 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul financiar
» Teorii recente in finante
|
|
Teoria semnalului: consideratii generale |
|
| Modelele elaborate sub aceasta teorie pornesc de la relatia, relativ contradictorie, dintre agentii economici mai bine informati (managerii, bancherii etc.) si agentii mai putin informati decat primii (investitori: actionari si creantieri). Informatia diferita priveste performanta intreprinderii (sau a proiectelor ei de investitii) si capacitatea acesteia de a rezista diferitelor stari ale riscului ce pot sa apara, fn baza acestei asimetrii de informatii, agentii mai bine informati pot profita, in avantajul lor, de lipsa de informare a celorlalti. Problema, care se cere rezolvata, este de a pune in aplicare un sistem de echilibrare a starii informationale prin incitarea managerilor de a comunica, fara ambiguitate, mesagele prin care piata sa poata distinge adevarata situatie a intreprinderii lor. fn cadrul acestui sistem sunt prevazute gratificatii pentru a incuraja managerii sa informeze corect si penalitati pentru a-i descuraja pe cei care ar proceda altfel1. Pe langa asimetria de informatie (agenti bine informati si altii ne-informati) se asociaza si imperfectiunea informatiei: cei mai bine informati vor transmite semnale, mai mult sau mai putin corecte, celor mai putin sau celor ne-informati. Spre exemplu: - managerii intreprinderilor performante vor transmite semnale (informatii) corecte catre agentii interesati, pentru a le da posibilitatea de a distinge intreprinderea lor de cele neperformante; - dupa modelul celor dinainte, managerii intreprinderilor neperformante vor incerca sa transmita, catre agentii exteriori, semnale similare pentru a le da imaginea unei intreprinderi, de asemenea, bune desi altul este cazul acesteia. Chiar daca sunt prevazute penalitati asupra dezinformarii pietei, ei vor spune ca a fost o eroare de apreciere si preziune. fn consecinta, trebuiesc emise semnale care sa permita o distingere neta a intreprinderilor bune de cele reale, semnale care sa nu poata fi copiate de intreprinderile cu gestiune necorespunzatoare: a) O intreprindere, care propune proiecte de investitii dintre cele mai renile, se va recunoaste printr-o participare prioritara a managerilor la finantarea lor. Acestia, fiind cei mai bine informati asupra performantelor noilor proiecte, vor fi primii care vor investi banii lor in asemenea proiecte. Managerii unei intreprinderi neperformante, care ar imita comportamentul celor dintai, isi vad amenintati proprii lor bani si nu vor risca o astfel de investire. Informatiile se pot referi la cota de participare a managerilor la finantarea investitiilor pe care ei le gestioneaza, la rata de indatorare, la ponderea creditelor pe termen scurt, la marimea didendelor etc. b) O intreprindere solida este judecata aceea care-si poate permite o rata de :ndatorare ridicata si o pondere mare a creditelor pe termen scurt pentru a finanta proiecte de investitii ambitioase. Ea este capabila sa ramburseze datoriile si sa plateasca dobanzile, in conditii de mentinere a capacitatii de plata. Copierea acestei structuri financiare, de catre o intreprindere neperformanta, risca sa intre in incapacitate de plata si chiar in faliment. c) O intreprindere performanta este considerata aceea care are o rata constanta si -idicata de distribuire a didendelor. Plata didendelor catre actionari nu afecteaza echilibrul trezoreriei respectivei intreprinderi. Acelasi "gest" din partea unei intreprinderi »neperformante afecteaza puternic trezoreria si o pune in situatia de a diminua didendul promis, ceea ce va afecta imaginea firmei si capacitatea ei de a apela capitalurile exterioare. Se impune, deci, un sistem de gratificatii dar si de penalitati, prin care managerii buni sa transmita semnale corecte si performante care sa nu poata fi copiate de -nanagerii rai. Este necesar, de asemenea, un sistem de clasificare (rating), prin care sa se discrimineze, fara ambiguitate, intreprinderile bune de cele rele, in baza unor semnale indicatori de performanta) indubiili. Se obtin astfel argumente pentru a aprecia ca piata financiara dene din ce in ce mai eficienta din punct de vedere informational si, deci, mai echilibrata. Cercetarile, pe aceasta tematica, au fost intreprinse cu rezultate noile de catre H.Leland si D.Pyle (1977), S.Ross (1977), M.FIannery (1986), S.Bhattacharya (1979), Kalay (1980), R.MilIer si K.Rock (1985), M.Harris si A.Rav (1985), S.Titman si 3Trueman (1986), C.Myers si N. Majluf (1984) etc. Din aceasta bogata lista a cercetatorilor vom cuteza sa va aducem la cunostinta elementele principale ale modelului S.Ross prind politica de indatorare si ale modelului S.Bhattacharya, prind politica de didend, ambele elaborate in cadrul teoriei semnalului. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
