Factori stresanti in munca de politie

FACTORI STRESANTI IN MUNCA DE POLITIE

Selye, cel care a inventat conceptul de stres, descria munca de politie ca fiind una dintre cele mai riscante profesii, ea depasind chiar formidabilul stres al celor implicati in traficul aerian (Seyle, 1978). Au fost multi alti autori care au apreciat ca profesia de politist este una dintre cele mai stresante ocupatii (Kroes, Margolis, Hurrell, 1974; Reiser, 1976; Terry, 1981; Loo, 1984; Dantzer, 1987; Gersons, 1989). In acest sens, s-a constatat faptul ca, politistii manifesta simptomatologie fizica si probleme de natura psihologica datorate stresului mai des decat alti lucratori din alte profesii (Anshel, 2000). Unii au apreciat chiar ca mediul din politie are caracteristici patologice, fiind predispozant pentru aparitia diferitelor probleme mentale (Sheptycki, 2004).

Institutiile militare sau de tip semi-militar cer ca individul sa se sacrifice pentru binele societatii. Prin urmare "individul" este mai putin luat in consideratie, scopul "grupului" fiind cel mai important. Natura cvasi-militara a activitatii, cat si functionarea intr-o astfel de institutie pot conduce la o situatie nedorita si foarte stresanta, care sa perturbe sanatatea mentala a personalului (Kelly, Sean 2004).

Angajatii care asigura respectarea legii isi desfasoara activitatea in conditii maxime de constrangere si suprasolicitare emotionala. Acestora li se spune sa actioneze cu calm, chiar si atunci cand sunt extrem de incordati. De asemenea, li se atrage atentia ca, atunci cand sunt nervosi, sa pastreze controlul asupra situatiei si sa ramana stoici atunci cand se implica emotional. Ei trebuie sa interactioneze cu societatea, indeplinindu-si rolul asa cum se cuvine, intr-o maniera neutra si profesionista. Portul uniformei si al armei ii fac sa se diferentieze in societate, iar aceasta segregatie are efecte psihologice multiple, care pot induce afectari pasagere sau de durata ale functionarii psihice (Kroes, Hurrell, 1975).

Din discutiile cu ofiterii de politie, dar mai ales din exemplele si materialele prezentate, au rezultat anumite idei inedite despre solicitarile psihice la care trebuie sa faca fata un politist.

Prin urmare s-ar putea spune ca:

Un politist trebuie sa aiba cate ceva din toti oamenii. Sa fie un "PACATOS" si un "SFANT", un "VAGABOND" si un "ZEU". Sa intre in locuri unde se comit toate pacatele lumii, dar sa nu savarseasca niciunul.

Politistul este cel mai cautat, dar si cel mai putin dorit dintre oameni. Fiinta stranie, careia i se spune "DOMNULE" in fata si "CAINE" pe la spate.

Lui  i se cere sa fie atat de diplomat, incat sa poata potoli o disputa intre doi indivizi, lasandu-l pe fiecare sa creada ca a castigat. Daca politistul este imbracat la "patru ace" va fi considerat "SNOB", daca nu, va fi un "SLEAMPAT". Daca se poarta amabil este un "CRAI", daca nu, este un "NECIOPLIT".

Politistului i se cere sa se lupte cu doi tipi mult mai puternici decat el, dar fara sa-si sifoneze uniforma si fara sa foloseasca forta. Daca o incaseaza este un "FRICOS" si un "PAMPALAU", iar daca-i scapa vreo palma vreunui infractor, atunci este o "BRUTA" si un "AGRESOR".

Un politist trebuie "SA STIE TOT", dar "SA NU SPUNA NIMIC". Lui i se cere sa descrie o crima pornind de la un amarat de fir de par. Ba chiar, sa afle numele vinovatului si locul in care se ascunde. Daca il descopera pe ucigas, inseamna ca a avut un "NOROC CHIOR", daca nu, este un "AGEAMIU".

De multe ori politistul trebuie sa ia, intr-o secunda, o hotarare pentru care un avocat experimentat ar trebui sa cumpaneasca bine, luni de-a randul. Lui i se cere sa fie "EXPERT" in manuirea armelor de foc, dar        "SA NU FOLOSEASCA PREA MULTE CARTUSE PREGATINDU-SE". Atunci cand trage trebuie "SA NIMEREASCA INFRACTORUL", dar fara a-i pricinui vreun rau si apoi sa dea socoteala "DE CE ANUME A TRAS".

Politistul trebuie sa lucreze zi lumina pentru a descoperi un martor care "A VAZUT TOTUL", dar care "REFUZA SA-SI AMINTEASCA". El scormoneste in dosare si scrie rapoarte cu scopul de a stabili o "PROBA INFAILIBILA" care, va fi insa "DISTRUSA SAU COMPROMISA" de "savantii" sai confrati din justitie.

Daca este avansat in functie, inseamna ca a avut "PILE", undeva sus, daca nu, este clar ca "NU-I BAZAT".

Politistul trebuie sa fie ASISTENT SOCIAL, PREOT, PSIHOLOG, DIPLOMAT . . . . , un DUR, dar si un GENTLEMAN.

Mai presus de toate, insa i se cere sa fie un GENIU si sa aiba o "VIATA DE FAMILIE IREPROSABILA", pana la adanci batraneti. Asta, evident daca, din intamplare, apuca sa traiasca, pana-si vede copiii mari.

Acesta este profilul, succint, al unui om caruia cei pe care ii ajuta, RAREORI ii spun PRIETEN.

Dupa cum s-a putut observa mai sus, lucratorii politiei suporta diferite forme de stres in activitatea lor, acesta fiind cauzat de factori diversi. Sursele de stres ale politistilor pot fi grupate in cateva categorii, si anume: aspecte legate de viata personala a politistilor, "presiunea" exercitata de munca de politie, atitudinea opiniei publice cu referire la munca de politie si la politisti, activitatea justitiei, organizarea institutiei in sine. Din studiile realizate se pare ca principalele surse de stres includ, in special, politicile si procedurile specifice institutiei (Hurell, 1986).

Cele mai multe studii de specialitate care si-au centrat atentia asupra problematicii stresului in munca de politie au avut in vedere, in principal, o evidentiere a factorilor cu potential stresant  (Brooks, Jihong, Zhao Burke, 1998; Hurrell, 1986), altele evidentiind modalitatile prin care politistii, fac fata stresului (Violanti, 1992).

Pentru o prezentare clara a multitudinii de factori stresanti cu care se confrunta politistii ne vom centra in continuare pe patru mari categorii:

Munca efectiva de politie

Institutia in care lucreaza

Sistemul de justitie

Publicul

1. CARACTERISTICI SI PRACTICI SPECIFICE MUNCII

Suferinta umana

Politistii sunt constant expusi inechitatii si brutalitatii intalnite in viata de zi cu zi. O astfel de experienta are un impact emotional mare asupra individului, oricat de bine adaptat ar fi acesta. Constrangerea emotionala, ca mecanism adaptativ, consuma un volum imens de resurse, chiar mai multa energie decat cea necesara exprimarii adevaratelor emotii. Daca aceasta energie este consumata la maximum, ofiterul risca sa fie extenuat in afara orelor de program si sa nu doreasca sa mai participe la viata sociala si de familie. De asemenea, consumul excesiv de energie poate determina stari de epuizare psihica, la locul de munca sau in familie.  

Conflictul de rol

Politistii adesea traiesc experiente conflictuale, de exemplu, atunci cand acestia sunt foarte aproape de arestarea unui infractor ce a savarsit o fapta condamnabila, care in mod evident este in contradictie cu valorile si normele general umane. In momentul retinerii lui, politistii trebuie sa tina cont cu strictete de drepturile acestuia, altfel risca sa fie acuzati de incompetenta sau abuz.

Situatii neprevazute

De cele mai multe ori, atunci cand intr-o situatie particulara este cerut un raspuns rapid, politistul este luat prin surprindere - o astfel de situatie il dezechilibreaza atat din punct de vedere fizic cat si mental. Este posibil sa apara "stresul inopinat", care se refera la faptul ca acesta nu se manifesta intotdeauna in stare latenta, in unele situatii existand treceri neasteptate de la stresul minor la stresul major, dificil de gestionat. Cu alte cuvinte, lucratorii pot trece cu usurinta de la o stare de calm, la o stare brusca de suprasolicitare si presiune. Starea de stres normal constituie pentru majoritatea celorlalti lucratori un proces de acumulare psihica, ce poate fi redusa sau adaptata, pana in momentul in care "scapa de sub control". Nu este si cazul personalului din acest domeniu, caci in cazul acestora situatia poate "scapa de sub control" in cateva secunde. De multe ori, politistii nu pot aborda situatiile noi cu care se confrunta, spre deosebire de majoritatea lucratorilor care sunt avertizati anterior. Ei trebuie sa reactioneze si nu sa previna problemele cu care se confrunta, iar acest stres inopinat este foarte dificil de controlat.

Absenta unui raspuns

Cea mai mare parte din munca politiei este fragmentata, posibilitatea de a urmari un caz de la inceput la sfarsit este limitata, iar feedback-ul este minimal. Neavand un raspuns, politistii pot aprecia ca imposibilitatea de a rezolva complet problemele oamenilor cu care ei se confrunta zilnic este un motiv ce le-ar putea genera  o imagine de sine dominata de sentimente de inutilitate.

Nivelul de pericol si planificarea neuniforma a muncii de politie

Profesia de politist implica multe elemente periculoase (folosirea armelor, implicarea in infractiuni violente), care afecteaza lucratorii atat in mod direct, cat si in mod indirect.

Schimbarile neprevazute ce apar in programul de lucru sunt, de asemenea, perturbatoare pentru viata de zi cu zi a politistilor.

Consecinte negative ale muncii de politie

Aceste consecinte cuprind aspecte de natura fizica si mentala.

Politistul vede partea negativa a societatii - infractorul, cel ce abuzeaza de reguli, ceea ce poate denatura opiniile sale in legatura cu caracterul majoritatii fiintelor umane. Mediul negativ creeaza o viziune critica si cinica a societatii. Este foarte dificil sa ajungi sa ai incredere in oameni cand majoritatea timpului ai de-a face cu oamenii nedemni de incredere. Este dificil sa crezi in intentiile pozitive ale oamenilor, cand cea mai mare parte a zilei esti in prezenta unor oameni care doresc sa faca rau celorlalti. Lipsa increderii poate aparea in relatiile personale ale politistului cu vecinii, cu prietenii, cu sotia. Poate avea repercusiuni, de asemenea, asupra modului de crestere a copiilor, caci politistii au tendinta sa fie mai severi in disciplina si mai precauti in acest sens.

Exista, de asemenea, repercusiuni in plan familial - copiii politistilor care asigura respectarea legii se adapteaza mai greu in societate. Copilul isi vede parintele ca avand o pozitie prestigioasa si dorita in societate. El si prietenii sai il privesc ca pe o "celebritate", o persoana foarte respectabila. In mod frecvent, copilul lucratorului de politie este fie foarte supus regulilor impuse, aceasta favorizand aparitia unor probleme depresive sau ingradirea personalitatii, fie ca adolescent, este foarte revoltat impotriva parintelui ce impune reguli - tinde sa fie cel mai bun sau cel mai rau copil. 

Stresul cumulativ

Evenimentele stresante ce se repeta in timp, intr-un mod continuu au, ca si consecinta formarea si manifestarea unui stres cumulativ (format in timp).

Indiferent de tipul activitatii, de marimea serviciului, toti politistii sunt predispusi stresului inca din momentul incadrarii lor. Multi au fost pregatiti sa recunoasca sursele de stres majore, specifice muncii de politie, precum folosirea armelor, implicarea in infractiuni violente, injuriile fizice. Toate aceste aspecte au un potential distructiv, atat asupra fizicului cat si asupra psihicului.

2. CARACTERISTICI SI PRACTICI ALE INSTITUTIEI

Dotare inadecvata

Diferenta intre mijloacele tehnice si echipamentele folosite de infractori si cele ce sunt date in dotare politistilor este considerabila. Dotarea aceasta necorespunzatoare si insuficienta reprezinta un obstacol in solutionarea anumitor cazuri si este resimtita ca o potentiala sursa de stres si anxietate pentru politisti. Calitatea echipamentului si nivelul de dotare al sau poate fi considerat un indice al starii de bine a unui lucrator. 

Prea multe "hartii" de completat

Multe dintre activitatile politiei sunt conditionate de redactarea unor cereri sau obtinerea unor aprobari, acestea de multe ori impiedicand actiunea prompta si eficienta. Se poate ajunge chiar la cazuri extreme, atunci cand, de exemplu, un politist obtine rezultate remarcabile in activitate (poate chiar salveaza vieti omenesti) si este mustrat daca nu intocmeste corespunzator rapoartele de activitate. Se pare ca aceste "hartii", care descriu desfasurarea actiunii sunt, in cele mai multe cazuri, mai importante pentru institutie decat actiunea in sine.

Recompense inadecvate

Recunoasterea pentru o sarcina bine facuta este rara, pe cand critica in cazul greselilor este frecventa. De asemenea, modul de realizare al promovarilor determina frustrare printre lucratori deoarece este adesea vazut de politisti ca fiind limitat si incorect centrat mai degraba pe aspectele relationale decat pe cele profesionale.

Lipsa de cooperare cu alte directii, cu alte unitati

Uneori exista chiar competitie intre servicii, directii, inspectorate, ajungandu-se chiar la acuzatii reciproce, la ascunderea unor informatii etc. Intr-o astfel de situatie, acest mod de interrelationare nu numai ca este ineficient si neproductiv, dar contribuie la amplificarea problemelor si a stresului angajatilor care se vad nevoiti sa faca fata unor conflicte si sabotaje interne, doar din dorinta unora de a-si asuma toate meritele.

Portul uniformei

Cercetarile realizate au aratat ca portul unei legitimatii sau al unei uniforme poate determina cresterea agresivitatii in relatiile cu publicul. Aceste schimbari pot interveni asupra oricaror persoane care poarta o uniforma, legitimatie si arma si constituie factori care au efecte intr-o anumita masura asupra angajatilor din institutiile guvernamentale. Unii ofiteri afirma ca este "un rol" sau "o masca" pe care o adopta odata cu imbracarea uniformei. De multe ori insa, acest rol se strecoara si in viata privata si schimba cursul relatiilor si a timpului liber al acestora.

3. CARACTERISTICI SI PRACTICI PUBLICE

Informatiile deformate din presa

Prezentarea diferitelor actiuni ale politiei este adesea neconforma cu realitatea, unii ziaristi avand tendinta de a amplifica aspectele negative legate de politie si a trece cu vederea aspectele pozitive. O multitudine de stiri sunt percepute ca defavorabile de catre politisti, existand chiar supozitia ca evenimentele sunt prezentate astfel  datorita unor "erori cu intentie".

Angajatii lucreaza intr-un mediu bazat pe fapte in care totul este comparat cu prescriptiile legale. Dezirabilul si indezirabilul sunt delimitate clar, fara echivoc. Ei au la dispozitie un numar de mijloace necesare colectarii probelor corespunzatoare in justitie si isi pot justifica actiunile prin faptul ca ei reprezinta "partea buna si dreapta". In viata reala, este putin probabil sa se faca separatie clara intre faptele legale si ilegale. Ziarele functioneaza dupa un sistem ce se bazeaza pe opinii, sistemul juridic se bazeaza pe opinii si, fara a mai fi cazul sa specificam, deciziile referitoare la relatiile si metodele parentale sunt sisteme ce se bazeaza pe opinii. Trecerea de la bine si rau, de la sistemele alb-negru, la sistemele bazate pe opinii este foarte dificila si necesita o schimbare totala a mentalitatii.

Atitudinea nefavorabila a celorlalti din afara sistemului

Politistii sunt adesea acuzati de incompetenta de majoritatea membrilor comunitatii. Criticile aduse muncii de politie de catre vecini sau cunoscuti sunt resimtite profund de politisti.

Declaratiile nefondate de violenta si rasism sunt adesea simtite ca nejuste si defavorabile imaginii politistilor.

Statutul de autoritate publica

Pe lucratorii din acest domeniu oamenii ii abordeaza si ii trateaza diferit, chiar si atunci cand nu sunt in exercitiul functiunii. Cand apare o problema, oricine cauta un politist pentru a o "prelua", pentru a "rezolva problema". Unii spun ca politistii nu sunt niciodata in afara serviciului. Chiar si atunci cand acestia nu sunt in exercitiul functiunii, tendinta este de a prelua problemele si a le rezolva. Este dificil pentru un politist sa recunoasca diferenta dintre o situatie de "rezolvare a problemei", unde este necesara actiunea si o situatie pasiva, in care actiunea poate mai degraba sa-l instraineze de ceilalti.

Incompetenta unor asociatii non-guvernamentale

Este adesea frustrant pentru politisti care vad cum anumite cazuri, gestionate pana la un moment dat de ei, sunt preluate de anumite asociatii, din afara sistemului, ce se dovedesc ineficiente. Acestea, desi ar trebui sa preia cazul spre solutionare dau dovada de incompetenta, situatiile respective ramanand astfel fara rezolvare.

3. CARACTERISTICI SI PRACTICI ALE JUSTITIEI

Preocupare pentru "strada"

Politistii trebuie sa se centreze pe problemele "strazii", in care sunt implicati oamenii obisnuiti, in timp ce acestia cunosc faptul ca, "la nivel inalt", in afaceri si politica, criminalitatea creste, iar politia are competenta limitata.

Ineficienta sistemului penitenciar

Politistii sunt ingrijorati de cresterea numarului de recidivisti si de ineficienta sistemelor de reeducare utilizate in penitenciare. Multe dintre persoanele care au savarsit o infractiune, pentru care au executat o pedeapsa de lipsire de libertate, continua, dupa liberare, sa savarseasca alte infractiuni. Aceasta situatie ii face pe politisti sa considere ca sistemul penitenciar reprezinta mai degraba o scoala de educatie infractionala decat o scoala de reeducare si socializare. 

Procedura judecarii cauzelor

Durata desfasurarii unei actiuni penale, precum si complicatiile aparute contribuie de multe ori la cresterea sau chiar la cauzarea frustrarii pe care o resimte un politist ce a fost implicat, initial, in cauza respectiva.

Desi munca politistilor este stresanta, exista studii care au aratat ca politistii au un nivel mai crescut al sanatatii mentale, in comparatie cu alte grupuri (Hart, Wearing, 1995). Acest fapt a fost explicat prin faptul ca este posibil ca politistii sa porneasca in cariera lor cu un nivel mult mai ridicat al starii de bine si sa aiba expectatii realiste cu privire la dificultatile muncii. Aceasta face ca specificul naturii muncii politistului sa nu fie un distres particular pentru majoritatea politistilor. S-a demonstrat ca experientele negative si pozitive de munca contribuie independent la perceptia calitatii vietii de catre politisti si ca experientele organizationale sunt mai importante decat experientele operative.

Concluziile studiilor realizate de Hart si Wearing, in 1993, au fost urmatoarele:

Politistii nu sunt foarte stresati in comparatie cu alte grupuri;

Caracteristicile personalitatii sunt determinante puternice pentru stres si starea de bine;

Experientele organizationale sunt mai importante decat cele operative in determinarea stresului si a starii de bine;

Experientele pozitive si negative opereaza independent si ambele trebuie luate in calcul pentru a intelege starea de sanatate mentala a politistilor.

Avand in vedere faptul ca situatiile stresante intalnite la locul de munca au o influenta semnificativa asupra productivitatii muncii de politie (Homer, 2001) rezulta ca este extrem de important sa se realizeze analize detaliate ale diferitilor factori care au un potential stresant crescut. 

Indiferent de multitudinea sau gravitatea factorilor stresanti, s-a evidentiat (Spilberger, 1981) ca ocupatia de politist este asociata cu o rata mare:

a divorturilor,

a alcoolismului,

a suicidului,

a altor probleme emotionale si de sanatate fizica.

Dupa cum s-a putut observa exista o mare diversitate a factorilor stresanti in munca de politie, fapt ce determina doua consecinte inevitabile, si anume:

Necesitatea de a evalua gravitatea acestora si impactul pe care il au asupra sanatatii mentale a angajatilor si a performantei in munca.

Necesitatea de a implementa programe de asistenta psihologica cu rol preventiv sau suportiv.

BIBLIOGRAFIE

1. Anshel, M.H. (2000). A Conceptual Model and Implications for Coping with Stressful Events in Police Work, Criminal Justice and Behavior, Vol. 27 No. 3.

2. Burke, R.J. (1998). Work and non-work stressors and well-being among police officers: The role of coping, Anxiety, Stress & Coping,11, 4.

3. Dantzer, M.L. (1987). Police related stress: A critique for future research. Journal of Police Criminal Psychology, 3, p. 43.

4. Gersons, J. (1989). Patterns of PTSD among police officers following shooting incidents: A two-dimensional model and treatment implications, Journal of Traumatic Stress, 2, 247-257.

5. Gruber, C.A. (1980). The Relationship of Stress to the Practice of Police Work, The Police Chief; 16-17.

6. Hart, P.M., Wearing, A.J. (1995). Police stress and well-being: Integrating personality, coping and daily work experiences, Journal of Occupational & Organizational Psychology, 68, 2.

7. Homer, C. Hawkins (2001), Police Officer Burnout: A Partial Replication of Maslach's Burnout Inventory, Police Quarterly Vol. 4 No. 3, p. 343.

8. Hurrell, J.J., (1986). Some Organizational Stressors in Police Work and Means for Their Amelioration, in Psychological Services for Law Enforcement, ed. J.T. Reese and H.A. Goldstein, Washington, DC: U.S. Department of Justice, Federal Bureau of Investigation.

9. Jihong, Z. (2002). Predicting Five Dimensions of Police Officer Stress Looking More Deeply Into Organizational Settings for Sources of Police Stress, Police Quarterly vol. 5 no. 1, p. 43.

10. Kelly, S. (2004). Issues in small town policing: understanding stress, The FBI Law Enforcemente Bulletin, 7, 1.

11. Kroes, W.H., Hurrell, J.J. (1975). A Comparative Look at Stress and Strain in Policemen, in Job Stress and the Police Officer, Washington, DC: U.S. Department of Health, Education, and Welfare, 60.

12. Kroes, W.H., Margolis, B.L., Hurrell, J.J. (1974). Job stress in policeman. Journal of Police Science and Administration, 2, 145-155.

13. Reiser, M. (1976). Some organizational stresses on policeman, Journal of Police Science and Administration, 16, 163-167.

14. Seyle, H. (1078). The stress of police work, Police Stress, 1, 7-8.

15. Sheptycki, J.  (2004). Organizational Pathologies in Police Intelligence Systems, European Journal of Criminology, Volume 1 (3), 307-332.

16. Spielberger, C.D. (1981). The Police Stress Survey: Sources of Stress in Law  Enforcement, Monograph Series Three, Tampa, Florida: Human Resources Institute, 43.

17. Terry, W.C. (1981). Police stress: The empirical evidence, Journal of Police Science and Administration, 2, 266-278.

18. Violanti, J.M. (1992). Coping strategies among police recruits in a high-stress training environment, Journal of Social Psychology, 132, 6.