StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management international
Trimite articolul prin email Particularitati ale managerilor englezi : Management international Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Particularitati ale managerilor englezi



Particularitati ale managerilor englezi


Un aspect important in stratificarea sociala din Anglia il reprezinta pozitia managerilor prin prisma detinerii de proprietate in domeniul productiei, al cumpararii fortei de munca si vanzarii propriei forte de munca. Cu mici exceptii, managerii din Anglia nu detin proprietati in domeniul productiei si nu folosesc in propriul interes forta de munca, dar controleaza si supravegheaza forta de munca. In cele mai multe structuri organizationale, managerii sunt situati in prima sau a doua categorie, avand venituri mari, o considerabila autonomie si libertate in controlul altora.




Managerul englez acorda prioritate actiunii in sine. Decizia nu este elaborata daca informatiile nu sunt analizate pana la cele mai infime detalii. Inainte de a trece la actiune elaboreaza cat mai exact decizia. Sunt buni tehnicieni, perseverenti si spre deosebire de cei germani sunt mult mai intelegatori, mai flexibili.

Una din caracteristicile mai putin relevate de literatura de specialitate este ca orice actiune initiata este caracterizata de un permanent spirit de fair-play, de unde si statuarea extrem de propice, a notiunii de gentleman. Actiunile managerului englez sunt bazate pe inductie si pragmatism si practic nu se face apel la deductie si ratiune. Acesta poate motiva de ce Anglia si-a facut un renume mai mare pe seama activitatii comerciale decat pe realizari logice din domeniul productiei.

Stilul de management englez se bazeaza pe libertatea de actiune dar restrictionata de autoritate si responsabilitate, constiinta de sine, experienta acumulata, pragmatism, simt de fair-play, munca de echipa, capacitate de a recurge la modalitati de organizare spontane in situatii de criza etc. Paradoxal, managerul englez acorda o importanta mai mare spiritului de libertate decat celui de egalitate. Iata de ce exista un spirit generalizat atat la nivel de natiune cat si la cel de organizatie, o acceptare totala a ierarhizarii sociale si organizationale, la baza fiind traditia (de unde si existenta unui conservatorism accentuat) si continuitate  materializata intr-o reala standardizare sociala si organizationala, elemente care fac acceptarea si promovarea spiritului de echipa. Intr-o societate in care se manifesta tendinta liberala, chiar daca pare paradoxal, indivizii englezi accepta si chiar doresc sa fie condusi de un manager pe care-l aseamana cu un „guvernator”. Ba mai mult, leaderii sunt chiar formati, educati si antrenati, in ideea de a accepta influenta de grup, inocularea autocontrolului si constiintei sociale, care in timp devin traditii iar in activitatea cotidiana practici cutumiare.

Activitatea managerului englez poate fi asociata cu actiunea si fapta. Actiunea unui manager englez este o forma de manifestare liberala chiar a spiritului de libertate care este restrictionata de responsabilitate, autocontrol si autoevaluare.

De precizat ca acest autocontrol este foarte usor translatat de la manager la colectivitate, respectiv de la individ la grup, cu repercursiuni benefice pentru statuarea unei discipline sociale.

Celebrul calm englez, care de multi este considerat a fi si flegmatic, semnifica de fapt framantari interioare, care nu sunt perceptibile tocmai datorita unui autocontrol foarte sever.

E.M. Foster spunea in lucrarea sa Notes of the English Character („Note asupra caracterului englezesc”): „Nu se poate spune ca englezul nu simte, ci doar ca-i este teama sa simta. El a fost instruit de mic, in scolile cu internat, ca nu se cade sa aiba sentimente. Nu are voie sa exprime bucurie sau durere si nici sa deschida gura prea mult cand vorbeste – ca sa nu-si scape pipa”(Foster, E. M.,1986).

Caracteristicile organizatiilor engleze cum ar fi stabilitatea, continuitatea, munca in echipa, calitatea, performanta etc., se intalnesc incepand cu familia si pana la nivel de natiune.

Ca o caracteristica a managerilor din intreprinderile engleze, se observa o mai slaba calificare a acestora fata de omologii lor din alte tari. Spre deosebire de alte categorii de personal, pentru managerii englezi nu se cere neaparat o pregatire academica specifica pentru a deveni manager, de aceea acestia poseda pregatiri foarte diverse. Potrivit cercetarilor Institutului de Management, majoritatea managerilor englezi sunt pregatiti in domeniul tehnic. In anul 1990 aproape 30% dintre managerii cuprinsi intr-un esantion de studiu erau pregatiti in politehnici si doar o mica parte ajungeau la Oxford sau Cambridge.

Fata de majoritatea populatiei, evident ca managerii sunt mai bine pregatiti, dar spre deosebire de alte profesii, din invatamant spre exemplu, managerii au o pregatire mai redusa.

In ultima perioada a crescut mobilitatea managerilor din intreprinderile engleze, procentul celor care au lucrat intr-o singura companie era in 1991 numai de 11,6%, fata de 34% cat era in anul 1958, schimbarile realizandu-se de altfel si in interiorul aceleiasi intreprinderi. Pe ansamblul managerilor de la nivelul superior din cadrul intreprinderilor engleze numai un procent foarte redus (7%) sunt femei.

Ca si in alte tari, managerii englezi ocupa posturi in diferite domenii sau functiuni ale intreprinderii (vanzari, marketing, finante si contabilitate, personal, productie etc.), un accent deosebit acordandu-se in Anglia managementului financiar, spre deosebire de Germania, care pune accentul pe productie. La inceputul anilor a90, salariile managerilor englezi ajungeau la 20.000 – 30.000 lire sterline pe an, inregistrand o crestere mai mare decat a celorlalte categorii de personal din societatea britanica.

Ca urmare a schimbarilor conditiilor economice, a numeroaselor fuzionari etc., siguranta locului de munca pentru managerii din Anglia a scazut foarte mult in ultima perioada. In Anglia cei mai multi manageri lucreaza in domeniul comertului si serviciilor si mai putin in domeniul industriei prelucratoare. De asemenea, a crescut mai mult ponderea managerilor englezi in companiile din strainatate decat a celor care lucreaza in companiile din Anglia.

Managerii englezi, potrivit unor studii realizate de Institutul de Management in 1991, in proportie de 40,6% lucreaza mai mult de 50 de ore pe saptamana, in comparatie cu situatia din 1976 cand recordul era de 42 de ore pe saptamana.

In ceea ce priveste satisfactia in munca, managerii englezi au fost analizati prin prisma caracteristicilor identificate de A. Maslow, intre care: oportunitatea pentru independenta in gandire si actiune, satisfactia in munca, recompensele materiale, posibilitatile de promovare. Rezultatul a fost ca managerii britanici au considerat ca trebuie sa se acorde importanta acestor caracteristici in urmatoarea ordine:

• independenta in gandire si actiune;

• posibilitatea de autorealizare;



• recompensele materiale prin intermediul veniturilor;

• siguranta locului de munca.

Dintre toate acestea, managerii britanici pun un accent deosebit pe independenta de gandire si actiune, iar cele mai evidente preocupari pentru ei apar in domeniul posibilitatilor de promovare, al oportunitatilor de autorealizare in cadrul profesiei, al recompenselor materiale si in principal al veniturilor, precum si al statutului de care se bucura in societate.

Multa vreme in Anglia functia de manager nu se bucura de un statut foarte inalt pentru ca avea semnificatia de subaltern, adevaratii conducatori purtand alte denumiri cum ar fi cea de director. Situatia s-a schimbat dupa cel de al doilea Razboi Mondial, cand marile intreprinderi au inceput sa recruteze pentru functia de manager absolventi de cursuri universitare si au inceput sa puna in practica o serie de actiuni pentru o pregatire specifica in domeniu. In 1960 a fost creata Fundatia pentru Educatie in Management (Foundation for Management Educational) care avea ca scop promovarea pregatirii in acest domeniu si strangerea de fonduri pentru o astfel de pregatire. Astfel, in 1974 a fost creat Institutul Britanic pentru Management (British Institute for Management) care elibera o Diploma de Studii de Management, care a fost apoi generalizata in cadrul colegiilor tehnice.

Recrutarea si selectia managerilor se face astfel:

a)     cei care au studii superioare trebuie sa faca dovada unor certe calitati manageriale;

b)    b) admiterea in scolile de business (MBA) se face numai daca persoana respectiva si-a desfasurat si isi desfasoara activitatea pe parcursul mai multor ani intr-o organizatie.

Mai greu de acceptat, dar totusi exista parerea ca, managerii englezi sunt mai slab pregatiti fata de media din UE. Ar fi aceasta si explicatia infiintarii, pentru perfectionare, a Institutului Britanic pentru Management si a Fundatiei pentru Educatie in Management.

Exista trei forme de pregatire a managerilor:

a) in cadrul organizatiei, dupa ce persoana respectiva a terminat o scoala, participa la o instruire care impune o racordare cu activitatea practica la locul de munca;

b) studii universitare;

c) scoala profesionala pentru tinerii angajati care doresc sa dispuna de o pregatire teoretica in paralel cu insusirea unei profesii.

In prezent mai multe universitati asigura o pregatire la nivelul de licenta si post-licenta in domeniul managementului. Pentru a ne forma o imagine mai reala despre situatia actuala din acest domeniu in Anglia se impune prezentarea unor elemente specifice privind atitudinea intreprinderilor referitoare la pregatirea managerilor, si anume:

Marile intreprinderi cheltuiesc milioane de lire sterline pe an pentru formarea personalului, inclusiv a managerilor.

Cel putin 40 de intreprinderi aveau in anul 1990 propriile centre de pregatire in domeniul managementului.

Aproximativ 80% dintre marile firme engleze propun programe de pregatire in management si aproape jumatate dintre managerii acestora participa la aceste programe.

Numeroase universitati dispun de cicluri de studii post-licenta in management sau in afaceri.

Cu toate progresele facute in ultimii ani, multi dintre tinerii manageri din Anglia au parasit scoala inainte de licenta, iar studiile aprofundate in domeniul managementului sunt urmate inca de un numar redus de manageri.

In Anglia un viitor manager poate opta pentru trei filiere de pregatire care sunt: intreprinderea, universitatea si scoala profesionala, sau pentru o combinatie intre acestea cu toate ca nu exista o compatibilitate intre ele.

Pregatirea in cadrul intreprinderii se aseamana intr-o anumita masura cu sistemul japonez, prin faptul ca intreprinderile isi recruteaza personalul dupa terminarea scolii, dupa care acestuia i se asigura o combinatie de pregatire teoretica, practica si experienta la locul de munca. In general, personalul se specializeaza intr-un domeniu si mult mai tarziu va avea acces la un post de manager, ocazie cu care se pune si problema pregatirii in acest domeniu. Daca in trecut recrutarea personalului se facea la o varsta mai mica, imediat dupa terminarea scolii, astazi, intreprinderile recruteaza absolventi din universitate sau institute politehnice. Se apreciaza ca adevaratele scoli de pregatire in management din Marea Britanie sunt marile intreprinderi intre care pot fi remarcate Shell, Unilever, IBM, etc.

In practica manageriala se constata doua tendinte: traditionalismul si conservatorismul. Adeptii traditionalismului, in ciuda aparentelor,  manifesta o ignorare a stilului de management american. Managerii englezi nu prea accepta riscul si sunt constienti de nivelul de calificare, de mediul care ii fac sa adopte un stil participativ (de unde si o dependenta fata de subordonati). Promovarea managerilor ia in calcul apartenenta sociala si deci nu accepta propuneri optime din partea subordonatilor cu un statut social inferior.



Referitor la resursele umane, se pune un accent deosebit pe selectia si angajarea personalului de executie care, in mare, se refera la:

a) Asumarea raspunderii ii revine managerului si sefului de resurse umane;

b) Absolventii de scoli secundare si licee pot ocupa posturi de muncitori, cei cu licee de cultura generala pot ocupa posturi de tehnicieni si functionari, iar cei cu studii superioare pot candida la obtinerea de functii manageriale. Sa facem precizarea ca in functii manageriale pot fi numite si persoane care nu au studii superioare, dar care au dovedit in timp, aptitudini si abilitati manageriale. De remarcat ca se practica si sistemul cu program redus de lucru pentru acei angajati care urmeaza o forma de pregatire teoretica si care ulterior il va transforma intr-un angajat cu o temeinica pregatire teoretica si profesionala. Desigur, exista o adversitate fata de managerii fara pregatire superioara, taxati ca amatori, deoarece valorile de baza ale managementului englez (franchete, incredere, loialitate, cinste, autodisciplina, autocontrol) nu pot contracara competitia de pe plan european si mondial, al caror management pune accent  pe pregatire profesionala superioara, abilitate in comunicarea cu parteneri de discutii si subordonati, de unde si imperativul de a exista o preocupare permanenta in improspatarea cunostintelor manageriale.

Pentru personalul de executie, la selectie, se utilizeaza preponderent interviul, iar pentru functiile de conducere se face apel la testele de cunostinte inclusiv examenul medical, care este obligatoriu.

Paradoxal dar si la capitolul privind motivarea personalului managerial, Anglia nu sta prea bine, salariile acestora fiind sub nivelul celor din Franta, Olanda, Germania, Italia.

Pregatirea academica reprezinta o imitatie a modelului din SUA in sensul ca majoritatea potentialilor manageri primesc o pregatire de baza in management si afaceri in cadrul scolilor superioare de management din cadrul universitatilor, fie inainte, fie dupa angajare pe un post de manager.

Pregatirea profesionala se intalneste cel mai frecvent in randul tinerilor englezi care doresc, in acelasi timp, sa studieze si sa castige si presupune pe langa invatarea unei meserii si un invatamant teoretic, asigurat de un corp profesoral. Intre domeniile cele mai solicitate, mult timp s-a regasit gestiunea contabila pe care tinerii, dar si cei care ii angajau, o considerau printre calificarile care asigurau o mare perspectiva in cadrul intreprinderii.

Indiferent de forma de pregatire, spre deosebire de japonezi, care pun accentul pe o pregatire de generalisti, englezii se apropie mai mult de germani prin aceea ca prefera o foarte buna pregatire de specialitate si numai dupa ce un domeniu a fost bine aprofundat se va trece la un alt domeniu managerial. In general, in Anglia, pentru a deveni manager este necesara o perioada apreciabila intr-o anumita specializare, precum si un stagiu de pregatire in domeniul managementului.

In opinia specialistilor englezi, actuala pregatire a managerilor este insuficienta exigentelor la care trebuie sa faca fata in viitor conducerile intreprinderilor intr-un mediu international in care competitia este din ce in ce mai acerba. Chiar daca in opinia lor calitatile indispensabile de manager sunt experienta si calitatile native, se considera ca pentru a-si largi orizontul, data fiind pregatirea de specialitate, se impune o pregatire si in domeniul managementului.

Indiferent de maniera de pregatire in domeniul managementului, specialistii englezi considera ca pe viitor trebuie sa se tina seama de urmatoarele aspecte.

diferentierea nivelului de calificare si o asociere a acesteia la diferitele stadii de evolutie a carierei si a experientei profesionale;

crearea unui sistem de pregatire flexibil, care sa permita accesul la diferite niveluri de pregatire, inclusiv posibilitatea oferita unei persoane cu experienta profesionala sa-si continue studiile de nivel superior;

conceperea pregatirii sub forma modulara care sa permita combinarea pregatirii in interiorul intreprinderii cu pregatirea in afara;

integrarea pregatirii la locul de munca in sistemul general de pregatire;

evitarea supraevaluarii pregatirii teoretice, data fiind importanta indeplinirii unor sarcini specifice unui post pe care-l va ocupa viitorul manager.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre management international








































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare