StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management comparat
Trimite articolul prin email Managementul in china : Management comparat Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Managementul in china



MANAGEMENTUL IN CHINA



Originile culturii si civilizatiei chineze


Conform istoriei, in bazinul fluviului Huang – Hu (Fluviul Galben), pe o arie de circa 9 milioane km2, s-a impus autoritar si distinct cultura si civilizatia chineza incepand cu circa 2 milenii i.e.n.; adica pe parcursul a circa 4000 ani, pe o arie geografica uriasa si izolata natural (Marea Galbena la est, zona Tibetului la vest, Marea Chinei la Sud si un lant muntos, plus Marele Zid la Nord), s-a structurat o veche si bogata cultura ce include scrierea cu pictograme, confirmata material de 3500 ani.[1]Ortografia scrierii chineze, alaturi de izolarea geografica, au facut ca influentele straine in consolidarea statului chinez sa fie minime. Indeosebi, scrierea bazata pe pictograme, transmitand „imaginea” unui obiect/fapt fara al descompune in sunete (litere), a constituit un exceptional instrument de unificare si transmitere a patrimoniului cultural acumulat de generatii ce s-au succedat pe spatiul chinezesc. Conform istoricului Ovidiu Dramba, o serie de inventii s 727j92h i elemente ce au conditionat evolutia umanitatii sunt atribuite de traditie unor conducatori chinezi : plasa de pescuit si lanturile de vanatoare, plugul si cultura cerealelor, proprietatile curative ale plantelor, caruta si barca, mortarul si constructiile, scrierea si cele 12 tonuri muzicale, cresterea viermilor de matase, determinarea astronomica a celor 12 luni si a anotimpurilor, organizarea administrativa a statului, reglarea fluviilor Yangtze (5000 km) si Zhuziang etc.




Epoca istorica a civilizatieii chineze confirmata arheologic, la care se refera si Confucius, este perioada dinastiei Xia (Hia) dintre 2000 – 1520 i.e.n. care include elemente specifice neoliticului, impunerea unei suveranitati ereditare etc.; urmeaza alte dinastii si consolidarea succesiva a statului chinez: dinastia Shang, epoca dinastiei Zhou in care a trait Confucius si alti filozofi chinezi, o perioada de decadenta apoi perioada unificarii statului chinez (255 – 206 i.e.n.); sub suveranul Qin s-a initiat si constructia Marelui Zid (va continua pana in sec. 16 –17 e.n.) A urmat dinastia Hang pentru circa 4 secole (208 –i.e.n. – 220 e.n. ) in care s-a impartit teritoriu in state si 1314 prefecturi (regasite si azi), cartile lui Confucius devin manuale, se recunoaste budismul si confucianismul ca religii oficiale; in 105 e.n. se inventeaza hartia, iar in 115 e.n. scrierea cu cerneala.

Dupa 220 e.n. a urmat dinastia HAN, perioada despre care istoricii spun ca statul chinez a fost cea mai mare si mai civilizata tara din lume: Persia, India Japonia si Imperiul Roman au trimis ambasade la curtea regelui chinez; biblioteca imperiala numara in secolul 7 circa 54 000 volume, in timp ce Carol cel Mare nu stia sa citeasca; sau dezvoltat scoli de pictura, poezie, filozofie, religie etc; prin secolul 9 se inventeaza caracterele tipografice mobile (Tiparul);

In epoca Song (960 – 1279 en.) se poate discuta de o modernizare a statului chinez:

se imbunatateste sistemul de numire prin concurs al functionarilor;

se instituie monopolul statului asupra sarii, bauturii si ceai;

se extinde invatamantul primar, public si privat in toate orasele, iar incepand cu sec. 13 invatamantul superior de stat;

In aceasta perioada s-a impus confucianismul ca o religie, desi Confucius (Kong – Fuzi) nu a lasat nici o lucrare scrisa si a predat discipolilor sai doar istorie, diplomatie si literatura. Prin intermediul acestor discipoli, gandirea lui Confucius a fost transpusa in circa 30 de carti (reconsiderari, comentarii si completari ale invataturii maistrului), opera scrisa ce a influentat cultura chineza pentru circa 2 000 de ani. In timp, s-au impus si exista si astazi in China trei curente filozofice si religioase distincte:[4]

confucianismul, care situeaza in centru conceptul de „om superior” (cultivarea propriului eu trebuie sa fie preocupare de baza a individului, spune Confucius);

buddhismul, inspirat din India, dar care situeaza in centru personajul divin Amida si impune o viata activa dedicata operelor de caritate;

daoismul, care recomanda renuntarea la viata sociala si autoprfectionarea prin tehnici specifice pentru a atinge perfectiunea, analizeaza relatia om –univers, fiind deci mai apropiata de filozofia europeana.

In 1215 Gengis Han, general mongol, cucereste China de Nord si distruge integral  capitala Beijing, stapanirea mongola durand circa un secol. In 1271 patrunde in China Marco Polo si alti negustori europeni, astfel civilizatia chineza incepe a fi cunoscuta in Europa (prin intermediul scrierilor lui Marco Polo). Ulterior, s-a impus dinastia Ming care a divizat teritoriu in 13 regiuni regasite astazi si a contribuit la forma finala a Marelui Zid. In 1601 misionarii italieni introduc la curtea imparatului matematica si astronomia din Europa. In 1633, manciurienii (Manciuria – provine din nord estul Chinei) ocupa intreaga China pentru trei secole de influenta si control.

In 1725 se tiparesc dictionare, poezie, proza si o imensa enciclopedie a Chinei, insumand 10 000 de volume. Intre 1840 – 1842, Anglia introduce in China opiumul, ocupa insula Hong Kong (azi restituita Chinei) si obtine deschiderea a 5 porturi pentru comertul cu Europa; in ultima parte a sec. XIX imparateasa Cixi, conservatoare, a purtat razboaie lungi cu Japonia, Franta si Rusia pentru controlul unor teritorii; in 1904 /1905 China pierde razboiul cu Japonia, dispare clasa functionarilor formati in spiritul lui Confucius, iar in 1911 monarhul abdica si se alege un presedinte republican (in 1946 China devine Republica Populara, ideologia comunista devine singura optiune).

Intre diversele realizari si inventii tehnice aduse umanitatii de civilizatia Chinei amintim:[5]

fabricarea matasii a avut loc aproximativ in jurul anului 1300 i.e.n.; primul pod arcuit construit in 610 i.e.n., turnarea fontei si a bronzului etc.

in sec. 6 e.n. chinezii au construit primele poduri de fier si primele poduri suspendate cu lanturi, cu mai bine de 1000 de ani inaintea europenilor;

magnetismul si folosirea busolei in navigatie se cunosteau in China din sec. 7; se adauga fabricarea portelanului (unele secrete se pastreaza si azi);

aproximativ cu sase secole inainte de europeni (Europa: in jur de 1300), chinezii au construit un orologiu mecanic pentru curtea imperiala, ceas ce a functionat perfect pentru circa 1000 ani;

inca din sec. 2 i.e.n. China folosea gazele naturale, apa sarata in forajul pana la 700 m adancime;

chinezii au avut performante deosebite in navigatie (inspre 1100 construiau vase ce transportau 1000 persoane);

hartia de scris si tiparul au permis lui Derk Bodde sa afirme ca pana la 1800 in China s-au tiparit mai multe carti decat in tot restul lumii la un loc;

in sec X s-a introdus pentru prima data in istoria umanitatii moneda de hartie

chinezii au contributii notabile, unele inainte de europeni, in domeniul matematicii (sec. 2 i.e.n.: regula de trei simpla, radacina patrata si cubica etc.) al astronomiei, medicinei.

Sun Tzu si The Art of War


Acum circa 2500 de ani (sec VI i.e.n.) un mare general si filozof chinez a scris lucrarea The Art of War, lucrare care timp de 25 de secole a constituit un indrumar, un manual unic pentru toti marii conducatori politici si militari. In esenta, Sun Tzu prezinta 13 concepte de strategie si tactica militara, concepte de care ar trebui sa tina seama orice general intelept:

Evaluarea strategica;

Conflictul;

Planul de atac;



Consideratii tactice;

Eficienta;

Punctele slabe si punctele forte;

Executarea manevrelor;

Flexibilitatea;

Stratageme;

Terenul;

Noua situatie;

Atacul cu foc;

Culegerea informatiilor.


Pe parcursul secolelor, lucrarea generalului chinez a cunoscut mai multe traduceri in diverse limbi si, plecand de la Cao Cao (cel care a inregistrat initial invataturile lui Sun Tzu), a „intrat” treptat in lumea occidentala.[6] Una dintre cele mai reusite interpretari pentru afaceri a lucrarii The Art of War apartine lui Dean Lundell Conform cu Lundell, ideea fundamentala a lucrarii lui Sun Tzu este aceea de a castiga fara a trebui sa lupti, chiar daca acest concept este oarecum contradictoriu.

In sinteza, interpretarea data de Dean Lundell pentru unele din cele 13 concepte enumerate de Sun Tzu se prezinta dupa cum urmeaza:


Evaluarea strategica sau intelegerea imaginii de ansamblu


Sun Tzu spune ca razboiul este de o importanta vitala pentru stat/natiune, este o chestiune de supravietuire, de viata sau de moarte, deci trebuie studiat minutios si inteles. Lumea se schimba rapid, nu mai avem economii nationale ci un sistem economic global, in care trebuie sa cunosti politica bancii centrale, ce inseamna guvernare liberala sau conservatoare, performanta economica, ratele de schimb, rata dobanzilor etc. – spune Lundell „Ca niste soldati pe campul de lupta” – spune acelasi analist – „banii vor parasi o piata proasta si se vor indrepta spre o piata buna; deci trebuie sa faci o evaluare strategica”.


Sun Tzu arata ca un conflict se masoara/este dependent de 5 factori:

a. Calea, adica directia in care se indreapta piata, curentul sau trendul ce poate fi sesizat, „simtit” (piata nu se inseala niciodata, numai decidentii neinformati pot face aprecieri gresite).

b. Vremea sau cerul, adica evolutia ciclica a pietei si afacerilor (speranta, lacomie, teama sau disperare).

c. Terenul sau pamantul, adica evaluarea situatiei/ pozitiei detinute functie de timp, distanta, accesibilitati si pericol. Pe ce piata actionam? Care este momentul din evolutia ei ciclica?

d. Conducerea, care inseamna sau necesita curaj, loialitate si intelepciune (care sunt influentele, cauza si efectele previzibile etc.)

e. Disciplina, adica ierarhia de comanda si alocarea resurselor; presupune o gestionare prudenta a banilor si riscurilor; schematizat putem considera:








f. Esenta artei razboiului rezida in a induce in eroare adversarul:

- daca esti puternic arata ca esti slab;

- incearca sa intinzi capcane inamicului;

- daca inamicul iti este superior pe toate planurile, atunci evita-l.

„Generalul care chibzuieste indelung la cartierul general spune Sun Tzu – va castiga lupta, in timp ce cel care face putine calcule/ analize va pierde”


Conflictul sau sincronizarea in tranzactii


Sun Tzu spune ca atunci cand victoria intarzie se pierde din avantul initial, survin momente de neatentie care pot conduce la asumarea unor riscuri enorme; de aici poate rezulta un final catastrofal. Pe fondul unui razboi de uzura, spune Sun Tzu, este de dorit:

Sa-ti partajezi permanent riscurile asumate si sa nu joci totul pe o singura carte (in afaceri: a nu pune toate ouale intr-un singur cos)

Sa vizezi a marca mici „puncte” in organizarea si strategia inamicului (sursele de aprovizionare, grupuri izolate etc.) Un general intelept, spune Sun Tzu, isi rasplateste soldatii, incercand a imprima o mentalitate de invingator.


Planul de atac sau elaborarea planului de tranzactii


Dupa spusele lui Sun Tzu, un general iscusit va captura un regiment (sau tara) fara distrugeri majore, deoarece in caz contrar si castigatorul sufera pierderi importante, direct sau colateral. In afaceri, aceasta inseamna a-ti pune la punct un plan amanuntit de atac, a decide atent momentul intrarii in actiune, a evita angajamentul total fata de un concurent superior, a avea in calcul si varianta retragerii cu pierderi minime. Acelasi ganditor arata ca pentru a castiga de fiecare data trebuie sa te cunosti pe tine, sa cunosti terenul si sa-ti cunosti inamicul; survin trei situatii posibile:

te cunosti pe tine insuti dar nu-ti cunosti adversarul si terenul, este de prevazut 33% sanse de succes;



te cunosti pe tine insuti si iti cunosti adversarul dar nu terenul, vor exista 66% sanse de succes;

te cunosti pe tine insuti, iti cunosti adversarul si cunosti terenul, vor exista 100% sanse de succes:


Noua situatii sau tactici de supravietuire

Dupa spusele lui Sun Tzu, dupa cum se afla in ofensiva sau defensiva, exista noua contramasuri dependente de natura/psihologia indivizilor. Decidentul poate recurge la aceste masuri, functie de evolutia razboiului/pietei, daca reuseste sa conduca armata ca si cum ar fi un singur om. Pentru aceasta, decidentul trebuie sa invete tacticile si stratagemele posibile, insa indeosebi trebuie sa inteleaga psihologia pietei; sa-si foloseasca intuitia, flerul si sa recurga la flexibilitate pentru lucru in echipa cu altii.

Starea actuala a economiei chineze


Dupa instaurarea ideologiei comuniste si a dominatiei unui singur partid, economia chineza a inregistrat stagnare si subdezvoltare, in paralel cu o crestere rapida a natalitatii, aspecte reflectate in: diferente mari de dezvoltare intre rural si urban, diferente similare pe regiuni, neasigurarea volumului de alimente necesare populatiei etc. Totusi, incepand din anii ’80, dupa Revolutia Culturala (1976), statul chinez introduce o serie de reforme in economie si societate – principiul „un stat mai multe sisteme”, principiul „o familie, un copil” etc. – reforme ce vor include ulterior conceptul de economie de piata socialista. In contextul invocat, cresterea economica anuala a Chinei, pe parcursul ultimelor doua decenii, a surprins lumea Occidentala. Actualmente, populatia Chinei numara 1,3 miliarde de locuitori, este bine calificata, sistemul educational este modernizat (in unele universitati se preda in limba engleza), iar firmele chineze se anunta ca un puternic competitor global.


Aspecte din managementul chinez


Administrarea si conducerea unei institutii / companii in economia chineza isi au originea in procedurile si regulile practice aplicate in promovarea functionarilor prin concurs de pe vremea dinastiei Han (se folosea un sistem relativ birocratic ce aminteste de opiniile lui Max Weber). La acel moment, sub influenta gandirii lui Confucius, administrarea unei institutii se baza pe 4 principii de management:

se respecta un numar de reguli si standarde clare de evaluare / promovare

se aplica planificarea strategica si controlul riguros al functionarilor

fiecare decident avea o sfera precisa de responsabilitati si competente

limitarea coruptiei si a accesului unor persoane „din afara”.

Pe parcursul dinastiei Ming si ulterior, sistemul de evaluare / promovare a functionarilor

publici s-a perfectionat, la baza fiind vechimea si performanta inregistrata pe un post.[9]

Dupa introducerea ideologiei comuniste (1920 – 1930), firmele si alte institutii au

aplicat sistemul de management bazat pe trei persoane:[10] directorul, secretarul de partid si un reprezentant al salariatilor (un tip specific de conducere colectiva). In cadrul reformelor economice si sociale introduse in anii ’80, managementul companiilor chineze a inregistrat 4 etape de modernizare succesiva:[11]

o prima etapa experimentala in care s-au descentralizat unele dintre competente la nivel de firma (1979 – 1983);

o etapa de testare succesiva a unor instrumente / procedurii occidentale de management in anumite intreprinderi mari, pe domenii precum adoptarea deciziilor, selectia personalului etc.(1983 – 1985);

o etapa a reformelor de continut in peste 90% din intreprinderi in care s-a introdus un tip de contract de management, ce implica descentralizare si responsabilitati ample asumate de conducerea din top-ul firmei (1986 – 1991);

o etapa a reformelor structurale in managementul intreprinderilor chineze in care se transfera multiple competente ale statului la nivel de firma: domeniul decizional, investitii proprii, organizarea unor structuri de export – import, constituirea de joint ventures cu parteneri occidentali, distribuirea profitului, salarizarea si recrutarea personalului etc.(dupa 1992).


Locul triadelor in societatea chineza


Ceea ce desemnam astazi prin sintagma „triade” are o conotatie negativa, o asociere directa cu ceea ce in SUA sau Italia se numeste „crima organizata”, respectiv desemnam un anume „tip de mafie” sau „organizatie mafiota” avand conexiuni puternice cu unele organizatii de afaceri, inclusiv sprijinul / implicarea unor oameni politici (mai modern se discuta de coruptie la nivel inalt, de acordarea unor comisioane pentru contracte / achizitii publice, de trafic de arme, droguri, persoane, spalare de bani, jocuri ilegale de noroc, contributii pentru taxe de protectie etc.).

In varianta initiala de constituire a unor organizatii secrete de tip triada scopul propus a fost unul nobil, fapt ce a avut loc in sec. XVII in China, pe vremea dinastiei Ming. In aceea perioada, imperiul chinez a fost invadat de manciurieni iar clanul chinez a recurs la o forma de rezistenta sub ocupatia manciuriana. Astfel, a initiat constituirea unei ample organizatii secrete formata din grupuri sau „celule” de trei persoane fiecare, grup denumit „triada”, sub forma unui triunghi echilateral, scopul final fiind acela de a alunga invadatorii manciurieni si a reda tronul Chinei dinastiei Ming (obiectiv care af ost, de astfel, atins). Organizarea unui astfel de grup sau celula poate fi redata ca un triunghi echilateral (ansamblul simbolizand o reuniune intre cele trei elemente); cele trei elemente au fost si raman baza evolutiei spiritului in lumea asiatica:




















In fapt, structura de ansamblu a unei triade ce include un numar mare de „celule” organizate piramidal – a fost gandita ca o structura secreta, imposibil de depistat si anihilat complet, datorita relatiilor de comunicare / recunoastere impuse intre membrii diveselor celule (eventuala anihilare a unui triunghi este neglijabila pentru functionarea intregii structuri, mai ales ca un grup deconspirat poate fi refacut imediat). Grafic, structura generala a unei triade poate fi redata ca o suma de triunghiuri asociate piramidal (functionarea unei astfel de „organigrame”, aminteste de ideile lui Rensis Lickert):














Obiectivele initiale vizate de triade in societatea chineza s-au modificat dupa venirea la putere a dinastiei Ming; forma de structurare si functionare sau mentinut, dat fiind caracterul extrem de eficient, insa organizatiile tip triada sau implicat in piraterie, extoarceri de fonduri, comert cu opium, trafic de arme etc. Mai mult, din China, „modelul” de organizatie tip triada a fost importat in Japonia si alte tari asiatice, astfel ca in prezent fenomenul numit generic coruptie din aceste tari este direct conectat / asociat cu prezenta triadelor. Daca in unele tari europene, de pilda Italia, asa numita „economie subterana” este estimata la 25% din GDP-ul anual, aceste venituri si fonduri fiind controlate de structuri de tip mafiot, in China si alte tari asiatice putem prezuma ca 20-25% din GDP-ul anual se consuma in acelasi tip de „economie subterana”; in China si alte tari orientale fondurile asociate economiei subterane sunt controlate anual de structuri tip triada.


Incadrarea culturii chineze in abordarea lui Hofstede


Pozitionarea Chinei in structura primelor patru dimensiuni culturale (D1-D4) identificate de Hofstede nu releva noutati vizibile, prin comparatie cu Japonia sau alte tari asiatice. Este insa extrem de interesanta incadrarea Chinei pe D5, faptul ca insasi aceasta dimensiune culturala a fost identificata de Hofstede pe baza unui chestionar realizat de asiatici.


D5 Orientarea pe termen scurt/lung



Plecand de la pozitionarea Chinei pe D5, tinand seama de masura in care aceasta dimnsiune explica parte din succesul economic al Japoniei postbelice, suntem obligati sa concluzionam ca actuala ascensiune a Chinei in competitia globala nu este de loc intamplatoare. Intr-adevar, asa cum spune Hofstede, D5 si locul ocupat de China atesta ca natiunea chineza are un avantaj civilizational, de cultura si mostenire spirituala; ea detine „software-ul mental” necesar pentru a deveni o superputere economica mondiala. Se va confirma sau infirma oare acesta in perspectiva urmatoarelor 2-3 decenii de competitie globala ?[12]





Ovidiu Dramba – Istoria culturii si civilizatiei, Vol. I, Ed. St. si Enciclopedica, Bucuresti, 1985

Idem

Ovidiu Dramba – Istoria culturii si civilizatiei, Vol. I Ed. St. si Enciclopedica, Bucuresti, 1985

Idem

Ovidiu Dramba – Istoria culturii si civilizatiei, Vol. I Ed. St. si Enciclopedica, Bucuresti, 1985

Lionel Giles – Arta razboiului, 1910

D. Lundell – The Art of War, The McGraw - Hill, 1997

Sandra Anderson s.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

Idem

E. Burdus – Managementul comparat, Ed. Economica, 2004

Idem

G. Hofstede – Culture’s Comequences, London, 1980







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact