverse tipuri de asociere temporara (exemplu: un proiect de constructii civile); legea engleza confera acestui tip de afacere un caracter contractual si mai putin de tip companie /institutie (Joint Ventures nu sunt entitati distincte/ persoane juridice distincte);

d)      Alte forme juridice (Sole Proprietor Ships, Partnerships etc).

In Anglia, prin textul de lege se prevad o serie de responsabilitati ce revin companiilor si

factorului de management (zilnic) din cadrul lor:[4]

  • Responsabilitatile Directorilor de companii privind modelul de tinere a evidentei contabile, informatiile ce se comunica public, masuri de prevenire a falimentului etc.; exista un Institut al Directorilor ce ofera asistenta privind cariera managerilor profesionisti;
  • Legislatia privind protectia consumatorilor, drepturile lor in relatiile cu toti producatorii si consumatorii (calitate, etichetare, prezentare, standarde tehnice, compozitie, instructiuni, sigurante in exploatare etc.); de exemplu: the Consumer Protection Act (1987), the Weights and Measures Act (1985), the Food Safety Act (1990), the Medicinel Act (1968) etc. In aplicarea legislatiei de protectie a consumatorilor exista o serie de institutii/agentii: Consiliul National al Consumatorului, Agentia pentru Comert etc.;
  • Prevederi vizand achizitiile, fuziunile si politica antimonopol intre toti actorii economici: se previn fuziunile cu tendinte monopoliste (peste 25%) din piata unui produs sau servicii, prelucrarea fortata a controlului unei firme daca se atinge interesul public etc.;
  • Legislatia privind conditiile de angajare a salariatilor, drepturile si obligatiile ce revin angajatorului; principiul este de a conferi protectie maxima salariatului in raport cu managementul (salariul minim, concedii legale, asigurari de sanatate, programe de pregatire, protectie impotriva concedierii, protectie impotriva discriminarilor de orice fel etc.); cu titlu de exemplu amintim: Equal Pay Act (1970), Sex Descrimination Act (1975), Employment Protection Act (1978), Race Relations Act (1976) etc.; anual se incheie contracte colective pe ramuri ale economiei si pentru administratia publica.

Conservatorismul britanic si lumea afacerilor

Pe parcursul ultimilor doua decenii cultura afacerilor in UK a inregistrat modificari sensibile, cu tendinta de internationalizare, de apropiere de practica afacerilor din spatiul UE si SUA; totusi, apartenenta la clase sociale a unei persoane, dialecte distincte in engleza vorbita, functie de nivelul educatiei si regiune geografica /istorica, alte caracteristici ale puterii imperiale ce a influentat lumea pentru secole, etc. – se resimt si-n prezent in societatea engleza si mediu de afaceri.[5] Drepturile mostenite prin nastere, distinctia intre clase sociale, reminescentile unui imperiu, apoi valurile de emigranti din fostele colonii (India indeosebi), drepturi mostenite de secole de multe grupuri sociale / institutii /universitati, avansul tehnologic si economic, etc. – toatre acestea confera caracteristici proprii societatii britanice din sec. XXI; se poate discuta de un anume mixaj cultural si religios, de o toleranta fata de optiunile unei persoane straine, de o adaptare rapida la cultura altor tari. Un anume conservatorism se mentine si astazi in societatea engleza, atat ca natiune cat si la nivel de persoane :

q       ca stat a aderat mai tarziu la UE, manifesta rezerve explicabile istorice fata de Franta si Germania, in jurul anului 1500 s-a indepartat de Vatican (azi predomina catolicismul si Biserica Anglicana; regasim Islamul, Budismul, Ortodoxismul etc.); nu a aderat inca la Uniunea Monetara;

q       relatii la nivel de persoana: mai individualisti; relatii rezervate, elemente ale sistemului metric imperial, circulatia autovehicolelor pe stanga sensului strazilor, disputa intre ceai si cafea ca bautura preferata; tipul de Pub (Public House) preferat de cetateanul obisnuit (in orice comunitate locala, inclusiv micile sate, exista un numar de PUB in care se deruleaza o parte a vitei sociale, se convin diverse „afaceri”, se discuta la nesfarsit la telefon, se citeste presa, se consuma bere etc; au devenit in timp o extensie a intalnirilor din familie).

In mod indirect avem o imagine despre regulile societatii britanice daca anlizam atent doua aspecte:[7]



a)      Sistemul editorial si lumea presei scrise unde se pastreaza reguli convenite cu secole in urma : nu exista nici un fel de cenzura, editarea moderna prin utilizarea computerului abia recent a fost acceptata, organizarea exclusiv pe criteriul profitului, peste 60% din populatia majora citeste un cotidian (The Sun, 4 milioane tiraj; The Times, The Daity Telegraph, The Financial Times, The Economist etc); presa scrisa detine o putere nonoficiala considerabil si influenteaza politica guvernamentala.

b)      Lumea sportului din Anglia pastreaza unele reguli / principii ce se intalnesc si-n afaceri, indeosebi organizarea pe criteriul lucrativ. Se considera ca peste jumatate din sporturile practicate in lume au fost inventate in Anglia (golf, cricket, fotbal european, rugby, tenis, squash etc.). Indeosebi in domeniul „rugby si fotbal” Marea Britanie a detinut si detine o pozitie privilegiata: cluburile din aceste domenii sunt organizate cel mai frecvent ca Incorporated Public Company si sunt listate la bursa; in 1996, cel mai bogat club britanic de fotbal, Manchester United, inregistra 54 milioane lire sterline venituri (din care 11 milioane profit).


Cultura afacerilor


Incepand cu 1970, Guvernul conservator introduce o noua orientare generala in lumea

afacerilor: promovarea spiritului antreprenorial si inovativ in cadrul tuturor organizatiilor de afaceri. In contextul acestei orientari: statul a sprijinit direct sectorul IMM; a privatizat mari monopoluri (caile ferate, productia si distributia de energie electrica, sectorul gazelor naturale, a incurajat obtinerea energiei din centrale nucleare (20%) etc; statul a oferit granturi pentru training salariati; tot statul incurajeaza activitatea de R&D a companiilor private, sprijina productia pentru export si consolidarea tehnologiilor de varf, indeosebi IT si robotii[8]. In plus, Anglia a devenit unul din pilonii procesului integrationist din cadrul Uniunii Europene. Pe fondul acestor procese socio–economice, cultura si mentalitatea de afaceri pe piata britanica tind a se moderniza rapid:

a)      In contextul privatizarii si a unei rate medii a somajului ridicate, salariatii au constientizat rapid necesitatea invatarii permanente, a imbunatatirii calificarii / priceperii pentru a-si pastra jobul avut sau a accede la o slujba mai bine platita; puterea sindicatelor, desi ramane notabila, a scazut considerabil, deoarece statul a asigurat protectia necesara fiecarui angajat care se integreaza in politica companiei;

b)      Sindicatele sunt organizate pe principale ramuri / sectoare economice, inregistreaza circa 25% din forta de munca activa si negociaza conditii generale de angajare; disputele deschise si greve de proportii s-au inregistrat numai in relatie cu procesul integrationist al UE, indeosebi PAC;

c)      Majoritatea afacerilor in UK sunt derulate pe principiul creditului comercial (30 – 60 zile) ceea ce asigura relatii de durata si incredere intre parteneri; in caz de acumulare a unor debite peste 60 zile in relatii cu un client, de regula firma in cauza cedeaza drepturile de incasat unei firme specializate (o varianta de scontare a unor hartii de valoare) contra unui comision, pentru a evita dispute si litigii la tribunal;

d)      Majoritatea produselor si serviciilor in UK sunt acreditate ISO 9000 (International Standard Office, avand sediul in Paris) insa in competitia cu Japonia si SUA conceptul de TQM a condus la rezultate foarte modeste.

e)      Inovatia tehnica si sociala a constituit o componenta culturala a societatii engleze de dupa 1500 si pana in prezent. Universitatile britanice raman intre cele mai renumite universitati din lume, aplica standarde de evaluare severe si favorizeaza cercetarea stiintifica individuala; aplica traditii acumulate pe parcurs de secole de evolutie. Conform unor estimari, Anglia ramane cea mai inovativa natiune din lume si tara cu cel mai performant tip de educatie.[10] Chiar daca in termeni absoluti Anglia a fost depasita dupa 1950 de SUA sau Japonia sau Germania, anumiti indicatori relativi raman favorabili spiritului inovativ:

  • Exprimat ca procent din GDP, activitatea de R&D este de circa 2% la nivel de UE; aproximativ acelasi procent regasim si-n cazul Angliei dar rezultatele per Euro/USD alocat sunt diferite astfel[12]:







Se estimeaza ca SUA, Japonia si Germania aloca fiecare cu 20 – 25% mai mult pentru R&D ca UK , dar rezultatele per suma investita sunt mai favorabile in Anglia, explicatia fiind data de traditia si cercetarea individuala din universitati / institute .

  • In ceea ce priveste traditiile inovative ale companiilor britanice, amintim:[13]

Revolutia Industriala, industria navala de la 1500 – 1600, caile ferate , primul computer, telefon , TV;

Conform unor studii ale MITI din Japonia, pentru ultima jumatate de secol, peste 40% din marile descoperiri ale lumii din toate domeniile au avut loc in Marea Britanie;

In ceea ce priveste numarul de inventii si inovatii brevetate, lucrari si articole /studii stiintifice produse anual: calculat per locuitor sau per capita, UK ocupa primul loc , apoi SUA, Germania etc; daca se face ierarhizarea dupa numar absolut avem SUA , Germania, Japonia, Anglia (loc 4) si Franta;

In ceea ce priveste numarul de Premii Nobel: calculat per capita locul I – Anglia, locul II – SUA, apoi Germania, Franta etc.; calculat ca numar absolut de premii: SUA locul I (cu o populatie de 280 milioane locuitori), Anglia locul II (cu 60 milioane locuitori) etc. Rezulta ca succesul inovativ al Marii Britanii se bazeaza mai mult pe efortul individual, la nivel de persoana, mai putin pe efortul institutional al unor corporatii sau companii / institutii; se adauga o rata mare de esecuri in a exploata comercial diverse inventii si inovatii[14].

f)        Aplicarea unor standarde severe de protectie a mediului natural constituie o alta caracteristica a societatii engleze din ultimele decenii: legislatie foarte severa pentru orice tip de afacere, zeci de ONG-uri cu rol de protectia mediului, control strict guvernament, proceduri severe de colectare si reciclare deseuri, preocupari pentru fenomene mondiale de degradare a Oceanului Planetar, incalzire globala etc.; promovarea unor campanii de „marketing green” (Tesco, Avis etc).

g)      In relatiile de afaceri, negocieri, intalniri oficiale etc. sunt admise doar unele elemente de familiaritate; practica uzantelor difera de ceea ce intalnim in SUA sau Franta; inca se mentin unele reguli cu privire la titluri sau pozitii de management in organigrama, reguli de prezentare si abordare a unor subiecte ce vor fi negociate (termeni ai contractului); unele din traditiile initiate cu 70 de ani in urma, privind deschiderea sesiunii parlamentare, de exemplu, inca mai guverneaza invizibil si lumea afacerilor. Totusi, generatiile mai tinere de salariati se adapteaza foarte repede la cerintele unui mediu multicultural al afacerilor. Astfel se pot invoca doua exemple:

un procent in crestere opteaza pentru colegiile economice/financiare/management vizand a obtine o slujba in City-ul financiar al Londrei;

filiala firmei Nissan Motors, amplasata intr-o zona defavorizata din UK, a inregistrat un succes neasteptat prin aplicarea unei culturi de afaceri tipic nipone; filiala a devenit cea mai productiva fabrica de masini din Europa si un centru de training pentru alti salariati ai firmei, inclusiv de la sediu central din Japonia;

h)      In 1870 Anglia introduce educatia obligatorie de 8 ani, astazi estimandu-se ca 79% din populatie au absolvit cel putin clasele primare. Sistemul de educatie medie si universitara in UK include scoli publice (finantate partial de la stat) si scoli particulare; si scolile particulare au un caracter public. Incepand cu 1988, Guvernul a initiat o reforma a educatiei cu scopul apropierii  de regulile UE si de performanta universitatilor SUA. Exista universitati britanice – Oxford, Cambridge, Harrow, Eton etc – care sunt considerate a fi cele mai bune din lume, intrucat pregatesc tineri ce vor domina stiintific diverse domenii de interes (Premiul Nobel, Field Medals in matematica etc.); alte universitati britanice sunt insa mai modest finantate si cotate ca nivel de performanta.


11.1.6. Incadrarea culturii engleze in abordarea lui Hofstede























Daca se evalueaza pozitia detinuta de cultura britanica pe D1-D5, comparativ cu SUA sau Japonia, este evident ca tiparul cultural britanic se apropie foarte mult de cel american: societate puternic individualista, distanta medie fata de putere, relatii echilibrate si democratice intre barbati si femei etc.


Germania


Date generale


Dupa reunificare, Germania a devenit cel mai mare stat european (82 milioane locuitori, 357.000 km2, administrare federala, 26.000 USD/loc etc.), avand in acelasi timp o economie extrem de performanta; nu intamplator sediul B.C.E. a fost convenit pentru Frankfurt. La baza managementului aplicat de companiile germane se afla teoriile lui Max Weber privind eficienta sociala si structurile organizatorice; acest teoretician a dezvoltat „managementul birocratic”, insa el trateaza notiunea de birocratic in sens pozitiv, ca o suma de principii/reguli de organizare sociala extrem de riguroasa, in care se defineste precis fiecare detaliu al functionarii eficiente a organizatiilor.

In perioada postbelica, economia Germaniei s-a orientat spre modelul unei economii sociale de piata, model ce se sprijina pe anumite principii:[15]

principiul respectarii demnitatii umane, ce implica asigurarea unui standard ridicat de viata pentru toti membrii;

principiul integrarii obiectivelor vizate de individ in structura obiectivelor vizate organizatie, ceea ce implica o dubla responsabilitate;

principiul asumarii constiente a riscurilor specifice oricarei afaceri proprii;

obiectivul unei afaceri este satisfacerea unor nevoi ale comunitatii (clientul si piata) si doar in plan secundar este vizat profitul;

principiul potrivit caruia proprietatea privata este sacra si inviolabila.


Inca din secolul al XVII, statul german a avut un caracter federal, un standard ridicat de viata; puterea economica s-a bazat pe realizari tehnice si economice de exceptie (cultura, stiinta, inventii etc.). La momentul actual, dupa reunificarea din 1990, economia Germaniei ramane pilonul integrarii UE[16]:



serviciile contribuie cu circa 66% in GDP, agricultura numai 1,5% din GDP; rata inflatiei 1-2% anual si somaj 8-9% anual; linii telefonice pentru 65% din populatie, utlizatori de Internet peste 35% din populatie etc.

educatia este obligatorie intre 6-15 ani, apoi tip „part time” pana la 18 ani; exista peste 300 universitati finantate majoritar de la buget dar administrate independent; universitatile participa in 16 centre nationale de R&D, activitati finantate 60% de sectorul privat etc.

se asigura peste 600 scheme de finantare si asistenta pentru noi afaceri, fondurile avand drept sursa guvernul federal, local, UE etc.; domeniile cele mai sustinute sunt IT, biotehnologii, telecomunicatii, servicii ecologice etc.

ca regula uzuala: firmele germane elaboreaza strategii pe termen mediu si lung, aplica o centralizare a deciziei si un control riguros in realizarea obiectivelor pe subunitati/ centre de costuri; se aplica un flux informational complex, bazat pe instructiuni de detaliu; procesul decizional este birocratic iar la sediul central lucreaza un staff numeros; se folosesc tehnici moderne de selectare si training a tuturor salariatilor etc.


Companiile germane situeaza in centrul preocuparilor un set de valori: accent deosebit pe calitate, analize succesive si metode noi de reducere a costurilor, sustinerea inovarii si cercetarii fundamentale, motivarea salariatilor prin autocontrol si oportunitati de autorealizare etc.


Organizarea companiilor germane


In ceea ce priveste organigramele din companiile germane:[17]

- cel mai frecvent sunt organizate pe divizii sau functiuni;

- au un grad ridicat de centralizare a puterii/deciziilor;

- pondere redusa (30%) a functionarilor la nivel de top management;

- relatiile informale si comunicarea informala incep sa predomine in managementul zilnic;

- planificarea si controlul sunt relativ rigide si centralizate.


In managementul curent, deciziile majore se adopta prin negocieri in organisme colective: Consiliul Director, Consiliul de Administratie etc. Exista si un organism colectiv de co-gestiune al firmei (Geshaftsfuhrer) ce include si reprezentanti ai salariatilor.

Din punctual de vedere al formei juridice, companiile germane sunt constituite cel mai frecvent ca societati cu raspundere limitata sau societati pe actiuni.




Managementul resurselor umane in Germania


In Germania, sindicatele si asociatiile patronale se organizeaza pe ramuri ale economiei; relatiile sindicate-patroni au la baza legea si contractele incheiate prin negocieri. Cu privire la pregatirea managerilor in Germania, amintim:

exista mai multe niveluri de angajare si promovare pe post pentru managerii inferiori (ucenic, muncitor calificat, maistru) si managementul de mijloc; cerintele pentru astfel de posturi se distribuie pe intervalul „studii primare – studii liceu”;

dupa terminarea liceului sau o scoala tehnica echivalenta:

accesul la universitati;

accesul la companii pe posturi modest salarizate;

in cadrul managerilor superiori, titularii sunt absolventi a unor universitati (colegii) sau institute politehnice (4 ani); Tot in randurile managerilor superiori intalnim:

absolventi ai universitatilor pe domenii de lunga durata;

absolventi doctorat si /sau Master


Dupa 1999, in Germania au inceput a se organiza studii tip MBA cu predare in germana/engleza; pana la acest moment un master putea fi obtinut numai in strainatate (SUA, Anglia etc.). Conform unor studii intreprinse:

din totalul societatilor pe actiuni germane (uzual, firme mari si medii) directorii aveau un doctorat in proportie de 37%;

dintre cele mai mari 100 societati pe actiuni germane: 53% dintre membrii conducerii superioare aveau un Phd; la Siemens: din 20 de directori 14 directori aveau doctorat; la Bayer: 10 din 12 directori aveau doctorat.


Incadrarea culturii germane in abordarea lui Hofstede


Conform studiului efectuat de Hofstede, Germania poate fi incadrata intre cele doua extreme ale fiecarei dimensiuni culturale identificate de autor:


















Cultura germana se apropie mult ca tipar sau model de tari precum Anglia sau SUA, fapt confirmat de valorile relative obtinute de Germania in studiul lui Hofstede. O imagine individuala dar elocventa despre mentalitatea salariatului german se deduce din textul scris de un sociolog britanic; Peter Lawrence este sociolog care a scris despre Germania (Lawrence, 1980):

“Ceea ce impresioneaza pe un calator strain in Germania este importanta legata de ideea de punctualitate, indiferent sau nu daca standardul este realizat. Punctualitatea, nu starea vremii, este subiectul standard de conversatie pentru straini in compartimentele de tren. Trenurile pe distanta lunga din Germania au o foaie volanta expusa in fiecare compartiment, numita Zugbegleiter (literar „insotitor al trenului”) care specifica toate opririle, cu orele de sosire si plecare, si toate legaturile posibile pe parcurs. Este aproape un sport national in Germania ca atunci cand un tren trage la un peron intr-o statie sa se tina in mana Zugbegleiter-ul, astfel incat mersul trenului sa poata fi verificat cu ceasul electronic. Cand trenurile au intarziere, si acest lucru se intampla, anunturile la megafon relateaza acest fapt cu un ton intr-o nota de stoicism si tragic. Cea mai neplacuta categorie de intarziere care figureaza in aceste anunturi este Unbestimmte Verpätung (intarziere nedeterminata: nu stim cat de mare va fi intarzierea!) si acestea se pronunta ca un discurs funerar.”[18]


Franta


Franta – Date introductive


Franta ramane una dintre pilonii procesului integrationist al UE, fiind alaturi Germania si Anglia, una dintre economiile puternice ale Europei. Principalele indicatori socio–economici ce ofera o imagine despre pozitia Frantei in UE arata:[19]

aproximativ 60 milioane locuitori;

suprafata circa 550 000 km2;

GDP: 1450 miliarde USD (loc 4 mondial);

GDP per capita: 24200 USD;

speranta de viata: 78 ani;

structura GDP: serviciile 72% (din care 17% sunt servicii guvernamentale); industrie si  constructii 20%; agricultura si energie 3% (dupa SUA este al doilea exportator mondial de produse alimentare);

rata inflatiei 2-3%; rata somajului 1-12%;

75% din populatie este urbana;

77% din energie electrica necesara se obtine din centrala nucleara; importa aproximativ 60% din necesarul de petrol brut.

In anii ’90, Franta incepe un proces de privatizare a unor sectoare  (banci, asigurari, energie etc.), dar statul inca centralizeaza France Telecom; introducerea telefoniei mobile a fost foarte rapida (50% din populatiei), insa Internetul patrunde mai lent in economia franceza (15% din populatie). Totusi, noile tehnologii si computerul (31% posesori PC) se extind rapid in diverse medii sociale: se aloca peste 2% din GDP pentru R&D (suportul este 50% stat si 50 % sector particular din companii, universitati etc.) sunt lansate programe nationale pentru nanotehnologii; generatii noi de computere si noi tehnici IA de software; retele de computere si e-learning; biotehnologii etc. Forta de munca este extrem de bine calificata: 78 universitati de stat, 80 institute de elita (Grandes Ecoles), 100 colegi independente; peste 2,1 milioane studenti; companiile aloca fonduri pentru trainingul angajatilor; diverse programe de calificare intermediar dar si postuniversitar, doctorat si postdoctorat.

De mentionat ca in septembrie 2000 Bursa de Valori Paris a fuzionat cu Bursa din Amsterdam si Bruxelles, constituind primul Stock Exchange pan-European (denumire: EURONEXT) avand o capitalizare  de piata de 2,4 trilioane Euro.


Organizarea structurala in firmele franceze


In cazul companiilor mari si medii din Franta, structura formala uzual intalnita este cea de tip functional; in astfel de situatii se acorda o importanta echilibrata tuturor celor cinci functiuni: de R&D, de productie, de marketing de resurse umane si financiar contabila. Se apreciaza ca managementul curent al firmelor franceze este relativ birocratic, puternic centralizat, ierarhia insumand un numar mare de nivele ierarhice. Centralizarea puterii si decizii la varful piramidei este dublata de un personal administrativ, de supervizare si control relativ ridicat, ca numar (15–20% din total salariati). Schematizat organigrama tip pentru firme franceze de dimensiune mare si medie se structureaza astfel:























In cazul firmelor franceze se estimeaza ca autoritatea top managementului fata de muncitori este foarte ridicata, insa aceiasi autoritate in relatia cu staff-ul administrativ si functionari este mai modesta.[22] Majoritatea firmelor medii si mari au desemnat un Consiliu de Administratie compus din 3 – 12 directori executivi; survin doua situatii frecvente:

Presedintele CA isi pastreaza toate atributiile executive / decizionale in managementul zilnic al companiei;

Presedintele CA desemneaza un Director General care va prelua atributiile executive /decizionale zilnice;

Salariatii executanti (muncitorii) din firmele franceze mari pot desemna reprezentanti in

Consiliu de Administratie sau in Consiliu de supervizare insa participarea si influenta reala sunt modeste atunci cand compania adopta decizii majore (managementul participativ al tuturor membrilor organizatiei este deficitar).

Italia


Date generale


Avand o istorie indelungata, un patrimoniu cultural de exceptie, Italia s-a impus in Europa si ca o putere economica. Principalii indicatori socio-economici ai economiei italiene se prezinta astfel (anul 2000):

aproximativ 58 milioane locuitori populatie si 294000 km2 suprafata;

GDP: 1163 miliard USD, GDP per capita 20170 USD anual;

speranta de viata 78 ani;

structura GDP pe sectoare economice: industrie 26%, servicii 71%, agricultura 3%;

serviciile acopera 62% din locurile de munca iar agricultura 6%;

turismul aduce incasari formidabile la bugetul de stat, anual viziteaza Italia circa 57 milioane de turisti (40 – 50 miliarde. Euro);

aproximativ 25% din GDP este estimata „economia la negru/gri”, cel mai ridicat procent din UE;

rata anuala a inflatiei 2-3%, iar rata medie a somajului 11-12%, deci un somaj destul de accentuat;

importa aproximativ 80% din necesarul de petrol si gaze naturale, 80% din energia electrica necesara;

telefonie mobila: 74% din populatie, PC-uri 15% din total, Internet 24% etc.

Si-n cazul Italiei, procesul de privatizare (1990) a inclus sectoare mari precum Telecom

Italia, banci si asigurari, petrol si gaze, electricitate, autostrazi, industria de aparare etc.

Forta de munca din firmele italiene este bine calificata, urmeaza programe de training in diverse forme. Activitatea de R&D este sustinuta de stat prin intermediul unor institute si universitati; se adauga sectorul privat din cadrul companiilor (per ansamblu sub 2% din GDP anual); exista 42 universitati de stat si sase universitati particulare, pe domenii, preferinta tinerilor fiind dreptul, economia si stiintele ingineresti. In activitatea de R&D se colaboreaza strans universitati-firme private direct si prin „parcuri tehnologice”: biotehnologii, comunicatii, IT etc.; se considera ca Bologna este universitatea cea mai veche din Europa (1088)


Climatul organizational in firmele italiene


Radacinile istorice latine, relativa intarziere a procesului de industrializare a Italiei – fata de Anglia sau Germania – la care se adauga afinitati culturale si de limba, apropie climatul organizational din aceasta economie de mediul de afaceri din Romania sau Spania.[24]

exista un grup puternic de companii mari, cu traditie pe sectoare economice, mari banci comerciale si grupuri de asigurari: structuri de management relativ birocratice, o centralizare puternica a deciziei si puterii asociate, influenta redusa a muncitorilor in mersul afacerilor etc.; rezistenta la schimbarea culturii organizationale, la noi metode;

exista un sector dinamic de firme tip IMM in managementul carora se identifica sprijinul antreprenorial, adaptarea rapida, flexibilitate, tehnici moderne de motivare/participare; acestea au culturi in formare, sunt mai usor de modelat spre succes;

companii multinationale si societati/filiale a unor concerne straine sunt pronuntat orientate catre inovatie si noutate in administrarea curenta si viziunea pe termen lung; astfel de companii sunt de regula conduse de manageri profesionisti, puternic motivati de oportunitatile oferite de UE si competitia globala; se caracterizeaza de un context multicultural, toleranta la alte culturi nationale etc.




Peter North – Succes Secrets to maximize Business in Britain Time, Editions Std, Singapore, 1999

Sandra Anderson s.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

Sandra Anderson s.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

Peter North – Succes Secrets to maximize Business in Britain,Time Edition Std, 1999, Singapore

H. J. Harrington , J. S. Harrington – Total Improvement Management, McGraw – Hill, 1995

Charles W. Hill – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002

Peter North – Succes Secrets to maximize Business in Britain, Time Edition Std, 1999, Singapore

Sandra Anderson s.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

Peter North – Op. cit.

Peter North – Op. cit.

Peter North – Op. cit.

Sandra Anderson s.a. editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

Peter North – Op. cit.

Charles W. Hill – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002

O. Nicolescu – Management Comparat, Editia a II-a, Ed. Econ. Bucuresti, 2001

Sandra Anderson s.a. editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002


Eugen Burdus – Management comparat, Editura Economica, 1998

Geert Hofstede – Managementul Structurilor Multiculturale, Editura Economica, Bucuresti, 1996

Sandra Anderson s.a. Editors – Business. The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing Plc, London, 2002

Sandra Anderson s.a. - Idem

O. Nicolescu – Management Comparat, Editia a II-a, Ed. Econ. Bucuresti, 2001

Idem

Sandra Anderson s.a. Editors – Business The Ultimate Resourses, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

Cu precizarea ca performanta si productivitatea companiilor italiene ramane net superioare in competitia globala







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact